finalul pare destul de ciudat, ca sa nu spun... bi.. But, anyway, remarc indeosebi strofa "în zori simt cum crește în mine copilul de sticlă ca o lentilă – zace în piața de flori și de sânge" Imaginea copilului ca o lentila in trupul femeii de sticla este memorabila. Probabil ca s-ar fi putut construi mai mult pe asta. Sau poate sint eu acum lacom dupa imagini care sa ma surprinda.
Ma bucur sincer ca textul acesta a fost remarcat, mie cel putin mi-a amintit inca de la prima lectura de Mircea Bodolan. La o adica se poate si canta, de ce nu? Felicitari. Andu
Adriana, eu am experiența unui cenaclu unde fiecare poate comenta (decent) un text, poate avea o opinie. Constructivă. Apreciez sensibilitatea poemelor tale, ai talent, însă trebuie să recunoaștem (și eu și tu) că nu toate textele pot obține un calificativ maxim. Recomandarea mea referitoare la acest text (dacă ești pregătită sufletește să o accepți) este să revii asupra lui. Orice pictor își face o schiță, o eboșă, mult mai târziu apare capodopera. Privește Rembrandt sau Fragonard. Câte schițe, variațiuni pe aceeași temă erau în spatele capodoperelor? Aceasta este întrebarea.
ideile sint interesante dar redarea lasa de dorit. imi este greu de imaginat un text cu o astfel de inclinatie filosofica realizat cu rima. cel putin eu nu il pot vedea asa. dar ideile, dar si incercarea de estompare a lor, par interesante
nu te cunosc de ieri sau de azi, te cunosc de mult timp. Eram tipul acela care iti transmitea urari de sanatate de ziua ta, cele mai multe veneau de pe agonia.
Nu, nu mi se pare jenant textul, tie poate da, si asta deoarece nu ai inteles mesajul, lucrul acesta dovedeste in mod evident ca tu ai citit superficial acest poem. Ma asteptam ca la valoarea ta sa comentezi prin prizma textului, dar tu nu faci altceva decat sa comentezi autorul, nicidecum poezia. Interesant mod de abordare pe acest site...
Oricum, sincere multumiri!
A fost un timp când nu m-ați mai văzut (mi s-a ars placa video). Acum sunt cu voi, dar peste puțin timp nu mă veți mai vedea (plec în concediu de ...schi), apoi iarăși mă veți vedea (deschid paranteză franciscă: orice parafrazare bănuită nu este întâmplătoare, știe el ce zic; închid paranteza). Iată apar texte din ce în ce mai multe, și-am început să citesc selectiv, dar niciodată nu sar peste franciscul nostru coleg. Iar îmi place cum scrie, deși nu poți să spui precis de ce. E, așa, o afinitate... mai ales că e vorba de năluci, și încă, deoarece pune acolo unele cuvinte, or formule (magice), ori imagini care te izbesc de-a dreptul, ori alteori numai te mângâie, și te trimit spre un adânc de text, care nu întotdeauna e neapărat și cel intenționat de autor. Dar din moment ce te aruncă, precum dulapul spre tărâmul Narniei (că tot a apărut filmul, după superbissima carte a lui C.S Lewis, prietenul lui J.R. Tolkein știți voi care), e bine. Mai ales că e vorba de năluci. Uite una tocmai aruncă pietre din tălpi, alta e taaaare ciudată în lumina ei verde, în cârd, țepoase ca un spic... și tot vin. Apa aia ne-ncepută (adusă odată de Linea în jurul căreia dansează sfere nevăzute de ochi muritor), limba de moarte, paharele închinate (păi cum? - ce contrast reușit, aici, între obiectivitatea textului și subiectivitatea auctorială!). Cel "surd cât umbra unui clopot" - e nă(l)ucitor, nu? - vine să spună ultimul cuvânt, parcă pentru a acoperi totul cu o pelerină neagră, înviorată doar de puțina floare_de_ruth. ...mai ales că e vorba de năluci. Le-ați văzut? Dacă nu, trebuie că sunteți taaare fericiți.
