conştientă de onoarea de a fi premiată de juriul cenaclului RefleXos, de a fi cunoscută în spaţiul Niram şi de a publica în revistele madrilene, cu bucurie şi emoţie mulţumesc celor care m-au votat şi felicit sincer pe toţi participanţii la concurs, pe câştigători şi pe organizatori pentru ideea concursului şi pentru munca depusă pentru buna lui deşfăsurare !
nu pot modifica adresa de email din pagina mea de profil, se intâmplă ceva sau pur şi simplu nu fac eu ceva bine, de aceea aş vrea să ştiu unde pot lăsa o altă adresă de contact.
vă mulţumesc şi vă doresc tuturor numai bine, inspiraţie şi spor la scris!

Foarte frumos finalul despre "începuturi neterminate" și "cicatrizate". Mă întreb dacă cicatricea se vede sau e doar o umbră gri undeva pe pielea sufletului. Poate ar mai fi de lucrat la sunet aici: "cu capul în jos".

Oricum, vă mulțumesc pentru observație și citire.

într-adevăr, un "cap de copil" brâncușian în versuri. eu aș vorbi despre iamagini clișeistice și nu despre clișee poetice. felicitări pentru acest punct poetic de vedere! mircea.

Mersi de trecere, dar pacat ca "va udati pantalonii", greseala de tipar e numa o inchipuire a ochelarilor, care filtreaza necorespunzator textele... cuvantul apăraie, dupa cum nu bine informeaza Dex-ul este " APĂRÁIE s. apărie, baltă, băltoacă, lăcăraie, lăcărie, udătură, (pop.) udeală. (Era o ~ pe jos!)"...Iar virgulele, nu cred ca sunt puse la nimereala ci eu simt ca le-am asezat exact acolo unde trebuie, unde se simte nevoia lor, caci la urma urmei iti poti da cu parerea despre multe, dar putine le puteti simti... Rog o critica serioas, cultivata, o critica la idee macar... deci haide-ti sa nu ne mai aruncam textele prin santiere, cand nu stim sa vedem ceva, ci sa probam si alti ochelari...

Tincuța, mulțumesc pentru părere. Așa e, dar dincolo de ceea ce e scris, rămâne întotdeauna ceva ce nu a fost spus. Am corectat. Te mai aștept.

Am dat intamplator peste articol si m-am bucurat mult sa gasesc si online, nu numai pe usa salii de recital. Adica am fost acolo, invitata de Katya, desi credeam ca nu mai ajung, am si intarziat si am deschis usa ca o nesimtita in timpul recitalului, dar pur si simplu nu am putut astepta pauza, asa de frumos se auzea. Si pot sa va mai spun sincer ca eu nu ma omor dupa opera, desi fac muzica de la 6 ani, dar acolo in sala mi-au dat lacrimile la cat de impresionant a putut sa interpreteze Katya. Acum vad ca la pian a fost un prof. univ. si va zic, a cantat minunat si e un om modest, daca o intalneam pe strada nu as fi zic ca este profesor si universitar. Ca mai sunt unii cu fumuri, daca nu cei mai multi. Despre afis, habar n-aveam de cine e facut, dar de cand l-am vazut pe holurile Academiei, mi-am zis: clar, e afis facut de Altaiyr, iar acum aflu ca asa a si fost. Ceea ce ma bucura. Si un afis poate fi o opera de arta. Arata superb pe hartie. Iata motivele pentru care consider ca acest text isi are locul intre celelalte din Societatea de Literatura si Arte "Hermeneia". De ce nu am considera, aici pe Hermeneia si Muzica, facand parte din cele Arte incluse in Societate? Iar muzica facuta de Katya Kelaro este intr-adevar arta. O felicit cu tot sufletul! Stiu ca s-a inregistrat la recital. O rog pe Katya sa urce undeva pe net un fragment din recitalul sau si sa lase link aici.

da, am lipsit o perioadă, dar promit să fiu prezent! şi astept ce-aţi promis şi dvs.!

Felicitari pentru traducere! E o poezie deosebita cu o capacitate rara: nu numai de a crea o atmosfera stranie, devastatoare interior/exterior, ci si de a-si translata citittorul in alta parte (personal m-am gandt la Cioran) mai ales cu metafora ultimei strofe: "Je connais bien ces environs, (...) et parfois même le silence est la trajectoire balistique du premier mot." un silence de mortes, un silence qui tue. silence et solitude

Fii fericit, copilule, acolo unde esti. Si acolo unde sunt eu e bine si fericire. "Scrum"-urile se vor termina curand. Dancus

Departe de mine a nu fi înțeles seriozitatea dureroasă a acestui "experiment"... la urma urmelor este ultimul înălțat, iar lemnele sunt butuci și textul este alb pe negru și pașii sunt stinși, și foamea nu se demodează și și și... Am înțeles, Paul, și de aceea mi-a și plăcut. Ia-o astfel: ai aici o comoară care strălucește dinspre dinăuntru în afara ta. Nici sugestiile mele n-au fost în joacă, dar rămân, oricum ar fi, dinspre "în afara" ta.

erata noianul de clone...

