Ela, Bogdan, Mai credem în coincidențe? :) Orice text are șansa și deschiderea de a fi șlefuit mereu, drumul spre perfecțiune e lung. În tăcere simțim mai bine ceea ce există. Iată aici o lumină a nordului, în care sensurile sunt multiple, poate pentru că se aglomerează în unicitate: http://antwrp.gsfc.nasa.gov/apod/ap050916.html Frumoase cuvinte și frumos sufletul lor. Mulțumesc.
Virgil, parerea mea e ca ar trebui sa renunti complet la clisee, e momentul, ai varsta poetica adecvata... insa acest poem abunda de ele, este o adevarata colectie, nu este aproape niciun vers care sa nu zica un cliseu, de aceea nici nu vreau sa citez, ar insemna sa citez, cum spuneam, intreg poemul. "Primavara ucisa" mi se pare insa regina cliseelor si uite ca vine tocmai la final... Eu cred ca Virgil ne-a incercat aici vigilenta poetica. Eu nu dorm. Bobadil.
am parcurs cu plăcere acest poem. o poveste frumoasă, dusă până la capăt. mi-a plăcut. te citesc cu interes, Ioana. p.s. - ai uitat să pui diacritice peste tot. :) Madim
interesante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.
titlul este vazut anormal pentru ca este un poem de dragoste si e primavara si Raluca simte substanta vietii in traducere libera si poate chiar ne provoaca intr-un mod simbolistic la dragoste si tot ce tine de ea si asta nu e o crima si de aceea insist sa nu-l mai tii in atelier pentru ca este un poem nu perfect ci care sufera de astenie de primavara si cred ca am adus suficiente argumente (de gen feminin) de care poate nu vei putea tine cont insa cel putin vei incerca sa intelegi ce vreau sa spun dupa ce adaogi tu ceva virgule cu V de la Virgil
:p
Am citit si eu textul. ca realizare estetica este submediocru desi are un farmec in naivitatea lui. Dar titlul si ideea de la care porneste sint o aberatie. Si este si ceva fortat numai asa de dragul de a suna comercial. Ca dovada este faptul ca nici nu se vorbeste despre asta in text (text care este in esenta o descriere naiva a unor obiceiuri - cam un fel de corespondent a ceea ce facea mesterul acela pe crucile de la Sapinta). Singurele mentiuni ale sexului care apar la inceputul si la sfirsitul textului sint evident fortate si lipsite de legatura cu textul. Imi suna mai degraba a doua eforturi de a introduce un moft intelectualisto-filozofic intr-un text naiv. Autorul ar face mult mai bine (zic eu) daca ar ramine in zona naivului (aproape popular) si nu ar incerca sa il transforme in kitsch doar de dragul de a suna elitist. Din naiv risca sa devina ridicol. Au scris altii mai bine despre sexualitate si moarte. Textul asta nu are nici o legatura cu asta.
