vorbești cu un entuziasm fierbinte
și te miri de faptele despre care povestești

am visat ca mi-am smuls dinții deși aveam
că eram cu toții niște criminali care se ascundeau în dulapuri
nu te-am visat pe tine david
și nici iubirea noastră abstractă

mi s-a făcut un dor teribil de liceu
de copii de-acolo
nu i-am vizitat de un an deși
îmi tot promiteam
să desenez un soare simplu
și stropii de ploaie cum cad din el
noi împreună împăcați
în realitate

cu fiece zi sunt tot mai încrezută
pășesc de parcă
mă întorc cu victorie
în țara natală după un război imposibil
oamenii mă privesc de parcă
fiecare din ei mi-a împrumutat un zîmbet
pe care nu i l-am întors

vreau și nu vreau să fiu fericită
iar dacă nu pot fi
atunci mă prefac că sunt
și prietenii mă cam cred