"trec
prin mine
ca printr-o gară fără oprire" - deşi simplu spus, are forţă. E genul de vers pe care ai impresia că l-ai tot auzit, fără să fie chiar aşa. Textul fiind fără punctuaţie, frazarea fiind, deci, importantă, "fără oprire" ar cam trebui mutat singur pe un rând (trec prin mine/ ca printr-o gară/ fără oprire). Cel puţin aşa înţeleg eu topica - trec, fără oprire, prin mine...
"Liniştea zgomotului (de fond)" este forţată, arhiîntâlnită şi facilă prin construcţia-i genitivală. La fel şi "bucuria cuvântului nerostit".
Emil, îți mulțumesc pentru aprecieri. Ai dreptate că sunt multe planuri aici, unele suprapuse, altele nu, într-o dezordine ordonată precum haosul. Un fel de geneză...
Un text căruia îi pierzi intensitatea conflictuală pe parcurs precum și interesul destinat cititorului. Introducerea este plată, comună, lipsită de interes. Singurul pasaj pe care l-aș relua ar fi: "Purta haine ciudate și avea un fel de a fi cinic și amar care intriga pe toată lumea, un fel de lehamite generală. Uneori se oprea la taclale cu oamenii care îl priveau cu aceeași suspiciune cu care priveau orice lucru diferit de obiceiurile și tradițiile lor. Într-o seară rămase la povești cu tatăl meu și alți cîțiva megieși pe băncuța de lemn din fața casei pînă tîrziu în noapte. În seara aceea l-am auzit pe străin spunînd: - Este un loc unde se-ntorc cand apun epavele... Ce este aceea o epavă? am întrebat în șoaptă, dar nu m-a auzit și nu mi-a răspuns nimeni. Ar fi trebuit să mă întorc acasă, demult, însă eram curioasă din fire, și-aș fi dorit să mai rămîn. Îmi plăceau poveștile, și-n atmosfera acelei neuitate seri de septembrie tocmai poposise duhul poveștilor... Dar dinspre munți porni un val de vînt. Pe-o cumpănă înserarea se rezema prea mult. Se alungise toamna și luna, transformată-n capră neagră alerga printre steiuri golașe, lovind cu frunze-n noapte... Un inger negru, venea pe Valea Rea. Mă ajunse o spaimă teribilă de Nimeni si de Nimic și fugii în casă, încercînd să închid fereastra. Dar nu se-nchidea și vîntul care se stîrnise dinspre miazănoapte invada cu o furie dezlănțuită cupa dintre munți. Geamul rămas deschis începu să plîngă, asemenea unui copil în noapte. Dimineața un abur dens venind dinspre rîpă, învaluia drumul către sat. În vad, apa fierbea purtînd în torentul ei învrăjbit arbuști smulși, ierburi, noroi. Dăduse-n clocot Valea Rea!" Sfârșitul ar fi trebuit să aibă cheia partiturii dar e din păcate "în coadă de pește". Ești tentat(ă) să spui: "Și?" Nu oferă cheia. Dacă am fi fost într-un cenaclu, ți-aș fi spus: "trebuie revenit asupra textului" și am fi luat în detaliu tot ceea ce nu "merge". Spațiul acesta virtual însă nu permite o astfel de metamorfozare, mai mult devine conflictual în momentul în care îți exprimi opinia. (Dar ar trebui să citești un anume pasaj din textul Biancăi privind rolul moderatorului în spațiul virtual, ca să înțelegi la ce mă refer). Aici prea mulți cred că au de a face cu verdicte atunci când e vorba de simple opinii. În concluzie, privește-o ca pe o opinie amicală. Și mai gândește-te.