adextrul adormi-n lucernă de-a stînga-i calul sforăia cu coada steag lăsat în bernă doliu pentru ochiul ce zăcea în sînga (calu)lui...scos de stînga ăluia mă rog, cu una dintre ele destul de greu de precizat dar cert e că-i scrisese-n stele să fie ăl mai șod din sat cu două stîngi... fatal bărbat (și-n paranteză revenind la cal al nostru om cu două stîngi își alinta sărmanul animal alint ce deveni fatal unuia din ochii lui ... nătîngi) cu stîng-ar fi cules lucerna cu stînga cea mai stîngă presupun că-n stînga ailaltă ținea strîns lanterna pe seară să vadă a-și scrie eterna poveste cu "din stanga răsar din stînga apun" ce să răsară și ce să apună? ăia doi sori, parcă-i greu de ghicit dar pînă cuvintele toate se-adună cu stînga apuc-un creion ascuțit și-o foaie cu stînga... implicit și mă apropii tiptil tiptil de geam să dau o geană-ntr-un mod ilicit sincer ce tot scrie acolo habar n-am nu pricep nica din scrisu-i stîlcit cînd un soare-i sus și altu' adormit
Madim, Incep cu partile negative,pentru ca sunt mai putine. 1.Incoerenta care apare in anumite locuri. ex."sunt goluri între cuvinte țin minte doar ploaia"etc 2.Altul-alta confera o nota obsesiva poeziei si totodata nu prea e originala ideea,uite Marin Sorescu cu jocul acela de cuvinte el-ea Partile pozitive 1.Asezarea textului la granita dintre poezie si proza mi se pare un lucru cat se poate atractiv. 2.Personalizarea unor elemente ca:singuratatea si umbra,care de fapt devin componente ale aceluias eu liric 3.Nu stiu daca accepti ca argument critic,dar mie imi place textul acesta.Iar versurile de genul: "pleacă câte un tren din suflet la ore fixe","să pună semnul egal între mine și umbră" sau "începe surparea-n oglindă" au fost pe cat de originale pe atat de reusite. Asa ca testul cititorului este trecut,daca accepti si argumentul 3... numai bine
Nu stiu cat este de potrivit, insa as vrea respectuos sa va atrag atentia nu doar asupra faptului ca Romania a pierdut calificarea in sferturile de finala de la euro pentruca "suntem un popor vegetal" (cine a zis asta, stie cineva?) ci si pentruca (din nou scris intr-un singur cuvant) noi nu credem cu adevarat in sansa noastra. Chiar nimeni nu se mai bate aici? Zac sabiile in tecile aferente? Andu.
voi? cu absolut nimic; urmatorul text va fi mai placut la citire dar inca ma chinui sa inteleg regulamentul, partea cu doua luni deci, pana atunci nu voi mai posta sa nu fac vreo gafa; multumesc ca am fost acceptata.
george, din cat am inteles, tu pledezi aici pt o estetica a uratului, care sa arate ce si cum suntem, fara zorzaone, fara decoratiuni inutile. si vrei sa o faci si altfel, adica tii sa actualizezi si alte potente ale acestui mod de a scrie. si toate acestea, pt a revitaliza faptul de a fi si de a scrie. eu iti spuneam ca e ok, insa mai e de lucru dpv al limbajului si a ceea ce el exprima. altfel spus, daca e sa pacatuiesti, fa o bine. nu te oftica si tu. fii barbat, fii tragic, fii fuarte tragic! fin restul e cancan
uite cat de plin de tine poti sa fii, fara sa vezi cat de mult gresesti.
dragostea - axis mundi - e o banalitate, un fact obisnuit, intrat in constiinta oricarui pampalau, stii asta. dragostea ca o chestie in jurul careia se invarte lumea mai e si atat de slaba, de feminina, ruinata de sensuri si corupta in traire incat aproape ca imi vine sa ma intreb daca nu e chiar gay.
ideea de mine/lipsa ta de umor - autoclamare de dragul egoismului, fara fior poetic, fara traire, fara nimic adanc. pur si simplu lauda de sine, exacerbare a eului, umflarea in pene sau cum vrei sa-i mai zic. nema filosofie.
in dragoste nu exista o filosofie aparte, totul se simte si nu se construieste. se ia ca atare, efectiv, fie ca-i o vorba dulce sau una grea, fie ca e complicata sau simpla, vulgara, ultravulgara sau doar sirop.
despre diabet poetic nu o sa tin teorii acum, dar spu doar ca responsabilitatea scrisului inseamna si a nega propria carne atunci cand miroase a parfum ieftin. una e sa mergi la curve si sa vii cu o poezie, alta e sa transfomi poezia in curva propriilor ambitii.
Sunt începătoare. Am postat un text şi am dat clic pe ''publicat'', însă nu ştiu unde s-a dus textul. Nu-l mai găsesc. Rog pe cineva dintre membrii vechi ai site-ului să-mi explice ce s-a întâmplat cu textul meu.
