Nu știu de e nou sau mai vechi (deși înclin spre varianta nr. 2, pentru că mai recent mi se pare mie că Andu nu mai are atâta răbdare să se desfășoare pe distanțe mai lungi, un fel de plictiseală de a explica). Dar este un text elaborat cu atenția spre detaliu (si da, cititorul poate sesiza detaliile remarcabile, tocmai pentru că în real life detaliile semnificative se pierd, poezia având rolul de a le decanta, after all, ca un fel de memorie care creeay[ din nou, from scratch), cu un jemanfișism numai aparent, care ascunde de fapt o viziune regizorală în profunzime. Sau poate nu e deloc așa și noi numai ne imaginăm, iar nimic din toate acestea nu s-a întâmplat, cu atât mai puțin citit, cu excepția, desigur, a terasei anoste și a berii. Dintr-o zi liberă. Plăcut mult, cu alte cuvinte. Un singur detaliu care m-a deranjat de la un punct încolo: “&”. Cred că eu l-aș fi folosit, dar cu mai multă parcimonie. Aș mai fi lăsat planurile să se întrepătrundă un pic, așa, ca un regizor care își respectă cititorul și vrea să-l lase un pic să vagabondeze până a-l aduce în fața cadrului final.
superb titlul! imi place modul in care zidarul tuturor lucrurilor, al timpului, aseaza caramizile de vreme rea sau buna "le așează rostuit cu fața rugoasă spre înăuntru să nu li se vadă amarul așterne apoi un strat de negura nopții încă unul de soare" si iata imperfectiunea, tristetea unei singure vieti: "atît de multe greșeli de reparat mozaicul amintirilor așezat strîmb și doar o singură viață"
Ecaterina cele mai multe dintre cunostintele mele dateaza de pe vremea in care era un deliciu sa citesti o carte si nu au de-a face cu internetul. Insa vad ca acesta este oricum util pentru generatia mai tanara :)
aleg 3 versuri superbe. ele singure, pt mine, fac un poem:
"Pentru noi cei care învârtim roţile
Pe drumurile mereu stricate,
Cu țara ne putem acoperi."
Chiar mai mult decat putem noi insine concepe, suntem tributari tiparelor, retetelor, modelelor, paradigmei daca e sa utilizam un termen mai cuprinzator... sunt insa momente privilegiate in care ne este dat sa intelegem ceea ce ne inconjoara nu prin imbucatatire, fragmentare, nu printr-o metoda (caci si ea reprezinta tot un tipar, nu?) ci ca intreg, ca si continuum, nemediat... in aceste momente devenim de neinteles? Am lecturat aici o poezie si cateva comentarii... din fiecare am inteles cate ceva... autorul se joaca cu conceptele, le modeleaza fara a a avea dinainte in minte/suflet o imagine clara a ceea ce va deveni creatia sa... eu cred ca aceasta este o virtute si ar trebui sa deosebim ceea ce reuseste Dorin sa faca de dicteu... fluiditatea unor imagini, neconcordanta acestora cu un unives cunoscut, comod, in care ne simtim protejati dar de care nu ne putem apropia cu mijloacele "clasice", reprezinta, in opinia mea, o adevarata provocare pentru spiritul liber din noi...cat de mult ne putem trada pe noi insine? cat de departe ne merg renuntarile? In ce fel mai rasuna in noi libertatea de a ne descotorosi de ceea ce cu migala si suferinta am adunat ca niste harciogi?... parerea cea buna despre noi insine, puterea de a crea imagini, capacitatea de expresie, de a impresiona etc Emil tu esti un spirit foarte matematic iar modul in care te-ai apropiat de textul acesta spune mai multe in sprijinul parerii mele... in literatura trebuie sa ai mintea deschisa, sa accepti in fiecare moment ca vei intalni ceva care ti-ar putea zdruncina sistemul de valori si sa nu te temi de aceasta posibilitate... nu e de ajuns sa aplici o reteta in a face comentarii, sa zici doua-trei vorbe despre ritm si forma, apoi sa aduci vorba despre un curent literar iar in final sa concluzionezi asupra "greutatii" textului. Nu as vrea sa percepi cuvintele mele in alt registru decat in cel in care au fost rostite... o spun cu tot spiritul de colegialitate. Am observat acest fapt si pe unul dintre textele lui Virgil, unul dintre textele lui bune in care a reusit sa depaseasca cateva tipare in care isi aseza de la o vreme cuvintele... poate ca ar trebui sa ne apropiem de toate aceste texte cu mai mult respect, cu un soi de sfiosenie si mai mult decat orice sa acceptam macar pentru o clipa perspectiva celuilalt. Iar asta nu exclude critica, insa nu cea formala, realizata cu aer de superioritate, pentru ca s-ar putea sa nu avem acoperire pentru a face acest lucru. Iar toate acestea sunt valabile si pentru mine.
