Doamna (Domnisoara) Marina Nicolaev, e OK propunerea Dvs. merge si asa, vorba romanului. Domnisor nu mai sunt de mai bine de 21 de ani, dar asta doar asa, pentru formula de adresare. Multumesc, Bobadil.
dorine, ti-ai amintit de povestile copilariei. vezi ca virgil ti-a inminat medalia de aur intr-un comm. adica te-a laudat. zicea ca esti cel mai creativ sau inventiv sau altceva. noi ne mandrim cu tine. tu ce parere ai, trebuie sa trec la novice?
Titlul nu e tocmai potrivit.
Poemul e bun.
Versul
"ai trecut de labirintul îngust al neliniștii"
m-a facut sa revin si sa las aici un comentariu, in speranta ca il vor aprecia si alti cititori trecatori.
"labirintul îngust al neliniștii" - poate fi si titlu de volum.
"într-o zi
la marginea mării
am închis ochii
o clipă"
cred ca aici "o clipa" este ne la locul ei in comparatie cu actiunea de durata a ceea ce urmeaza cu pasarea si inchiderea ei in piept. mai degraba as vedea-o inserata aici:
"atît de mult încît dacă închid ochii
(o clipa)
aproape aud marea desfăcîndu-și aripile"
Bobadil, exact la asta ma refeream in raspunsul meu: riscuri inutile. Limbaj de lemn la Marina Nicolaev? O fi, da asta o descalifica? Plus tirada in care te-ai lansat sub textul meu. Si eu la rindul meu am lasat doar citeva rinduri de multe ori, gen "text slab", pentru ca din punctul meu de vedere ca simt artistic- singurul argument-mi se pare slab. Ca idee, nu mai activezi de mult timp pe agonia pt ca nu iti mai permite nivelul si nu ca ai renuntat tu, cum ar crede unii din comul tau. Si tot ca idee, daca nu ma insel ori eu am fost la un moment dat editorul ala tacut care ti-a propus un text sa fie remarcat, ori am fost de acord, nu mai tin minte exact. Ceea ce insinuezi tu cu voturile editorilor pe textele editorilor e cam aberant pentru mine, pentru ca, din ce stiu eu, cei care sunt editori aici, i-am vazut cu bun simt, iar ceea ce ai insinuat tine doar de bun simt. Pe de alta parte, poate revolta ta e indreptatita, insa cred ca nu-si are rostul in subsolul acestui text.
Marina, lucrul acesta il sesizasem si eu inca de la postare. Initial am zis ca e un titlu provizoriu intrucit nu gasisem altceva mai potrivit. Se pare ca nici acum nu prea am gasit. Petre, multumesc de apreciere.
Domnule Nicholas, dacă asta ați înțeles dumneavoastră din poema mea, eu nu am prea multe de adăugat…intuiția feminină (legat de asta: nu cred că cineva s-ar fi gândit să vă acuze de misoginism doar pentru ce ați scris, dar vă rog nu dați idei!:-) îmi spune că vom naște o polemică (în polemică, spre deosebire de un dialog dialectic, nimeni nu caută rațional un adevăr impersonal. Replicile fiecăruia sună într-o polemică, așa, cam cum sună și comentariul pe care l-ați postat dumneavoastră mai sus). Nu îmi plac polemicile, nu sunt nici ”revelatoare” pentru „era creștină” în care ne aflăm, iar aici pe hermeneia, fie vorba între noi, nimeni nu duce lipsă de ele…Așa că, la ce bun? O singură observație: fiecare Îl cinstește pe Dumnezeu așa cum poate…iar Dumnezeu I se dezvăluie fiecăruia după măsura lui…Vă rog, încercați data viitoare să nu îmi mai cântăriți simțirea cu propriul dumneavoastră cântar…s-ar putea ca eu să am o altă unitate de măsură… Cu mulțumiri, Maria