Mulţumesc.
Apropos sau btw, aș alege o singură altă limbă în care să ascund anumite cuvinte, într-un text. Nu "chérie" și "secret revelation", ci "chérie" și "secret révélation". Sau, cu mult mai bine, fără nici un "cherie". În final, aș folosi condiționalul în locul viitorului / prezentului, e mult mai ușor de citit într-un poem. Ascultă: "aș visa" versus "voi visa", "ți-aș fi apă" versus "îți sunt apă", "aș lua" versus "voi lua". Condiționalul permite cititorului să extindă aria imaginației. Frumos spus "ochii mărginiți de păsări".
dom'le, bobadil. tu ești ca vitamina C. nelipsit în fiecare zi. chiar că mă bine dispui. dar uite, am o rugăminte. cu privire la oricine altcineva aici pe hermeneia, și cu privire la mine, te rog lasă familiile oamenilor în pace și out of our discutions. ok? te asigur că e ultima dată cînd te rog. la fel și cu privire la alte detalii personale care nu au nicio legătură cu textul.
margas, I don't think I need to answer to your semi-insulting questions about where I'm posting my texts. also, regarding me, or others, posting here on Hermeneia, English texts or any other language, if I'll need your opinion be sure I'll ask for it. as of now I don't need it. mind your own business. as long as Hermeneia has this format anybody should be able to post in any language without being harassed by people like you.
Dan, mulțumesc pentru notițe. Am trimis coafeza la plimbare, dar am păstrat în subtext ideea de «coma berenice». Nu am renunțat la maniheistă dar am modificat un pic, am spus «mere maniheiste» ca un fel de cunoaștere a binelui și răului într-o formă antică, nu modernă («pierdute pe jos», în inconștient, în memoria colectivă). Totul și pentru a disloca imaginile nu doar spațial, ci și temporal. Se putea spune și mazdeană, dar am mizat pe un cuvânt mai cunoscut. Flagelul l-am păstrat pe post de curea, iarăși schimbare de scop. Nu știu ce ai vrut să spui cu «suspendat». Narcisa, mulțumesc de trecere și pentru sugestii. Am modificat aici cum n-am mai modificat nicăieri în altă parte. E un text mai vechi asupra căruia nu am revenit decât abia acum. Un second thought e mereu util pentru șlefuire și claritate.
Dragă Sixtus, mulțumesc mult pentru laude. A început însă să mi se facă frică să mai fiu lăudat, că se gasește după aceea cineva să mă atace și să mă atragă în polemici. Rămânând fidel promisiunii de a vorbi doar la obiect (cine vrea să mă contacteze pentru conversații particulare poate intra pe adresa mea de poezii și să-mi scrie pe adresa de acolo), să mă întorc la poem. Inițial mi-am propus să scriu (în acest caz) doar un haiku (5-7-5 silabe). Nici eu nu știu cum, cuvintele s-au tot întins, întâi spre o tanka (5-7-5-7-7) la care nu îi puteam găsi un sfârșit corespunzător și în final spre această poezie choka. Ideea de a scrie în japoneză mi-a venit prima dată acum câteva luni, când încercam să găsesc modalități de a-mi accelera procesul stăpânirii acestei limbi. Poate și datorită versurilor din cântecele unei japoneze (Chihiro Onitsuka), care mi s-au părut printre cele mai reușite exemple de poezie contemporană (o căutare pe google sau youtube va da ușor de ea). Fiind o limbă total diferită ca structură de orice alt instrument de comunicație de pe această planetă, maniera de a percepe și reda lumea se schimbă mult când încerci (chiar dacă și cu ajutorul dicționarului) să compui versuri în japoneză. Dacă am reușit să spun mai mult în relativ puține cuvinte, cred că se datorează în primul rând limbii japoneze și mai puțin vreunui talent de-al meu. Chiar dacă transpunerea în celelalte limbi a mai luat ceva muncă, odată ce originalul e închegat, restul merge destul de repede.
