"Oh, da. Leul din mine, tolanit pe artera pamantului/ cu nesaț a privit buzele tale roșii și mici" Ce vreau sa spun este ca se poate elegant fara "ca un leu", "ca o pungă", "ca un mugur". De trei ori in aceeasi poezie! Desi nu imi place cum spui, imi place ce spui. Intunericul fosnind ca o punga, artera pamantului, viul pe viu încolțește, la pândă - ce imagini! Pirotehnice. Tot respectul pentru copacul cunoasterii, antic vechi si de demult, inca valabil in prezent, dar prezentul ni se intampla cu verbe moderne precum "a cobori" fara "s". Impresia generala, nu numai a mea, este ca poeziile tale, erotice sau nu, incep ca un raget de leu ori urlet de lup si se termina cu un mieunat. Poemul meu preferat ramane, in ciuda finalului, "Insuportabila ușurătate a frumuseții", Il vad si aici. Cu alte cuvinte: te citesc mult mai des decat te comentez.
domnule Gorun, dupa comentariul asta, mai ca ma bate gandul sa va rog sa-mi scrieti prefata la viitoarea carte...doar ca...nu m-am decis inca daca o sa o public. multumesc. si ma bucur ca ne sunteti alaturi.
:-) Atunci poate ar fi mai bine să ma rezum la literatură. Nu am cum să câștig duelul cabinet de țară/oraș. Numărul celor de la 'ară îl depășesște pe cel de la orașe, deci s-ar putea spune că superficialitatea se găsește, normal, mai mult la țară, unde nu ești presat de concurență, de timp, etc. Dar nu este așa peste tot. Sunt medici de țară care posedă cunoștințe mai solide decât cei de la orașe. Am exemplul in casă. Exemplu pe care îl voi urma, nu pot să nu-l apăr. Dezavantajul orașului este anonimatul, de aici, si carențele în comunicarea cu pacienții, tratarea lor ca obiecte, simple mecanisme cu o hibă, altă formă de superficialitate. Sigur, dacă vine vorba de concurență, lucrurile se metamorfozează într-o falsă politețe. Deci, da, prejudecata cum că la țară nu se ia cu "Doamnă Floarea, luați loc!" sau cea privind slaba pregătire are putea pleca de aici, greșește doar prin generalizare. Cât despre iresponsabilitate... Să fie, dar nu trebuie să accept sa mi se predea iresponsabilitatea, pentru ca luând toți 10, în maniera în care am luat, exact acesta este mesajul. (sunt tânără și răzvrătită, văd eu mai încolo de ce ) Până atunci însă mai scriu, și sper să-ți placă. (comentariu kilometric... mă ierți, sunt vorbă lungă :) )
da, Cami! multumesc pentru faptul ca ma citesti si pentru solidaritate. tot incerc sa spun... dar comentariul tau spune mai multe decat incerc eu, desi se vorbeste despre o liberate de exprimare... binenteles incadrata, constransa, conforma regulamentului, vorba Sapphirei.
Poemul tău are o candoare deosebită. Felul în care pătrunde lumina în acet suflet deschis înspre ea este unic. Textul este o metaforă bine legată într- o prozodie simplă dar emoționantă. Remarc finalul: "eu înnodam nopțile așteptând să-mi crească degetele până la lună".
Ioana, altă dată ui-te-te-n-jur. Bine că-ți plac ț-urile, abia aflai acum. Oi fi făcut un experiment, dar pentru mine se termină acolo poezia bună. Restul e umplutură. pssssss! "puneau furtunele pe mine aruncau detergenți"??? . furtun,sg-furtunuri,pl
o trecere dureroasa dintr-o ipostaza in alta, inadaptabila mediului ostil, o interventie publica pe cord deschis, intr-un one show man ce-si pierde acut ritmul interior vital: "ca niște felii de cer înghețat o scufundare a mîinii într-o tăietură de izvor pînă în carne rotundă rezonanța osului"... inevitabil acest jumping interior ce devasteaza limitele predefinite, propriul echilibru sufletesc: "știam ca trebuie să mă opresc sau poate să fiu zăgazul cuiva mereu orizontal ca o lamă" play free games...