Nu ca ma bag si eu ca musca-n lapte, dar nu cred ca de noi "stachete" pe Hermeneia am avea nevoie, cu atat mai putin de "stachete" setate de Luminita Suse care scrie foarte foarte bine. Eu cred ca pe Hermeneia se scrie in general incredibil de slab (nu ma refer la textul de fata) si poate Luminita (pe care o admir si o respect) va spune si/sau va face ceva pentru Hermeneia, pentru ca din cate imi dau eu seama, Virgil a devenit incapabil din punct de vedere literar sa stimuleze creatia pe site, si asta e pacat. Cand nu mai poti, e bine sa predai stafeta (nu stacheta) altcuiva. Eu asa am facut cu frma la care am muncit 15 ani, fyi. Un poem care m-a bucurat si m-a intristat deopotriva. Am spus de ce. Penita. Andu
Când citesc acest poem sunt impresionat de simplitatea sa aparentă şi de detaşarea cu care autorul reuşeşte să rătăcească singur printre zâmbete. Cu toate acestea găseşte drumul chiar dacă acesta este şerpuit prin copilărie. De fapt fiecare tip de femeie pare că reprezintă un ideal. Ultimele versuri mi se par cele mai frumoase din acest poem.
Cândva gustul acela-mi rămâne după ce ne iubim respirația secundele bruma tăcerii ne rugăm somnului uscatului frigului toamna închide ferestrele frunzele pleacă și vin îmbrățișează-mă încearcă să uiți eram amândoi o coroană am scos doar niste verbe mai nepoetice--- gen clateste, am aranjat putin, sa-mi spui ce parere ai
Ela, daca ar fi sa inteleg ceva, as intelege ca am vreo doua versuri care stau in picioare, nu? :-) glumesc, desigur. Am sa-ti spun ca iti dau dreptate cu versurile 6 si 7, care ies dinntr-un asa zis "ritm" si unde poate ca voi gasi alta varianta. Cu restul: fericirea mea de ceara: sunt 2 cuvinte intercalate si desi am citit cu voce tare de vreo 3 ori, nu "simt" nici macar o aliteratie (care btw, e procedeu stilistic din cate imi aduc eu aminte). Trecand peste faptul ca daca as schimba asta, as insemna sa renunt la jumatate din poezie, de fapt. Nu simt nevoia sa schimb nimic acolo, ba dimpotriva, mai bine renunt la toata poezia decat sa schimb asta. "singurele cuvinte care fac vara dintr-o data" :-) M-as fi asteptat sa nu te mai surprinda nimic la mine, dar se vede treaba ca inca mai reusesc, ceea ce in principiu poate fi de bine, in pratica, ma stii, de rau. Versului acestuia nu-i lipseste nimic. Titlul este pus "dupa", si voit cu un cuvant in plus... pentru confuzie si paradox. repetitia finala. Hm, merita sa ma mai gandesc la asta, desi... fiind EXACT aceeasi expresie, tocmai asta mi-a fost intentia: sa REPET. pare un accident? pare ca "mi-a scapat"?
Alam - erata: privește, în loc de ărivește... scuze Virgil: confesiunii, confesionalului, confesionalității... cred că merge și așa. :) eu accept, mai ales că îmi place să inventez cuvinte. :)
Ioana Barac Grigore, îți mulțumesc pentru comentariul elaborat, amplu și făcut cu profesionalism.În el ți-ai făcut cunoscute propriile exigențe poetice făcând o radiografie a ceea ce ar trebui să fie un poem reușit în accepțiunea ta. Sunt de acord cu multe observații făcute, mai puțin cea legată de limitarea universului poetic. Onorat de trecere
Lizuca... probabil te-ai apropiat de poem in mod empatic si de aceea ti-a placut... multumesc de sensibilitate. Ela... multam pentru cuvintele de apreciere... e o poezie scrisa dintr-un singur impuls... nu e defel construita. Hanny... placut feed-back, mai ales ca este venit din partea unei scriitoare de proza. Jinn... uite tu ai citit textul plecand din alt unghi... cred ca fiecare luam cu noi imaginile pe care le cautam... mi-am zis mereu ca poeziile mele pot fi un barometru pentru starea lectorului.
Da, o sonoritate psalmica acordata in game minore, incepe sa sune putin a "loud jazz". Un poem reusit, sonor si care se face ascultat. Imi place de Nelu Jorz cand ridica tonul in poezie Felicitari. Andu
ai dreptate Virgil cu aspectul ăsta de derizoriu. uneori așa e percepută dragostea. poate tot mai des în felul ăsta, derizoriu. știu că e păcat și că noi ar trebui să ne luăm în serios. ba conform conformiștilor să scriem foarte îngrijit și sobru. la ce bun? lumea doar îngrijită și sobrră nu prea e. așadar prefer un titlu hilar la un poem care relevă o trăire autentică și profundă, deci serioasă, decît invers, un titlu serios la un poem hilar. aspectul nu contează, repet. contează trăirea. despre asta era vorba în propoziție, dom profesor...:) mersi pentru impresii. te mai aștept.