De la cartea părintelui Grama, n-am mai citit un text mai tâmpit ca al dumitale. Culmea e că nu ești cu totul lipsit de anumite calități ale stilului polemic. Dacă ai avea și ceva cultură, plus ceva bun-simț, ai putea da lucruri acceptabile. Dar așa, ce te dai d-ta la Eminescu? De unde până unde? Iete, pleosc!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ela, Bogdan, Mai credem în coincidențe? :) Orice text are șansa și deschiderea de a fi șlefuit mereu, drumul spre perfecțiune e lung. În tăcere simțim mai bine ceea ce există. Iată aici o lumină a nordului, în care sensurile sunt multiple, poate pentru că se aglomerează în unicitate: http://antwrp.gsfc.nasa.gov/apod/ap050916.html Frumoase cuvinte și frumos sufletul lor. Mulțumesc.
pentru textul : northern lights deVirgil, parerea mea e ca ar trebui sa renunti complet la clisee, e momentul, ai varsta poetica adecvata... insa acest poem abunda de ele, este o adevarata colectie, nu este aproape niciun vers care sa nu zica un cliseu, de aceea nici nu vreau sa citez, ar insemna sa citez, cum spuneam, intreg poemul. "Primavara ucisa" mi se pare insa regina cliseelor si uite ca vine tocmai la final... Eu cred ca Virgil ne-a incercat aici vigilenta poetica. Eu nu dorm. Bobadil.
pentru textul : bronzul orologiilor deam parcurs cu plăcere acest poem. o poveste frumoasă, dusă până la capăt. mi-a plăcut. te citesc cu interes, Ioana. p.s. - ai uitat să pui diacritice peste tot. :) Madim
pentru textul : portarul de la spital deinteresante titlurile astea „cu punct la mijloc”. în a doua strofă mergea și fără „și” trecerea la ideea cu pictatul pe un bob de orez mi se pare prea semnificativă și de aceea nejustificată de nici o idee din contextul imediat. finalul primei strofe e puțin neclar. strofa a doua mă face să mă întreb la ce idee optică s-o fi referind autorul acolo că mie îmi scapă. „umbre adunate într-o pernă în care îți înfunzi buzele”... nu știu de ce dar pe mine nu mă atrage ideea. s-ar putea să am eu așa o sensibilitate pe unde îmi înfund buzele dar chestia cu umbrele nu îmi surîde. iar cînd apoi dimineața „îți lunecă pe gît” am impresia că cineva a făcut cu siguranță o indigestie serioasă. sau poate o fi imaginația mea prea bogată.
pentru textul : penumbră. în loc de... detitlul este vazut anormal pentru ca este un poem de dragoste si e primavara si Raluca simte substanta vietii in traducere libera si poate chiar ne provoaca intr-un mod simbolistic la dragoste si tot ce tine de ea si asta nu e o crima si de aceea insist sa nu-l mai tii in atelier pentru ca este un poem nu perfect ci care sufera de astenie de primavara si cred ca am adus suficiente argumente (de gen feminin) de care poate nu vei putea tine cont insa cel putin vei incerca sa intelegi ce vreau sa spun dupa ce adaogi tu ceva virgule cu V de la Virgil
pentru textul : amidon de:p
Progres.
pentru textul : Batista albă la piept cu floarea vârstei deDihanieo, tu chiar ai o problema de identitate, te oftici prea des si oftica strica tenul. O sa ma ajungi din urma :)).
pentru textul : vintage collection -audio demultumesc Cristina. e o bucata de traire f reprezentativa pt viata mea.
pentru textul : Sacrilegea dee ok să punem în ramă trivialităţi, dar chiar fiecare băşină s-o poetizăm?