Ela multumesc pentru lotca, uitasem cuvantul. E interesant cum anumite cuvinte vin si dispar parca dirijate de o moda. Imi amintesc de haleala (sau potol) care erau omniprezente in argou cand se pomenea de mancare. Acum au disparut. Sanchi mai exista? imi vin si altele : balabusta, mafalda, clapon, mocan si inca multe. Textul tau e tragic pt ca ne arata ca nu ascultam spaimele altora si e normal sa ne aparam, sa inchidem ochii, sa fugim de suferinte, e impotenta care ne retine sa inotam contra curentului fie el verbal, fie temporal sau chiar si inafara lui .
când am asociat starea de veghe cu ţigările aprinse m -am gândit de fapt la lumânările aprinse la priveghi, la o stare morbidă;
referitor la craniile izbite, nu văd care-i nonsensul: craniile izbite contra peretelui lasă o adâncitură în el. dacă nu mă credeţi, încercaţi ;)
e un text mai dement şi nu-i nici pe departe perfect, poate e o abureală, cum zice virgil, mna, fiecare percepe cum doreşte.
Virgile, asa-i, in argumente putem sa ne batem mai ceva ca Fat-Frumos cu zmeul, stii tu... in sabii sa ne taiem sau in ciorapi sa ne mirosim :-) Oricum, disputa mi-a placut dpdv intelectual (mai putin atunci cand tu dai impresia ca esti mai destept decat esti de fapt), nu vreau sa o prelungesc si in niciun caz sa am aici (Doamne fereste) ultimul cuvant decat acesta: doi barbati discuta si unul ii spune celuilat "eu la mine in casa am mereu ultimul cuvant", la care celalalt intreaba "da? care e ala?" "Ai dreptate, draga mea" Emile, dupa cum ti-am mai relatat cu alta ocazie, la mine in familie exista un frate mai mic dar destul de mare (are si el deja 40 de ani) care este de 17 ani in presa si mai nou o cumnata care este si ea de 10 ani tot pe acolo (ambii pe la ziare neinsemnate cum ar fi Adevarul, Jurnalul National sau Cronica Romana). Eu nu am scris nimic din genul reportaj and such asa-i, dar, prin natura lucrurilor, am citit si am fost invatat de catre mai sus-numitii cate ceva in ultimul deceniu si ceva. Crezi ori ba ce iti spun, treaba ta la urma urmei. Andu
aștept, aștept! :) inițial și eu am vrut să scriu ceva amuzant, dar na.. numai amuzant n-a ieșit. Spor la scris, cred că stilul ți se potrivește ca o mănușă.
Sapphire, Prezent! ;-) Pe buna dreptate am considerat ca o continuare va fi un act de curaj... a aparut moartea paradox al iubirii, sau lipsa iubirii paradox al mortii... nu te poti abtine sa nu te joci cu sensurile, si imi place asta. Inversiunea din "pentru terminarea bruscă a cuvintelor prăpastiei dintre gurile noastre umplute cu cenușa-ne" imi creeaza o usoara stare de disconfort... desi e interesanta ca idee. Daca spun ca e clar ca ai lasat deschis drumul si trebuie sa mergi mai departe, ce zici?
de aici începe conturul limitei - mi se pare cam neinspirat plasat acest vers explicativ la inceput, as fi lasat cititorul sa-si imagineze daca aceasta este sau nu limita. e locul gol și părăsit în care pînă și moartea refuză să mai apară - interesanta imagine. foarte bine realizate si versurile: nu, nu există trecut blînd sau viitor mai puțin negru nu există soartă de plastilină și nici dumnezeu mai milostiv nu există am văzut cum se întîmplă prăbușirea am văzut urletul încins la mine în vene personal, mi-au placut cel mai mult din intregul poem. un poem bun in ansamblu, dar pe alocuri am senzatia ca ai cautat cu obstinatie exprimari cat mai frapante, cum ar fi sinestezia din ultimul vers: am vazut urletul incins.
Draga Nelu,
apreciez abordarea ta. Problema este ca regulamentul Hermeneia suna cam asa despre texte:
"16.6. să nu conţină elemente de reclamă
sau publicitate, inclusiv publicitate mascată, pentru nici un alt website,
instituţie, persoană sau produs media. Determinarea acestui lucru nu va
putea fi făcută decît de conducerea Hermeneia. Orice fel de
excepţie va trebui să fie aprobabată de proprietarul site-ului. Orice text
care încalcă această prevedere va și șters în mod automat și fără preaviz.