remarc asta "despre fiul meu știu că nu-ți place subiectul dar trebuie să asculți de câte ori mi-am imaginat că fiul meu e în clasa a doua ca și mine nu se pricepe la desenat pielea mea e un desen pe care îl pune la geam un desen cu navete spațiale și roboți peste pielea mea pune o o fâșie de lume înmoaie creionul pe limbă apoi peste lume trasează conturul a tot ceea ce însemn pentru el eu sunt desenul și lumea trebuie să încapă în mine despre cancer de la o vreme am început să mă uit la știri medicale ca de exemplu nu știu dacă ai văzut că cercetătorii au izolat cele patru gene ale cancerului și numai acționând agresiv împotriva celor patru ne putem vindeca ține minte nu te vindeci ne vindecăm dimineața ne întâlnim pe holuri avem de toate sonde pentru urină catetere suntem complet dotați complet umani într-un fel sau altul toți suntem în metastază tu ai să-mi zici să-mi trăiesc viața ca și cum ar fi ultima ar trebui doar să te întrebi ce te-ai face fără mine dacă eu trăiesc veșnic răspunsul ți-l dau tot eu nu-ți fie frică dincolo n-o să mai fie biletul de tren opt sute de mii dincolo o să bem cafea cu jony halliday o să ne îndrăgostim unul de altul unul de altul unul de altul unul de altul până o să facem un lanț antiderapaj dintr-odată sunt gol oameniii au două mâini ca să țină balanța ca să aibă ce împreuna ca să aibă ce pierde dacă aș fi cohen ți-aș spune că mă tragi pe nas doar să-ți aduci aminte cum e să simți iar în nopțile în care nu ai cu cine îți faci curaj la o mie de săruturi adâncime ". acesta este tot poemul. inglobeaza tot ce e mai viabil, mai simtitor, mai sincer. si jonny halliday. aici este un tu si o ea care vibreaza si care spun. e o constientizare si cuvintele care se lovesc si se imabina. frumos si ai reusit sa ma faci sa sed langa tine cu tine si sa ma bucur. adica esential.
Multumesc Cami. Cred ca se va gasi o modalitate cu privire la obtinerea cartii. Am sa intreb la editura. As fi vrut si eu sa trec prin Sibiu fiindca e capitala europeana anul acesta dar poate la anul. Dana, multumesc mult. E ciudata viata. Pe de o parte inchei lucrurile cu ultima mea locuinta in Romania. Pe de alta parte imi incep o alta "existenta" in Romania. Am sentimente amestecate.
Mi-au plăcut mult poemele cu nr. 4, 7, 11, 12, 14, 16, 17 pentru versurile:
4.
lăsând stropi de lumină
în coroana salciei (Cristina Moldoveanu)
7.
nopți fără nicio noimă
somn adânc paradoxal (Andu Moldovan)
11.
pe mieii care zburdă
spre ultimul lor paşte (Gongu Viorel)
12.
genele viu atârnă
perdea peste chipul trist (Silvia Bitere)
14.
ţipăt straniu de cocori
condamnaţi la zbor albit (Dorina Neculce)
16.
noaptea îngheață la loc
în el lumina lunii (Virgil Titarenco)
17.
pe câmpii de mătase
scheletul zăpezilor (Nicholas Dinu)
Fiecare dintre ele m-a surprins prin imaginile create: fie prin contrastul cu versurile date, fie prin sugerarea unei legături de cauzalitate cu acestea, fie prin întregirea conturului unui tablou din natură. Mulțumiri și felicitări!
(Dintre încercările mele, dacă ar fi să mă detașez total, deși e greu, primul poem e unul în al cărui mesaj cred mult.)
Cam prea multe conjuncţii şi repetate, în care ineditul textului - existent, de altfel -, se poate pierde. Caută să adaugi încă o strofă, pentru aprofundarea ideii.
Transcedentalul, fascinația vitraliilor, acea zonă în care lumina devine poem, un poem în mii de nuanțe!
