Ca și în Verdele studiază, Galbenul înțelege, timbrul vocii este același, atent și neiertător. Dar cu atât mai mult, se impune cititorului o nouă decodificare a realității și valorilor din spatele acesteia. Felicitări. Așez o peniță lângă această sondare și portretizare a întunecimii din inima zilei
în timpul ultimei emisiuni Hermeneia Live am citit acest text și Călin Sămărghițan mi-a făcut o observație interesantă. În urma ei am modificat ultima parte.
interesant textul. putin cam confuz insa intre ideea de trecut si ideea de pintec (al mamei?). si mai confuz devine totul cind apare acolo cutia... Pandorei. deci, ce sa intelegem? ca esti un fel de nenorocire slobozita din cutia Pandorei... la nastere?... ciudat
"Un lift pierdut se cațără pe funii Sunt mai bătrân cu-un metru, doi de sfoară"... partea aceasta este foarte reusita. Nu inteleg insa de ce abuzezi de punctele de suspensie pentru a sugera discontinuitatile cand uneori nici macar nu este nevoie de acestea. A doua si penultima strofa mai pot fi lucrate.
involuntar am deschis "poarta demonilor".regret asta şi de aceea retrag cele spuse în comentariul anterior.
margas, "sărim" la gătul poeziei nu al autorului.
Un text ce abunda in stereotipii: " floare frumoasa firava"(banal) , "tremur de frunze de toamna"(banal) rapirea minutelor, dulci secrete... Cam tot textul are sintagme foarte uzitate. Destul de slab... Incercati sa mai abtsractizati ideile, sa mai "ascundeti" sensurile si sa creati unele noi. Apoi... acest text se vrea cu sau fara rima ? Daca da... esueaza ritmic total, daca nu... renuntati la rima de tot. Mult succes in continuare ! Ialin
Mersi, Marina. Am încercat să mă joc puțin pe tema vieții ca film, a regizorului ascuns. Nu știu cât mi-a ieșit. Mie textul mi se pare amuzant la recitire... Să ne citim cu bine!
în roşul aprins
al acestui ocean
e un luciu de sabie
o privire coborata din cer
iar în chinul adăpostit
de mii de ani într-o veghe
e o speranta
pe care o vor dezrobi
doar apele lunii...
cîteva probleme. textul nu este neaparat slab. dar există cîteva lucruri unde eu am simțit că acea curgere (pe care o aștepți de la un astfel de text) se împiedică:
„cum se va îndepărta
cum va pleca
va lăsa în urmă trecutul” - ideea plecării se repetă aproape deranjant și practic inutil, pentru că nu cred că aduce nici o valoare repetarea ei.
formularea „ca pe o inimă după un transplant
uitată în trunchiul uscat al unui copac” - mi se pare oarecum inestetică, ca să nu spun chiar cam bizară.
„toamna îmi va deschide ochii
cu degetele sângerate de spini
de pe crengi frunzele se desprind suspinând
îmi plutesc prin sânge
în derivă printre mici bărcuţe de hârtie” - este un exemplu de text care este la un moment dat o gravitate aproape gothică pentru ca în final să se dizolve aproape hilar în niște... bărcuțe de hîrtie - mi se pare destul de neinspirată ideea.
„îţi devoră tăcerile” - am senzația că ar fi mai corect „îți devorează”
pluralul „tăcerile” mi se pare cam inadecvat. poate „tăcerea” ar fi mai potrivit. deși am tot încercat și nu cred că am reușit să îmi imaginez cum se poate (sau ce poate însemna) a devora... o tăcere. lăsînd la o parte faptul că pentru mine verbul „a devora” este oarecum cam prea violent pentru context.
„mă vei cunoaşte după buzele arse de sînge” - datorită folosirii optativului în versurile precedente aș fi continuat tot cu optativul și nu cu viitorul.
spre final cam prea multe imagini de tot felul, de la registrul modernist pînă la formule de dark gothic. personal cred că nu favorizează textul o astfel de nehotărîre stilistică.
