dinu, ai grijă că expresia „eşti cam greu de cap” (spre deosebire de expresia „ești ridicol”), pe lîngă faptul că este obraznică, este și atac la persoană. iar pe Hermeneia am inaugurat toleranța zero pentru așa ceva, indiferent de persoana care este atacată. la următoarea ocazie cînd mai faci un atac asemănător nu vei mai fi avertizat. vei avea contul pe Hermeneia suspendat pentru o foarte lungă perioadă de timp. just try me.
Cred că ai tot ce-ți trebuie pentru a merge mai departe în proză. Poate doar răbdarea de a construi mai pe îndelete și de a finisa (știi tu, cu crăpături în ziduri, uși care nu se închid la perfecție... detalii adică, acelea care susțin povestea) să-ți mai fie necesare ca ingrediente. Aici văd doar un sâmbure, o joacă, din care poți face mult mai mult. Nu spun că nu mi-a plăcut, ci că mi-a trezit apetitul pentru o poveste mai închegată.
admir sinceritatea, Mie când îmi vine să scriu tâmpenii și mă apucă mărturisesc, eu comentez Virgile... ce să fie mai clar, mai dulce și relaxant decât această confesiune?
asa cum preciza si ecaterina poemul devine puternic de la faza cu interviurile si se finalizeaza in aceeasi nota de forta. imi par in plus moartea, salamandra si excalibur, dar banuiesc ca tie ti-s dragi si n-o sa renunti la ele. am lasat semnul pentru poem ca intreg, dar mai ales pentru versurile: "nu-mi place să dau interviuri să fiu întrebată cu ce săruturi îmi țin buzele tinere /încotro mă deșir", "așa că nu-mi vorbi despre dragoste/cum nu vorbești focului/despre fum"
nu știu dacă se aprobă dar textul are (în ciuda formei clasice la care vor bombăni unii) tendințe spre valoare. Îmi crează o senzație de sfîrșit de secol nouăsprezece iar la cît spleen e în lume acum probabil că nu e neaparat nepotrivită.
E un sonet plăcut, pare un subgen consonant încă vremii noastre, atunci când e scris bine, și acesta e cazul și aici. Poate doar chiar ultima rimă îmi pare ușor forțată.
Încă un amănunt: acum vreo 8,.9 ani, cineva, după ce trimisesem câteva texte pentru analiză, îmi spunea că scriu depresiv, vetust, epigonic şi că nu am nicio şansă să ies din umbra marelui Eminescu. Avea dreptate. Dar, repet, "patria vieţii e prezentul".
efort se susţine cu oameni, orice treabă de calitate se susţine prin oameni de calitate, prin comunicare, prin întreţinere, menţinere, observare, acordare de gir, depăşire a situaţiilor critice etc.
admir intenţia ta, Andu. am recitit acest mai degrabă apel la prezenţă a poeţilor care cândva şi-au manifestat abilităţile literare pe acest site. deşi de curând aflată aici, cunosc vreo 80% dintre aceşti oameni talentaţi pentru că i-am citit şi îi citesc în continuare în alte spaţii virtuale. şi sunt, într-adevăr, demni nu de o listă de nume (vezi că pe dd marin l-ai semnalat de 2 ori), ci de aprecieri fără măsură.
felul în care ai pus tu problema este, însă, cam morbid.
gândeşte-te că înainte de a fi poet, inginer, frezor, profesor, economist etc., omul este om. el are o viaţă, o familie, un rost care să-i permită să trăiască. sau dacă nu le are, atunci se confruntă cu diverse probleme de ordin social, emoţional... poate că are alte priorităţi! oamenii ăştia nu au murit nici fizic, nici literar (asta este extensia fiinţei lor, refugiul, cuminecătura, zi-i cum vrei fiindcă poate fi numită în oriccare cel mai bun sens posibil!)
absenţa lor de aici poate avea o cauză alta decât una legată strict de site-ul în discuţie, dacă asta ai vrut să insinuezi.