Repetarea unor astfel de incidente poate duce la suspendarea temporară a
contului. Orice eventuală publicare a unui text care cade sub incidența
acestui punct va putea fi aprobată numai de către directorul Hermeneia sau
de către o persoană din conducerea Hermeneia care a fost delegată eventual
în acest sens pentru o anumită perioadă. "
Implicatia nu este ca nu incurajam sau publicam asa ceva dar ca incercam sa o facem ordonat si sub un minim control. Cred ca motivele sint evidente. Oricind exista riscul ca cineva sa posteze lucruri care sa nu fie corecte, adevarate sau onorabile pentru Hermeneia. Nu spun ca este cazul aici. Dar, evident, trebuie sa avem o procedura, pentru a evita precedente nedorite. Uneori motivele sint inlclusiv legate de beneficii pe care le are persoana sau institutia care isi face publicitate. etc.
Astfel ca procesul, pe care il respecta toata lumea (ultimul exemplu este Calin Samarghitan cu care am incheiat un parteneriat media intre Serile Artgotice si Hermeneia, si are acum anuntul postat la Evenimente), deci procedura este ca sa trimiti un email cu ceea ce intentionezi sa anunti la [email protected] si sa ne explici acolo despre ce este vorba, cum va arata anuntul, alte detalii, precum si daca exista propuneri sau avantaje pe care le-ar putea avea Hermeneia prin oferirea posiblitatii de publicitate, etc.)
Email-ul va fi supus consiliului editorial Hermeneia care va discuta si va hotari si iti va comunica. Apoi in functie de decizie anuntul sau textul publicitar va fi incadrat la Evenimente, etc..
Daca exista nelamuriri te rog sa nu eziti sa ma intrebi.
NU am afirmat că promovezi false valori, citește corect: competiția agresivă poate duce la false valori. Te rog citește. NU am afirmat că pe site-uri am recenzii. Deși voi avea. Am doar psihocritică literară. Știi foarte bine și asta. Am încredere în tine, în alegerea și promovarea valorilor, și în cum lucrezi, după cum m-am pronunțat mai jos, în comentraiile scrise pentru tine. Nu deforma cuvintele. Mulțumesc.
E genul de poezie care nu are cum sa nu sensibilizeze sufletul, sa nu aduca emotii si stari empatice Eului. Un poem de sine statator,o transfigurare alergica de sentimente pictate pe sevaletul mintii.Felicitari!.
Cu stima!
'cinstiți de-am fi ca fresca din incendii' ar trebui să zică pe șleau consilierul H care a 'remarcat' textul ăsta ce a găsit la el.
Eu am găsit ceva 'filozofie poetizată' cum zice și cristina, chiar și ceva 'reușit foarte aici', orice-o fi însemnînd asta, dar per total am citit un poem care se risipește printre cuvinte ca apa prin pământ.
Stiluri diferite (desigur nicidecum originale, nici nu mă aștept) amestecate talmeș-balmeș într-o prozodie neglijentă și care devine apăsătoare pe măsură ce lectura înaintează, de parcă nu ai mai ajunge la final, care se bâlbâie, încercînd să convingă oare?
'cinstiți de-am fi, cinstiți de-am fi' ziceți dar iată că sunteți încă stimate autor, în ciuda acestor divagații pe care vă încăpățînați să le etichetați ca fiind poeme, ele fiind de fapt mai degrabă ca o ședință de analiză trimestrială, încordată și neplăcută.
Lipsite de emoție, scrieri ca aceasta cad înapoi în ego-ul autorului ca un Manole dezorientat sărind aiurea de pe acoperișul unui bloc la subsolul căruia nu stă îngropată nicio Ană, ci este doar o inundație cauzată de o țeavă spartă
nu este ușor să pui în poezie sentimente reale. de durere. fără să aluneci în banal sau clișeistic. Djamal scrie deja destul de bine și admir în acest text capacitatea de a fi reținut, laconic... textul de mai sus se termină (din punct de vedere artistic) în modul cel mai clasic cu putință, precum un capitel dintr-un templu grecesc în ruină. felicitări. și empatie cu tragedia poporului tău.