Sincere mulţumiri membrilor juriului şi felicitări din inimă tuturor participanţilor! Mă bucur nespus pentru toţi şi pentru mine fiindcă am votat corect, oarecum între preferinţele publicului şi cele ale juriului, ceea ce mi-a adus o anumită satisfacţie. De asemenea mulţumesc lui Virgil pentru efortul de organizare. Sunt fericită că poemul meu preferat dintre cele trimise s-a clasat la mijlocul preferinţelor juriului, deşi era printre ultimele la votul publicului. Oricum rezultatul mă onorează şi mă stimulează să scriu în continuare, cum bine spunea Virgil. Acum aş vrea să ştiu, dacă odată făcute publice numele, pot să re-public poemul sau poemele ori dacă ele vor apărea automat pe pagina de autor. Oricum, acum voi putea să mai fac unele mici modificări.
multumesc Sapphire. am apreciat sinceritatea ta. pe alocuri, am tinut cont de sugestiile tale, contrar asteptarilor. Van Gogh ramine in St. Rémy de Provence, cat sa-si inchida disperarea intr-o noapte mult mai adinca. eu la fel.
am sperat ca măcar o dată să fie aduse argumente împotriva poeziei aruncate în şantier, nu de alta, dar să-i pot opera eventuale îmbunătăţiri. altfel, o să cred că deoarece am postat cel mai adesea în acest site, era cazul să mai ajungă şi pe acolo câte una.
"cub cu vise" e singura chestie care mie mi se pare ca scartaie. in rest , o poezie adanca, cu o simbolistica aparte, a carui esenta nu o poti suprinde usor, e nevoie de mai multe lecturi pentru a putea sa il gusti cu adevarat. finalul este unul de efect, in ciuda faptului ca poate aparea banal, este plin de nonșalanta, si trece din planul fragmentar in care e creata poezia, in planul real, palpabil , o imagine concreta a femeii indragostite! interesant, mai trec si eu prin talgerele tale. queen
Paul, sub crucea lui Hristos strămoșii noștri jucau barbut. Nici mai mult nici mai puțin decît barbut. Și tu te miri că sub un psalm românii fac chestia asta după 2000 mii de ani?! Le este, ne este, în sînge. Evident asta nu înseamnă să devii cinic dar nici surprins. De fapt, cu cît e noroiul mai negru cu atît este crinul mai alb. Asigură-te numai că este crin.
yester, hopernicus, este un text ceva mai vechi. dar cu siguranta foarte aproape de anumite amitiri. opiniile voastre ma incurajeaza sa mai incerc sa scriu in lb. engleza
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
erata: "incercare la muzicalitate" voiam sa spun...
pentru textul : la vale, pe Gangele viu de"trec
prin mine
ca printr-o gară fără oprire" - deşi simplu spus, are forţă. E genul de vers pe care ai impresia că l-ai tot auzit, fără să fie chiar aşa. Textul fiind fără punctuaţie, frazarea fiind, deci, importantă, "fără oprire" ar cam trebui mutat singur pe un rând (trec prin mine/ ca printr-o gară/ fără oprire). Cel puţin aşa înţeleg eu topica - trec, fără oprire, prin mine...
"Liniştea zgomotului (de fond)" este forţată, arhiîntâlnită şi facilă prin construcţia-i genitivală. La fel şi "bucuria cuvântului nerostit".