în orice caz, cu sau fără aceşti oameni minunaţi pe care i-ai enumerat, site-ul, dacă doreşte asta, trebuie să meargă înainte cu aceia care sunt (şi nu mi se pare loial să declari nume în felul acela insidios), cu cei care vor mai veni. ar fi aiurea să credem că valorile literare (româneşti şi de pretutindeni) se opresc într-un punct.
eu aş face apel la mai multă implicare din partea tuturor. fiindcă este nespus de comod doar să postezi şi eventual, dacă s-ar putea, să fii şi cel mai comentat, adulat... (din start exclud persoana I şi a II-a singular).
deci, aprecieri ţie, Andu, cât şi celor care contribuie, într-un fel sau altul, la funcţionarea acestui site!
cât priveşte strict textul, el nu poate fi decât un experiment.
da, se pare ca am o problema cu incadrarea textelor. din pacate nu exista sectiunea scurt-metraj, iar celelalte nu-mi par niciuna ca s-ar potrivi perfect. as putea incadra textul la poezie sau povestire sau la scenariu. daca ai o sugestie mi-ar prinde bine.
Cu riscul pe care iata, mi-l asum aici in direct, nu inteleg imaginea in context. O explicatie, sau macar ceva de genul, pentru noi astia mai prosti? Multmesc anticipat si "adevarat a inviat" Andu
...ce anume nu-l face să tremure!
Încerc să-ți răspund eu.
Ai aici două texte. Primul până la ”și cîteva apariții de urgență în trupul meu. spasme. punga”.
Al doilea începe de la lovitura în bara de protecție și trece prin corpul tău devenit spațiu al fragmentării, spargerii lumii, care, intruzivă, îți permite o vizionare rapidă, caleidoscopică, a unor crâmpeie formate din atomi, carboni, ansamblu loco-motor, etc
Prima parte, o secvență ”American beauty”, film din care(așa cum, odinioară, din lecturi), ne îndeamnă pungi de hârtie, lentori, spre vis.
”și lipsa de îngrijorarea a celorlalți cînd punga este aruncată în mijlocul traficului
apare ca efect”.
Presupusa cauzalitate, lecții de cum ne-o luăm dacă nu suntem cuminți. (Probabil și ceva intenții eco, lăudabile de altfel). Ca și curea de transmisie între prima și a doua parte, un fel de must-have.
Chin să nu poți reda zbaterea, aerul toamnei, punga captivă, tristețea unui colț de existență în care singurul lucru viu e, culmea, o banală pungă.
Greu de redat o imagine. De imitat, cu atât mai greu. Niciun substitut nu m-a convins că acest realism metaforizat e mai mult decât o descriere. Poezia nu e reportaj.
Neconvingător tonul, chiar în canon postmodern. Lung, prea lung reportajul, iar repetițiile(eu eu eu),invocare prononimală- decenii hăt hăt hăt
Spui cauză. Efect: Amestec. Pleoape mărite: Zero.
Izbitor tablou despre lipsa iubirii si golul din sufletele oamenilor... acesi oameni care sunt gata sa ii sacrifice pe cei de aceeasi semintie in numele unor fantasme... Adrian, de cealalta parte se vede la fel, numai ca acolo nu cad proiectile ci rachete de milioane de dolari.
În principiu, Adrian, n-ar trebui sa mai aibă drept de participare. Dar mi se pare că litera regulamentului îi permite. Mai ales ca a fost cel puţin o ediţie când caştigatoarea Trofeului a obţinut şi premiul I la toate categoriile! Ea nu mai putea participa, desigur.
Inedit articolul, o perspectiva noua, care ne obliga sa privim si altfel lucrurile. Intrebarile vor ramane intotdeauna fara raspuns, asta este natura intrebarilor. felicitari insa pentru implicare si pentru dorinta de a elucida aceste mistere. petre
Sper ca intelegi ca e un text... Am retinut doar ne rugăm somnului uscatului frigului Am retinut si eu ca nu orice scriu e text, desi e greu de acceptat.
asta ca sa fiu si eu cinic! pentru ca dragostea de sine sau de altul e, la limita, o forma de cinism...un epoche fenomenologic, care pastreaza doar inocenta primordiala a constiintei, dupa cum de multe ori fixand o față oarecare recunosc acea față din copilarie a lui celalalt, azi, parca umflata cu pompa...
pana la urma, situatia e comica, iar dupa cum zicea patapievici recent, cinicul, vrei nu vrei, are dreptate!si cand nu are, dreptatea tot de partea lui este.
apropos, ce este autan?
da, uneori "pur si simplu" ne scriem doar gândurile (îndrăgostite) ce ni se culcușesc între tâmple, dar dacă e "refreshing", e bine... multumesc de semn!
...luție. Cam așa am citit poezia. Anunța lucruri interesante, corpul textului era departe de stilul autoarei, deci devenea tot mai clar că Poesis aștepta pe undeva, la un moment dat m-am chiar gândit că dom' Nae ar putea fi un motan și totul să fie doar o joacă. Dar n-a fost. Am înaintat spre deznodământul care trebuia să spună încă ceva, iar acolo poeta s-a pronunțat.
