Un poem parcă scris pe limita subconștientului, pe locul unde se adună gândurile noastre, unde primim gândurile din Anima Mundi, ca umbre ale cuvintelor. Este stilul tău, tainic, venit parcă dinlăuntrul lumilor.
Iată un comentariu care m-a făcut să zîmbesc. Dacă tu, nicodeme, îți imaginezi că eu îmi pun propriile texte la „remarcate” înseamnă că imaginația ta a lut-o realmente razna. Dar se mai întîmplă, nu, la poeții valoroși? Mă refer la imaginație și la razna.
În orice caz, îmi pare rău că nu citești Regulamentul Hermeneia pe care îl poți găsi aici: http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom
Dacă l-ai fi citit, așa cum ar fi bine să îl citească fiecare membru, ai fi descoperit la paragraful 25 răspunsul la întrebarea ta: 25. Editorii/moderatorii Hermeneia pot decide evidenţierea unui text prin promovarea lui la rubrica textelor remarcate.
Cu siguranță nimeni nu își propune vreodată propriile texte și, în plus, de o bucată destul de lungă de vreme, o propunere trebuie să fie însoțită de susținerea a cel puțin încă a unui membru al Consiliului. Astfel că, chiar dacă un anumit editor ar putea fi suspectat de părtinire, este greu de crezut că ar putea să coopteze (și mai ales în mod repetat) participarea altuia. Bineînțeles acesta este scenariul cel mai urît și deranjant. Și nu cred că membrii Consiliului Hermeneia sînt în stare de așa ceva. Dar, evident, dacă cineva are cea mai mică dovadă că așa ceva s-ar petrece noi sîntem deschiși oricărui scrutin.
Evident, părtinire nu este tot una cu subiectivitate. Aprecierile, ca orice apreciere umană, de la premiul întîi la recitări la grădiniță pînă la Pulitzer sau Grammy, sînt sume de aprecieri subiective. Dar valoarea și respectabilitatea unei aprecieri, evidențieri sau premieri stă în însăși valoarea, respectabilitatea și competența celor ce o fac. Și aici te rog să îmi permiți să am o convingere personală: în momentul de față Hermeneia are o echipă de editori excelentă. Atît în ce privește competența cît și deontologia. Atît de convins sînt de aceasta încît aș fi gata oricînd să plec șase luni de pe Hermeneia și sînt convins că la întoarcere aș găsi-o chiar mai bine decît atunci cînd am plecat.
Deci, expresia ta cum că „Ar trebui o mai obiectivă intervenție la "remarcate", poate opinia a doi, trei, critici literari.” este incorectă încă din start. Nu mă îndoiesc că prezența a încă „doi, trei critici literari” ar fi benefică în Consiliul Hermeneia. Deocamdată îi așteptăm să se înscrie pe Hermeneia și să își manifeste disponibilitatea. Dar prezența și activitatea lor nu ar aduce „obiectivitate”, din motivele pe care, sper că destul de logic, le-am înșirat mai sus. Ar aduce poate mai multă încredere, respectabilitate, etc. Și nu ne opunem acestui lucru. Oriunde e loc de mai bine. Dar subiectivitatea va rămîne. În ce privește măsura în care deciziile de evidențiere la „texte remarcate” ar fi cu mult mai diferite dă-mi voie să mă îndoiesc. Sînt convins că variațiile s-ar afla într-o plajă de eroare admisibilă. Probabil ar fi un text sau două la cîteva luni care ar fi diferit dar nu ar exista schimbări majore. Adică, te asigur, un text trebuie realmente să se remarce, să lase urme, să se ridice cel puțin cu un cap peste celelalte ca să „miște” exigența editorilor Hermeneia. Iar dacă faptul că un text scris de mine ajunge acolo te asigur că nu are nici o legătură cu faptul că Hermeneia îmi aparține. Ba chiar mai mult, cred că există o exigență mai mare în cazul textelor mele tocmai din grija ca nu cumva probitatea aprecierilor să fie pusă la îndoială. Te asigur că aș putea oricînd să îmi exclud textele de la acest proces dar mă tem că asta ar introduce un aer artificial, nenatural pe site. Și la urma urmei există multe texte ale mele care nu ajung acolo.