Ela:) Se mai intampla dar nu ne confunda prea des ca cine stie ce nazbatie mai inventeaza partea asta a ta ocultata a psihicului :) N-am zis ca jumatatile acelea suna fals ci le-am citat pentru a argumenta ca poemul este construit... parerea mea e ca prea des dam vina pe receptor si ne suparam aiurea cand nu avem feed-backul asteptat ceea ce e de inteles pana la un punct pentru ca aceste texte sunt creatiile noastre si tinem la ele... dar din ce ai scris la final se pot intelege urmatoarele: 1. suntem toti pe aici o turma de bivoli care habar nu au sa decripteze corect poeziile tale scrise limpede si la obiect. 2. nu mai postezi pe hermeneia deci nu mai strici orzul pe gaste. 3. nu te intereseaza critica constructiva ci doar partea laudativa a discursului lectorului si ne indemni sa ne tinem in frau pornirile astea de oameni care mai cred ca aici e un atelier literar. 4. ai avut o clipa de ratacire si ai impuscat mesagerul ce aduce vesti mai putin faste :) As vrea sa imi raspunzi... cu o ultima precizare din partea mea... am comentat textul si atat, ce atata suparare? Ajungem ca pe agonica sa ne spunem cat de frumosi si talentati suntem si cat de fain ninge afara? Persoanele din state se exclud ca acolo e cald :)
sugestii: 1. poate ar trebui un titlu mai incitant, care sa deschida mai multe piste de intelegere 2. poate in loc de "pe Marte sau pe Lună" ar merge "din Lună" 3. poate fără "incerte" sau ...schimba termenul ps: poate gresesc
este un pas important, un moment frumos pentru poezia ta, de care ma bucur sincer.
te felicit cu drag si sper ca sa fie un inceput benefic volumelor care vor veni! eu le astept :)!
Bravo!
nici o dumbravă nu mai e aceeași, pentru că, ea, dumbrava, nu mai rămâne deloc minunată câteodată in sufletul nostru...sau cineva pleacă la nesfârșit (cu sau fără câine), în pădurea semnelor lui... ai pasaje care fac toți banii prin forța concentrată a expresiei: "prima dată când a murit mama limba mi s-a umflat mi-a venit să urlu am căutat o pădure cu lupi le-am zis na-vă mă lupilor din voi am plecat în voi mă întorc" sau altele inutile, lest efectiv: "nici cu femeile n-am dus-o bine unele voiau bani altele numai sex le-am dat de toate și-am trăit liniștit" dar asta e doar părerea mea...
Mulţam fain de trecere!
Ţin să specific şi aici că ideea poemului a venit după ce am citit poemul lui LIM, "Blestemul limbii de câine pe mână de om". Aşa că vă felicit pentru idee! Mă bucur că am reuşit să întăresc ideea asta din perspectiva câinelui...:)
Cu prietenie,
Raul
Un poem reuşit. Are toate elementele unui haiku. De remarcat tehnica asocierii, foarte subtilă aici: vânt/gând (viteza vântului şi a gândului). Bine sugerată absenţa soarelui (pietrele nu mai au umbră). În acest fel se realizează şi un contrast între anotimpul iarna şi vara.
Nu cred că trebuie precizat ce ne-a inspirat. Asta ţine de culise :)
n-am prea inteles chestia cu "Be You!" de la sfirsit dar fiindca tot au cistigat democratii in hose si probabil si in senat o interpretez asa mai... saizecist. Anyway, merci de trecere, e un text ca oricare altul pe care le scriu
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
superb sonet! ai putea sa pui la subtitlu (sonet)? caracterul bold din titlu identic cu cel din (sonet) afecteaza putin imaginea.
pentru textul : Îmblânzirea licornului definalul pare destul de ciudat, ca sa nu spun... bi.. But, anyway, remarc indeosebi strofa "în zori simt cum crește în mine copilul de sticlă ca o lentilă – zace în piața de flori și de sânge" Imaginea copilului ca o lentila in trupul femeii de sticla este memorabila. Probabil ca s-ar fi putut construi mai mult pe asta. Sau poate sint eu acum lacom dupa imagini care sa ma surprinda.
