Thais, sunt ninsori si ninsori, mai ales acum, cu primavara pe aripi... ma bucur ca ti-a placut si ai vazut transparenta. Si cine ar vrea sa stapaneasca oare ninsoarea? Vladimir, chiar la Micul Print era trimiterea, sunt placut surprinsa ca ai vazut atat de usor asta. M-am gandit, punand titlul, ca e singurul clue :-) De Beltane nu mai spun nimic, am pus poza, iar simbolul rozariului amintit de tine este, la urma urmelor, si unul dintre simbolurile celor doua boabe multiplicate ale aceleasi matanii in poezia mea. Dar, desigur, nicio legatura cu organizatia aceasta mafiota. (sic!)
ar fi sunat cam "politic" şi nu ar fi mers nicicum cu ideea, ştii foarte bine. apoi, nicăieri nu spune că orânduială este învechit.
eu cred că doar prin exerciţiu poţi depăşi un anume prag. ca în orice domeniu, de altfel. teoretic, mult din ce spui tu este valabil, practic însă...
sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape).
exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii. dar nu asta am vrut să iasă în evidenţă aici.
se pare că am deranjat foarte pentru că am solicitat o opinie. nu se va mai întâmpla. e în regulă.
mulţumesc încă o dată pentru opinii, lămuriri etc.
Ovidiu, Cristian... tare m-ar fi bucurat daca as fi primit si altceva in afara de "medalii"... ce rost au acestea in lipsa unor comentarii referitoare la text?
well..., ia să vedem, cîte întrebări... 1, 2...3
deci, nu, weekendul a fost aşa şi aşa. california e somnoroasă. dar nu, de fapt textul tău m-a provocat. asta ca să nu spun mai mult.
în subtitlu am anulat încadrarea, nu? sau poate e mai bine să o pun la generală... deşi românii au inventat "băşcăliismul" sau hazul de necaz...
pe Hermeneia e linişte, sau atîta linişte, pentru că aşa ca mine sau ca tine, lumea preferă să moţăie. dar ştii cum e,... dacă ne-om trezi noi poate s-or trezi şi alţii. tu n-ai venit nici la Hermeneia live. aşa că...
comunicării s-a rupt, a trebuit s-o înnod Paul, Adriana!
vă mulţumesc pentru opinii, încurajări, uneori ne depăşim, alteori ne împiedicăm... vorbesc de subsemnatul... am fost despărţit de computer pentru o vreme şi-mi cer scuze. textul de mai sus îmi aparţine şi mi-l asum aşa cum este. ştiu că se mai poate lucra pe el, dar facile dictu, difficile factu, cum zice latinul.
ieri s-au postat trei texte, al meu fiind primul, apoi a apărut textul lui Laurenţiu Belizan (căruia bobadil i-a trimis imediat un com) apoi, la aproximativ 35 de minute a apărut poemul acesta de 70 de cenţi al autorului în discuţie. eram pe line când a apărut, l-am citit şi mi-am dat seama că am primit un "jab" cu mâna stângă, căci dreapta lui boba era ocupată. bolboroseala asta, pt. că nu-l pot considera poem conţine câteva blesteme:
"...mai bine
te-ai fi născut mut
și nici mâna pe carte să n-o fi pus
ever
și orb să fii ar ajuta..."
bobadil n-a avut curajul să scrie un comentariu miştocar, cum o face el, dedesubtul textului meu şi s-a decis să lovească pe la spate. a publicat, scăpându-se pe el, acest text îmbibat de scăparea lui în ideea că bătând şaua va înţelege măgarul. altfel nu înţeleg publicarea acestui text, care e total negândit, total aliterar, total lipsit de consideraţie, scris dintr-un impuls şmecheros, necolegial şi parşiv care pe mine mă lasă rece. disgusting.