Cine stie, poate va veni o vreme (chiar la Iasi?) cand voi deschide o polemica in legatura cu fantasticul din poemele lui Daniel Bratu. Acest om reuseste sa ma fascineze aproape de fiecare data (iar in acest text el chiar face "economie" de mijloace vrajitoresti) aruncandu-ma afara din real, din cotidian. Pentru a savura acest gen de texte iti trebuie o doza de mescalina ideatica pe care o gasesti poate pe piata neagra a sufletelor eterne. Ce am mai vazut aici a fost o stangacie a lui Daniel, incercand sa faca imaginarul mai "digerabil" cititorului... dar mie tot mi-a placut. Poate vom mai discuta pe aceste teme, Dedale... Cu drag de tine, Bobadil.
Un exemplu bun de cum poate ingineria sa strice poezia. Repetitia este un procedeu folosit de cand lumea si pamantul in poezie pentru a sublinia, a ingrosa sa spun astfel. Insa ceea ce face diferenta de care vorbeam intre un poet si un inginer este ce cuvant foloseste pentru a fi repetat. "Suficient" este un termen ingineresc, tehnic, el se refera la cantitati exacte calculate pentru a satisface anumite nevoi (necesitati). Ia sa incercam sa inlocuim in poemul domnului inginer pe "suficient" cu "destul" si sa vedem ce ar iesi: "nu am niciodată destul de multi blugi destul de multe masini destule computere destule laptop-uri nu am niciodată destul de multe cărti destule programe pe computer destul de multe pixuri destul de multe dictionare nu am destul de multe discuri dvd-uri mp3-uri aparate de fotografiat nu am destule pensule vopsele surubelnite destule lucruri vechi si (aici mergea inca un destule, zau) lucruri noi destule ore de noapte si (fara si) nici destule ore de zi nu am destul de multe cutii destule condimente arome exotice nu am destule variante nici destule dezamăgiri nu am niciodată destul de multe răspunsuri nici destul de multe amintiri nu mai am destule (de multe) zile de trăit (niciodată)" Huh? Andu
Domnilor, cu toata stima dar nu am stiut unde sa il incadrez. Oricum, dle Titarenco, sper ca nu acest amanunt a facut ca anuntul unui Concurs de debut sa devina text inacceptabil.. ! Daca dvs considerati ca nu trebuie mediatizat concursul este in regula. Sanatate!
cu consideratie,
F.I.
toate trimiterile astea "bibiliografice" pur si simplu nu stiu la ce folosesc abundenta de fracezisme(sic!) ma lasa cu o privire alba - bruma mea de franceza e la fel de batrina si urita ca si ultima mea profesoara care mi-a predat-o (gosh! de ce trebuie ca toate profele de franceza sa fie batrine si daca nu batrine, atunci urite, si daca nici una nici alta, atunci sint insipide..) deci, revenons a nos moutons, mie chistia cu scrisul pe pleoape ma oripileaza, senzatia ca cineva te inteapa cu penita in pleoapa...arrggh... ma gindesc ca o fi un text personal dar nu ii vad dedicatia. in rest nu cred ca nu are nimic prea interesant cu exceptia titlului care, paradoxal, (sau kitchios) e un anglicism la origine
dom'le, iata cum incep lucrurile sa capete contururi shakespeare-iene. nu stiu de ce am convingerea ca daca era in alt context bobadil cadea pe spate la textul asta. dar uite cum acum, de cind si-a "tras" site, bobadil a devenit mai "exigent", mai critic, mai "nemilos" cu "tinerele talente" decit era alta data. sau e si asta un fel de mic demon cu ochii galbeni-verzi care il maninca acum undeva. iar noi ar trebui sa ne speriem ca hermeneia ar deveni agonia. oare nu e si asta un fel de "strugurii la care nu ajungi sint acri"? parerea mea este ca textul are vînă, e tînăr, mușcă bine. poate e puțin naiv pe alocuri, poate e puțin teribilistic. dar ce e rau cu asta? pentru mine textul promite si asta conteaza. si eu sint un diletant si m-am simtit bine si incurajat cind cineva mi-a subliniat reusitele. aici Andreea, pe care nu o cunosc absolut deloc, și ale cărei texte le-am criticat cînd a fost cazul, a scris ceva ce promite. și mi s-ar părea anormal si anti-Hermeneia ca că nu o încurajez atunci cînd este cazul. hermeneia a încurajat întotdeauna pe cine încearcă și promite. iar asta am facut-o fără să am vreun habar despre Paul sau faptul ca ar fi „debutat”-o el. deci eu zic bobadile, hai sa nu ne orbeasca invidia fiindca te va distruge chiar mai repede decit ti-a profetit Dorin Cozan
In primul rind, primul vers sau, ma rog, diagnosticul e scris cu majuscule, ceea ce face completarea ulterioara cam inutila. Apoi, acel timp "scrise" rupe de la inceput poemul, ii taie cursivitatea. In opinia mea, un poem despre care nu poti sa zici decit bine, e adevarat, o stim cu totii. Literar vorbind, e discutabil.