Per ansamblu, un text mai slăbuţ.
pentru textul : un tren numit eu deAm modificat... acum cred ca m-am apropiat mai mult de clipa traita.
pentru textul : ... deEmil, îți mulțumesc pentru aprecieri. Ai dreptate că sunt multe planuri aici, unele suprapuse, altele nu, într-o dezordine ordonată precum haosul. Un fel de geneză...
pentru textul : despre albul cămășilor bărbătești denon-sens am cautat destul. si am gasit...:) multam pentru tot. zi buna!
pentru textul : cu dumnezeu iubind de-acolo de sus demultam, Vlad!
pentru textul : în fiecare este o rație de stimă demultam mult de trecere marga :)
pentru textul : Frizerul, dictatorul și lasoul de-oameni dragi care au fost dar și sunt pentru mine de neegalat-
pentru textul : Friends defrumos mod de a pastra vie amintirea!
Un text căruia îi pierzi intensitatea conflictuală pe parcurs precum și interesul destinat cititorului. Introducerea este plată, comună, lipsită de interes. Singurul pasaj pe care l-aș relua ar fi: "Purta haine ciudate și avea un fel de a fi cinic și amar care intriga pe toată lumea, un fel de lehamite generală. Uneori se oprea la taclale cu oamenii care îl priveau cu aceeași suspiciune cu care priveau orice lucru diferit de obiceiurile și tradițiile lor. Într-o seară rămase la povești cu tatăl meu și alți cîțiva megieși pe băncuța de lemn din fața casei pînă tîrziu în noapte. În seara aceea l-am auzit pe străin spunînd: - Este un loc unde se-ntorc cand apun epavele... Ce este aceea o epavă? am întrebat în șoaptă, dar nu m-a auzit și nu mi-a răspuns nimeni. Ar fi trebuit să mă întorc acasă, demult, însă eram curioasă din fire, și-aș fi dorit să mai rămîn. Îmi plăceau poveștile, și-n atmosfera acelei neuitate seri de septembrie tocmai poposise duhul poveștilor... Dar dinspre munți porni un val de vînt. Pe-o cumpănă înserarea se rezema prea mult. Se alungise toamna și luna, transformată-n capră neagră alerga printre steiuri golașe, lovind cu frunze-n noapte... Un inger negru, venea pe Valea Rea. Mă ajunse o spaimă teribilă de Nimeni si de Nimic și fugii în casă, încercînd să închid fereastra. Dar nu se-nchidea și vîntul care se stîrnise dinspre miazănoapte invada cu o furie dezlănțuită cupa dintre munți. Geamul rămas deschis începu să plîngă, asemenea unui copil în noapte. Dimineața un abur dens venind dinspre rîpă, învaluia drumul către sat. În vad, apa fierbea purtînd în torentul ei învrăjbit arbuști smulși, ierburi, noroi. Dăduse-n clocot Valea Rea!" Sfârșitul ar fi trebuit să aibă cheia partiturii dar e din păcate "în coadă de pește". Ești tentat(ă) să spui: "Și?" Nu oferă cheia. Dacă am fi fost într-un cenaclu, ți-aș fi spus: "trebuie revenit asupra textului" și am fi luat în detaliu tot ceea ce nu "merge". Spațiul acesta virtual însă nu permite o astfel de metamorfozare, mai mult devine conflictual în momentul în care îți exprimi opinia. (Dar ar trebui să citești un anume pasaj din textul Biancăi privind rolul moderatorului în spațiul virtual, ca să înțelegi la ce mă refer). Aici prea mulți cred că au de a face cu verdicte atunci când e vorba de simple opinii. În concluzie, privește-o ca pe o opinie amicală. Și mai gândește-te.
pentru textul : Satul din vale deNu ca ma bag si eu ca musca-n lapte, dar nu cred ca de noi "stachete" pe Hermeneia am avea nevoie, cu atat mai putin de "stachete" setate de Luminita Suse care scrie foarte foarte bine. Eu cred ca pe Hermeneia se scrie in general incredibil de slab (nu ma refer la textul de fata) si poate Luminita (pe care o admir si o respect) va spune si/sau va face ceva pentru Hermeneia, pentru ca din cate imi dau eu seama, Virgil a devenit incapabil din punct de vedere literar sa stimuleze creatia pe site, si asta e pacat. Cand nu mai poti, e bine sa predai stafeta (nu stacheta) altcuiva. Eu asa am facut cu frma la care am muncit 15 ani, fyi. Un poem care m-a bucurat si m-a intristat deopotriva. Am spus de ce. Penita. Andu
pentru textul : Poem pe coajă de săpun. Gerunziul continuu deCând citesc acest poem sunt impresionat de simplitatea sa aparentă şi de detaşarea cu care autorul reuşeşte să rătăcească singur printre zâmbete. Cu toate acestea găseşte drumul chiar dacă acesta este şerpuit prin copilărie. De fapt fiecare tip de femeie pare că reprezintă un ideal. Ultimele versuri mi se par cele mai frumoase din acest poem.