Dar da, anumiți autori au texte acolo în mod frecvent în timp ce alții mai deloc. Explicația este că nu sîntem „Cîntarea României” unde fiecare județ trebuia să cîștige pe rînd premiul. Ci căutăm să evidențiem ceea ce credem că se remarcă. Și o facem cu imparțialitate. Iar unii autori postează texte remarcabile mai des în timp ce alții nu. Noi (cei din Consiliu) ne străduim să îi îndrumăm pe cei ce postează să citească mai mult, să fie exigenți cu ce scriu, etc. Dar calitatea textelor postate aici rămîne în ultimă instanță opera autorilor lor. Chiar dacă nu putem fi „obiectivi” așa cum îți dorești tu, te asigur că sîntem corecți. Cel puțin pînă la proba contrarie.
un flash, o varianta a unei toamne destul de bine conturata in care eu as accentua totusi "prabusirea", inlocuind "in" din primul vers cu "peste"... parca imaginea e mai veridica si mai de impact daca prabusirea se face "peste" ceva ... si as scoate "niste" din penultimul vers eliminand ambiguitatea ...folosirea cuvintelor de mica notorietate: tamarisc, peptide, muntii adirondack, restrang peisajul la un cadru concret, ceea ce da personalitate textului.
ganduri bune
Anna
anna, stii ca am glumit. anticii aveau aceasta idee - a spune razand adevarul. normal ca nu ne impuscam, logic e ca fericirea noastra nu e din lumea aceasta... ma bucura faptul ca vei revedea textul, incepand cu greselile de ortografie. poate insist prea mult, insa lucrul pe text mi se pare esential. se spune ca sadoveanu alerga la tipografie sa inlocuiasca vreun cuvant, fie si-n ultimul moment. voi reveni. e confortabil sa vorbim rational, cu arma la tampla:P no?
P.S. Și mulțumesc Virgil pentru atenționare, am corectat acea bâlbă, nu sunt agramată, nu încă și nici pentru următoarea perioadă, sper să crezi și tu asta când mă vei mai înțepa în viitor pe asemenea gen de erori. Nu de altceva, dar promit că voi face la fel.
Voi presupune că nu ești agramat, deși ai plecat din România de ceva vreme.
Eu îți voi acorda creditul că stâpânești gramaticii limbii române.
O voi face la o adică a-priori și trecând peste răutățile tale de macho man.
Margas
Da, Boba. E un infern în care, prin 2004, jucȃndu-mă, am intrat din greșeală. „Și jocul tragic prinde-adȃnc să doară/ cutremurat în totul de iubire/ stau între săbii tremurȃnd subțire/ căci n-am să pot iubi a doua oară” – cum scriam, într-un stil desuet, cȃndva. Și acum îl traversez cu o anumită detașare auto-ironică (ce m-aș face fără ea?!). Există vre-o ieșire? Parcă, pe undeva, o întrezăresc vag. Dar trebuie, ma întȃi, „să beau paharul pȃnă la fund”. Cu speranța (complet iluzorie) că poate va fi util și pentru alții.
multumesc frumos pentru opinie. corina nu e alina, e doar corina. cand am spus dumnezeu imperfect-m-m riferit la barbatul iubit care pentru femeia sa e un al doilea dumnezeu. Corina repetă teoria lui Sigmund Freud- o ironie, corina isi repeta faptu ca ar trebui sa uite tit ce-a fost dureror. in fine, inteleg ca nu a fost pe palcul dumneavostra si considerati textulextremde slab. multumesc frumos cu respect. adelina
Uite c-am să spun asta, cu tot riscul de a vă supăra: ați luat una bucată subiect super și n-ați făcut mare lucru cu el. Tot citeam și citeam și nu m-am putut opri să nu mă întreb: așa, și? M-ați făcut să-mi aduc și eu aminte de o colegă de generală, de etnie romă, și de o vecină de bloc cu care m-am jucat ani de zile în copilărie, și toate astea cu nostalgie, și de ceea ce o făcea pe ea deosebită, dar nostalgia mea a venit din amintirile mele, nu pentru că proza dvs a reușit să transmită ceva din ceea ce reiese doar la nivel logic că ați intenționat... Poate sunt eu cârcotașă, dar mă întreb de ce Lăzărică Cerbu nu reușește să iasă din anonimat în proza aceasta, dacă este clar că a ieșit din anonimat, îndrăznesc a spune, în amintirile dvs.