Regulamentul Hermeneia, articolul 26. Membrii Hermeneia au posibilitatea evidențierii unui text prin acordarea unei „penițe de aur”. Acest lucru va trebui să fie însoțit întotdeauna de un comentariu care să explice motivația celui care o oferă. Orice abuz va fi sancționat de către editori/moderatori.
faină ideea cu părinții substantive din care rezultă un verb. acțiunea adică. caligrafia modelată în zbuciumul mării, privirea răsărită peste țărm, axiomele drept corijare a raportului la sine ("restul împărțiriii la sine") și felul în care te-ai îmbrăcat în iubire. punct slab în exprimare este "cu_coada" și cred că se putea comprima exprimarea. sau poate tot farmecul constă în descriptiv și înșiruire detailată. oricum e bun textul și finalul memorabil. mi-l însemn în carnețelul cu citate alese.
imagini decupate parcă dintr-o serie nouă tip Luis Buñuel ("Câinele andaluz" cel realizat cu Salvator Dali) în care trimiterile suprarealiste depășesc portretele de familie ale pisicilor promise. dintre toate prefer ca realizare "coral amadeus" ... apropos, ai vizitat Muzeul Picasso din Paris?
Dincolo de umorul textului, aici e, de fapt, o dramă. A săteanului, a românului, a mioriței, a americanului, a ploii, a vremurilor, singurul care rămâne la toate rece e Dumnezeu care se pare că nu pricepe vorbele huțule. Eu te descopăr abia acum, ca prozator. Am citit haiku-urile și celelalte, și mereu m-am întors la ele, cu bucuria găsirii unui priceput în domeniu. Scrii bine proză și, citind fragmentul de mai sus, am crezut că e scris de vreun consacrat. E bine scris. Sunt unii oameni care ar trebui doar asta să facă: să scrie. Au cuvântul scris lipit de degete. Iar tu ești unul dintre ei. Dacă vreodată vei ajunge și prin Iașiul Moldovei, fii invitatul nostru special la Cenaclul Virtualia.
Rotarescu Traian, nu este cazul sa jignesti pe nimeni. era doar o propunere, un comentariu intr-un atelier literar. in schimb, tu iti pui singur o eticheta.
"se jupuiește", nu? Imaginea asta trimite dedeparte. Nu-mi place să mă gândesc la ea... Frumusețea lor, poate, e unul dintre motivele care ne mai ține pe aici. Nu știu cum e să tragi din țigară, dar uneori simțim cu toții nevoia de a inspira adânc din paradis (cred că asocierea e sugestivă pentru fumători). Cosașul cel fur, sau cosașa cea hoață deschide generos poezia, iar dansul de deasupra copacilor e ceva ce trebuie văzut. Fericitule! Vladimir traduce întotdeauna într-un limbaj secund.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ca și în Verdele studiază, Galbenul înțelege, timbrul vocii este același, atent și neiertător. Dar cu atât mai mult, se impune cititorului o nouă decodificare a realității și valorilor din spatele acesteia. Felicitări. Așez o peniță lângă această sondare și portretizare a întunecimii din inima zilei
pentru textul : HeartCore deîn timpul ultimei emisiuni Hermeneia Live am citit acest text și Călin Sămărghițan mi-a făcut o observație interesantă. În urma ei am modificat ultima parte.
pentru textul : privirea și parbrizul deinteresant textul. putin cam confuz insa intre ideea de trecut si ideea de pintec (al mamei?). si mai confuz devine totul cind apare acolo cutia... Pandorei. deci, ce sa intelegem? ca esti un fel de nenorocire slobozita din cutia Pandorei... la nastere?... ciudat
pentru textul : Pandora deerr: decorsetare
pentru textul : Sonor vertical de"Un lift pierdut se cațără pe funii Sunt mai bătrân cu-un metru, doi de sfoară"... partea aceasta este foarte reusita. Nu inteleg insa de ce abuzezi de punctele de suspensie pentru a sugera discontinuitatile cand uneori nici macar nu este nevoie de acestea. A doua si penultima strofa mai pot fi lucrate.
