Am modificat... acum cred ca m-am apropiat mai mult de clipa traita.

non-sens am cautat destul. si am gasit...:) multam pentru tot. zi buna!

multam mult de trecere marga :)

Un text căruia îi pierzi intensitatea conflictuală pe parcurs precum și interesul destinat cititorului. Introducerea este plată, comună, lipsită de interes. Singurul pasaj pe care l-aș relua ar fi: "Purta haine ciudate și avea un fel de a fi cinic și amar care intriga pe toată lumea, un fel de lehamite generală. Uneori se oprea la taclale cu oamenii care îl priveau cu aceeași suspiciune cu care priveau orice lucru diferit de obiceiurile și tradițiile lor. Într-o seară rămase la povești cu tatăl meu și alți cîțiva megieși pe băncuța de lemn din fața casei pînă tîrziu în noapte. În seara aceea l-am auzit pe străin spunînd: - Este un loc unde se-ntorc cand apun epavele... Ce este aceea o epavă? am întrebat în șoaptă, dar nu m-a auzit și nu mi-a răspuns nimeni. Ar fi trebuit să mă întorc acasă, demult, însă eram curioasă din fire, și-aș fi dorit să mai rămîn. Îmi plăceau poveștile, și-n atmosfera acelei neuitate seri de septembrie tocmai poposise duhul poveștilor... Dar dinspre munți porni un val de vînt. Pe-o cumpănă înserarea se rezema prea mult. Se alungise toamna și luna, transformată-n capră neagră alerga printre steiuri golașe, lovind cu frunze-n noapte... Un inger negru, venea pe Valea Rea. Mă ajunse o spaimă teribilă de Nimeni si de Nimic și fugii în casă, încercînd să închid fereastra. Dar nu se-nchidea și vîntul care se stîrnise dinspre miazănoapte invada cu o furie dezlănțuită cupa dintre munți. Geamul rămas deschis începu să plîngă, asemenea unui copil în noapte. Dimineața un abur dens venind dinspre rîpă, învaluia drumul către sat. În vad, apa fierbea purtînd în torentul ei învrăjbit arbuști smulși, ierburi, noroi. Dăduse-n clocot Valea Rea!" Sfârșitul ar fi trebuit să aibă cheia partiturii dar e din păcate "în coadă de pește". Ești tentat(ă) să spui: "Și?" Nu oferă cheia. Dacă am fi fost într-un cenaclu, ți-aș fi spus: "trebuie revenit asupra textului" și am fi luat în detaliu tot ceea ce nu "merge". Spațiul acesta virtual însă nu permite o astfel de metamorfozare, mai mult devine conflictual în momentul în care îți exprimi opinia. (Dar ar trebui să citești un anume pasaj din textul Biancăi privind rolul moderatorului în spațiul virtual, ca să înțelegi la ce mă refer). Aici prea mulți cred că au de a face cu verdicte atunci când e vorba de simple opinii. În concluzie, privește-o ca pe o opinie amicală. Și mai gândește-te.

Când citesc acest poem sunt impresionat de simplitatea sa aparentă şi de detaşarea cu care autorul reuşeşte să rătăcească singur printre zâmbete. Cu toate acestea găseşte drumul chiar dacă acesta este şerpuit prin copilărie. De fapt fiecare tip de femeie pare că reprezintă un ideal. Ultimele versuri mi se par cele mai frumoase din acest poem.