Oana, mă bucur că sunt printre cei pe care îi lecturezi...
Daniela, înțeleg gestul tău ca o rezonare alături de mesaj și îți mulțumesc!
Ernst, mi se pare de prost gust ca să nu zic numai prost, a dubla o evidență declarată. E ca și cum ți-aș spune: nu mă interesează părerea ta și tu replici: nu te interesează părerea mea. Cred că am fost clar!
de acord, suport suspendarea, numai ca să ii răspund rugbystului de doi bani de care nu a auzit nimenea si poetului de care nu-i pasă nimănui (auzi poznă, cică s-a impus în literatură, te umflă și râsul la gogomănia asta!) că gunoi și zdreanță o fi el. iar chestia aia cu scorbura din care nu a avut perspicacitatea sa inteleaga nimic i se va lamuri daca ii dau indiciul ca prima strofă era un acrostih care indica persoana ale carui apucaturi le parodiam in textul respectiv. ceva gantere la inteligenta, maestre?
de-ntrebare, dar ce cuvânt e ăsta: "schelăcăind"?!
Dar să trecem, aplecându-ne asupra textului.
Aşadar: primele două versuri - foarte promiţătoare. Din păcate, al treilea e cacofonic (sub aspect liric, nu fonetic - prin acel gerunziu inadecvat, prin participiul care lungeşte un raţionament pre(ten)ţios).
Urmează un dublu exhibiţionism: erotic şi liric. Al doilea decurgând din primul. Nu ştiu ce experienţă erotică are autorul, dar sexul pe caniculă e dificil şi între cearşafuri albe, dacă n-ai aer condiţionat. Te trec toate apele. Darămite pe smoala de pe acoperişul blocului! Oricât am vrea noi să credem că una e în realitate şi alta în artă, lucrurile nu stau chiar aşa. Imagini precum cele din a doua parte a poemului ne contrariază şi ne determină să refuzăm nu doar ipostaza reală, dar şi pe cea imaginară.
Vorbind, însă, doar cu referire la text, el mi se pare căutat şi condus de o evidentă intenţie de a epata. Din punct de vedere liric, se amorfizează de la un vers la altul.
Arată excelent! Interesantă ideea, merită și motivează. Dacă ajunge să fie obiect și decernat ca premiu, mă înscriu din oficiu la orice concurs. Chiar și de... balet.
am citit textul si nu cred ca am inteles sau simtit mare lucru. vad o simpla "aruncare cu cuvinte". ce vrea sa insemne "avortați verbal"? ce are inflatia cu îngerii? ce vrea sa spuna "Unde inima bate intermitent..."? nu cred ca orice azvirlire cu cuvinte bombastice sau ciudate este poezie
D-le Cristea, perfect de acord cu tot ce spuneţi: geniul eminescian se putea observa şi în revelaţia pe care poeziile sale o conţineau (cel puţin acele texte pe care poetul le-a publicat în timpul vieţii), chiar dacă ele sufereau un lung travaliu. Eminescu reuşea aproape de fiece dată să păstreze prospeţimea şi nerepetabilitatea logosului. Din lirica românească, l-aş include în această categorie şi pe Bacovia... Şi pe alţii, dar nu în aceeaşi măsură.