Tincuța, primăvara aduce în fiecare dintre noi acea stare de primenire a sufletului. Salut acest comentariu al tău ca fiind primul primit de postările mele pe HERMENEIA.
un poem cu insertii de balada folk. un lirism neasteptat, pe orbita Hermeneii "ooorbeeesc de-atâta singurătate și nimic nu mai trece pe-aici" versuri deosebite ce ma trimit spre universul lui Minulescu, ca o luntre pierduta prin furtuni: "Trimite-mi poemele iubiților tăi de odinioară, lovește și sapă și-mpunge și bate în trupul meu huiduit de poeți ai viselor tale, ce stau și îngroapă umbra mea rătăcind pe poteci de vis de-a scaldă de-a mult de-a mirare că nimeni nu poate să-ți aștearnă livezi." Ferice Cora!
Văleu, nici n-am văzut erorile. Încercând să păstrez textul și accentul, am uitat niște liniuțe. Mulțumesc mult, corectez "imidiat"! Accentul bucovinean nu are "șe", "și", specifice celui din Moldova, hehehe. Ciudat rămâne "ciudat".
cu intarziere de cateva zile, apuc si eu sa va raspund. Francisc, respect opinia ta, atata timp cat e de buna credinta. Profetul, ai dreptate cu double dose. Am sa modific. multumesc pentru pareri si am sa revad ttextul pentru al imbunatati Ela, am sa tin cont de sugestii si modific
E poetic punctul acesta de privire mobil, un loc geometric oscilatoriu după reguli ştiute, nuanţat îndeosebi de strofa a doua care e de excepţie. (Chiar dacă, privind mai atent, descoperi acolo o cacofonie ascunsă, care cred că de fapt nici nu există).
viața e umbră și vis din care rămân cioburile doar acelea care ne-au intrat ireversibil în carne cu lacrimile lor cu tot. maturizarea intervine brusc obturând visele copilăriei. deosebite ca forță: "copilul meu! copilul meu! strigă mama spre trecători fericită cu părul crescut până la nori " (cred că e părul...)...parcă e o imagine din Nichita... "copilul din mine învață să doarmă e al meu! e al meu! strigă mama și brusc se transformă în pasăre" singurătatea crește prin locurile unde ai învățat să-ți adormi disperat gândurile.
carevasăzică, moncher, nu esti de acord.
de-aia, vorbind serios, nu ţi-am dat nici eu peniţă la urîţii. că nici nu mi-a plăcut slalomul tău printre carevasăzică.
Din ciclul: "Femeia îţi dă viaţă şi tot ea te omoară", consider acest text un "mărţişor casnic". Îmi văd toate oalele frumos aşezate în debara, mâncarea pe aragaz caldă, berea în frigider,"jumi-juma" (eu şi el) - fericiţi!
Nu găsesc poezia,însă, aici, la dumneavoastră.
ai distrus toata vraja poemului cu finalul, nici nu se cade sa ramana asa ceva ca final. uite cum vad eu poemul: O taină pe care n-o voi dezlega niciodată ( cele două săptămâni când te-am lăsat să pleci singura ) Voi pândi ca o fiară la țărmul sângelui tău răbdător freamătul amintirilor seara prin somn. O mică lumină. ( apartamentul modest în care ne-am început tinerețea acest oraș unde vom și muri ) Lumina mica nu am scos-o, dar ar putea fi si ea inlaturata fara regret, doar daca o insufletesti cumva poate ramane. Finalul gaseste-l tu, rescrie-l, dar atentie la cum am rescris eu, poate te ajuta.
Da, şi mai merge şi din perspectiva asta (de altfel, acesta e motivul pentru care am decis să-l folosesc):
"Nu se mai aude nimic.
Doar ledul încă." - fără "încă", s-ar păstra sută la sută reverberaţiile verbului din versul anterior [nu se mai aude nimic, doar ledul (se mai aude)]; aşa, cu "încă" ăla, procentul scade undeva pe la jumătate. Ceea ce este bine. Ideal ar fi să pun puncte de suspensie după "încă", dar detest să-mi termin textele în acest semn de punctuaţie. Din varii morive. Mulţam pentru reveniri!