pentru textul : Piața de flori deMă bucur că ți-a plăcut. Te mai aștept. tincuța
pentru textul : Viață de-a bușilea deMa bucur sincer ca textul acesta a fost remarcat, mie cel putin mi-a amintit inca de la prima lectura de Mircea Bodolan. La o adica se poate si canta, de ce nu? Felicitari. Andu
pentru textul : Soldatul părăsit de soartă și iubita teiului înflorit deAdriana, eu am experiența unui cenaclu unde fiecare poate comenta (decent) un text, poate avea o opinie. Constructivă. Apreciez sensibilitatea poemelor tale, ai talent, însă trebuie să recunoaștem (și eu și tu) că nu toate textele pot obține un calificativ maxim. Recomandarea mea referitoare la acest text (dacă ești pregătită sufletește să o accepți) este să revii asupra lui. Orice pictor își face o schiță, o eboșă, mult mai târziu apare capodopera. Privește Rembrandt sau Fragonard. Câte schițe, variațiuni pe aceeași temă erau în spatele capodoperelor? Aceasta este întrebarea.
pentru textul : Röntgen deideile sint interesante dar redarea lasa de dorit. imi este greu de imaginat un text cu o astfel de inclinatie filosofica realizat cu rima. cel putin eu nu il pot vedea asa. dar ideile, dar si incercarea de estompare a lor, par interesante
pentru textul : Vorbitor cu zeii denu te cunosc de ieri sau de azi, te cunosc de mult timp. Eram tipul acela care iti transmitea urari de sanatate de ziua ta, cele mai multe veneau de pe agonia.
pentru textul : Mânca-ţi-aş deNu, nu mi se pare jenant textul, tie poate da, si asta deoarece nu ai inteles mesajul, lucrul acesta dovedeste in mod evident ca tu ai citit superficial acest poem. Ma asteptam ca la valoarea ta sa comentezi prin prizma textului, dar tu nu faci altceva decat sa comentezi autorul, nicidecum poezia. Interesant mod de abordare pe acest site...
Oricum, sincere multumiri!
A fost un timp când nu m-ați mai văzut (mi s-a ars placa video). Acum sunt cu voi, dar peste puțin timp nu mă veți mai vedea (plec în concediu de ...schi), apoi iarăși mă veți vedea (deschid paranteză franciscă: orice parafrazare bănuită nu este întâmplătoare, știe el ce zic; închid paranteza). Iată apar texte din ce în ce mai multe, și-am început să citesc selectiv, dar niciodată nu sar peste franciscul nostru coleg. Iar îmi place cum scrie, deși nu poți să spui precis de ce. E, așa, o afinitate... mai ales că e vorba de năluci, și încă, deoarece pune acolo unele cuvinte, or formule (magice), ori imagini care te izbesc de-a dreptul, ori alteori numai te mângâie, și te trimit spre un adânc de text, care nu întotdeauna e neapărat și cel intenționat de autor. Dar din moment ce te aruncă, precum dulapul spre tărâmul Narniei (că tot a apărut filmul, după superbissima carte a lui C.S Lewis, prietenul lui J.R. Tolkein știți voi care), e bine. Mai ales că e vorba de năluci. Uite una tocmai aruncă pietre din tălpi, alta e taaaare ciudată în lumina ei verde, în cârd, țepoase ca un spic... și tot vin. Apa aia ne-ncepută (adusă odată de Linea în jurul căreia dansează sfere nevăzute de ochi muritor), limba de moarte, paharele închinate (păi cum? - ce contrast reușit, aici, între obiectivitatea textului și subiectivitatea auctorială!). Cel "surd cât umbra unui clopot" - e nă(l)ucitor, nu? - vine să spună ultimul cuvânt, parcă pentru a acoperi totul cu o pelerină neagră, înviorată doar de puțina floare_de_ruth. ...mai ales că e vorba de năluci. Le-ați văzut? Dacă nu, trebuie că sunteți taaare fericiți.
pentru textul : nălucile deEla multumesc pentru lotca, uitasem cuvantul. E interesant cum anumite cuvinte vin si dispar parca dirijate de o moda. Imi amintesc de haleala (sau potol) care erau omniprezente in argou cand se pomenea de mancare. Acum au disparut. Sanchi mai exista? imi vin si altele : balabusta, mafalda, clapon, mocan si inca multe. Textul tau e tragic pt ca ne arata ca nu ascultam spaimele altora si e normal sa ne aparam, sa inchidem ochii, sa fugim de suferinte, e impotenta care ne retine sa inotam contra curentului fie el verbal, fie temporal sau chiar si inafara lui .