pacea să fie între zidurile tale! (asta e, cred că ştii, o expresie biblică)
pentru textul : Martell XO deam să verific dar cred că 24 sau 30 de minute
pentru textul : despre parole și logare deAm citit si eu textul. ca realizare estetica este submediocru desi are un farmec in naivitatea lui. Dar titlul si ideea de la care porneste sint o aberatie. Si este si ceva fortat numai asa de dragul de a suna comercial. Ca dovada este faptul ca nici nu se vorbeste despre asta in text (text care este in esenta o descriere naiva a unor obiceiuri - cam un fel de corespondent a ceea ce facea mesterul acela pe crucile de la Sapinta). Singurele mentiuni ale sexului care apar la inceputul si la sfirsitul textului sint evident fortate si lipsite de legatura cu textul. Imi suna mai degraba a doua eforturi de a introduce un moft intelectualisto-filozofic intr-un text naiv. Autorul ar face mult mai bine (zic eu) daca ar ramine in zona naivului (aproape popular) si nu ar incerca sa il transforme in kitsch doar de dragul de a suna elitist. Din naiv risca sa devina ridicol. Au scris altii mai bine despre sexualitate si moarte. Textul asta nu are nici o legatura cu asta.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual deadextrul adormi-n lucernă de-a stînga-i calul sforăia cu coada steag lăsat în bernă doliu pentru ochiul ce zăcea în sînga (calu)lui...scos de stînga ăluia mă rog, cu una dintre ele destul de greu de precizat dar cert e că-i scrisese-n stele să fie ăl mai șod din sat cu două stîngi... fatal bărbat (și-n paranteză revenind la cal al nostru om cu două stîngi își alinta sărmanul animal alint ce deveni fatal unuia din ochii lui ... nătîngi) cu stîng-ar fi cules lucerna cu stînga cea mai stîngă presupun că-n stînga ailaltă ținea strîns lanterna pe seară să vadă a-și scrie eterna poveste cu "din stanga răsar din stînga apun" ce să răsară și ce să apună? ăia doi sori, parcă-i greu de ghicit dar pînă cuvintele toate se-adună cu stînga apuc-un creion ascuțit și-o foaie cu stînga... implicit și mă apropii tiptil tiptil de geam să dau o geană-ntr-un mod ilicit sincer ce tot scrie acolo habar n-am nu pricep nica din scrisu-i stîlcit cînd un soare-i sus și altu' adormit
pentru textul : două mâini deDomnule Costin, iti multumesc de trecere si pt apreciere. ma bucur ca te gasesc si aici cu stima
pentru textul : Timbru deMadim, Incep cu partile negative,pentru ca sunt mai putine. 1.Incoerenta care apare in anumite locuri. ex."sunt goluri între cuvinte țin minte doar ploaia"etc 2.Altul-alta confera o nota obsesiva poeziei si totodata nu prea e originala ideea,uite Marin Sorescu cu jocul acela de cuvinte el-ea Partile pozitive 1.Asezarea textului la granita dintre poezie si proza mi se pare un lucru cat se poate atractiv. 2.Personalizarea unor elemente ca:singuratatea si umbra,care de fapt devin componente ale aceluias eu liric 3.Nu stiu daca accepti ca argument critic,dar mie imi place textul acesta.Iar versurile de genul: "pleacă câte un tren din suflet la ore fixe","să pună semnul egal între mine și umbră" sau "începe surparea-n oglindă" au fost pe cat de originale pe atat de reusite. Asa ca testul cititorului este trecut,daca accepti si argumentul 3... numai bine
pentru textul : Despre suflet deNu stiu cat este de potrivit, insa as vrea respectuos sa va atrag atentia nu doar asupra faptului ca Romania a pierdut calificarea in sferturile de finala de la euro pentruca "suntem un popor vegetal" (cine a zis asta, stie cineva?) ci si pentruca (din nou scris intr-un singur cuvant) noi nu credem cu adevarat in sansa noastra. Chiar nimeni nu se mai bate aici? Zac sabiile in tecile aferente? Andu.