Pentru alchimia unui poem care transformă o picătură de timp în trăire, trăirea în pastel, pastelul în basm...
tandemul Nepotului cu Ramona este totusi constructiv din punct de vedere literar si ceea ce au realizat in general, e de buna calitate. si in acest caz, al menajeriei in doi, se pastreaza toate ingredientele unei schite reusite. ar trebui mentionat, pentru cititori, daca se poate, la reproducerea lucrarilor, nu numai autorul cit si titlul lucrarii; spre ex. Fabrice Rebeyrolle - "Sans titre 3" 2001, ulei pe pinza, 120x120 cm, din ciclul "Le present absolu"; eventual pentru cei interesati, de indicat un link privind artistul (http://www.arbre-de-lune.fr/rebeyrolle/bio.htm)
excelent de firesc și dacă pot spune excelent de trist, o spun. am impresia vagă, după lectura textului tău, că nimic nu e mai natural decât acceptarea a ce ni se întâmplă fără să știm de ce, să bănuim fără însă a face din aceasta o preocupare. îmi place mult stilul tău de aici. nu te-am mai citit de mult. e greșeala mea:) depun și eu aprecierea pentru sufletul din care a ieșit acest text ce poate fi remarcat.
cine, ce vine de peste ocean? la ce faci aluzie Andule? ca eu tot nu ma prind. te stiam om mare. fiecare interpreteaza. acum, sper ca nu ai vrut numai aplauze. unde, cine ti-a pus tie pumnul in gura? eu sint primul aici care am grija ca asta sa nu se intimple. m-am uitat acum in fuga peste sirul de comentarii. aranca te-a avertizat asupra unei abateri. justificat zic eu. unde e problema? cine nu te lasa sa scrii, sa creezi, sa inovezi, sa propui?
Textul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
Leo am citit de trei ori textul dar tot n-am reușit să văd aici un singur poem
la capitolul imagistică însă, ești mereu o desfătare, aici ești frate cu pal n-am ce să-ți fac
amândoi băgați niște metafore de lăsat gagici pe spate, lucru la care se vede că vă pricepeți
dar uite că și eu admir câteva dintre ele, însă rămân la părerea că excesul la acest capitol este dăunător, ca orice exces
mai ales dacă metaforele sunt doar metafore și atât
una peste alta însă, un poem mult peste media a ceea ce citim de obicei pe net
spor la inspirație omule!
Andu
desi (sa zicem) ca indraznesc sa spun ca inteleg textul, imi place enorm doar partea a doua. chiar ma intriga contrastul dintre cele doua parti. ma refer la contrastul stilistic. este oare intentionat?
uf, în fine! asta îmi doresc cel mai mult; oamenii să se regăsească sau să găsească ceva plăcut și liniștitor în poveștile mele. m-ai bucurat Ioana, îți mulțumesc.
Atentie la final: "împreună eram numai când apăsam pe durere/ să nu mai curgă". Gasit, in mod fericit, pentru text ca un "tot". Numai din inapetenta mea pentru "analiza" nu pot acorda o "penita". Drept care imi cer scuze autoarei.
Mulțumesc, Silvia. Încerc să reintru în proză și încet-încet poate mă aduc în starea în care să pot continua ”Câmpiile...”. Numai la asta îmi stă capul acum.
in continuare captivant, ba poate si mai captivant. aici apare o oarecare linistire a personajului in preajma femeii adormite, incepe sa se " dezbrace" tot mai mult si el.
m-a impresionat:
"Iar un viol i se părea în clipa aceea nu neaparat imoral dar cumplit de inestetic. "
si mai ales:
"Nu putea însă să uite că lîngă el era o femeie care dormea întinsă și goală. Se gîndi că ar trebui să plece, să exploreze, să caute o ieșire, poate chiar cercul. Dar preferă să stea acolo, cu capul în palme și să o privească. Își aminti cum privise la fel cîndva, pe vremea cînd era copil, în ajun de Crăciun pentru două ore un trenuleț electric învîrtindu-se la nesfîrșit într-o vitrină."
e momentul cand iscusinta scriitorului te face sa indragesti personajul principal.
presimt reaparitia personajelor secundare dupa timpul de gandire in singuratate...ori poate nu...
nu mai stiu sigur, dar parca aici vazusem un typo.