pentru textul : a șaptea întâmplare deprima si ultima strofa par a face parte dintr-un alt poem.
pentru textul : f e s t i n decorect.
pentru textul : unui hermenel dece e cu atâta zarvă pe aici?
când am asociat starea de veghe cu ţigările aprinse m -am gândit de fapt la lumânările aprinse la priveghi, la o stare morbidă;
referitor la craniile izbite, nu văd care-i nonsensul: craniile izbite contra peretelui lasă o adâncitură în el. dacă nu mă credeţi, încercaţi ;)
e un text mai dement şi nu-i nici pe departe perfect, poate e o abureală, cum zice virgil, mna, fiecare percepe cum doreşte.
oricum, mă bucur pentru feedback;)
pentru textul : cu ţigările aprinse deVirgile, asa-i, in argumente putem sa ne batem mai ceva ca Fat-Frumos cu zmeul, stii tu... in sabii sa ne taiem sau in ciorapi sa ne mirosim :-) Oricum, disputa mi-a placut dpdv intelectual (mai putin atunci cand tu dai impresia ca esti mai destept decat esti de fapt), nu vreau sa o prelungesc si in niciun caz sa am aici (Doamne fereste) ultimul cuvant decat acesta: doi barbati discuta si unul ii spune celuilat "eu la mine in casa am mereu ultimul cuvant", la care celalalt intreaba "da? care e ala?" "Ai dreptate, draga mea" Emile, dupa cum ti-am mai relatat cu alta ocazie, la mine in familie exista un frate mai mic dar destul de mare (are si el deja 40 de ani) care este de 17 ani in presa si mai nou o cumnata care este si ea de 10 ani tot pe acolo (ambii pe la ziare neinsemnate cum ar fi Adevarul, Jurnalul National sau Cronica Romana). Eu nu am scris nimic din genul reportaj and such asa-i, dar, prin natura lucrurilor, am citit si am fost invatat de catre mai sus-numitii cate ceva in ultimul deceniu si ceva. Crezi ori ba ce iti spun, treaba ta la urma urmei. Andu
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deaștept, aștept! :) inițial și eu am vrut să scriu ceva amuzant, dar na.. numai amuzant n-a ieșit. Spor la scris, cred că stilul ți se potrivește ca o mănușă.
pentru textul : Despre trădare deSapphire, Prezent! ;-) Pe buna dreptate am considerat ca o continuare va fi un act de curaj... a aparut moartea paradox al iubirii, sau lipsa iubirii paradox al mortii... nu te poti abtine sa nu te joci cu sensurile, si imi place asta. Inversiunea din "pentru terminarea bruscă a cuvintelor prăpastiei dintre gurile noastre umplute cu cenușa-ne" imi creeaza o usoara stare de disconfort... desi e interesanta ca idee. Daca spun ca e clar ca ai lasat deschis drumul si trebuie sa mergi mai departe, ce zici?
pentru textul : antiplatonice II dede aici începe conturul limitei - mi se pare cam neinspirat plasat acest vers explicativ la inceput, as fi lasat cititorul sa-si imagineze daca aceasta este sau nu limita. e locul gol și părăsit în care pînă și moartea refuză să mai apară - interesanta imagine. foarte bine realizate si versurile: nu, nu există trecut blînd sau viitor mai puțin negru nu există soartă de plastilină și nici dumnezeu mai milostiv nu există am văzut cum se întîmplă prăbușirea am văzut urletul încins la mine în vene personal, mi-au placut cel mai mult din intregul poem. un poem bun in ansamblu, dar pe alocuri am senzatia ca ai cautat cu obstinatie exprimari cat mai frapante, cum ar fi sinestezia din ultimul vers: am vazut urletul incins.
pentru textul : îți descopăr privirea deDraga Nelu,
apreciez abordarea ta. Problema este ca regulamentul Hermeneia suna cam asa despre texte:
"16.6. să nu conţină elemente de reclamă
sau publicitate, inclusiv publicitate mascată, pentru nici un alt website,
instituţie, persoană sau produs media. Determinarea acestui lucru nu va
putea fi făcută decît de conducerea Hermeneia. Orice fel de
excepţie va trebui să fie aprobabată de proprietarul site-ului. Orice text
care încalcă această prevedere va și șters în mod automat și fără preaviz.