poezia de mai sus nu este nici pe departe o parodie sau o blasfemie la adresa nimănui. citisem primul poem pe site al lui Paul Blaj intitulat "Ca sunetul în fluier" unde a fost atacat cu tot felul de opinii mai mult sau mai puţin stranii şi el a trebuit să se explice. găsesc, cel puţin pentru Cristina Ştefan, care în ultimul timp şi-a abrogat şi pe Hermeneia statutul de tutor literar şi dă din coate, rău de tot, să fie băgată în seamă, găsesc, zic, nevoia să mă explic.
Să începem cu titlul. Noapte cu plată. Este vorba de noaptea naşterii Mântuitorului. Unica noapte. L-a costat pe Dumnezeu ce a avut mai scump. A trebuit să devină El om, să coboare jos, la gura bortei năpârcii, în împărăţia întunericului, în lumea dominată de viperă, diavolul, sau cum mai este numit în Scriptură "şarpele cel vechi", balaurul din apocalipsa, care înşeală întreaga lume. nu e vorba aici de nici o blasfemie la adresa bisericii ortodoxe. e imaginea lumii care "zace în cel rău". de la titlu mergem la final, care spune:
"şi mă-ntreb
cu un bulz de dojană
oare cât costă biletul intrării în cer?"
pe mine nu mă costă nimic, în afară de o decizie personală, gravă şi decisivă vis a vis Dumnezeu, pe când pe El l-a costat atât de mult.

deci în împârăţia acesta a lumii dominată de diavol, fecioara naşte copilul. fecioara este doar un instrument, un vas ales pentru acest scop. fecioara nu trebuie nicidecum divinizată. asta ar fi idolatrie. Cristina ar fi vrut să-i acord un respect mai mare decat i se cuvine. daca aş fi scris Maria, desigur aş fi folosit capital letter. dar fecioara e un atribut, laudabil foarte în sine, dar atât.

"eu mă ascund în prezent,
căutându-mi sufletul mov prin pachetele
risipite sub pom."

în vremea de astăzi, oamenii se ascund după tot felul de argumente şi motivaţii de responsabilitatea deciziei de a-i da ascultare lui Dumnezeu. sufletul mov ar trebui sa fie alb, curăţat cu isopul mântuirii, de aceea a venit Dumnezeu la noi, sa ne mântuiască. noi discutăm de preoţi, ler, nuci, sarmale, porci tăiaţi de crăciun, sărbătoriri la o ţigară, cadouri, pom de crăciun, moş crăciun, ho ho ho, feel good attitude, şi lista poate continua la infinit. numai Dumnezeu nu! ce spun eu nu este parodie şi nici blasfemie, e o stare de plâns!

"şi Pruncul
înfăşat în mare lumină
dă tuturor care-l vor o
bucăţică din El."

nu e nimic complicat aici. nu e parodie, nu e blasfemie.

"nămeţii, da,
nămeţii de ură se pun curmeziş
să nu iasă din piepturi de ceară aminuri." ??????????

"irozii urlă-n coşmaruri ca lupii,
stelele stelele stelele cântă..."

E un fapt istoric, consemnat nu numai în Scriptură. Irod, de frică să nu i se clatine tronul, a dat porunca să fie omorâţi, în Betlehem, toţi copiii de la doi ani în jos, în speranţa stârpirii celui de născut la iesle. Şi e plină lumea de irozi. România a fost şi este plină de irozi. stelele, deşi moarte în ele însele, sînt mai vii decât oamenii.

Am scris aceasta poezie pentru ca nu fusese nimeni gata, la acel moment, sa posteze despre semnificatia sarbatorilor in care am intrat. Citisem undeva ca in Romania si in diaspora romana, in anumite cercuri, exista un puternic curent de a se introduce in tara "religia" lui Zamolxe. Cică noi trebuie să avem religia noastra autohtonă. Intreb: cine este in spatele acestei deluzii? năpârca! Si Cristina, năparca nu înseamnă "biserica noastră de stat". In poezia de mai sus nu e nimic anti-ortodox. Faptul ca am spus intr-unul din raspunsurile mele ca sint evanghelic, nu inseamna ca sint anti-ortodox. sint un om preocupat de sufletul meu, pe care-l vreau alb si nu mov sau negru. Daca mai ai nelamuriri, scoate-le la iveală. Si te rog, nu te da rotundă în ce priveste promovarea culturii si protapirea pe enşpe scene literare că pe mine nu ma impresionezi. In afara ca esti femeie, om, aproapele meu si egal cu mine, în mare nevoie de mântuire, esti nulă in toate celelalte privinte. Deci, haina asta de tutore literar nu-i a ta. Ce a spus Pruteanu, Vianu, si orice domn Escu, pe mine mă lasa rece. pe mine mă arde doar flacăra cerului. mă dai afară de pe site pentru asta?

Tiranul luminat cel mai vestit a fost Solon, si el poet :))) dar si militar.
A scos Athena dintr-o situatie economica foarte grava, iertand saracii de toate datoriile si obligand bogatii sa isi mai imparta din averi. Copiii ai caror parinti nu ii tinusera la scoli, sa le faca o meserie, nu erau obligati sa isi ingrijeasca parintii la batranete. etc...
La sfarsit, dupa ce a legiferat toate reformele a parasit cetatea. Stiti dece ? Una din legi era ca nu poate fi modificat nimic fara acordul lui.
Si ca sa nu fie nevoit sa fie de acord a plecat.

Mituitorii nu si-au mai gasit campul de manevra.

Grecilor le-ar prinde bine si astazi un Solon :)