Cred eu că şi acest factor reprezintă una dintre mizele poetului - respectiv a împăca travaliul cu spontaneitatea.
Maia, ce poem frumos! Conștientizarea identității și un fel de legătură trans-fizică. Căutarea oaselor dragi, apoi eliberarea de scaieți, ai blănii și ai inimii: scuturarea de lucruri. Finalul e extraordinar, o confirmare găsită în câinele alb a senzațiilor proprii, receptarea propriei rezonanțe într-o inimă ce aparține unei alte specii: ”totul e șubred”. Și eu, și tu, și toți.
Andule, pot sa-mi tremur genele sagalnic si sa iau din comentariul tau doar partea care imi place? :) ah, cat as vrea sa pot! dar nu reusesc! acum, vorbind la modul serios: ce vina am eu ca din suferinta reala massmedia si cinematografia a facut un "bun de larg consum" de calitate indoilenica? ca moartea si a ajuns un kitsch? ca am ajuns sa ne astupam ochii si urechile sa nu le mai vedem? textul nu s-a vrut patetic - sincer, speram ca nu-mi va aluneca piciorul pe panta acea. si, te rog, nu-mi invoca telenovela numai din cauza subiectului. daca e din pricina realizarii, atunci e altceva. oricum, uite ce folositoare a fost publicarea lui! altfel, cine stie cand aflam ce gandesti despre "lirica" mea? :) acum trebuie sa-mi arunc niste apa rece peste fatza si sa-mi regasesc modestia (caracteristica). sa nu mai faci asa ceva!
nu imi aduc aminte sa fi emis o parere generala despre tine ca autor. in ce priveste parerile mele te asigur ca sint pertinente, adica la obiect, daca este cazul pot sa iti ofer exemple. nu sint de acord cu afirmatia ca "numai daca dispui de lecturi consistente si bine structurate iti poti permite sa critici aspru un text". Daca ar fi asa eu cred ca nimeni nu ar mai avea atunci dreptul sa isi exprime o opinie critica aici si ar cam trebui sa inchidem pravalia. dar, aici principiul este altul. si el este dat de ceea ce spune regulamentul: "22. Membrii comunității literare Hermeneia au posibilitatea să își exprime liber opiniile despre textele publicate pe site. Comentarea textelor nu este și nu va putea fi îngrădită. Totuși aceste comentarii trebuie să se încadreze și ele în prevederile punctelor 16.1, 16.2, 16.3 și 16.4 . 23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități." deci, asa cum scrie mai sus, nici tu si nici altcineva nu aveti dreptul sa ingraditi dreptul la comentariu pe Hermeneia pe principiul "tu nu ai scoala de literatura, deci sa taci". asupra acestui lucru s-a discutat suficient in anii trecuti pe hermeneia. noi credem ca daca un membru hermeneia este fie indompetent fie pur malevolent in comentariile sale, cu timpul va fi marginalizat. am avut cazuri si s-a pierdut in decor. in cazul in care apar atacuri la persoana, exista moderator si editori pe hermeneia care pot interveni si vor interveni, asa ca we are pretty much covered.
Fain text, o lectura placuta, un pel de "panseu" Deacord cu Dorin, chestia cu "stii cat timp iti ia sa..." e oarecum cliseistica, sunt o gramada de lucruri pe care mai nou le intalnesti in statistici ciudate care-ti spun cat timp petreci facand cutare sau cutare lucru. Eu mai mult nu ma impac cu finalul, ploaia de supernove parca e o transormata fourier a mioritei "si la nunta mea/ a cazut o stea". Iar chestie mai nashpa decat miorita nu cred ca exista, dar asta e doar parerea mea, desigur. Andu
Se (re)intorce oniricul (mai mult sau mai putin "estetic") cu urme de suprarealism? Am zis "umbre" pt. ca acolo era vorba de cu totul altceva. Textul "curge" (bine) cu o multime de sugestii (subliminale).
