sfinx

imaginea utilizatorului dan petrut camui

noaptea vin lângă tine
aştept vântul
pe marginea ta
dă firele de păr într-o parte
vocea unei furtuni mă pune pe gânduri
învăţ lilieci să umple pământul

aproape de oameni
timpul simte sfârşitul
alege un loc pentru moarte
mi-e dor de marea fără stele
neştiutoare în ce parte să curgă

să nu-ți fie teamă
sunt cel care întinereşte suflete

Comentarii

îmi place

să vin pe aici pe unde cuvântul devine impozant şi de unde pleci cu acea stare cu care te încarci după ce contempli ceva ieşit din normal.