pentru textul : Desculț deinvoluntar am deschis "poarta demonilor".regret asta şi de aceea retrag cele spuse în comentariul anterior.
pentru textul : ziua schimbării mele la faţă demargas, "sărim" la gătul poeziei nu al autorului.
poate, putin, finalul strofei 4 scapa din context, generalizeaza fortat. pare lipit (ultimele 4 versuri). nu-mi pare de acolo...
pentru textul : départs deUn text ce abunda in stereotipii: " floare frumoasa firava"(banal) , "tremur de frunze de toamna"(banal) rapirea minutelor, dulci secrete... Cam tot textul are sintagme foarte uzitate. Destul de slab... Incercati sa mai abtsractizati ideile, sa mai "ascundeti" sensurile si sa creati unele noi. Apoi... acest text se vrea cu sau fara rima ? Daca da... esueaza ritmic total, daca nu... renuntati la rima de tot. Mult succes in continuare ! Ialin
pentru textul : Teenage angst deMersi, Marina. Am încercat să mă joc puțin pe tema vieții ca film, a regizorului ascuns. Nu știu cât mi-a ieșit. Mie textul mi se pare amuzant la recitire... Să ne citim cu bine!
pentru textul : beautyland deSunt de acord cu tine. Şi mie mi se pare că lipseşte ceva, probabil voi mai lucra la text. Oricum, mulţumesc pentru atenţie şi semn.
pentru textul : în ultimul timp Dumnezeu este mai tânăr deîn roşul aprins
pentru textul : Pocnet deal acestui ocean
e un luciu de sabie
o privire coborata din cer
iar în chinul adăpostit
de mii de ani într-o veghe
e o speranta
pe care o vor dezrobi
doar apele lunii...
Mă bucură mult aprecierea d-voastră, d-le Titarenco!
pentru textul : unic vers deMulţumesc.
negativE
pentru textul : Mai singură... decometariul tau e un poem in sine, Silvia.
pentru textul : contre-jour de:)
multumesc.
cîteva probleme. textul nu este neaparat slab. dar există cîteva lucruri unde eu am simțit că acea curgere (pe care o aștepți de la un astfel de text) se împiedică:
„cum se va îndepărta
cum va pleca
va lăsa în urmă trecutul” - ideea plecării se repetă aproape deranjant și practic inutil, pentru că nu cred că aduce nici o valoare repetarea ei.
formularea „ca pe o inimă după un transplant
uitată în trunchiul uscat al unui copac” - mi se pare oarecum inestetică, ca să nu spun chiar cam bizară.
„toamna îmi va deschide ochii
cu degetele sângerate de spini
de pe crengi frunzele se desprind suspinând
îmi plutesc prin sânge
în derivă printre mici bărcuţe de hârtie” - este un exemplu de text care este la un moment dat o gravitate aproape gothică pentru ca în final să se dizolve aproape hilar în niște... bărcuțe de hîrtie - mi se pare destul de neinspirată ideea.
„îţi devoră tăcerile” - am senzația că ar fi mai corect „îți devorează”
pluralul „tăcerile” mi se pare cam inadecvat. poate „tăcerea” ar fi mai potrivit. deși am tot încercat și nu cred că am reușit să îmi imaginez cum se poate (sau ce poate însemna) a devora... o tăcere. lăsînd la o parte faptul că pentru mine verbul „a devora” este oarecum cam prea violent pentru context.
„mă vei cunoaşte după buzele arse de sînge” - datorită folosirii optativului în versurile precedente aș fi continuat tot cu optativul și nu cu viitorul.
spre final cam prea multe imagini de tot felul, de la registrul modernist pînă la formule de dark gothic. personal cred că nu favorizează textul o astfel de nehotărîre stilistică.
părerea mea.