interesanta intimplarea de a ajunge in posesia acestui text-caligrama si mai ales, de a prezenta tabloul poetului Gherasim Luca. sint cu atit mai impresionata cu cit pictorul Jules Perahim este recunoscut ca unul de reprezentantii suprarealismului (alaturi de Victor Brauner si ceilalti suprarealisti originari din Romania) si imi permit sa dau un link spre citeva dintre lucrarile sale http://homepage.mac.com/photomorphose/perahim.html pentru cei care nu l-au cunoscut inca. despre tablou: o compozitie tipic supraealista, ce poate fi interpretata ca o ofranda, un sacrificiu, o disecare a invinsului, o acceptare a ghilotinei timpului; de altfel, nu stii daca este un cap in sensul propriu al cuvintului sau numai proiectia unei stari interioare inevitabile si ireversibile. (expresia utilizata de tine "Portretul este realizat din retezarea capului poetului" pare cam brutala...) poemul lui Gherasim Luca isi pastreaza o conotatie filosofica deosebita, penetreaza prin tragismul lui, prin accentele sale existentiale: "Qui tourne encore dans ma tête Et qui tourne mal Comme tout ce qui tourne Autour du bien et du mal Avec un mal de tête comparable A la frénésie statique d'une pensée Comparable a l'incomparable." ofer penita pentru surpriza dubla - poemul lui Gherasim Luca cit si pentru tabloul lui Jules Perahim, prezentate, iata, pentru prima oara pe acest site. Multumim!
Sebi, nu ştiu exact la ce parte a finalului te referi şi la ce segment (ideea prea explicită, crima... ?).
Sorin, după cum probabil ai observat, naratorul e narator-personaj, naraţiunea devine astfel subiectivă, iar segmentele poetice îşi găsesc legitimitatea.
Andu, părerea mea e că acolo unde există creaţie, există orgoliu. De aia, a spune că autorul x e orgolios e "truistic".
" însă uneori merită să îi acorzi creditul vârstei în favoarea talentului și să îi dorești să ajungă la înțelepciune, cândva." -asta n-am înţeles-o, nu i-am înţeles rostul,. dar nici n-am făcut un efort prea mare.
Vă rog să nu mai postaţi acelaşi text de mai multe ori (aşteptaţi să fie validat primul), să scoateţi titlul din text şi să nu mai folositi steluţe pentru delimitarea fragmentelor!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu știu de e nou sau mai vechi (deși înclin spre varianta nr. 2, pentru că mai recent mi se pare mie că Andu nu mai are atâta răbdare să se desfășoare pe distanțe mai lungi, un fel de plictiseală de a explica). Dar este un text elaborat cu atenția spre detaliu (si da, cititorul poate sesiza detaliile remarcabile, tocmai pentru că în real life detaliile semnificative se pierd, poezia având rolul de a le decanta, after all, ca un fel de memorie care creeay[ din nou, from scratch), cu un jemanfișism numai aparent, care ascunde de fapt o viziune regizorală în profunzime. Sau poate nu e deloc așa și noi numai ne imaginăm, iar nimic din toate acestea nu s-a întâmplat, cu atât mai puțin citit, cu excepția, desigur, a terasei anoste și a berii. Dintr-o zi liberă. Plăcut mult, cu alte cuvinte. Un singur detaliu care m-a deranjat de la un punct încolo: “&”. Cred că eu l-aș fi folosit, dar cu mai multă parcimonie. Aș mai fi lăsat planurile să se întrepătrundă un pic, așa, ca un regizor care își respectă cititorul și vrea să-l lase un pic să vagabondeze până a-l aduce în fața cadrului final.