Repetarea unor astfel de incidente poate duce la suspendarea temporară a
contului. Orice eventuală publicare a unui text care cade sub incidența
acestui punct va putea fi aprobată numai de către directorul Hermeneia sau
de către o persoană din conducerea Hermeneia care a fost delegată eventual
în acest sens pentru o anumită perioadă. "
Implicatia nu este ca nu incurajam sau publicam asa ceva dar ca incercam sa o facem ordonat si sub un minim control. Cred ca motivele sint evidente. Oricind exista riscul ca cineva sa posteze lucruri care sa nu fie corecte, adevarate sau onorabile pentru Hermeneia. Nu spun ca este cazul aici. Dar, evident, trebuie sa avem o procedura, pentru a evita precedente nedorite. Uneori motivele sint inlclusiv legate de beneficii pe care le are persoana sau institutia care isi face publicitate. etc.
Astfel ca procesul, pe care il respecta toata lumea (ultimul exemplu este Calin Samarghitan cu care am incheiat un parteneriat media intre Serile Artgotice si Hermeneia, si are acum anuntul postat la Evenimente), deci procedura este ca sa trimiti un email cu ceea ce intentionezi sa anunti la [email protected] si sa ne explici acolo despre ce este vorba, cum va arata anuntul, alte detalii, precum si daca exista propuneri sau avantaje pe care le-ar putea avea Hermeneia prin oferirea posiblitatii de publicitate, etc.)
Email-ul va fi supus consiliului editorial Hermeneia care va discuta si va hotari si iti va comunica. Apoi in functie de decizie anuntul sau textul publicitar va fi incadrat la Evenimente, etc..
Daca exista nelamuriri te rog sa nu eziti sa ma intrebi.
pentru textul : Concurs Naţional de Poezie deNU am afirmat că promovezi false valori, citește corect: competiția agresivă poate duce la false valori. Te rog citește. NU am afirmat că pe site-uri am recenzii. Deși voi avea. Am doar psihocritică literară. Știi foarte bine și asta. Am încredere în tine, în alegerea și promovarea valorilor, și în cum lucrezi, după cum m-am pronunțat mai jos, în comentraiile scrise pentru tine. Nu deforma cuvintele. Mulțumesc.
pentru textul : Cel mai, Cea mai deE genul de poezie care nu are cum sa nu sensibilizeze sufletul, sa nu aduca emotii si stari empatice Eului. Un poem de sine statator,o transfigurare alergica de sentimente pictate pe sevaletul mintii.Felicitari!.
pentru textul : wild west story deCu stima!
'cinstiți de-am fi ca fresca din incendii' ar trebui să zică pe șleau consilierul H care a 'remarcat' textul ăsta ce a găsit la el.
pentru textul : În urna aceasta până şi timpul deEu am găsit ceva 'filozofie poetizată' cum zice și cristina, chiar și ceva 'reușit foarte aici', orice-o fi însemnînd asta, dar per total am citit un poem care se risipește printre cuvinte ca apa prin pământ.
Stiluri diferite (desigur nicidecum originale, nici nu mă aștept) amestecate talmeș-balmeș într-o prozodie neglijentă și care devine apăsătoare pe măsură ce lectura înaintează, de parcă nu ai mai ajunge la final, care se bâlbâie, încercînd să convingă oare?
'cinstiți de-am fi, cinstiți de-am fi' ziceți dar iată că sunteți încă stimate autor, în ciuda acestor divagații pe care vă încăpățînați să le etichetați ca fiind poeme, ele fiind de fapt mai degrabă ca o ședință de analiză trimestrială, încordată și neplăcută.