am citit textul cam cînd a apărut prima dată. nu știu de ce dar mi-a generat așa o senzație de prea multă „contextualizare” personală. poate unele lucruri ar fi putut fi doar sugerate
andule, ma bucur ca-ti place. nechez=nechezat o jelire-ntristatoare un suspin de om ce moare sau nechezul dureros unui cal rasturnat jos care cheama ne-ncetat pe stapanu-i jos culcat Vasile Alecsandri multa stima Djamal
Se pare că multă lume bună va fi la București zilele acestea :) Să fie cu bucurie și parte dintr-o serie numeroasă!
Apreciez că anunțul răspunde principalelor întrebări: când? unde? cine? ce?
Aș fi pus virgulă în loc de două puncte în primul enunț și aș fi scris o dată cuvântul ''poeme".
Am impresia că poemul a fost ușor modificat față de cum l-am citit cu ceva timp în urmă. Fain, are ceva dinspre Scântei Galbene ale poetului din Bacău, trecut aici prin atmosfera cafe-internetului în care se conturează un dialog decapitat ca și poemul. Felicitări.
da dom'le, recunosc ca imi era dor de un text din acesta. ca de o rosie din aia abia pirguita si murata. si indiferent de dorul meu, si indiferent de faptul ca e o paiata injghebata pe scheletul altui text, eu tot ii ofer o penita de aur. are un zvic textul asta de cred ca va ramine multa vreme in amintire. parerea mea este ca merita chiar o pozitie intr-un volum. excelent. iata un text scris de cineva careia nu i-a pasat de ce se va intimpla. daca si altii ar fi gata sa scrie si nu sa descrie ar fi mult mai bine. congrats!
Iată un text care m-a amuzat teribil. Tre' să fie tare nașpa să te oprească Bobby pe partea stîngă (dom'le ce aiurea conduceți). Anyway, un text bunișor. Cu același iz vag de misandrism ca un parfum nocturn. Singurul lucru pe care îl reproșez este bășcălia naivă pe ici pe colo care poate ar trebui ceva mai nuanțată spre grav. Un text bun pentru the morning cup of tea.
Andule, iti multumesc pt apreciere. ai dreptate am postat acest haiku ca reactie la comentariu tau pe care l-am citit in subsolul micropoemului colegei noastre nuta craciun pe care o apreciez . legat de haiku-ul meu el a obtinut locul doi la un concurs de haiku in cadrul grupului romanianhaiku. toate cele bune
P.S. Am observat, dintr-un com. al tău, ca, probabil, ai preluat si tu de la mine (cred că ți-a plăcut) chestia aia cu „punctul de asamblare” al vrăjitorilor tolteci. Deoarece o presupunere insidioasa si neavenită mă face sa bănui ca dintre toate cărțile lui Castaneda, nu ai ajuns, așa, din întȃmplare, tocmai la aia în care se vorbește de așa ceva. Nu-i bai. Si eu am preluat de la tine tot soiul de chestii. Și o să-ți mai ofer și altele cȃnd o să ajung de la Zen la Sufi. Și apoi la magia aia de care s-au ocupat unii și alții prin europenica noastră. Tu ce-mi vei oferi în schimb? Cele de mai sus îmi aduc aminte de unu de-i zicea Pixi (și Georgescu) de la Institutul în care, cȃndva, am lucrat. Si care, dacă auzea de ceva nou în Inteligența Artificială (de exemplu), scria cate un raport (de cercetare) fără să înțeleagă despre ce era vorba . Și apoi, cum îndrăznea altul să vorbească despre același lucru, îi sărea țandăra și afirma textual „nu permit să vorbească altcineva despre termenul de…., pentru că eu am fost primul care l-am lansat” (uita să adauge „în Institut” ca și cȃnd el l-ar fi inventat primul pe plan mondial, ba chiar național). Așa și cu mine cu „punctul de asamblare”. Ce să-i