pentru textul : Laura desuperb titlul! imi place modul in care zidarul tuturor lucrurilor, al timpului, aseaza caramizile de vreme rea sau buna "le așează rostuit cu fața rugoasă spre înăuntru să nu li se vadă amarul așterne apoi un strat de negura nopții încă unul de soare" si iata imperfectiunea, tristetea unei singure vieti: "atît de multe greșeli de reparat mozaicul amintirilor așezat strîmb și doar o singură viață"
pentru textul : camera cu vedere la întîmplare ▒ deun pic scremut și prea poezie. cum s-ar zice, și prețios și căutat, deci nu
pentru textul : poem falus deEcaterina cele mai multe dintre cunostintele mele dateaza de pe vremea in care era un deliciu sa citesti o carte si nu au de-a face cu internetul. Insa vad ca acesta este oricum util pentru generatia mai tanara :)
pentru textul : rem dealeg 3 versuri superbe. ele singure, pt mine, fac un poem:
pentru textul : Cu ţara de"Pentru noi cei care învârtim roţile
Pe drumurile mereu stricate,
Cu țara ne putem acoperi."
as spune ca nostalgia si imagines ideii fac dragoste in acest poem... de frumos ce e
pentru textul : amintire deChiar mai mult decat putem noi insine concepe, suntem tributari tiparelor, retetelor, modelelor, paradigmei daca e sa utilizam un termen mai cuprinzator... sunt insa momente privilegiate in care ne este dat sa intelegem ceea ce ne inconjoara nu prin imbucatatire, fragmentare, nu printr-o metoda (caci si ea reprezinta tot un tipar, nu?) ci ca intreg, ca si continuum, nemediat... in aceste momente devenim de neinteles? Am lecturat aici o poezie si cateva comentarii... din fiecare am inteles cate ceva... autorul se joaca cu conceptele, le modeleaza fara a a avea dinainte in minte/suflet o imagine clara a ceea ce va deveni creatia sa... eu cred ca aceasta este o virtute si ar trebui sa deosebim ceea ce reuseste Dorin sa faca de dicteu... fluiditatea unor imagini, neconcordanta acestora cu un unives cunoscut, comod, in care ne simtim protejati dar de care nu ne putem apropia cu mijloacele "clasice", reprezinta, in opinia mea, o adevarata provocare pentru spiritul liber din noi...cat de mult ne putem trada pe noi insine? cat de departe ne merg renuntarile? In ce fel mai rasuna in noi libertatea de a ne descotorosi de ceea ce cu migala si suferinta am adunat ca niste harciogi?... parerea cea buna despre noi insine, puterea de a crea imagini, capacitatea de expresie, de a impresiona etc Emil tu esti un spirit foarte matematic iar modul in care te-ai apropiat de textul acesta spune mai multe in sprijinul parerii mele... in literatura trebuie sa ai mintea deschisa, sa accepti in fiecare moment ca vei intalni ceva care ti-ar putea zdruncina sistemul de valori si sa nu te temi de aceasta posibilitate... nu e de ajuns sa aplici o reteta in a face comentarii, sa zici doua-trei vorbe despre ritm si forma, apoi sa aduci vorba despre un curent literar iar in final sa concluzionezi asupra "greutatii" textului. Nu as vrea sa percepi cuvintele mele in alt registru decat in cel in care au fost rostite... o spun cu tot spiritul de colegialitate. Am observat acest fapt si pe unul dintre textele lui Virgil, unul dintre textele lui bune in care a reusit sa depaseasca cateva tipare in care isi aseza de la o vreme cuvintele... poate ca ar trebui sa ne apropiem de toate aceste texte cu mai mult respect, cu un soi de sfiosenie si mai mult decat orice sa acceptam macar pentru o clipa perspectiva celuilalt. Iar asta nu exclude critica, insa nu cea formala, realizata cu aer de superioritate, pentru ca s-ar putea sa nu avem acoperire pentru a face acest lucru. Iar toate acestea sunt valabile si pentru mine.
pentru textul : a căzut o stea deOana, mă bucur că sunt printre cei pe care îi lecturezi...
pentru textul : lasoul de aur deDaniela, înțeleg gestul tău ca o rezonare alături de mesaj și îți mulțumesc!