1. Pune doar inițiala personajului (M, T, A, G, E) și două puncte înainte de replică; e mai ușor de urmărit;
2. La celelalte personaje cu A sau cu M poți lăsa cuvintele întregi scrise doar cu inițiala majusculă: Anda, Alin, Mihai;
3. Îngrămădirea la care se referea Virgil era pe orizontală, nu pe verticală; deci trebuie să revii la distanța inițială dintre rânduri;
4. Aș împărți textul în două sau chiar în trei părți și le-aș posta pe rând (câte unu pe zi)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
e un text aflat in "Santier", nu cred ca mai conteaza.
pentru textul : Maci roșii deDoamna (Domnisoara) Marina Nicolaev, e OK propunerea Dvs. merge si asa, vorba romanului. Domnisor nu mai sunt de mai bine de 21 de ani, dar asta doar asa, pentru formula de adresare. Multumesc, Bobadil.
pentru textul : 111 dedorine, ti-ai amintit de povestile copilariei. vezi ca virgil ti-a inminat medalia de aur intr-un comm. adica te-a laudat. zicea ca esti cel mai creativ sau inventiv sau altceva. noi ne mandrim cu tine. tu ce parere ai, trebuie sa trec la novice?
pentru textul : mărunțișuri despre fericire deTitlul nu e tocmai potrivit.
pentru textul : de la dreapta la stânga dePoemul e bun.
Versul
"ai trecut de labirintul îngust al neliniștii"
m-a facut sa revin si sa las aici un comentariu, in speranta ca il vor aprecia si alti cititori trecatori.
"labirintul îngust al neliniștii" - poate fi si titlu de volum.
"într-o zi
la marginea mării
am închis ochii
o clipă"
cred ca aici "o clipa" este ne la locul ei in comparatie cu actiunea de durata a ceea ce urmeaza cu pasarea si inchiderea ei in piept. mai degraba as vedea-o inserata aici:
"atît de mult încît dacă închid ochii
pentru textul : singurătate de(o clipa)
aproape aud marea desfăcîndu-și aripile"
Bobadil, exact la asta ma refeream in raspunsul meu: riscuri inutile. Limbaj de lemn la Marina Nicolaev? O fi, da asta o descalifica? Plus tirada in care te-ai lansat sub textul meu. Si eu la rindul meu am lasat doar citeva rinduri de multe ori, gen "text slab", pentru ca din punctul meu de vedere ca simt artistic- singurul argument-mi se pare slab. Ca idee, nu mai activezi de mult timp pe agonia pt ca nu iti mai permite nivelul si nu ca ai renuntat tu, cum ar crede unii din comul tau. Si tot ca idee, daca nu ma insel ori eu am fost la un moment dat editorul ala tacut care ti-a propus un text sa fie remarcat, ori am fost de acord, nu mai tin minte exact. Ceea ce insinuezi tu cu voturile editorilor pe textele editorilor e cam aberant pentru mine, pentru ca, din ce stiu eu, cei care sunt editori aici, i-am vazut cu bun simt, iar ceea ce ai insinuat tine doar de bun simt. Pe de alta parte, poate revolta ta e indreptatita, insa cred ca nu-si are rostul in subsolul acestui text.
pentru textul : puterea mea e în tine deMarina, lucrul acesta il sesizasem si eu inca de la postare. Initial am zis ca e un titlu provizoriu intrucit nu gasisem altceva mai potrivit. Se pare ca nici acum nu prea am gasit. Petre, multumesc de apreciere.