faci, prostia – se pare – e molipsitoare (ca sa fiu autocritic). Asta, pentru că veni, printre altele, vorba și de „morala” aia de care ne împiedicăm mereu. Si nici eu nu sunt mai breaz decȃt alții. Dar acum să știi că chiar (ce cacofonie mișto mi-a ieșit!) m-am distrat de ambidextri – scuzați, uitasem ca tu ești ambistȃnd, că nu știu cum să-zic altfel – o fi „ambilevogir”, sau „ambisinistru” [< fr. sinistre, cf. lat. sinister – stâng]. Și m-am bine dispus în dimineața asta. Chiar dacă îți voi crea „o ușoară impresie de dislalie”. Și presimt că nu vei deveni, doamne ferește, vreunul dintre „prozeliții” mei precum Potra și alții. Cine știe? Poate rămȃn eu printre cei ai tăi. Hai, pa! Și amical (fiule), Gorun
un text care nu reuseste sa fie mai mult decit o gluma, dupa parerea mea. probabil inspirat dintr-o intimplare adevarata dar blocat undeva inainte sa poata sa devina parte a ceva literar. inca din titlu lucrurile au tenta de parodie ieftina. ce e aia cosmar visator? chiar daca s-a intentionat un anumit tip de "metaforizare" (aici poate asztalos poate imi reimprospateaza memoria - de pe vremea cind invatam asta in liceu, pentru ca se invata asta in liceu pe vremea mea, au trecut multi ani -), deci un anumit tip de "metaforizare" a verbului "a avea un cosmar" prin sugerarea subiectului prin folosirea obiectului, totusi dimensiunea de hilar ieftin (chiar accidental), dupa parerea mea, este dezavantajoasa titlului
Cezar, răspunsul tău îmi place și am hotărât să te mai citesc.
Cât privește ironia, eu propun să avem o relație literară în trei timpi, la început când sunt ironic tu te faci că nu vezi și sari peste pasajul respectiv. Al doilea timp va fi când vei agrea ironia mea și vei începe să fii și tu ironic cu mine în același fel, sau într-un fel superior, nicidecum într-unul inferior. Al treilea timp va fi când vom renunța amândoi la ironie sau o vom folosi nu va mai conta. Ai fi o premieră la pasul trei, dar eu mizez mereu pe noua generație de poeți. Să scrii cu spor dar mai ales cu inspirație,
Andu
inima mea nu poate sa priceapa, nu vrea, nu doreste, nu simte de ce nu v a placut textul, text care este in visul cititorului care se viseaza textul care determina cititorul sa reactioneze. deci cine a fost mai intai: textul sau cititorul sau?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
albaștrii/ albaștri
pentru textul : de nicăieri teama demultumesc pentru promptitudine si intelegere - ma asteptam sa zboare spre mine ouale din paneras! cu zambet, Sancho
pentru textul : Paneraș cu ouă de"Oh, da. Leul din mine, tolanit pe artera pamantului/ cu nesaț a privit buzele tale roșii și mici" Ce vreau sa spun este ca se poate elegant fara "ca un leu", "ca o pungă", "ca un mugur". De trei ori in aceeasi poezie! Desi nu imi place cum spui, imi place ce spui. Intunericul fosnind ca o punga, artera pamantului, viul pe viu încolțește, la pândă - ce imagini! Pirotehnice. Tot respectul pentru copacul cunoasterii, antic vechi si de demult, inca valabil in prezent, dar prezentul ni se intampla cu verbe moderne precum "a cobori" fara "s". Impresia generala, nu numai a mea, este ca poeziile tale, erotice sau nu, incep ca un raget de leu ori urlet de lup si se termina cu un mieunat. Poemul meu preferat ramane, in ciuda finalului, "Insuportabila ușurătate a frumuseții", Il vad si aici. Cu alte cuvinte: te citesc mult mai des decat te comentez.