Ernst, mi se pare de prost gust ca să nu zic numai prost, a dubla o evidență declarată. E ca și cum ți-aș spune: nu mă interesează părerea ta și tu replici: nu te interesează părerea mea. Cred că am fost clar!
... și ritmul jalnic.
pentru textul : Porumbelul alb demulţumesc pentru comentariul pertinent. O să modific.
pentru textul : Boierisme de cartier demultumesc. :)
pentru textul : cumpăna pe un fir de nisip dede acord, suport suspendarea, numai ca să ii răspund rugbystului de doi bani de care nu a auzit nimenea si poetului de care nu-i pasă nimănui (auzi poznă, cică s-a impus în literatură, te umflă și râsul la gogomănia asta!) că gunoi și zdreanță o fi el. iar chestia aia cu scorbura din care nu a avut perspicacitatea sa inteleaga nimic i se va lamuri daca ii dau indiciul ca prima strofă era un acrostih care indica persoana ale carui apucaturi le parodiam in textul respectiv. ceva gantere la inteligenta, maestre?
pentru textul : trop tard ! zeppelinul pierdea hidrogen sau alt gaz mai ușor decât aerul… dede-ntrebare, dar ce cuvânt e ăsta: "schelăcăind"?!
pentru textul : fahrenheit game deDar să trecem, aplecându-ne asupra textului.
Aşadar: primele două versuri - foarte promiţătoare. Din păcate, al treilea e cacofonic (sub aspect liric, nu fonetic - prin acel gerunziu inadecvat, prin participiul care lungeşte un raţionament pre(ten)ţios).
Urmează un dublu exhibiţionism: erotic şi liric. Al doilea decurgând din primul. Nu ştiu ce experienţă erotică are autorul, dar sexul pe caniculă e dificil şi între cearşafuri albe, dacă n-ai aer condiţionat. Te trec toate apele. Darămite pe smoala de pe acoperişul blocului! Oricât am vrea noi să credem că una e în realitate şi alta în artă, lucrurile nu stau chiar aşa. Imagini precum cele din a doua parte a poemului ne contrariază şi ne determină să refuzăm nu doar ipostaza reală, dar şi pe cea imaginară.
Vorbind, însă, doar cu referire la text, el mi se pare căutat şi condus de o evidentă intenţie de a epata. Din punct de vedere liric, se amorfizează de la un vers la altul.
Arată excelent! Interesantă ideea, merită și motivează. Dacă ajunge să fie obiect și decernat ca premiu, mă înscriu din oficiu la orice concurs. Chiar și de... balet.
pentru textul : trofeu Hermeneia deam citit textul si nu cred ca am inteles sau simtit mare lucru. vad o simpla "aruncare cu cuvinte". ce vrea sa insemne "avortați verbal"? ce are inflatia cu îngerii? ce vrea sa spuna "Unde inima bate intermitent..."? nu cred ca orice azvirlire cu cuvinte bombastice sau ciudate este poezie
pentru textul : Alter ego deOtilia, mulţumesc de trecere!
D-le Cristea, perfect de acord cu tot ce spuneţi: geniul eminescian se putea observa şi în revelaţia pe care poeziile sale o conţineau (cel puţin acele texte pe care poetul le-a publicat în timpul vieţii), chiar dacă ele sufereau un lung travaliu. Eminescu reuşea aproape de fiece dată să păstreze prospeţimea şi nerepetabilitatea logosului. Din lirica românească, l-aş include în această categorie şi pe Bacovia... Şi pe alţii, dar nu în aceeaşi măsură.
Cred eu că şi acest factor reprezintă una dintre mizele poetului - respectiv a împăca travaliul cu spontaneitatea.
Mulţumindu-vă,
pentru textul : p.s dede bine!