Sunt de acord cu tine. Dar nu-mi place stilul colocvial, deși îi înțeleg utilitatea. Care "unii"? Și care "alții"? Cum am trăit în epoca "vinovăției generale", încerc să am o reacție. Abia m-am trezit, dar sper că sunt vie, n-oi fi în ultimul vis imediat după... O zi excelentă pentru toată ceata!
Nu e vorba de generozitate. Esența în cuvinte puține. O lume de androizi, singurătăți de androizi. "Tengo" aparține lui Nicolás Guillén. "Blade Runner" (realizat după "Do Androids Dream of Electric Sheep ?") nu e cel mai bun film sf, ci "Solaris" al regretatului Andrei Tarkovsky.
finalul pare destul de ciudat, ca sa nu spun... bi.. But, anyway, remarc indeosebi strofa "în zori simt cum crește în mine copilul de sticlă ca o lentilă – zace în piața de flori și de sânge" Imaginea copilului ca o lentila in trupul femeii de sticla este memorabila. Probabil ca s-ar fi putut construi mai mult pe asta. Sau poate sint eu acum lacom dupa imagini care sa ma surprinda.
iarnă și eminescu ~ am scris textul acesta pe 15 Ianuarie anul acesta și acum cîteva zile mi-am dat seama și m-am speriat puțin de subtila premoniție. Am urmărit și eu din cînd în cînd la România International și nu vă invidiez. Cred că am să scriu ceva despre un paradox pe care l-am observat într-o emisiune.
Anna, am postat simultan comentariile și constat cu mare plăcere că gândim la fel în privința poemului acesta. Ați sintetizat cu eleganță mesajul lui. Este exact ce încercam să-i spun Andreei Iancu, a cărei atenție îndreptată asupra dialecticii lui, mă flatează, desigur. Vă mulțumesc, cu stimă
si totusi Sapphire are dreptate. nu inteleg de ce este nevoie sa devenim vulgari ca sa raminem inteligenti. poate ma lumineaza si pe mine cineva. a fost cindva un site de literatura care a crezut ca daca face asa va ajunge departe. si il vad cum apune. cred ca nu e plictis mai mare decit ala cind nu mai ai injuraturi scuze Bogdan ca mi-am permis sa fac sub textul tau remarcile astea. Nu se refera sub nici o forma la textul tau. Eu chiar cred ca textul tau e literatura pentru ca spune cu arta sarcasmului ceva ce unii ar spune intr-o injuratura.
dupa o introducere (putin prea) lunga, dupa fragmente-divagatii care ar putea lipsi (fiindca, in opinia mea, dilueaza - si ma refer la acele "game" si la paranteza despre durere), gasesc niste definitii surprinzatoare: "încrederea este mai degrabă o pledoarie pentru invizibil un fel de naivitate în flacări (...) un libido pentru sexul cu binele sau cu adevărul" si apoi: "dacă deschid gura și trag adînc în piept mă îmbăt invariabil cu dumnezeu" finalul-concluzie m-a lasat in tangaj...este bine formulat, dar silogistic. parca ma asteptam la altceva. oricum, un text in care autorul iese in lume cu pieptul deschis. sau cordul deschis?
un punct poetic de vedere asupra evolutiei spirituale umane, cu anumite conotatii filosofice. evident ca vor fi nu numai o generatie, ci mii. mi-a adus aminte, nu stiu de ce, de inceputul unui film ("Odiseea spatiala 2001" dupa Arthur C.Clarke) "eu cresc înăuntru ca o rădăcină în stepă voi afla acest nume peste mii de ani iar ți-am născut fată îi spune Dumnezeu ne va apăra"... nu trebuie modificat. nu e cazul. poemul are forta lui asa.
Ultimul offtopic Am deschis subiectul la sectiunea Info, cu textul "Texte vechi in pagini noi. Problema?". Cei care au ceva de spus, isi pot exprima parerea acolo; aici, v-as ruga sa se posteze numai comentarii legate de proza de deasupra.
Mă bucură comentariul tău. Chiar îl aşteptam, pentru sinceritate şi obiectivitatea care-ţi aparţin. Aşa voi face, voi scinda din el curăţându-l de clişee. Parerea ta este importantă pentru mine. Îţi mulţumesc. Cu stimă şi prietenie.
merci pentru oprire dar mă tem că nu prea vreau să schimb nimic la poemul acesta. probabil mai trebuie modificat pe alocuri, dar nu obişnuiesc să revin pe texte să le prelucrez.
oricum, apreciez gestul tău.