pentru textul : eu n-am fost cu tata la femei deCândva gustul acela-mi rămâne după ce ne iubim respirația secundele bruma tăcerii ne rugăm somnului uscatului frigului toamna închide ferestrele frunzele pleacă și vin îmbrățișează-mă încearcă să uiți eram amândoi o coroană am scos doar niste verbe mai nepoetice--- gen clateste, am aranjat putin, sa-mi spui ce parere ai
pentru textul : În sepia deEla, daca ar fi sa inteleg ceva, as intelege ca am vreo doua versuri care stau in picioare, nu? :-) glumesc, desigur. Am sa-ti spun ca iti dau dreptate cu versurile 6 si 7, care ies dinntr-un asa zis "ritm" si unde poate ca voi gasi alta varianta. Cu restul: fericirea mea de ceara: sunt 2 cuvinte intercalate si desi am citit cu voce tare de vreo 3 ori, nu "simt" nici macar o aliteratie (care btw, e procedeu stilistic din cate imi aduc eu aminte). Trecand peste faptul ca daca as schimba asta, as insemna sa renunt la jumatate din poezie, de fapt. Nu simt nevoia sa schimb nimic acolo, ba dimpotriva, mai bine renunt la toata poezia decat sa schimb asta. "singurele cuvinte care fac vara dintr-o data" :-) M-as fi asteptat sa nu te mai surprinda nimic la mine, dar se vede treaba ca inca mai reusesc, ceea ce in principiu poate fi de bine, in pratica, ma stii, de rau. Versului acestuia nu-i lipseste nimic. Titlul este pus "dupa", si voit cu un cuvant in plus... pentru confuzie si paradox. repetitia finala. Hm, merita sa ma mai gandesc la asta, desi... fiind EXACT aceeasi expresie, tocmai asta mi-a fost intentia: sa REPET. pare un accident? pare ca "mi-a scapat"?
pentru textul : Cuvinte care se fac vară deAlam - erata: privește, în loc de ărivește... scuze Virgil: confesiunii, confesionalului, confesionalității... cred că merge și așa. :) eu accept, mai ales că îmi place să inventez cuvinte. :)
pentru textul : cai negri, însetați deIoana Barac Grigore, îți mulțumesc pentru comentariul elaborat, amplu și făcut cu profesionalism.În el ți-ai făcut cunoscute propriile exigențe poetice făcând o radiografie a ceea ce ar trebui să fie un poem reușit în accepțiunea ta. Sunt de acord cu multe observații făcute, mai puțin cea legată de limitarea universului poetic. Onorat de trecere
pentru textul : o să te mușc de umeri până îți va da soarele deLizuca... probabil te-ai apropiat de poem in mod empatic si de aceea ti-a placut... multumesc de sensibilitate. Ela... multam pentru cuvintele de apreciere... e o poezie scrisa dintr-un singur impuls... nu e defel construita. Hanny... placut feed-back, mai ales ca este venit din partea unei scriitoare de proza. Jinn... uite tu ai citit textul plecand din alt unghi... cred ca fiecare luam cu noi imaginile pe care le cautam... mi-am zis mereu ca poeziile mele pot fi un barometru pentru starea lectorului.