pentru textul : some rule rules some rules devoi? cu absolut nimic; urmatorul text va fi mai placut la citire dar inca ma chinui sa inteleg regulamentul, partea cu doua luni deci, pana atunci nu voi mai posta sa nu fac vreo gafa; multumesc ca am fost acceptata.
pentru textul : Nimic depunctele de suspensie, ma iertati. multumesc
pentru textul : in dio degeorge, din cat am inteles, tu pledezi aici pt o estetica a uratului, care sa arate ce si cum suntem, fara zorzaone, fara decoratiuni inutile. si vrei sa o faci si altfel, adica tii sa actualizezi si alte potente ale acestui mod de a scrie. si toate acestea, pt a revitaliza faptul de a fi si de a scrie. eu iti spuneam ca e ok, insa mai e de lucru dpv al limbajului si a ceea ce el exprima. altfel spus, daca e sa pacatuiesti, fa o bine. nu te oftica si tu. fii barbat, fii tragic, fii fuarte tragic! fin restul e cancan
pentru textul : Jeg deuite cat de plin de tine poti sa fii, fara sa vezi cat de mult gresesti.
dragostea - axis mundi - e o banalitate, un fact obisnuit, intrat in constiinta oricarui pampalau, stii asta. dragostea ca o chestie in jurul careia se invarte lumea mai e si atat de slaba, de feminina, ruinata de sensuri si corupta in traire incat aproape ca imi vine sa ma intreb daca nu e chiar gay.
ideea de mine/lipsa ta de umor - autoclamare de dragul egoismului, fara fior poetic, fara traire, fara nimic adanc. pur si simplu lauda de sine, exacerbare a eului, umflarea in pene sau cum vrei sa-i mai zic. nema filosofie.
in dragoste nu exista o filosofie aparte, totul se simte si nu se construieste. se ia ca atare, efectiv, fie ca-i o vorba dulce sau una grea, fie ca e complicata sau simpla, vulgara, ultravulgara sau doar sirop.
despre diabet poetic nu o sa tin teorii acum, dar spu doar ca responsabilitatea scrisului inseamna si a nega propria carne atunci cand miroase a parfum ieftin. una e sa mergi la curve si sa vii cu o poezie, alta e sa transfomi poezia in curva propriilor ambitii.
pentru textul : dezvățatul de a fi I deSunt începătoare. Am postat un text şi am dat clic pe ''publicat'', însă nu ştiu unde s-a dus textul. Nu-l mai găsesc. Rog pe cineva dintre membrii vechi ai site-ului să-mi explice ce s-a întâmplat cu textul meu.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deMulţumesc.
Apropos sau btw, aș alege o singură altă limbă în care să ascund anumite cuvinte, într-un text. Nu "chérie" și "secret revelation", ci "chérie" și "secret révélation". Sau, cu mult mai bine, fără nici un "cherie". În final, aș folosi condiționalul în locul viitorului / prezentului, e mult mai ușor de citit într-un poem. Ascultă: "aș visa" versus "voi visa", "ți-aș fi apă" versus "îți sunt apă", "aș lua" versus "voi lua". Condiționalul permite cititorului să extindă aria imaginației. Frumos spus "ochii mărginiți de păsări".
pentru textul : secret revelation deStimata Doamna. Si imi cer scuze. In primul rand fata de preopinent.
pentru textul : Binaritate & PoMo deprobabil ca eu sint mai novice decit novicii, fa un bine si explica-mi
pentru textul : să ne rugăm detraiasca Hermeneia! :p
o membra de patru ani si o luna
pentru textul : Șapte ani dedom'le, bobadil. tu ești ca vitamina C. nelipsit în fiecare zi. chiar că mă bine dispui. dar uite, am o rugăminte. cu privire la oricine altcineva aici pe hermeneia, și cu privire la mine, te rog lasă familiile oamenilor în pace și out of our discutions. ok? te asigur că e ultima dată cînd te rog. la fel și cu privire la alte detalii personale care nu au nicio legătură cu textul.