Numai în aparenţă suntem intr-un mic dezacord, Daniela! Pentru că eu n-am vorbit (am crezut că măcar se subînţelege asta) despre chinul de-a exista al autoarei, ci al lumii pe care ea o contemplă şi o descrie/ trans-scrie.Sigur că, făcând si ea parte din lumea cu pricina...Dincolo de asta, important e ce rezulta: un obiect estetic, pe care eu il cred poezie.
Fabius, Rafael, va multumesc pentru lectura si semn. Textul acesta are deja se pare viata lui proprie si nu pot decat sa ma bucur vazandu-l atarnat aici, chiar ma uit si eu la el ca la alte alea :-) Bobadil.
Faine versuri, a meritat sa-mi obosesc privirea batrana ca sa le deslusesc. Cred totusi ca textul ar trebui evidentiat, poza nu mi se pare nimic deosebit ci doar un fundal care ingreuneaza lectura. Sincer fotografia ar putea sa lipseasca de langa aceste versuri, parerea mea. Andu
Cristina, aşa cum pentru a exista libertate este necesară limitarea, perfecţiunea are nevoie de imperfecţiune. Mă situez aici, biensur, în contextul antropologico-ontologic. Discuţia e lungă, mă limitez la atât. Deci, da - "tocmai imperfectiunile unui text ii dau veritabilul liric", dar, desigur, nu numai. Mulţumesc!
fain sa mai poti vedea lumea prin ochii unui copil, chiar si atunci cand e vorba de o astfel de desprindere... sau poate ca ai dat copilului felul tau de a privi lucrurile? nu conteaza.
in continuare ma uimeste extraordinara putere de sugestie a cuvintelor din scrierile tale. Poti sa povestesti dupa aceea ceva despre asta? nu. poti vedea/simti fiecare vibratie? absolut. E ca si cum ai transcrie fragmente de ...gand, nelegate, o imagine apoi alta. E ca si cum ai merge cu masina in viteza si te-ar orbi soarele si ai vedea secvential.De remarcat zone de textputernice de genul: "am gura plina de lemn"..."de parcă toți am avea un Dumnezezu
să ne tragă din carne "
inca o data: mi-ar placea sa am un volum cu scrierile tale.Felicitari.
Ca le stric astfel... este parerea dumneavoastra. Nu-mi cereti va rog sa explic de ce scriu in rima & stuff. Imi puteti explica putin mai pe larg de ce credeti ca acele idei sunt fortate ? Multumesc de trecere si de comentariu, Ialin
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Thais, sunt ninsori si ninsori, mai ales acum, cu primavara pe aripi... ma bucur ca ti-a placut si ai vazut transparenta. Si cine ar vrea sa stapaneasca oare ninsoarea? Vladimir, chiar la Micul Print era trimiterea, sunt placut surprinsa ca ai vazut atat de usor asta. M-am gandit, punand titlul, ca e singurul clue :-) De Beltane nu mai spun nimic, am pus poza, iar simbolul rozariului amintit de tine este, la urma urmelor, si unul dintre simbolurile celor doua boabe multiplicate ale aceleasi matanii in poezia mea. Dar, desigur, nicio legatura cu organizatia aceasta mafiota. (sic!)
pentru textul : Arta îmblânzirii dear fi sunat cam "politic" şi nu ar fi mers nicicum cu ideea, ştii foarte bine. apoi, nicăieri nu spune că orânduială este învechit.
eu cred că doar prin exerciţiu poţi depăşi un anume prag. ca în orice domeniu, de altfel. teoretic, mult din ce spui tu este valabil, practic însă...
sigur, mai este vorba şi de har. fericiţi aceia care sunt dotaţi, nu? căci ei vor fi genii (sau aproape).
exagerezi. tocmai eu nu sunt dintre cei cărora nu le pasă şi de creaţiile altora. dovadă că, în acest sens, mă implic în mai multe zone literare. şi cu siguranţă şi pe hermeneia mai mult decât alţii. dar nu asta am vrut să iasă în evidenţă aici.
se pare că am deranjat foarte pentru că am solicitat o opinie. nu se va mai întâmpla. e în regulă.
pentru textul : şi s-au ales cu mine demulţumesc încă o dată pentru opinii, lămuriri etc.