Lipsite de emoție, scrieri ca aceasta cad înapoi în ego-ul autorului ca un Manole dezorientat sărind aiurea de pe acoperișul unui bloc la subsolul căruia nu stă îngropată nicio Ană, ci este doar o inundație cauzată de o țeavă spartă
nu este ușor să pui în poezie sentimente reale. de durere. fără să aluneci în banal sau clișeistic. Djamal scrie deja destul de bine și admir în acest text capacitatea de a fi reținut, laconic... textul de mai sus se termină (din punct de vedere artistic) în modul cel mai clasic cu putință, precum un capitel dintr-un templu grecesc în ruină. felicitări. și empatie cu tragedia poporului tău.
pentru textul : voiaj deEla:) Se mai intampla dar nu ne confunda prea des ca cine stie ce nazbatie mai inventeaza partea asta a ta ocultata a psihicului :) N-am zis ca jumatatile acelea suna fals ci le-am citat pentru a argumenta ca poemul este construit... parerea mea e ca prea des dam vina pe receptor si ne suparam aiurea cand nu avem feed-backul asteptat ceea ce e de inteles pana la un punct pentru ca aceste texte sunt creatiile noastre si tinem la ele... dar din ce ai scris la final se pot intelege urmatoarele: 1. suntem toti pe aici o turma de bivoli care habar nu au sa decripteze corect poeziile tale scrise limpede si la obiect. 2. nu mai postezi pe hermeneia deci nu mai strici orzul pe gaste. 3. nu te intereseaza critica constructiva ci doar partea laudativa a discursului lectorului si ne indemni sa ne tinem in frau pornirile astea de oameni care mai cred ca aici e un atelier literar. 4. ai avut o clipa de ratacire si ai impuscat mesagerul ce aduce vesti mai putin faste :) As vrea sa imi raspunzi... cu o ultima precizare din partea mea... am comentat textul si atat, ce atata suparare? Ajungem ca pe agonica sa ne spunem cat de frumosi si talentati suntem si cat de fain ninge afara? Persoanele din state se exclud ca acolo e cald :)
pentru textul : urme de cerb deda, aveti dreptate, cred ca se poate mai bine... mai las sa se aseze putin ideile si incerc sa revin la text.
pentru textul : cântec de iubire oarbă desugestii: 1. poate ar trebui un titlu mai incitant, care sa deschida mai multe piste de intelegere 2. poate in loc de "pe Marte sau pe Lună" ar merge "din Lună" 3. poate fără "incerte" sau ...schimba termenul ps: poate gresesc
pentru textul : Cunoaștere demultumesc pentru trecere, francisc!
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deeste un pas important, un moment frumos pentru poezia ta, de care ma bucur sincer.
pentru textul : „Fetița cu crocodil” - de Silviu Dachin dete felicit cu drag si sper ca sa fie un inceput benefic volumelor care vor veni! eu le astept :)!
Bravo!
nici o dumbravă nu mai e aceeași, pentru că, ea, dumbrava, nu mai rămâne deloc minunată câteodată in sufletul nostru...sau cineva pleacă la nesfârșit (cu sau fără câine), în pădurea semnelor lui... ai pasaje care fac toți banii prin forța concentrată a expresiei: "prima dată când a murit mama limba mi s-a umflat mi-a venit să urlu am căutat o pădure cu lupi le-am zis na-vă mă lupilor din voi am plecat în voi mă întorc" sau altele inutile, lest efectiv: "nici cu femeile n-am dus-o bine unele voiau bani altele numai sex le-am dat de toate și-am trăit liniștit" dar asta e doar părerea mea...
pentru textul : dumbrava minunată deMulţam fain de trecere!
pentru textul : viaţă de câine în intersecţie deŢin să specific şi aici că ideea poemului a venit după ce am citit poemul lui LIM, "Blestemul limbii de câine pe mână de om". Aşa că vă felicit pentru idee! Mă bucur că am reuşit să întăresc ideea asta din perspectiva câinelui...:)
Cu prietenie,
Raul
Un poem reuşit. Are toate elementele unui haiku. De remarcat tehnica asocierii, foarte subtilă aici: vânt/gând (viteza vântului şi a gândului). Bine sugerată absenţa soarelui (pietrele nu mai au umbră). În acest fel se realizează şi un contrast între anotimpul iarna şi vara.
pentru textul : 竜安寺 - Ryōan-ji deNu cred că trebuie precizat ce ne-a inspirat. Asta ţine de culise :)
n-am prea inteles chestia cu "Be You!" de la sfirsit dar fiindca tot au cistigat democratii in hose si probabil si in senat o interpretez asa mai... saizecist. Anyway, merci de trecere, e un text ca oricare altul pe care le scriu
pentru textul : ca și cum le-aș azvîrli dePagini