Ela, daca ar fi sa inteleg ceva, as intelege ca am vreo doua versuri care stau in picioare, nu? :-) glumesc, desigur. Am sa-ti spun ca iti dau dreptate cu versurile 6 si 7, care ies dinntr-un asa zis "ritm" si unde poate ca voi gasi alta varianta. Cu restul: fericirea mea de ceara: sunt 2 cuvinte intercalate si desi am citit cu voce tare de vreo 3 ori, nu "simt" nici macar o aliteratie (care btw, e procedeu stilistic din cate imi aduc eu aminte). Trecand peste faptul ca daca as schimba asta, as insemna sa renunt la jumatate din poezie, de fapt. Nu simt nevoia sa schimb nimic acolo, ba dimpotriva, mai bine renunt la toata poezia decat sa schimb asta. "singurele cuvinte care fac vara dintr-o data" :-) M-as fi asteptat sa nu te mai surprinda nimic la mine, dar se vede treaba ca inca mai reusesc, ceea ce in principiu poate fi de bine, in pratica, ma stii, de rau. Versului acestuia nu-i lipseste nimic. Titlul este pus "dupa", si voit cu un cuvant in plus... pentru confuzie si paradox. repetitia finala. Hm, merita sa ma mai gandesc la asta, desi... fiind EXACT aceeasi expresie, tocmai asta mi-a fost intentia: sa REPET. pare un accident? pare ca "mi-a scapat"?

Ioana Barac Grigore, îți mulțumesc pentru comentariul elaborat, amplu și făcut cu profesionalism.În el ți-ai făcut cunoscute propriile exigențe poetice făcând o radiografie a ceea ce ar trebui să fie un poem reușit în accepțiunea ta. Sunt de acord cu multe observații făcute, mai puțin cea legată de limitarea universului poetic. Onorat de trecere

Da, o sonoritate psalmica acordata in game minore, incepe sa sune putin a "loud jazz". Un poem reusit, sonor si care se face ascultat. Imi place de Nelu Jorz cand ridica tonul in poezie Felicitari. Andu

Şi, se, trans, for, mă-n, vor, be-n, găi, ma, te - 10 silabe
Bănuiesc unde se greșește (-gă-i-).

Sincere mulţumiri membrilor juriului şi felicitări din inimă tuturor participanţilor! Mă bucur nespus pentru toţi şi pentru mine fiindcă am votat corect, oarecum între preferinţele publicului şi cele ale juriului, ceea ce mi-a adus o anumită satisfacţie. De asemenea mulţumesc lui Virgil pentru efortul de organizare. Sunt fericită că poemul meu preferat dintre cele trimise s-a clasat la mijlocul preferinţelor juriului, deşi era printre ultimele la votul publicului. Oricum rezultatul mă onorează şi mă stimulează să scriu în continuare, cum bine spunea Virgil. Acum aş vrea să ştiu, dacă odată făcute publice numele, pot să re-public poemul sau poemele ori dacă ele vor apărea automat pe pagina de autor. Oricum, acum voi putea să mai fac unele mici modificări.

eu as pastra un singur crochiu din tot: "valurile sunt acum mici volume de poezii pe care le-ai scris cândva în nisip " atat...

am sperat ca măcar o dată să fie aduse argumente împotriva poeziei aruncate în şantier, nu de alta, dar să-i pot opera eventuale îmbunătăţiri. altfel, o să cred că deoarece am postat cel mai adesea în acest site, era cazul să mai ajungă şi pe acolo câte una.

mulţumesc pentru bunăvoinţă!

"cub cu vise" e singura chestie care mie mi se pare ca scartaie. in rest , o poezie adanca, cu o simbolistica aparte, a carui esenta nu o poti suprinde usor, e nevoie de mai multe lecturi pentru a putea sa il gusti cu adevarat. finalul este unul de efect, in ciuda faptului ca poate aparea banal, este plin de nonșalanta, si trece din planul fragmentar in care e creata poezia, in planul real, palpabil , o imagine concreta a femeii indragostite! interesant, mai trec si eu prin talgerele tale. queen

Paul, sub crucea lui Hristos strămoșii noștri jucau barbut. Nici mai mult nici mai puțin decît barbut. Și tu te miri că sub un psalm românii fac chestia asta după 2000 mii de ani?! Le este, ne este, în sînge. Evident asta nu înseamnă să devii cinic dar nici surprins. De fapt, cu cît e noroiul mai negru cu atît este crinul mai alb. Asigură-te numai că este crin.