Ovidiu, Cristian... tare m-ar fi bucurat daca as fi primit si altceva in afara de "medalii"... ce rost au acestea in lipsa unor comentarii referitoare la text?
pentru textul : țara lui nu-știu-unde dedom'le, să știi că mie nu îmi era clar. m-am speriat că cineva a hacker-uit hermeneia.
pentru textul : domnului director cu dragoste dewell..., ia să vedem, cîte întrebări... 1, 2...3
pentru textul : vox maris dedeci, nu, weekendul a fost aşa şi aşa. california e somnoroasă. dar nu, de fapt textul tău m-a provocat. asta ca să nu spun mai mult.
în subtitlu am anulat încadrarea, nu? sau poate e mai bine să o pun la generală... deşi românii au inventat "băşcăliismul" sau hazul de necaz...
pe Hermeneia e linişte, sau atîta linişte, pentru că aşa ca mine sau ca tine, lumea preferă să moţăie. dar ştii cum e,... dacă ne-om trezi noi poate s-or trezi şi alţii. tu n-ai venit nici la Hermeneia live. aşa că...
comunicării s-a rupt, a trebuit s-o înnod Paul, Adriana!
pentru textul : pe o altă patină devă mulţumesc pentru opinii, încurajări, uneori ne depăşim, alteori ne împiedicăm... vorbesc de subsemnatul... am fost despărţit de computer pentru o vreme şi-mi cer scuze. textul de mai sus îmi aparţine şi mi-l asum aşa cum este. ştiu că se mai poate lucra pe el, dar facile dictu, difficile factu, cum zice latinul.
ieri s-au postat trei texte, al meu fiind primul, apoi a apărut textul lui Laurenţiu Belizan (căruia bobadil i-a trimis imediat un com) apoi, la aproximativ 35 de minute a apărut poemul acesta de 70 de cenţi al autorului în discuţie. eram pe line când a apărut, l-am citit şi mi-am dat seama că am primit un "jab" cu mâna stângă, căci dreapta lui boba era ocupată. bolboroseala asta, pt. că nu-l pot considera poem conţine câteva blesteme:
"...mai bine
te-ai fi născut mut
și nici mâna pe carte să n-o fi pus
ever
și orb să fii ar ajuta..."
bobadil n-a avut curajul să scrie un comentariu miştocar, cum o face el, dedesubtul textului meu şi s-a decis să lovească pe la spate. a publicat, scăpându-se pe el, acest text îmbibat de scăparea lui în ideea că bătând şaua va înţelege măgarul. altfel nu înţeleg publicarea acestui text, care e total negândit, total aliterar, total lipsit de consideraţie, scris dintr-un impuls şmecheros, necolegial şi parşiv care pe mine mă lasă rece. disgusting.
pentru textul : poem de 70 de cenți deTincuța, primăvara aduce în fiecare dintre noi acea stare de primenire a sufletului. Salut acest comentariu al tău ca fiind primul primit de postările mele pe HERMENEIA.
pentru textul : Ghiocelul și vântul decuvintele utilizate (aici) sunt uzate nu doar poetic.. iar imaginea...imi pastrez parerea.... cu sinceritate, francisc
pentru textul : white sent (for blanche) deAm înțeles sensul. Mă gândeam la varianta: suspendat, precum podul, curcubeul, puntea etc. :) Dar poți păstra cum simți tu, desigur. :)
pentru textul : Despre pom deFelicitari pentru premiul I oferit de juriul "Cenaclul de la Paltinis" !