pentru textul : în numele fiului dansînd pe mormîntul tatălui deDomnule Nicholas, dacă asta ați înțeles dumneavoastră din poema mea, eu nu am prea multe de adăugat…intuiția feminină (legat de asta: nu cred că cineva s-ar fi gândit să vă acuze de misoginism doar pentru ce ați scris, dar vă rog nu dați idei!:-) îmi spune că vom naște o polemică (în polemică, spre deosebire de un dialog dialectic, nimeni nu caută rațional un adevăr impersonal. Replicile fiecăruia sună într-o polemică, așa, cam cum sună și comentariul pe care l-ați postat dumneavoastră mai sus). Nu îmi plac polemicile, nu sunt nici ”revelatoare” pentru „era creștină” în care ne aflăm, iar aici pe hermeneia, fie vorba între noi, nimeni nu duce lipsă de ele…Așa că, la ce bun? O singură observație: fiecare Îl cinstește pe Dumnezeu așa cum poate…iar Dumnezeu I se dezvăluie fiecăruia după măsura lui…Vă rog, încercați data viitoare să nu îmi mai cântăriți simțirea cu propriul dumneavoastră cântar…s-ar putea ca eu să am o altă unitate de măsură… Cu mulțumiri, Maria
pentru textul : Scrisori către Diogene (II) deremarc asta "despre fiul meu știu că nu-ți place subiectul dar trebuie să asculți de câte ori mi-am imaginat că fiul meu e în clasa a doua ca și mine nu se pricepe la desenat pielea mea e un desen pe care îl pune la geam un desen cu navete spațiale și roboți peste pielea mea pune o o fâșie de lume înmoaie creionul pe limbă apoi peste lume trasează conturul a tot ceea ce însemn pentru el eu sunt desenul și lumea trebuie să încapă în mine despre cancer de la o vreme am început să mă uit la știri medicale ca de exemplu nu știu dacă ai văzut că cercetătorii au izolat cele patru gene ale cancerului și numai acționând agresiv împotriva celor patru ne putem vindeca ține minte nu te vindeci ne vindecăm dimineața ne întâlnim pe holuri avem de toate sonde pentru urină catetere suntem complet dotați complet umani într-un fel sau altul toți suntem în metastază tu ai să-mi zici să-mi trăiesc viața ca și cum ar fi ultima ar trebui doar să te întrebi ce te-ai face fără mine dacă eu trăiesc veșnic răspunsul ți-l dau tot eu nu-ți fie frică dincolo n-o să mai fie biletul de tren opt sute de mii dincolo o să bem cafea cu jony halliday o să ne îndrăgostim unul de altul unul de altul unul de altul unul de altul până o să facem un lanț antiderapaj dintr-odată sunt gol oameniii au două mâini ca să țină balanța ca să aibă ce împreuna ca să aibă ce pierde dacă aș fi cohen ți-aș spune că mă tragi pe nas doar să-ți aduci aminte cum e să simți iar în nopțile în care nu ai cu cine îți faci curaj la o mie de săruturi adâncime ". acesta este tot poemul. inglobeaza tot ce e mai viabil, mai simtitor, mai sincer. si jonny halliday. aici este un tu si o ea care vibreaza si care spun. e o constientizare si cuvintele care se lovesc si se imabina. frumos si ai reusit sa ma faci sa sed langa tine cu tine si sa ma bucur. adica esential.
pentru textul : schizoid de profesie deMultumesc Cami. Cred ca se va gasi o modalitate cu privire la obtinerea cartii. Am sa intreb la editura. As fi vrut si eu sa trec prin Sibiu fiindca e capitala europeana anul acesta dar poate la anul. Dana, multumesc mult. E ciudata viata. Pe de o parte inchei lucrurile cu ultima mea locuinta in Romania. Pe de alta parte imi incep o alta "existenta" in Romania. Am sentimente amestecate.
pentru textul : Virgil Titarenco - “Mirabile dictu” - Editura Grinta, Cluj, 2007 denici eu nu prea stiu cum sa primesc... sper ca tot ce e vrednic de spus sa fie rostit... multumesc mult, Maria!
pentru textul : petele de pe lună deMi-au plăcut mult poemele cu nr. 4, 7, 11, 12, 14, 16, 17 pentru versurile:
4.
lăsând stropi de lumină
în coroana salciei
(Cristina Moldoveanu)
7.
nopți fără nicio noimă
somn adânc paradoxal
(Andu Moldovan)
11.
pe mieii care zburdă
spre ultimul lor paşte
(Gongu Viorel)
12.
genele viu atârnă
perdea peste chipul trist
(Silvia Bitere)
14.