E o poezie a tensiunii apropierii de efectul final, care izbutește tocmai prin prelungirea așteptării și prin neînșelarea acesteia.
cred că, din tot ce ai scris până acum, aici, textul ăsta mi-a plăcut cel mai mult. poate că am și o stare potrivită pentru a mă apropia de el...însă l-am găsit lin, mi-a amintit de colinde și de iarnă, mi-a plăcut tonul, de data asta abordarea este una lipsită de ostentație și mai puțin declarativă... chiar mi-a placut. am două sugestii legate de prozodie, dacă-mi permiți: primul vers, strofa 3: "Străinule, arată-L pe Isus" și primul vers, strofa 12: "Neprihănit Părinte, Te slăvește"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dinu, ai grijă că expresia „eşti cam greu de cap” (spre deosebire de expresia „ești ridicol”), pe lîngă faptul că este obraznică, este și atac la persoană. iar pe Hermeneia am inaugurat toleranța zero pentru așa ceva, indiferent de persoana care este atacată. la următoarea ocazie cînd mai faci un atac asemănător nu vei mai fi avertizat. vei avea contul pe Hermeneia suspendat pentru o foarte lungă perioadă de timp. just try me.
pentru textul : poezie pe (contra)sens deCred că ai tot ce-ți trebuie pentru a merge mai departe în proză. Poate doar răbdarea de a construi mai pe îndelete și de a finisa (știi tu, cu crăpături în ziduri, uși care nu se închid la perfecție... detalii adică, acelea care susțin povestea) să-ți mai fie necesare ca ingrediente. Aici văd doar un sâmbure, o joacă, din care poți face mult mai mult. Nu spun că nu mi-a plăcut, ci că mi-a trezit apetitul pentru o poveste mai închegată.
pentru textul : Să nu o uit pe Chloé deadmir sinceritatea, Mie când îmi vine să scriu tâmpenii și mă apucă mărturisesc, eu comentez Virgile... ce să fie mai clar, mai dulce și relaxant decât această confesiune?
pentru textul : t. a. l. c. deincepi curajos apoi aluneci... in locuri comune (ex. umerii disperarii mele) ... prima unitate are multe sanse daca ar fi mai fluenta ...
pentru textul : negociere deCorectie "I-am raspuns si lui Boba" se va citi "I-am raspuns si lui Boba referitor la Inchizitie" ca sa fie clar ce am vrut sa spun.
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deasa cum preciza si ecaterina poemul devine puternic de la faza cu interviurile si se finalizeaza in aceeasi nota de forta. imi par in plus moartea, salamandra si excalibur, dar banuiesc ca tie ti-s dragi si n-o sa renunti la ele. am lasat semnul pentru poem ca intreg, dar mai ales pentru versurile: "nu-mi place să dau interviuri să fiu întrebată cu ce săruturi îmi țin buzele tinere /încotro mă deșir", "așa că nu-mi vorbi despre dragoste/cum nu vorbești focului/despre fum"
pentru textul : să nu mă întrebi denu știu dacă se aprobă dar textul are (în ciuda formei clasice la care vor bombăni unii) tendințe spre valoare. Îmi crează o senzație de sfîrșit de secol nouăsprezece iar la cît spleen e în lume acum probabil că nu e neaparat nepotrivită.
pentru textul : Conspect deE un sonet plăcut, pare un subgen consonant încă vremii noastre, atunci când e scris bine, și acesta e cazul și aici. Poate doar chiar ultima rimă îmi pare ușor forțată.
pentru textul : Sonetul 210 deUn 2013 plin de emoții productive, Silviu ! Da, între cățeii orbi și bobul de muștar, măcar atât, Doamne !
pentru textul : sunt orb deMultumesc, Matei.
pentru textul : Căsuțe umblătoare deÎncă un amănunt: acum vreo 8,.9 ani, cineva, după ce trimisesem câteva texte pentru analiză, îmi spunea că scriu depresiv, vetust, epigonic şi că nu am nicio şansă să ies din umbra marelui Eminescu. Avea dreptate. Dar, repet, "patria vieţii e prezentul".
pentru textul : Zebre cu barză şi zimbru deActeon, sigur că sunt multe variante. Timpul poate fi o mare minciună. Și ai salvat versul.