pentru textul : Reverie deDa, o sonoritate psalmica acordata in game minore, incepe sa sune putin a "loud jazz". Un poem reusit, sonor si care se face ascultat. Imi place de Nelu Jorz cand ridica tonul in poezie Felicitari. Andu
pentru textul : Recidivare în tăcere deai dreptate Virgil cu aspectul ăsta de derizoriu. uneori așa e percepută dragostea. poate tot mai des în felul ăsta, derizoriu. știu că e păcat și că noi ar trebui să ne luăm în serios. ba conform conformiștilor să scriem foarte îngrijit și sobru. la ce bun? lumea doar îngrijită și sobrră nu prea e. așadar prefer un titlu hilar la un poem care relevă o trăire autentică și profundă, deci serioasă, decît invers, un titlu serios la un poem hilar. aspectul nu contează, repet. contează trăirea. despre asta era vorba în propoziție, dom profesor...:) mersi pentru impresii. te mai aștept.
pentru textul : Îndrăgostit noctambul deŞi, se, trans, for, mă-n, vor, be-n, găi, ma, te - 10 silabe
pentru textul : vorbe deBănuiesc unde se greșește (-gă-i-).
Mulţumesc, Robert. Toate cele bune!
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deSincere mulţumiri membrilor juriului şi felicitări din inimă tuturor participanţilor! Mă bucur nespus pentru toţi şi pentru mine fiindcă am votat corect, oarecum între preferinţele publicului şi cele ale juriului, ceea ce mi-a adus o anumită satisfacţie. De asemenea mulţumesc lui Virgil pentru efortul de organizare. Sunt fericită că poemul meu preferat dintre cele trimise s-a clasat la mijlocul preferinţelor juriului, deşi era printre ultimele la votul publicului. Oricum rezultatul mă onorează şi mă stimulează să scriu în continuare, cum bine spunea Virgil. Acum aş vrea să ştiu, dacă odată făcute publice numele, pot să re-public poemul sau poemele ori dacă ele vor apărea automat pe pagina de autor. Oricum, acum voi putea să mai fac unele mici modificări.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” - rezultatele votului juriului deprea bine. am modificat. multumesc!
pentru textul : a consequence deeu as pastra un singur crochiu din tot: "valurile sunt acum mici volume de poezii pe care le-ai scris cândva în nisip " atat...
pentru textul : mic poem demultumesc Sapphire. am apreciat sinceritatea ta. pe alocuri, am tinut cont de sugestiile tale, contrar asteptarilor. Van Gogh ramine in St. Rémy de Provence, cat sa-si inchida disperarea intr-o noapte mult mai adinca. eu la fel.
pentru textul : Într-o noapte mult mai adîncă deam sperat ca măcar o dată să fie aduse argumente împotriva poeziei aruncate în şantier, nu de alta, dar să-i pot opera eventuale îmbunătăţiri. altfel, o să cred că deoarece am postat cel mai adesea în acest site, era cazul să mai ajungă şi pe acolo câte una.
mulţumesc pentru bunăvoinţă!
pentru textul : şi s-au ales cu mine deah, nu mai știu sigur cine a inspirat Biblia!
pentru textul : Poemul fără de sfârşit de"cub cu vise" e singura chestie care mie mi se pare ca scartaie. in rest , o poezie adanca, cu o simbolistica aparte, a carui esenta nu o poti suprinde usor, e nevoie de mai multe lecturi pentru a putea sa il gusti cu adevarat. finalul este unul de efect, in ciuda faptului ca poate aparea banal, este plin de nonșalanta, si trece din planul fragmentar in care e creata poezia, in planul real, palpabil , o imagine concreta a femeii indragostite! interesant, mai trec si eu prin talgerele tale. queen
pentru textul : ce să fac deîn mod deosebit: "ca nişte brazi bărbaţi care-şi flutură /
pentru textul : pâlpâire destatornicia în umbra securii"
Stimă
Paul, sub crucea lui Hristos strămoșii noștri jucau barbut. Nici mai mult nici mai puțin decît barbut. Și tu te miri că sub un psalm românii fac chestia asta după 2000 mii de ani?! Le este, ne este, în sînge. Evident asta nu înseamnă să devii cinic dar nici surprins. De fapt, cu cît e noroiul mai negru cu atît este crinul mai alb. Asigură-te numai că este crin.
pentru textul : îngeri sub cărămizi deyester, hopernicus, este un text ceva mai vechi. dar cu siguranta foarte aproape de anumite amitiri. opiniile voastre ma incurajeaza sa mai incerc sa scriu in lb. engleza
pentru textul : there is a war ▒ dePagini