ţipăt straniu de cocori
condamnaţi la zbor albit
(Dorina Neculce)
16.
noaptea îngheață la loc
în el lumina lunii
(Virgil Titarenco)
17.
pe câmpii de mătase
scheletul zăpezilor
(Nicholas Dinu)
Fiecare dintre ele m-a surprins prin imaginile create: fie prin contrastul cu versurile date, fie prin sugerarea unei legături de cauzalitate cu acestea, fie prin întregirea conturului unui tablou din natură. Mulțumiri și felicitări!
pentru textul : Renga - picuri de soare de(Dintre încercările mele, dacă ar fi să mă detașez total, deși e greu, primul poem e unul în al cărui mesaj cred mult.)
mi a placut, nu zic nu, insa daca imi dai voie iau cu mine numai prima strofa si ma duc ca un cuc...
pentru textul : miezul tău de nucă deCam prea multe conjuncţii şi repetate, în care ineditul textului - existent, de altfel -, se poate pierde. Caută să adaugi încă o strofă, pentru aprofundarea ideii.
pentru textul : ajun de Paşte deTranscedentalul, fascinația vitraliilor, acea zonă în care lumina devine poem, un poem în mii de nuanțe!
pentru textul : plumb și lumină dePentru alchimia unui poem care transformă o picătură de timp în trăire, trăirea în pastel, pastelul în basm...
aici exista trei texte foarte bune. dar trei, nu unul. asa ca...
pentru textul : opțional anestezic detandemul Nepotului cu Ramona este totusi constructiv din punct de vedere literar si ceea ce au realizat in general, e de buna calitate. si in acest caz, al menajeriei in doi, se pastreaza toate ingredientele unei schite reusite. ar trebui mentionat, pentru cititori, daca se poate, la reproducerea lucrarilor, nu numai autorul cit si titlul lucrarii; spre ex. Fabrice Rebeyrolle - "Sans titre 3" 2001, ulei pe pinza, 120x120 cm, din ciclul "Le present absolu"; eventual pentru cei interesati, de indicat un link privind artistul (http://www.arbre-de-lune.fr/rebeyrolle/bio.htm)
pentru textul : Menajeria dintre noi dedaca tu consideri versul alb proza in versuri, atunci, ovYus, iti multumesc pentru delicatul tau comentariu.
pentru textul : Despre Cezara deexcelent de firesc și dacă pot spune excelent de trist, o spun. am impresia vagă, după lectura textului tău, că nimic nu e mai natural decât acceptarea a ce ni se întâmplă fără să știm de ce, să bănuim fără însă a face din aceasta o preocupare. îmi place mult stilul tău de aici. nu te-am mai citit de mult. e greșeala mea:) depun și eu aprecierea pentru sufletul din care a ieșit acest text ce poate fi remarcat.
pentru textul : Poem despre mama unei vieți decine, ce vine de peste ocean? la ce faci aluzie Andule? ca eu tot nu ma prind. te stiam om mare. fiecare interpreteaza. acum, sper ca nu ai vrut numai aplauze. unde, cine ti-a pus tie pumnul in gura? eu sint primul aici care am grija ca asta sa nu se intimple. m-am uitat acum in fuga peste sirul de comentarii. aranca te-a avertizat asupra unei abateri. justificat zic eu. unde e problema? cine nu te lasa sa scrii, sa creezi, sa inovezi, sa propui?
pentru textul : this is a film deTextul este acesta ( cred) : dacă ai ști dacă ai putea să auzi pentru tine ziua aceasta și toate aceste daruri menite să-ți aducă pacea să plîngi împreună cu mine să te bucuri împreună cu mine din tot sufletul din toată inima cu tot cugetul tău spre mine treptele să urci Ar urma suprapunerea de planuri. Dar încă nu știu.