pentru textul : Premiile Concursului de Poezie „Astenie de primăvară” - Hermeneia 2010 deAceleasi felicitari tuturor premiantilor ,precum si organizatorilor!
un poem cu insertii de balada folk. un lirism neasteptat, pe orbita Hermeneii "ooorbeeesc de-atâta singurătate și nimic nu mai trece pe-aici" versuri deosebite ce ma trimit spre universul lui Minulescu, ca o luntre pierduta prin furtuni: "Trimite-mi poemele iubiților tăi de odinioară, lovește și sapă și-mpunge și bate în trupul meu huiduit de poeți ai viselor tale, ce stau și îngroapă umbra mea rătăcind pe poteci de vis de-a scaldă de-a mult de-a mirare că nimeni nu poate să-ți aștearnă livezi." Ferice Cora!
pentru textul : Săgeți în piept deVăleu, nici n-am văzut erorile. Încercând să păstrez textul și accentul, am uitat niște liniuțe. Mulțumesc mult, corectez "imidiat"! Accentul bucovinean nu are "șe", "și", specifice celui din Moldova, hehehe. Ciudat rămâne "ciudat".
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) decu intarziere de cateva zile, apuc si eu sa va raspund. Francisc, respect opinia ta, atata timp cat e de buna credinta. Profetul, ai dreptate cu double dose. Am sa modific. multumesc pentru pareri si am sa revad ttextul pentru al imbunatati Ela, am sa tin cont de sugestii si modific
pentru textul : double dose deE poetic punctul acesta de privire mobil, un loc geometric oscilatoriu după reguli ştiute, nuanţat îndeosebi de strofa a doua care e de excepţie. (Chiar dacă, privind mai atent, descoperi acolo o cacofonie ascunsă, care cred că de fapt nici nu există).
pentru textul : există viaţă după noapte deviața e umbră și vis din care rămân cioburile doar acelea care ne-au intrat ireversibil în carne cu lacrimile lor cu tot. maturizarea intervine brusc obturând visele copilăriei. deosebite ca forță: "copilul meu! copilul meu! strigă mama spre trecători fericită cu părul crescut până la nori " (cred că e părul...)...parcă e o imagine din Nichita... "copilul din mine învață să doarmă e al meu! e al meu! strigă mama și brusc se transformă în pasăre" singurătatea crește prin locurile unde ai învățat să-ți adormi disperat gândurile.
pentru textul : peronul nr. 2 decarevasăzică, moncher, nu esti de acord.
pentru textul : confesiuni nocturne dede-aia, vorbind serios, nu ţi-am dat nici eu peniţă la urîţii. că nici nu mi-a plăcut slalomul tău printre carevasăzică.
Din ciclul: "Femeia îţi dă viaţă şi tot ea te omoară", consider acest text un "mărţişor casnic". Îmi văd toate oalele frumos aşezate în debara, mâncarea pe aragaz caldă, berea în frigider,"jumi-juma" (eu şi el) - fericiţi!
Nu găsesc poezia,însă, aici, la dumneavoastră.
s.b.
pentru textul : Femeile şi mărţişorul deai distrus toata vraja poemului cu finalul, nici nu se cade sa ramana asa ceva ca final. uite cum vad eu poemul: O taină pe care n-o voi dezlega niciodată ( cele două săptămâni când te-am lăsat să pleci singura ) Voi pândi ca o fiară la țărmul sângelui tău răbdător freamătul amintirilor seara prin somn. O mică lumină. ( apartamentul modest în care ne-am început tinerețea acest oraș unde vom și muri ) Lumina mica nu am scos-o, dar ar putea fi si ea inlaturata fara regret, doar daca o insufletesti cumva poate ramane. Finalul gaseste-l tu, rescrie-l, dar atentie la cum am rescris eu, poate te ajuta.