pentru textul : gata de aruncat în prăpastie mirii deadrian demea. Explică-mi ce înţelegi prin rural. Banal, sau...
pentru textul : vor turna peste mine, în loc de asfalt, o placă de cer dedomnule Gorun, dupa comentariul asta, mai ca ma bate gandul sa va rog sa-mi scrieti prefata la viitoarea carte...doar ca...nu m-am decis inca daca o sa o public. multumesc. si ma bucur ca ne sunteti alaturi.
pentru textul : năvod de:-) Atunci poate ar fi mai bine să ma rezum la literatură. Nu am cum să câștig duelul cabinet de țară/oraș. Numărul celor de la 'ară îl depășesște pe cel de la orașe, deci s-ar putea spune că superficialitatea se găsește, normal, mai mult la țară, unde nu ești presat de concurență, de timp, etc. Dar nu este așa peste tot. Sunt medici de țară care posedă cunoștințe mai solide decât cei de la orașe. Am exemplul in casă. Exemplu pe care îl voi urma, nu pot să nu-l apăr. Dezavantajul orașului este anonimatul, de aici, si carențele în comunicarea cu pacienții, tratarea lor ca obiecte, simple mecanisme cu o hibă, altă formă de superficialitate. Sigur, dacă vine vorba de concurență, lucrurile se metamorfozează într-o falsă politețe. Deci, da, prejudecata cum că la țară nu se ia cu "Doamnă Floarea, luați loc!" sau cea privind slaba pregătire are putea pleca de aici, greșește doar prin generalizare. Cât despre iresponsabilitate... Să fie, dar nu trebuie să accept sa mi se predea iresponsabilitatea, pentru ca luând toți 10, în maniera în care am luat, exact acesta este mesajul. (sunt tânără și răzvrătită, văd eu mai încolo de ce ) Până atunci însă mai scriu, și sper să-ți placă. (comentariu kilometric... mă ierți, sunt vorbă lungă :) )
pentru textul : Dumneavoastră nu vedeți bine deda, Cami! multumesc pentru faptul ca ma citesti si pentru solidaritate. tot incerc sa spun... dar comentariul tau spune mai multe decat incerc eu, desi se vorbeste despre o liberate de exprimare... binenteles incadrata, constransa, conforma regulamentului, vorba Sapphirei.
pentru textul : Gând de vecernie dePoemul tău are o candoare deosebită. Felul în care pătrunde lumina în acet suflet deschis înspre ea este unic. Textul este o metaforă bine legată într- o prozodie simplă dar emoționantă. Remarc finalul: "eu înnodam nopțile așteptând să-mi crească degetele până la lună".
pentru textul : Așteptând să-mi crească degetele deIoana, altă dată ui-te-te-n-jur. Bine că-ți plac ț-urile, abia aflai acum. Oi fi făcut un experiment, dar pentru mine se termină acolo poezia bună. Restul e umplutură. pssssss! "puneau furtunele pe mine aruncau detergenți"??? . furtun,sg-furtunuri,pl
pentru textul : punga de plastic de..eu cred ca ultimul comentator irosete cuvinte inalte "ce din coada au sa sune" (multiplicitate, justificativa), pe un text plapand, anti-valoare.
pentru textul : diversitate... deo trecere dureroasa dintr-o ipostaza in alta, inadaptabila mediului ostil, o interventie publica pe cord deschis, intr-un one show man ce-si pierde acut ritmul interior vital: "ca niște felii de cer înghețat o scufundare a mîinii într-o tăietură de izvor pînă în carne rotundă rezonanța osului"... inevitabil acest jumping interior ce devasteaza limitele predefinite, propriul echilibru sufletesc: "știam ca trebuie să mă opresc sau poate să fiu zăgazul cuiva mereu orizontal ca o lamă" play free games...