:)
nu yester, nu esti rau ... eu cum sant daca incerc sa explic? stiu ca nu se face asta ... initial poemul a fost mai lung, dar s-a intamplat ca... am intrat eu in patima eliminarii tuturor cuvintelor in plus ... si se pare ca l-am jumulit rau:) acum inteleg ca nici mesajul nu mai e intreg, azi noapte parea perfect... iti multumesc, chiar ma ajuta ce mi-ai spus, o sa-l revad ... in legatura cu penita... stai pregatit :))
...În prima unitate, sintagma "trenurile lungi cu vagoane" este o tautologie. "Trenurile lungi" e suficient. Picaturile de apă care nu pot curge în sus, din cauza lipsei corespondentului ideatic, a susţinerii ("nici sufletele nu se vor întoarce" este mult prea abstract), rămân un trusim.
..."Poienită cu flori" - tautologie. Poiana conţine flori. "Rază de lumină", la fel. Virgula de după "văi" ar trebui scoasă.
...În celelalte două unităţi, ceva mai bine, însă nu de ajuns: rămâne un text fără idee, fără sugestie, fără palpitaţie, fără personalitate - fără miză.
Cel puţin asta e părerea mea, de care se poate sau nu ţine cont.
Seara bună!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Oana, iti multumesc pentru apreciere. Ce sa mai zic? Ar mai trebui sa zic ceva? Am uitat replica cealalta, era dintr-un alt film. Andu
pentru textul : amanta mea supraponderală deUn poem parcă scris pe limita subconștientului, pe locul unde se adună gândurile noastre, unde primim gândurile din Anima Mundi, ca umbre ale cuvintelor. Este stilul tău, tainic, venit parcă dinlăuntrul lumilor.
pentru textul : numelor umbrelor deIată un comentariu care m-a făcut să zîmbesc. Dacă tu, nicodeme, îți imaginezi că eu îmi pun propriile texte la „remarcate” înseamnă că imaginația ta a lut-o realmente razna. Dar se mai întîmplă, nu, la poeții valoroși? Mă refer la imaginație și la razna.
pentru textul : Ce este Hermeneia.com? deÎn orice caz, îmi pare rău că nu citești Regulamentul Hermeneia pe care îl poți găsi aici: http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom
Dacă l-ai fi citit, așa cum ar fi bine să îl citească fiecare membru, ai fi descoperit la paragraful 25 răspunsul la întrebarea ta:
25. Editorii/moderatorii Hermeneia pot decide evidenţierea unui text prin promovarea lui la rubrica textelor remarcate.
Cu siguranță nimeni nu își propune vreodată propriile texte și, în plus, de o bucată destul de lungă de vreme, o propunere trebuie să fie însoțită de susținerea a cel puțin încă a unui membru al Consiliului. Astfel că, chiar dacă un anumit editor ar putea fi suspectat de părtinire, este greu de crezut că ar putea să coopteze (și mai ales în mod repetat) participarea altuia. Bineînțeles acesta este scenariul cel mai urît și deranjant. Și nu cred că membrii Consiliului Hermeneia sînt în stare de așa ceva. Dar, evident, dacă cineva are cea mai mică dovadă că așa ceva s-ar petrece noi sîntem deschiși oricărui scrutin.
Evident, părtinire nu este tot una cu subiectivitate. Aprecierile, ca orice apreciere umană, de la premiul întîi la recitări la grădiniță pînă la Pulitzer sau Grammy, sînt sume de aprecieri subiective. Dar valoarea și respectabilitatea unei aprecieri, evidențieri sau premieri stă în însăși valoarea, respectabilitatea și competența celor ce o fac. Și aici te rog să îmi permiți să am o convingere personală: în momentul de față Hermeneia are o echipă de editori excelentă. Atît în ce privește competența cît și deontologia. Atît de convins sînt de aceasta încît aș fi gata oricînd să plec șase luni de pe Hermeneia și sînt convins că la întoarcere aș găsi-o chiar mai bine decît atunci cînd am plecat.
