plumb și lumină

imaginea utilizatorului Virgil

...

astăzi
din plumbul gîndurilor
am făcut rame și nervuri
acolo ți-ai potrivit palmele și umerii
și șoldurile ca într-un păienjeniș de vitralii
am stat multă vreme acolo
oamenii s-au obișnuit cu noi
așa cum te obișnuiești cu păsările
în crengile copacilor
eu pictam marile pauze iar tu
rostogoleai lumina
cu picioarele
în nori

Comentarii

Transcedentalul, fascinația

Transcedentalul, fascinația vitraliilor, acea zonă în care lumina devine poem, un poem în mii de nuanțe!
Pentru alchimia unui poem care transformă o picătură de timp în trăire, trăirea în pastel, pastelul în basm...

frumos... :)

„am stat multă vreme acolo
oamenii s-au obișnuit cu noi
așa cum te obișnuiești cu păsările
în crengile copacilor!â”

- o comparație extrem de inspirată
ca să nu mai vorbesc de final, el venind ca o explozie după acea „obișnuință”.

Mi-a plăcut!

Are imagini bine încadrate în rame de cuvinte şi o stare care fuzionează printre acestea.
Ceea ce deranjează un picuţ este vecinătatea celor doi de ,,acolo", chiar dacă se pare că desemnează locaţii diferite. Aş mai elimina expresia ,,cu picioarele", asta doar dacă nu are o semnificaţie deosebită pe care eu nu am descoperit-o, caz în care îmi asum vina.
E un poem care îmi dă senzaţia de translatare, dincolo de linia orizontului, linia aceea imaginară care uneşte cerul cu pământul.