Maia, ce poem frumos! Conștientizarea identității și un fel de legătură trans-fizică. Căutarea oaselor dragi, apoi eliberarea de scaieți, ai blănii și ai inimii: scuturarea de lucruri. Finalul e extraordinar, o confirmare găsită în câinele alb a senzațiilor proprii, receptarea propriei rezonanțe într-o inimă ce aparține unei alte specii: ”totul e șubred”. Și eu, și tu, și toți.
pentru textul : eu și cîinele alb deAndule, pot sa-mi tremur genele sagalnic si sa iau din comentariul tau doar partea care imi place? :) ah, cat as vrea sa pot! dar nu reusesc! acum, vorbind la modul serios: ce vina am eu ca din suferinta reala massmedia si cinematografia a facut un "bun de larg consum" de calitate indoilenica? ca moartea si a ajuns un kitsch? ca am ajuns sa ne astupam ochii si urechile sa nu le mai vedem? textul nu s-a vrut patetic - sincer, speram ca nu-mi va aluneca piciorul pe panta acea. si, te rog, nu-mi invoca telenovela numai din cauza subiectului. daca e din pricina realizarii, atunci e altceva. oricum, uite ce folositoare a fost publicarea lui! altfel, cine stie cand aflam ce gandesti despre "lirica" mea? :) acum trebuie sa-mi arunc niste apa rece peste fatza si sa-mi regasesc modestia (caracteristica). sa nu mai faci asa ceva!
pentru textul : reportaj despre pantofii roşii ai Anei denu imi aduc aminte sa fi emis o parere generala despre tine ca autor. in ce priveste parerile mele te asigur ca sint pertinente, adica la obiect, daca este cazul pot sa iti ofer exemple. nu sint de acord cu afirmatia ca "numai daca dispui de lecturi consistente si bine structurate iti poti permite sa critici aspru un text". Daca ar fi asa eu cred ca nimeni nu ar mai avea atunci dreptul sa isi exprime o opinie critica aici si ar cam trebui sa inchidem pravalia. dar, aici principiul este altul. si el este dat de ceea ce spune regulamentul: "22. Membrii comunității literare Hermeneia au posibilitatea să își exprime liber opiniile despre textele publicate pe site. Comentarea textelor nu este și nu va putea fi îngrădită. Totuși aceste comentarii trebuie să se încadreze și ele în prevederile punctelor 16.1, 16.2, 16.3 și 16.4 . 23. De asemenea comentariile trebuie: 23.1. să se refere în primul rînd la textul publicat, 23.2. să conțină observații pertinente, 23.3. să evite pe cît posibil formularea de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei altui comentator al textului 23.4. să se abțină cît mai mult posibil de la alunecarea în comunicări personale. Aceasta nu înseamnă că opiniile cititorilor trebuie să fie reacții artificiale și reci. Scopul lor însă este folosirea subsolului textelor pentru critica literară sau discuții legate de conținutul textului și nu pentru schimbul de amabilități." deci, asa cum scrie mai sus, nici tu si nici altcineva nu aveti dreptul sa ingraditi dreptul la comentariu pe Hermeneia pe principiul "tu nu ai scoala de literatura, deci sa taci". asupra acestui lucru s-a discutat suficient in anii trecuti pe hermeneia. noi credem ca daca un membru hermeneia este fie indompetent fie pur malevolent in comentariile sale, cu timpul va fi marginalizat. am avut cazuri si s-a pierdut in decor. in cazul in care apar atacuri la persoana, exista moderator si editori pe hermeneia care pot interveni si vor interveni, asa ca we are pretty much covered.