pentru textul : dacă te-aş iubi în seara asta deCine stie, poate va veni o vreme (chiar la Iasi?) cand voi deschide o polemica in legatura cu fantasticul din poemele lui Daniel Bratu. Acest om reuseste sa ma fascineze aproape de fiecare data (iar in acest text el chiar face "economie" de mijloace vrajitoresti) aruncandu-ma afara din real, din cotidian. Pentru a savura acest gen de texte iti trebuie o doza de mescalina ideatica pe care o gasesti poate pe piata neagra a sufletelor eterne. Ce am mai vazut aici a fost o stangacie a lui Daniel, incercand sa faca imaginarul mai "digerabil" cititorului... dar mie tot mi-a placut. Poate vom mai discuta pe aceste teme, Dedale... Cu drag de tine, Bobadil.
pentru textul : pat-ranger deUn exemplu bun de cum poate ingineria sa strice poezia. Repetitia este un procedeu folosit de cand lumea si pamantul in poezie pentru a sublinia, a ingrosa sa spun astfel. Insa ceea ce face diferenta de care vorbeam intre un poet si un inginer este ce cuvant foloseste pentru a fi repetat. "Suficient" este un termen ingineresc, tehnic, el se refera la cantitati exacte calculate pentru a satisface anumite nevoi (necesitati). Ia sa incercam sa inlocuim in poemul domnului inginer pe "suficient" cu "destul" si sa vedem ce ar iesi: "nu am niciodată destul de multi blugi destul de multe masini destule computere destule laptop-uri nu am niciodată destul de multe cărti destule programe pe computer destul de multe pixuri destul de multe dictionare nu am destul de multe discuri dvd-uri mp3-uri aparate de fotografiat nu am destule pensule vopsele surubelnite destule lucruri vechi si (aici mergea inca un destule, zau) lucruri noi destule ore de noapte si (fara si) nici destule ore de zi nu am destul de multe cutii destule condimente arome exotice nu am destule variante nici destule dezamăgiri nu am niciodată destul de multe răspunsuri nici destul de multe amintiri nu mai am destule (de multe) zile de trăit (niciodată)" Huh? Andu
pentru textul : nu am niciodată suficient de mulți blugi deDomnilor, cu toata stima dar nu am stiut unde sa il incadrez. Oricum, dle Titarenco, sper ca nu acest amanunt a facut ca anuntul unui Concurs de debut sa devina text inacceptabil.. ! Daca dvs considerati ca nu trebuie mediatizat concursul este in regula. Sanatate!
pentru textul : Concursul Anual de Debut al Editurii ZIP, secţiunea Poezie decu consideratie,
F.I.
toate trimiterile astea "bibiliografice" pur si simplu nu stiu la ce folosesc abundenta de fracezisme(sic!) ma lasa cu o privire alba - bruma mea de franceza e la fel de batrina si urita ca si ultima mea profesoara care mi-a predat-o (gosh! de ce trebuie ca toate profele de franceza sa fie batrine si daca nu batrine, atunci urite, si daca nici una nici alta, atunci sint insipide..) deci, revenons a nos moutons, mie chistia cu scrisul pe pleoape ma oripileaza, senzatia ca cineva te inteapa cu penita in pleoapa...arrggh... ma gindesc ca o fi un text personal dar nu ii vad dedicatia. in rest nu cred ca nu are nimic prea interesant cu exceptia titlului care, paradoxal, (sau kitchios) e un anglicism la origine
pentru textul : top secret deAm dori ca textele din volumul de cenaclu să se încadreze în tema propusă. În Magie și Timp e o viață de om... Vă mulțumim și vă așteptăm!