Deci, expresia ta cum că „Ar trebui o mai obiectivă intervenție la "remarcate", poate opinia a doi, trei, critici literari.” este incorectă încă din start. Nu mă îndoiesc că prezența a încă „doi, trei critici literari” ar fi benefică în Consiliul Hermeneia. Deocamdată îi așteptăm să se înscrie pe Hermeneia și să își manifeste disponibilitatea. Dar prezența și activitatea lor nu ar aduce „obiectivitate”, din motivele pe care, sper că destul de logic, le-am înșirat mai sus. Ar aduce poate mai multă încredere, respectabilitate, etc. Și nu ne opunem acestui lucru. Oriunde e loc de mai bine. Dar subiectivitatea va rămîne. În ce privește măsura în care deciziile de evidențiere la „texte remarcate” ar fi cu mult mai diferite dă-mi voie să mă îndoiesc. Sînt convins că variațiile s-ar afla într-o plajă de eroare admisibilă. Probabil ar fi un text sau două la cîteva luni care ar fi diferit dar nu ar exista schimbări majore. Adică, te asigur, un text trebuie realmente să se remarce, să lase urme, să se ridice cel puțin cu un cap peste celelalte ca să „miște” exigența editorilor Hermeneia. Iar dacă faptul că un text scris de mine ajunge acolo te asigur că nu are nici o legătură cu faptul că Hermeneia îmi aparține. Ba chiar mai mult, cred că există o exigență mai mare în cazul textelor mele tocmai din grija ca nu cumva probitatea aprecierilor să fie pusă la îndoială. Te asigur că aș putea oricînd să îmi exclud textele de la acest proces dar mă tem că asta ar introduce un aer artificial, nenatural pe site. Și la urma urmei există multe texte ale mele care nu ajung acolo.
Dar da, anumiți autori au texte acolo în mod frecvent în timp ce alții mai deloc. Explicația este că nu sîntem „Cîntarea României” unde fiecare județ trebuia să cîștige pe rînd premiul. Ci căutăm să evidențiem ceea ce credem că se remarcă. Și o facem cu imparțialitate. Iar unii autori postează texte remarcabile mai des în timp ce alții nu. Noi (cei din Consiliu) ne străduim să îi îndrumăm pe cei ce postează să citească mai mult, să fie exigenți cu ce scriu, etc. Dar calitatea textelor postate aici rămîne în ultimă instanță opera autorilor lor. Chiar dacă nu putem fi „obiectivi” așa cum îți dorești tu, te asigur că sîntem corecți. Cel puțin pînă la proba contrarie.
Ioana, Raluca, Maria(na),
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea demulţumesc!
un flash, o varianta a unei toamne destul de bine conturata in care eu as accentua totusi "prabusirea", inlocuind "in" din primul vers cu "peste"... parca imaginea e mai veridica si mai de impact daca prabusirea se face "peste" ceva ... si as scoate "niste" din penultimul vers eliminand ambiguitatea ...folosirea cuvintelor de mica notorietate: tamarisc, peptide, muntii adirondack, restrang peisajul la un cadru concret, ceea ce da personalitate textului.
pentru textul : newsflash/2 deganduri bune
Anna
anna, stii ca am glumit. anticii aveau aceasta idee - a spune razand adevarul. normal ca nu ne impuscam, logic e ca fericirea noastra nu e din lumea aceasta... ma bucura faptul ca vei revedea textul, incepand cu greselile de ortografie. poate insist prea mult, insa lucrul pe text mi se pare esential. se spune ca sadoveanu alerga la tipografie sa inlocuiasca vreun cuvant, fie si-n ultimul moment. voi reveni. e confortabil sa vorbim rational, cu arma la tampla:P no?
pentru textul : boabe de timp deMulțumesc sebi, oricum mai am se lucrat...
pentru textul : E timpul să trag de fiare de"şi nu vedeţi"
pentru textul : unic vers deP.S. Și mulțumesc Virgil pentru atenționare, am corectat acea bâlbă, nu sunt agramată, nu încă și nici pentru următoarea perioadă, sper să crezi și tu asta când mă vei mai înțepa în viitor pe asemenea gen de erori. Nu de altceva, dar promit că voi face la fel.
pentru textul : de mama apelor deVoi presupune că nu ești agramat, deși ai plecat din România de ceva vreme.
Eu îți voi acorda creditul că stâpânești gramaticii limbii române.
O voi face la o adică a-priori și trecând peste răutățile tale de macho man.