pentru textul : Drumul mătăsii deefort se susţine cu oameni, orice treabă de calitate se susţine prin oameni de calitate, prin comunicare, prin întreţinere, menţinere, observare, acordare de gir, depăşire a situaţiilor critice etc.
admir intenţia ta, Andu. am recitit acest mai degrabă apel la prezenţă a poeţilor care cândva şi-au manifestat abilităţile literare pe acest site. deşi de curând aflată aici, cunosc vreo 80% dintre aceşti oameni talentaţi pentru că i-am citit şi îi citesc în continuare în alte spaţii virtuale. şi sunt, într-adevăr, demni nu de o listă de nume (vezi că pe dd marin l-ai semnalat de 2 ori), ci de aprecieri fără măsură.
felul în care ai pus tu problema este, însă, cam morbid.
gândeşte-te că înainte de a fi poet, inginer, frezor, profesor, economist etc., omul este om. el are o viaţă, o familie, un rost care să-i permită să trăiască. sau dacă nu le are, atunci se confruntă cu diverse probleme de ordin social, emoţional... poate că are alte priorităţi! oamenii ăştia nu au murit nici fizic, nici literar (asta este extensia fiinţei lor, refugiul, cuminecătura, zi-i cum vrei fiindcă poate fi numită în oriccare cel mai bun sens posibil!)
absenţa lor de aici poate avea o cauză alta decât una legată strict de site-ul în discuţie, dacă asta ai vrut să insinuezi.
în orice caz, cu sau fără aceşti oameni minunaţi pe care i-ai enumerat, site-ul, dacă doreşte asta, trebuie să meargă înainte cu aceia care sunt (şi nu mi se pare loial să declari nume în felul acela insidios), cu cei care vor mai veni. ar fi aiurea să credem că valorile literare (româneşti şi de pretutindeni) se opresc într-un punct.
eu aş face apel la mai multă implicare din partea tuturor. fiindcă este nespus de comod doar să postezi şi eventual, dacă s-ar putea, să fii şi cel mai comentat, adulat... (din start exclud persoana I şi a II-a singular).
deci, aprecieri ţie, Andu, cât şi celor care contribuie, într-un fel sau altul, la funcţionarea acestui site!
cât priveşte strict textul, el nu poate fi decât un experiment.
pentru textul : Hermeneia obituary deda, se pare ca am o problema cu incadrarea textelor. din pacate nu exista sectiunea scurt-metraj, iar celelalte nu-mi par niciuna ca s-ar potrivi perfect. as putea incadra textul la poezie sau povestire sau la scenariu. daca ai o sugestie mi-ar prinde bine.
pentru textul : unghiuri deМарга, не трать на меня время, не стоит.
pentru textul : Ești cea mai aproape eliberare deCu riscul pe care iata, mi-l asum aici in direct, nu inteleg imaginea in context. O explicatie, sau macar ceva de genul, pentru noi astia mai prosti? Multmesc anticipat si "adevarat a inviat" Andu
pentru textul : Hristos a înviat! deluna sta agatata pe cer. ne da lumina ca sa fim fericiti............poezie generala.
domnule Cezar, eu cred ca glumiti.
pentru textul : Luna de...ce anume nu-l face să tremure!
Încerc să-ți răspund eu.
Ai aici două texte. Primul până la ”și cîteva apariții de urgență în trupul meu. spasme. punga”.
Al doilea începe de la lovitura în bara de protecție și trece prin corpul tău devenit spațiu al fragmentării, spargerii lumii, care, intruzivă, îți permite o vizionare rapidă, caleidoscopică, a unor crâmpeie formate din atomi, carboni, ansamblu loco-motor, etc
Prima parte, o secvență ”American beauty”, film din care(așa cum, odinioară, din lecturi), ne îndeamnă pungi de hârtie, lentori, spre vis.
”și lipsa de îngrijorarea a celorlalți cînd punga este aruncată în mijlocul traficului
apare ca efect”.
Presupusa cauzalitate, lecții de cum ne-o luăm dacă nu suntem cuminți. (Probabil și ceva intenții eco, lăudabile de altfel). Ca și curea de transmisie între prima și a doua parte, un fel de must-have.
Chin să nu poți reda zbaterea, aerul toamnei, punga captivă, tristețea unui colț de existență în care singurul lucru viu e, culmea, o banală pungă.
pentru textul : REM deGreu de redat o imagine. De imitat, cu atât mai greu. Niciun substitut nu m-a convins că acest realism metaforizat e mai mult decât o descriere. Poezia nu e reportaj.