pentru textul : Poemul de dragoste deDa, şi mai merge şi din perspectiva asta (de altfel, acesta e motivul pentru care am decis să-l folosesc):
"Nu se mai aude nimic.
pentru textul : Noapte bună, copii deDoar ledul încă." - fără "încă", s-ar păstra sută la sută reverberaţiile verbului din versul anterior [nu se mai aude nimic, doar ledul (se mai aude)]; aşa, cu "încă" ăla, procentul scade undeva pe la jumătate. Ceea ce este bine. Ideal ar fi să pun puncte de suspensie după "încă", dar detest să-mi termin textele în acest semn de punctuaţie. Din varii morive. Mulţam pentru reveniri!
da, am gasit regulamentul, e clar acum, chiar daca redundant ca aplicabilitate in acest caz, sterg textul de aici, cu parere de rau fata de comentariu
pentru textul : Fabrica de îngeri deNumai în aparenţă suntem intr-un mic dezacord, Daniela! Pentru că eu n-am vorbit (am crezut că măcar se subînţelege asta) despre chinul de-a exista al autoarei, ci al lumii pe care ea o contemplă şi o descrie/ trans-scrie.Sigur că, făcând si ea parte din lumea cu pricina...Dincolo de asta, important e ce rezulta: un obiect estetic, pe care eu il cred poezie.
pentru textul : casele cu acoperișuri roșii deFabius, Rafael, va multumesc pentru lectura si semn. Textul acesta are deja se pare viata lui proprie si nu pot decat sa ma bucur vazandu-l atarnat aici, chiar ma uit si eu la el ca la alte alea :-) Bobadil.
pentru textul : querida deIulia dragă, mă bucură tare cuvintele tale.
pentru textul : scurtissim tuşeu iubicid între o poemesă şi un poeziu denu e puţin lucru să citeşti o cronică cu care să şi rezonezi!
Faine versuri, a meritat sa-mi obosesc privirea batrana ca sa le deslusesc. Cred totusi ca textul ar trebui evidentiat, poza nu mi se pare nimic deosebit ci doar un fundal care ingreuneaza lectura. Sincer fotografia ar putea sa lipseasca de langa aceste versuri, parerea mea. Andu
pentru textul : Jaded deCristina, aşa cum pentru a exista libertate este necesară limitarea, perfecţiunea are nevoie de imperfecţiune. Mă situez aici, biensur, în contextul antropologico-ontologic. Discuţia e lungă, mă limitez la atât. Deci, da - "tocmai imperfectiunile unui text ii dau veritabilul liric", dar, desigur, nu numai. Mulţumesc!
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare deAm editat o variantă lucrată :) E necesar să pun la comentarii varianta iniţială?
pentru textul : Adoriana în zi de septembrie defain sa mai poti vedea lumea prin ochii unui copil, chiar si atunci cand e vorba de o astfel de desprindere... sau poate ca ai dat copilului felul tau de a privi lucrurile? nu conteaza.
pentru textul : Desprindere deCristina
in continuare ma uimeste extraordinara putere de sugestie a cuvintelor din scrierile tale. Poti sa povestesti dupa aceea ceva despre asta? nu. poti vedea/simti fiecare vibratie? absolut. E ca si cum ai transcrie fragmente de ...gand, nelegate, o imagine apoi alta. E ca si cum ai merge cu masina in viteza si te-ar orbi soarele si ai vedea secvential.De remarcat zone de textputernice de genul: "am gura plina de lemn"..."de parcă toți am avea un Dumnezezu
să ne tragă din carne "
inca o data: mi-ar placea sa am un volum cu scrierile tale.Felicitari.
pentru textul : de dincolo deCa le stric astfel... este parerea dumneavoastra. Nu-mi cereti va rog sa explic de ce scriu in rima & stuff. Imi puteti explica putin mai pe larg de ce credeti ca acele idei sunt fortate ? Multumesc de trecere si de comentariu, Ialin
pentru textul : Dedoianii dePagini