pentru textul : aritmie deam citit textul cam cînd a apărut prima dată. nu știu de ce dar mi-a generat așa o senzație de prea multă „contextualizare” personală. poate unele lucruri ar fi putut fi doar sugerate
pentru textul : mater misericordiae deandule, ma bucur ca-ti place. nechez=nechezat o jelire-ntristatoare un suspin de om ce moare sau nechezul dureros unui cal rasturnat jos care cheama ne-ncetat pe stapanu-i jos culcat Vasile Alecsandri multa stima Djamal
pentru textul : pânză de apă deSe pare că multă lume bună va fi la București zilele acestea :) Să fie cu bucurie și parte dintr-o serie numeroasă!
pentru textul : "Lumea e o pisică jigărită" deApreciez că anunțul răspunde principalelor întrebări: când? unde? cine? ce?
Aș fi pus virgulă în loc de două puncte în primul enunț și aș fi scris o dată cuvântul ''poeme".
pămîntul coboară din cer. genial
pentru textul : dalet sau a patra teorie a incompatibilității deAm impresia că poemul a fost ușor modificat față de cum l-am citit cu ceva timp în urmă. Fain, are ceva dinspre Scântei Galbene ale poetului din Bacău, trecut aici prin atmosfera cafe-internetului în care se conturează un dialog decapitat ca și poemul. Felicitări.
pentru textul : Absenții deda, am incercat sa remediez unele lucruri. dar poate va mai fi nevoie sa fie lucrat
pentru textul : latenightmovie deda dom'le, recunosc ca imi era dor de un text din acesta. ca de o rosie din aia abia pirguita si murata. si indiferent de dorul meu, si indiferent de faptul ca e o paiata injghebata pe scheletul altui text, eu tot ii ofer o penita de aur. are un zvic textul asta de cred ca va ramine multa vreme in amintire. parerea mea este ca merita chiar o pozitie intr-un volum. excelent. iata un text scris de cineva careia nu i-a pasat de ce se va intimpla. daca si altii ar fi gata sa scrie si nu sa descrie ar fi mult mai bine. congrats!
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar deScuze pentru "LA LAbis".
pentru textul : domnule Labiș deCould you, indeed?!?
pentru textul : ROTUND deÎn ce calitate zici astea?!?
Let it be, my friend,
let it be!
Carevasăzică, felicitări, moncher, felicitări!
pentru textul : Urâții - lansare de carte deIată un text care m-a amuzat teribil. Tre' să fie tare nașpa să te oprească Bobby pe partea stîngă (dom'le ce aiurea conduceți). Anyway, un text bunișor. Cu același iz vag de misandrism ca un parfum nocturn. Singurul lucru pe care îl reproșez este bășcălia naivă pe ici pe colo care poate ar trebui ceva mai nuanțată spre grav. Un text bun pentru the morning cup of tea.
pentru textul : Friday, 13 deAndule, iti multumesc pt apreciere. ai dreptate am postat acest haiku ca reactie la comentariu tau pe care l-am citit in subsolul micropoemului colegei noastre nuta craciun pe care o apreciez . legat de haiku-ul meu el a obtinut locul doi la un concurs de haiku in cadrul grupului romanianhaiku. toate cele bune
pentru textul : Haiku deP.S. Am observat, dintr-un com. al tău, ca, probabil, ai preluat si tu de la mine (cred că ți-a plăcut) chestia aia cu „punctul de asamblare” al vrăjitorilor tolteci. Deoarece o presupunere insidioasa si neavenită mă face sa bănui ca dintre toate cărțile lui Castaneda, nu ai ajuns, așa, din întȃmplare, tocmai la aia în care se vorbește de așa ceva. Nu-i bai. Si eu am preluat de la tine tot soiul de chestii. Și o să-ți mai ofer și altele cȃnd o să ajung de la Zen la Sufi. Și apoi la magia aia de care s-au ocupat unii și alții prin europenica noastră. Tu ce-mi vei oferi