pentru textul : Șoapte deFain text, o lectura placuta, un pel de "panseu" Deacord cu Dorin, chestia cu "stii cat timp iti ia sa..." e oarecum cliseistica, sunt o gramada de lucruri pe care mai nou le intalnesti in statistici ciudate care-ti spun cat timp petreci facand cutare sau cutare lucru. Eu mai mult nu ma impac cu finalul, ploaia de supernove parca e o transormata fourier a mioritei "si la nunta mea/ a cazut o stea". Iar chestie mai nashpa decat miorita nu cred ca exista, dar asta e doar parerea mea, desigur. Andu
pentru textul : jurnal deSe (re)intorce oniricul (mai mult sau mai putin "estetic") cu urme de suprarealism? Am zis "umbre" pt. ca acolo era vorba de cu totul altceva. Textul "curge" (bine) cu o multime de sugestii (subliminale).
pentru textul : epitaful unei zile deVreau să știu de ce acest text a fost mutat în șantier? Mulțumesc anticipat. Eugen.
pentru textul : Penumbra pumnului binevoitor(II) deinteresanta intimplarea de a ajunge in posesia acestui text-caligrama si mai ales, de a prezenta tabloul poetului Gherasim Luca. sint cu atit mai impresionata cu cit pictorul Jules Perahim este recunoscut ca unul de reprezentantii suprarealismului (alaturi de Victor Brauner si ceilalti suprarealisti originari din Romania) si imi permit sa dau un link spre citeva dintre lucrarile sale http://homepage.mac.com/photomorphose/perahim.html pentru cei care nu l-au cunoscut inca. despre tablou: o compozitie tipic supraealista, ce poate fi interpretata ca o ofranda, un sacrificiu, o disecare a invinsului, o acceptare a ghilotinei timpului; de altfel, nu stii daca este un cap in sensul propriu al cuvintului sau numai proiectia unei stari interioare inevitabile si ireversibile. (expresia utilizata de tine "Portretul este realizat din retezarea capului poetului" pare cam brutala...) poemul lui Gherasim Luca isi pastreaza o conotatie filosofica deosebita, penetreaza prin tragismul lui, prin accentele sale existentiale: "Qui tourne encore dans ma tête Et qui tourne mal Comme tout ce qui tourne Autour du bien et du mal Avec un mal de tête comparable A la frénésie statique d'une pensée Comparable a l'incomparable." ofer penita pentru surpriza dubla - poemul lui Gherasim Luca cit si pentru tabloul lui Jules Perahim, prezentate, iata, pentru prima oara pe acest site. Multumim!
pentru textul : Frenezie Statică deSebi, nu ştiu exact la ce parte a finalului te referi şi la ce segment (ideea prea explicită, crima... ?).
Sorin, după cum probabil ai observat, naratorul e narator-personaj, naraţiunea devine astfel subiectivă, iar segmentele poetice îşi găsesc legitimitatea.
Andu, părerea mea e că acolo unde există creaţie, există orgoliu. De aia, a spune că autorul x e orgolios e "truistic".
" însă uneori merită să îi acorzi creditul vârstei în favoarea talentului și să îi dorești să ajungă la înțelepciune, cândva." -asta n-am înţeles-o, nu i-am înţeles rostul,. dar nici n-am făcut un efort prea mare.
Vă mulţumesc pentru timp şi semne!
pentru textul : Cucuveaua albă decine a avut inima sa vada mai departe de cuvant si-a multumit spiritul, si a simtit... va multumesc tuturor, cu drag, ionuca
pentru textul : Încondeiez iubire deMulţumesc, sunt onorată, Marga! Ai surprins bine ideea textului, mă bucur!
pentru textul : iartă-mă, doamne, pentru tot ce puteam să nu văd şi am văzut deVă rog să nu mai postaţi acelaşi text de mai multe ori (aşteptaţi să fie validat primul), să scoateţi titlul din text şi să nu mai folositi steluţe pentru delimitarea fragmentelor!
pentru textul : Timpul obosit deFelicitări!
pentru textul : Karumi deinsa acel sedimente in ego, stilul elegant, rafinamentul ma conving iar sa fiu anacronica cu ultimile mere preferinte. mai salbatice.
pentru textul : crochiu II demultumesc de sugestii. voi vedea maine ce pot face ramanand la "dulcele stil clasic".
pentru textul : Copacul (Psalm) dePagini