Margas
Da, Boba. E un infern în care, prin 2004, jucȃndu-mă, am intrat din greșeală. „Și jocul tragic prinde-adȃnc să doară/ cutremurat în totul de iubire/ stau între săbii tremurȃnd subțire/ căci n-am să pot iubi a doua oară” – cum scriam, într-un stil desuet, cȃndva. Și acum îl traversez cu o anumită detașare auto-ironică (ce m-aș face fără ea?!). Există vre-o ieșire? Parcă, pe undeva, o întrezăresc vag. Dar trebuie, ma întȃi, „să beau paharul pȃnă la fund”. Cu speranța (complet iluzorie) că poate va fi util și pentru alții.
pentru textul : Postmodernism versus New Age - sau invers demultumesc frumos pentru opinie. corina nu e alina, e doar corina. cand am spus dumnezeu imperfect-m-m riferit la barbatul iubit care pentru femeia sa e un al doilea dumnezeu. Corina repetă teoria lui Sigmund Freud- o ironie, corina isi repeta faptu ca ar trebui sa uite tit ce-a fost dureror. in fine, inteleg ca nu a fost pe palcul dumneavostra si considerati textulextremde slab. multumesc frumos cu respect. adelina
pentru textul : kore3 deUite c-am să spun asta, cu tot riscul de a vă supăra: ați luat una bucată subiect super și n-ați făcut mare lucru cu el. Tot citeam și citeam și nu m-am putut opri să nu mă întreb: așa, și? M-ați făcut să-mi aduc și eu aminte de o colegă de generală, de etnie romă, și de o vecină de bloc cu care m-am jucat ani de zile în copilărie, și toate astea cu nostalgie, și de ceea ce o făcea pe ea deosebită, dar nostalgia mea a venit din amintirile mele, nu pentru că proza dvs a reușit să transmită ceva din ceea ce reiese doar la nivel logic că ați intenționat... Poate sunt eu cârcotașă, dar mă întreb de ce Lăzărică Cerbu nu reușește să iasă din anonimat în proza aceasta, dacă este clar că a ieșit din anonimat, îndrăznesc a spune, în amintirile dvs.
pentru textul : Ucenic din Țigănie desonoritate clasica, consider finalul remarcabil: "moartea din moarte de-o fi să îmblînzesc înfometată la mine prin somn"
pentru textul : și zeii plîng deSunt de acord cu tine. Dar nu-mi place stilul colocvial, deși îi înțeleg utilitatea. Care "unii"? Și care "alții"? Cum am trăit în epoca "vinovăției generale", încerc să am o reacție. Abia m-am trezit, dar sper că sunt vie, n-oi fi în ultimul vis imediat după... O zi excelentă pentru toată ceata!
pentru textul : tăcerea nu e de aur deNu e vorba de generozitate. Esența în cuvinte puține. O lume de androizi, singurătăți de androizi. "Tengo" aparține lui Nicolás Guillén. "Blade Runner" (realizat după "Do Androids Dream of Electric Sheep ?") nu e cel mai bun film sf, ci "Solaris" al regretatului Andrei Tarkovsky.
pentru textul : mess demulțumesc cristina. a fost o eroare de tipărire
pentru textul : imun la spinii palmierului evantai definalul pare destul de ciudat, ca sa nu spun... bi.. But, anyway, remarc indeosebi strofa "în zori simt cum crește în mine copilul de sticlă ca o lentilă – zace în piața de flori și de sânge" Imaginea copilului ca o lentila in trupul femeii de sticla este memorabila. Probabil ca s-ar fi putut construi mai mult pe asta. Sau poate sint eu acum lacom dupa imagini care sa ma surprinda.
pentru textul : Piața de flori deiarnă și eminescu ~ am scris textul acesta pe 15 Ianuarie anul acesta și acum cîteva zile mi-am dat seama și m-am speriat puțin de subtila premoniție. Am urmărit și eu din cînd în cînd la România International și nu vă invidiez. Cred că am să scriu ceva despre un paradox pe care l-am observat într-o emisiune.