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie deLeo am citit de trei ori textul dar tot n-am reușit să văd aici un singur poem
pentru textul : ultima thule dela capitolul imagistică însă, ești mereu o desfătare, aici ești frate cu pal n-am ce să-ți fac
amândoi băgați niște metafore de lăsat gagici pe spate, lucru la care se vede că vă pricepeți
dar uite că și eu admir câteva dintre ele, însă rămân la părerea că excesul la acest capitol este dăunător, ca orice exces
mai ales dacă metaforele sunt doar metafore și atât
una peste alta însă, un poem mult peste media a ceea ce citim de obicei pe net
spor la inspirație omule!
Andu
desi (sa zicem) ca indraznesc sa spun ca inteleg textul, imi place enorm doar partea a doua. chiar ma intriga contrastul dintre cele doua parti. ma refer la contrastul stilistic. este oare intentionat?
pentru textul : Retroactiv deuf, în fine! asta îmi doresc cel mai mult; oamenii să se regăsească sau să găsească ceva plăcut și liniștitor în poveștile mele. m-ai bucurat Ioana, îți mulțumesc.
pentru textul : Iubire deAtentie la final: "împreună eram numai când apăsam pe durere/ să nu mai curgă". Gasit, in mod fericit, pentru text ca un "tot". Numai din inapetenta mea pentru "analiza" nu pot acorda o "penita". Drept care imi cer scuze autoarei.
pentru textul : mâna lui rezema liniștea dese pare ca da.
dar eu sper ca G. sa fi fost doar prima treapta. :)
pentru textul : dragoste deMulțumesc, Silvia. Încerc să reintru în proză și încet-încet poate mă aduc în starea în care să pot continua ”Câmpiile...”. Numai la asta îmi stă capul acum.
pentru textul : Ghetele lui umblătoare dein continuare captivant, ba poate si mai captivant. aici apare o oarecare linistire a personajului in preajma femeii adormite, incepe sa se " dezbrace" tot mai mult si el.
m-a impresionat:
"Iar un viol i se părea în clipa aceea nu neaparat imoral dar cumplit de inestetic. "
si mai ales:
"Nu putea însă să uite că lîngă el era o femeie care dormea întinsă și goală. Se gîndi că ar trebui să plece, să exploreze, să caute o ieșire, poate chiar cercul. Dar preferă să stea acolo, cu capul în palme și să o privească. Își aminti cum privise la fel cîndva, pe vremea cînd era copil, în ajun de Crăciun pentru două ore un trenuleț electric învîrtindu-se la nesfîrșit într-o vitrină."
e momentul cand iscusinta scriitorului te face sa indragesti personajul principal.
presimt reaparitia personajelor secundare dupa timpul de gandire in singuratate...ori poate nu...
nu mai stiu sigur, dar parca aici vazusem un typo.
pentru textul : cercul - episodul 3 de1. Pune doar inițiala personajului (M, T, A, G, E) și două puncte înainte de replică; e mai ușor de urmărit;
pentru textul : Oameni moderni de2. La celelalte personaje cu A sau cu M poți lăsa cuvintele întregi scrise doar cu inițiala majusculă: Anda, Alin, Mihai;
3. Îngrămădirea la care se referea Virgil era pe orizontală, nu pe verticală; deci trebuie să revii la distanța inițială dintre rânduri;
4. Aș împărți textul în două sau chiar în trei părți și le-aș posta pe rând (câte unu pe zi)
frumoase, Celestin. păsări de jale. textul ăsta respiră. cred că ți-ai găsit, în sfârșit, ritmul, stilul. e mulllt mai bine. felicitări.
pentru textul : Introspecție dePagini