în schimb? Cele de mai sus îmi aduc aminte de unu de-i zicea Pixi (și Georgescu) de la Institutul în care, cȃndva, am lucrat. Si care, dacă auzea de ceva nou în Inteligența Artificială (de exemplu), scria cate un raport (de cercetare) fără să înțeleagă despre ce era vorba . Și apoi, cum îndrăznea altul să vorbească despre același lucru, îi sărea țandăra și afirma textual „nu permit să vorbească altcineva despre termenul de…., pentru că eu am fost primul care l-am lansat” (uita să adauge „în Institut” ca și cȃnd el l-ar fi inventat primul pe plan mondial, ba chiar național). Așa și cu mine cu „punctul de asamblare”. Ce să-i faci, prostia – se pare – e molipsitoare (ca sa fiu autocritic). Asta, pentru că veni, printre altele, vorba și de „morala” aia de care ne împiedicăm mereu. Si nici eu nu sunt mai breaz decȃt alții. Dar acum să știi că chiar (ce cacofonie mișto mi-a ieșit!) m-am distrat de ambidextri – scuzați, uitasem ca tu ești ambistȃnd, că nu știu cum să-zic altfel – o fi „ambilevogir”, sau „ambisinistru” [< fr. sinistre, cf. lat. sinister – stâng]. Și m-am bine dispus în dimineața asta. Chiar dacă îți voi crea „o ușoară impresie de dislalie”. Și presimt că nu vei deveni, doamne ferește, vreunul dintre „prozeliții” mei precum Potra și alții. Cine știe? Poate rămȃn eu printre cei ai tăi. Hai, pa! Și amical (fiule), Gorun
pentru textul : Morala? Teoria ca teoria, practica ne mănâncă deTe rog sa verifici textul si sa corectezi diacriticele si erorile de typo (sugestie: vîmntului ) ! ialin
pentru textul : îmi iau ceaiul și plec deDomnilor vă mulţumesc pentru complexul metafizic al ochiului al citirii al fiinţialului
pentru textul : atât de vie deomagiile mele
îl salvează verbul.
pentru textul : de cealaltă parte. chihlimbar dedar e bună ideea cu păstrarea doar a primei strofe.
un text care nu reuseste sa fie mai mult decit o gluma, dupa parerea mea. probabil inspirat dintr-o intimplare adevarata dar blocat undeva inainte sa poata sa devina parte a ceva literar. inca din titlu lucrurile au tenta de parodie ieftina. ce e aia cosmar visator? chiar daca s-a intentionat un anumit tip de "metaforizare" (aici poate asztalos poate imi reimprospateaza memoria - de pe vremea cind invatam asta in liceu, pentru ca se invata asta in liceu pe vremea mea, au trecut multi ani -), deci un anumit tip de "metaforizare" a verbului "a avea un cosmar" prin sugerarea subiectului prin folosirea obiectului, totusi dimensiunea de hilar ieftin (chiar accidental), dupa parerea mea, este dezavantajoasa titlului
pentru textul : Îndrăgostit noctambul deCezar, răspunsul tău îmi place și am hotărât să te mai citesc.
pentru textul : 8 Martie deCât privește ironia, eu propun să avem o relație literară în trei timpi, la început când sunt ironic tu te faci că nu vezi și sari peste pasajul respectiv. Al doilea timp va fi când vei agrea ironia mea și vei începe să fii și tu ironic cu mine în același fel, sau într-un fel superior, nicidecum într-unul inferior. Al treilea timp va fi când vom renunța amândoi la ironie sau o vom folosi nu va mai conta. Ai fi o premieră la pasul trei, dar eu mizez mereu pe noua generație de poeți. Să scrii cu spor dar mai ales cu inspirație,
Andu
inima mea nu poate sa priceapa, nu vrea, nu doreste, nu simte de ce nu v a placut textul, text care este in visul cititorului care se viseaza textul care determina cititorul sa reactioneze. deci cine a fost mai intai: textul sau cititorul sau?
pentru textul : Vis cu giugiuca și portocali dePagini