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deAi dreptate. M-am executat. Multumesc.
pentru textul : Aleargă Alis deAnna, am postat simultan comentariile și constat cu mare plăcere că gândim la fel în privința poemului acesta. Ați sintetizat cu eleganță mesajul lui. Este exact ce încercam să-i spun Andreei Iancu, a cărei atenție îndreptată asupra dialecticii lui, mă flatează, desigur. Vă mulțumesc, cu stimă
pentru textul : morile de vânt nu au ecou desi totusi Sapphire are dreptate. nu inteleg de ce este nevoie sa devenim vulgari ca sa raminem inteligenti. poate ma lumineaza si pe mine cineva. a fost cindva un site de literatura care a crezut ca daca face asa va ajunge departe. si il vad cum apune. cred ca nu e plictis mai mare decit ala cind nu mai ai injuraturi scuze Bogdan ca mi-am permis sa fac sub textul tau remarcile astea. Nu se refera sub nici o forma la textul tau. Eu chiar cred ca textul tau e literatura pentru ca spune cu arta sarcasmului ceva ce unii ar spune intr-o injuratura.
pentru textul : România la Eurovision 2008, între boys band și “boys bann” dedupa o introducere (putin prea) lunga, dupa fragmente-divagatii care ar putea lipsi (fiindca, in opinia mea, dilueaza - si ma refer la acele "game" si la paranteza despre durere), gasesc niste definitii surprinzatoare: "încrederea este mai degrabă o pledoarie pentru invizibil un fel de naivitate în flacări (...) un libido pentru sexul cu binele sau cu adevărul" si apoi: "dacă deschid gura și trag adînc în piept mă îmbăt invariabil cu dumnezeu" finalul-concluzie m-a lasat in tangaj...este bine formulat, dar silogistic. parca ma asteptam la altceva. oricum, un text in care autorul iese in lume cu pieptul deschis. sau cordul deschis?
pentru textul : cea mai mare problemă deun punct poetic de vedere asupra evolutiei spirituale umane, cu anumite conotatii filosofice. evident ca vor fi nu numai o generatie, ci mii. mi-a adus aminte, nu stiu de ce, de inceputul unui film ("Odiseea spatiala 2001" dupa Arthur C.Clarke) "eu cresc înăuntru ca o rădăcină în stepă voi afla acest nume peste mii de ani iar ți-am născut fată îi spune Dumnezeu ne va apăra"... nu trebuie modificat. nu e cazul. poemul are forta lui asa.
pentru textul : Dumnezeu o va apăra deEu aș spune să ne oprim aici cu supozițiile și cu atacurile.
pentru textul : poem de 70 de cenți desunt in relatii cordiale, ii transmit salutari.
pentru textul : agnozie deUltimul offtopic Am deschis subiectul la sectiunea Info, cu textul "Texte vechi in pagini noi. Problema?". Cei care au ceva de spus, isi pot exprima parerea acolo; aici, v-as ruga sa se posteze numai comentarii legate de proza de deasupra.
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă deMă bucură comentariul tău. Chiar îl aşteptam, pentru sinceritate şi obiectivitatea care-ţi aparţin. Aşa voi face, voi scinda din el curăţându-l de clişee. Parerea ta este importantă pentru mine. Îţi mulţumesc. Cu stimă şi prietenie.
pentru textul : make-up atras în spirala ADN-ului demerci pentru oprire dar mă tem că nu prea vreau să schimb nimic la poemul acesta. probabil mai trebuie modificat pe alocuri, dar nu obişnuiesc să revin pe texte să le prelucrez.
pentru textul : trembling deoricum, apreciez gestul tău.
:)
nu yester, nu esti rau ... eu cum sant daca incerc sa explic? stiu ca nu se face asta ... initial poemul a fost mai lung, dar s-a intamplat ca... am intrat eu in patima eliminarii tuturor cuvintelor in plus ... si se pare ca l-am jumulit rau:) acum inteleg ca nici mesajul nu mai e intreg, azi noapte parea perfect... iti multumesc, chiar ma ajuta ce mi-ai spus, o sa-l revad ... in legatura cu penita... stai pregatit :))
pentru textul : nisipul ca stare de zbor deBună seara!
...În prima unitate, sintagma "trenurile lungi cu vagoane" este o tautologie. "Trenurile lungi" e suficient. Picaturile de apă care nu pot curge în sus, din cauza lipsei corespondentului ideatic, a susţinerii ("nici sufletele nu se vor întoarce" este mult prea abstract), rămân un trusim.
..."Poienită cu flori" - tautologie. Poiana conţine flori. "Rază de lumină", la fel. Virgula de după "văi" ar trebui scoasă.
...În celelalte două unităţi, ceva mai bine, însă nu de ajuns: rămâne un text fără idee, fără sugestie, fără palpitaţie, fără personalitate - fără miză.
Cel puţin asta e părerea mea, de care se poate sau nu ţine cont.
pentru textul : atât, până îmi vor îngheța mâinile deSeara bună!
Pagini