Neconvingător tonul, chiar în canon postmodern. Lung, prea lung reportajul, iar repetițiile(eu eu eu),invocare prononimală- decenii hăt hăt hăt
Spui cauză. Efect: Amestec. Pleoape mărite: Zero.
Izbitor tablou despre lipsa iubirii si golul din sufletele oamenilor... acesi oameni care sunt gata sa ii sacrifice pe cei de aceeasi semintie in numele unor fantasme... Adrian, de cealalta parte se vede la fel, numai ca acolo nu cad proiectile ci rachete de milioane de dolari.
pentru textul : Reportaj de la război deÎn principiu, Adrian, n-ar trebui sa mai aibă drept de participare. Dar mi se pare că litera regulamentului îi permite. Mai ales ca a fost cel puţin o ediţie când caştigatoarea Trofeului a obţinut şi premiul I la toate categoriile! Ea nu mai putea participa, desigur.
pentru textul : Festivalul-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” Ediţia a XLV-a, Târgovişte, 8-9 noiembrie 2013 deAş reformula "lama inimii/ coaja amiezii ".
pentru textul : pastel deInedit articolul, o perspectiva noua, care ne obliga sa privim si altfel lucrurile. Intrebarile vor ramane intotdeauna fara raspuns, asta este natura intrebarilor. felicitari insa pentru implicare si pentru dorinta de a elucida aceste mistere. petre
pentru textul : la curtea regelui sosit-au păsări de metal de* intrigant
pentru textul : Mulţimi deSper ca intelegi ca e un text... Am retinut doar ne rugăm somnului uscatului frigului Am retinut si eu ca nu orice scriu e text, desi e greu de acceptat.
pentru textul : În sepia deasta ca sa fiu si eu cinic! pentru ca dragostea de sine sau de altul e, la limita, o forma de cinism...un epoche fenomenologic, care pastreaza doar inocenta primordiala a constiintei, dupa cum de multe ori fixand o față oarecare recunosc acea față din copilarie a lui celalalt, azi, parca umflata cu pompa...
pentru textul : de ziua mea m-aş curăţa depana la urma, situatia e comica, iar dupa cum zicea patapievici recent, cinicul, vrei nu vrei, are dreptate!si cand nu are, dreptatea tot de partea lui este.
apropos, ce este autan?
da, uneori "pur si simplu" ne scriem doar gândurile (îndrăgostite) ce ni se culcușesc între tâmple, dar dacă e "refreshing", e bine... multumesc de semn!
pentru textul : în nicio noapte nu mai sunt oameni ca noi Al de"Repaus... felin şi demonic" mi se pare foarte inspirat.
Interesantă şi imaginea cu îngerul care te poartă în lesă
Cred că e puţin prea abstractizată, pierzând miezul dintre cuvinte şi miza pe care ar trebui s-o ofere. Se leagă, dar nu prea văd dincolo de ea.
La "demult", cred că în acest caz se scrie în două cuvinte.
pentru textul : O nouă provocare de...luție. Cam așa am citit poezia. Anunța lucruri interesante, corpul textului era departe de stilul autoarei, deci devenea tot mai clar că Poesis aștepta pe undeva, la un moment dat m-am chiar gândit că dom' Nae ar putea fi un motan și totul să fie doar o joacă. Dar n-a fost. Am înaintat spre deznodământul care trebuia să spună încă ceva, iar acolo poeta s-a pronunțat.
E o poezie a tensiunii apropierii de efectul final, care izbutește tocmai prin prelungirea așteptării și prin neînșelarea acesteia.
pentru textul : pijamaua albastră a domnului Nae desă vin pe aici pe unde cuvântul devine impozant şi de unde pleci cu acea stare cu care te încarci după ce contempli ceva ieşit din normal.
pentru textul : sfinx decred că, din tot ce ai scris până acum, aici, textul ăsta mi-a plăcut cel mai mult. poate că am și o stare potrivită pentru a mă apropia de el...însă l-am găsit lin, mi-a amintit de colinde și de iarnă, mi-a plăcut tonul, de data asta abordarea este una lipsită de ostentație și mai puțin declarativă... chiar mi-a placut. am două sugestii legate de prozodie, dacă-mi permiți: primul vers, strofa 3: "Străinule, arată-L pe Isus" și primul vers, strofa 12: "Neprihănit Părinte, Te slăvește"
pentru textul : Am vrea să vedem pe Isus dePagini