pentru textul : despre poezie deD-nă Deminescu, numai cineva care ştie să pună murături, zarzavaturi şi alte gogonele poate să scrie asemenea plăcinţele, deci vă cred pe cuvânt. :)
pentru textul : alb gustul de miere al ierbii demargas, I don't think I need to answer to your semi-insulting questions about where I'm posting my texts. also, regarding me, or others, posting here on Hermeneia, English texts or any other language, if I'll need your opinion be sure I'll ask for it. as of now I don't need it. mind your own business. as long as Hermeneia has this format anybody should be able to post in any language without being harassed by people like you.
pentru textul : my little room above the bookbinding store deDan, mulțumesc pentru notițe. Am trimis coafeza la plimbare, dar am păstrat în subtext ideea de «coma berenice». Nu am renunțat la maniheistă dar am modificat un pic, am spus «mere maniheiste» ca un fel de cunoaștere a binelui și răului într-o formă antică, nu modernă («pierdute pe jos», în inconștient, în memoria colectivă). Totul și pentru a disloca imaginile nu doar spațial, ci și temporal. Se putea spune și mazdeană, dar am mizat pe un cuvânt mai cunoscut. Flagelul l-am păstrat pe post de curea, iarăși schimbare de scop. Nu știu ce ai vrut să spui cu «suspendat». Narcisa, mulțumesc de trecere și pentru sugestii. Am modificat aici cum n-am mai modificat nicăieri în altă parte. E un text mai vechi asupra căruia nu am revenit decât abia acum. Un second thought e mereu util pentru șlefuire și claritate.
pentru textul : paramour deDragă Sixtus, mulțumesc mult pentru laude. A început însă să mi se facă frică să mai fiu lăudat, că se gasește după aceea cineva să mă atace și să mă atragă în polemici. Rămânând fidel promisiunii de a vorbi doar la obiect (cine vrea să mă contacteze pentru conversații particulare poate intra pe adresa mea de poezii și să-mi scrie pe adresa de acolo), să mă întorc la poem. Inițial mi-am propus să scriu (în acest caz) doar un haiku (5-7-5 silabe). Nici eu nu știu cum, cuvintele s-au tot întins, întâi spre o tanka (5-7-5-7-7) la care nu îi puteam găsi un sfârșit corespunzător și în final spre această poezie choka. Ideea de a scrie în japoneză mi-a venit prima dată acum câteva luni, când încercam să găsesc modalități de a-mi accelera procesul stăpânirii acestei limbi. Poate și datorită versurilor din cântecele unei japoneze (Chihiro Onitsuka), care mi s-au părut printre cele mai reușite exemple de poezie contemporană (o căutare pe google sau youtube va da ușor de ea). Fiind o limbă total diferită ca structură de orice alt instrument de comunicație de pe această planetă, maniera de a percepe și reda lumea se schimbă mult când încerci (chiar dacă și cu ajutorul dicționarului) să compui versuri în japoneză. Dacă am reușit să spun mai mult în relativ puține cuvinte, cred că se datorează în primul rând limbii japoneze și mai puțin vreunui talent de-al meu. Chiar dacă transpunerea în celelalte limbi a mai luat ceva muncă, odată ce originalul e închegat, restul merge destul de repede.
pentru textul : 季節 (Kisetsu - Anotimp) deDe la cartea părintelui Grama, n-am mai citit un text mai tâmpit ca al dumitale. Culmea e că nu ești cu totul lipsit de anumite calități ale stilului polemic. Dacă ai avea și ceva cultură, plus ceva bun-simț, ai putea da lucruri acceptabile. Dar așa, ce te dai d-ta la Eminescu? De unde până unde? Iete, pleosc!
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece dePagini