pentru textul : Virtualia Nouă dedom'le, iata cum incep lucrurile sa capete contururi shakespeare-iene. nu stiu de ce am convingerea ca daca era in alt context bobadil cadea pe spate la textul asta. dar uite cum acum, de cind si-a "tras" site, bobadil a devenit mai "exigent", mai critic, mai "nemilos" cu "tinerele talente" decit era alta data. sau e si asta un fel de mic demon cu ochii galbeni-verzi care il maninca acum undeva. iar noi ar trebui sa ne speriem ca hermeneia ar deveni agonia. oare nu e si asta un fel de "strugurii la care nu ajungi sint acri"? parerea mea este ca textul are vînă, e tînăr, mușcă bine. poate e puțin naiv pe alocuri, poate e puțin teribilistic. dar ce e rau cu asta? pentru mine textul promite si asta conteaza. si eu sint un diletant si m-am simtit bine si incurajat cind cineva mi-a subliniat reusitele. aici Andreea, pe care nu o cunosc absolut deloc, și ale cărei texte le-am criticat cînd a fost cazul, a scris ceva ce promite. și mi s-ar părea anormal si anti-Hermeneia ca că nu o încurajez atunci cînd este cazul. hermeneia a încurajat întotdeauna pe cine încearcă și promite. iar asta am facut-o fără să am vreun habar despre Paul sau faptul ca ar fi „debutat”-o el. deci eu zic bobadile, hai sa nu ne orbeasca invidia fiindca te va distruge chiar mai repede decit ti-a profetit Dorin Cozan
pentru textul : Tangent de radical din "ix" deIn primul rind, primul vers sau, ma rog, diagnosticul e scris cu majuscule, ceea ce face completarea ulterioara cam inutila. Apoi, acel timp "scrise" rupe de la inceput poemul, ii taie cursivitatea. In opinia mea, un poem despre care nu poti sa zici decit bine, e adevarat, o stim cu totii. Literar vorbind, e discutabil.
pentru textul : Medicală deEu pornită?! Și pe care "toți"? Dacă e vorba de culoarea aceea, înseamnă că are legătură și cu titlul, no? Hm.
pentru textul : îmi este teamă de femeie deRegulamentul Hermeneia, articolul 26. Membrii Hermeneia au posibilitatea evidențierii unui text prin acordarea unei „penițe de aur”. Acest lucru va trebui să fie însoțit întotdeauna de un comentariu care să explice motivația celui care o oferă. Orice abuz va fi sancționat de către editori/moderatori.
pentru textul : Împuținare defaină ideea cu părinții substantive din care rezultă un verb. acțiunea adică. caligrafia modelată în zbuciumul mării, privirea răsărită peste țărm, axiomele drept corijare a raportului la sine ("restul împărțiriii la sine") și felul în care te-ai îmbrăcat în iubire. punct slab în exprimare este "cu_coada" și cred că se putea comprima exprimarea. sau poate tot farmecul constă în descriptiv și înșiruire detailată. oricum e bun textul și finalul memorabil. mi-l însemn în carnețelul cu citate alese.
pentru textul : din scrisoarea unui caligraf către Alesandros deimagini decupate parcă dintr-o serie nouă tip Luis Buñuel ("Câinele andaluz" cel realizat cu Salvator Dali) în care trimiterile suprarealiste depășesc portretele de familie ale pisicilor promise. dintre toate prefer ca realizare "coral amadeus" ... apropos, ai vizitat Muzeul Picasso din Paris?
pentru textul : pisicile deDincolo de umorul textului, aici e, de fapt, o dramă. A săteanului, a românului, a mioriței, a americanului, a ploii, a vremurilor, singurul care rămâne la toate rece e Dumnezeu care se pare că nu pricepe vorbele huțule. Eu te descopăr abia acum, ca prozator. Am citit haiku-urile și celelalte, și mereu m-am întors la ele, cu bucuria găsirii unui priceput în domeniu. Scrii bine proză și, citind fragmentul de mai sus, am crezut că e scris de vreun consacrat. E bine scris. Sunt unii oameni care ar trebui doar asta să facă: să scrie. Au cuvântul scris lipit de degete. Iar tu ești unul dintre ei. Dacă vreodată vei ajunge și prin Iașiul Moldovei, fii invitatul nostru special la Cenaclul Virtualia.
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deun text care se vrea rotund si intr-o anumita masura reuseste
pentru textul : omului cu valuri în suflet deRotarescu Traian, nu este cazul sa jignesti pe nimeni. era doar o propunere, un comentariu intr-un atelier literar. in schimb, tu iti pui singur o eticheta.
pentru textul : Pierdute umbre de"se jupuiește", nu? Imaginea asta trimite dedeparte. Nu-mi place să mă gândesc la ea... Frumusețea lor, poate, e unul dintre motivele care ne mai ține pe aici. Nu știu cum e să tragi din țigară, dar uneori simțim cu toții nevoia de a inspira adânc din paradis (cred că asocierea e sugestivă pentru fumători). Cosașul cel fur, sau cosașa cea hoață deschide generos poezia, iar dansul de deasupra copacilor e ceva ce trebuie văzut. Fericitule! Vladimir traduce întotdeauna într-un limbaj secund.
pentru textul : pasagera dePagini