Nu stiu ce treaba are boacana ta din gimnaziu cu cele discutate si nici cum am ajuns sa ne tinem de dupa gat si sa ne vorbim cu "dragul meu". Posibil sa fie vorba despre crestineasca iubire in varianta neo :) Cum vine asta? Dedicata... celor care au colaborat cu securitatea si comunismul? Cum e colaborarea asta cu un concept? Cum e sa colaborezi cu comunismul? Eu inteleg ca Romania se vede de catre unii cu r mic dar nici chiar asa greseli flagrante maestre la un om care pune atat accent pe ratiune. Am sa las si eu la o parte eventualele sensibilitati si nu te voi mai menaja. Vad ca vorbesti despre credinta mea si probabil a altora cu mult dispret. Inainte de a fi descoperita America (1492 parca), inainte ca Luther&Calvin sa simta nevoia sa-l reformeze pe Dumnezeu conform propriilor ganduri, mizand in mare masura pe ignoranta unora si exacerbarea unei revolte in principal de alta natura decat cea religioasa, a existat crestinism si au existat crestini. E amuzant sa crezi ca timp de o mie de ani toate au fost intelese pe dos si numai cativa destepti au descoperit adevarul intre doua sticle de tarie. Ce este un adevar obtinut la a treia, a patra, a enspea mana? Cat de fundamentata sa fie opinia unor oameni care intentionat deformeaza prin traducere anumite citate din Scriptura doar pentru a justifica un curent (nu-i pot spune religie pentru in acest caz nu vad legatura cu etimologia termenului) si a fundamenta o pacaleala? Ce facem? Aducem amendamenente lui Dumnezeu? Alegem sa renuntam dupa mintea noastra omeneasca la lucruri a caror profunzime nici macar nu o putem atinge? Sa facem piesa de teatru din nasterea Domnului? Sa ne rugam cu ochii inchisi si apoi sa strigam ca apucatii de la vreo gadilitura ca am simtit sfantul duh? Virgil eu nu te provoc cu nimic pentru ca inca de la primul comentariu am inteles ca nu ai nimic relevant sa imi spui. Stiam ca vei pune caseta cu "argumentele" cunoscute si de o mie de ori dovedite a fi mincinoase. E comoda viata cand nu exista canoane, cand nu te marturisesti unui preot, cand orice iti trece prin cap poate face din tine un bun crestin. Eu simt ca imi este locul si intr-o biserica ortodoxa si intr-o catedrala catolica. Diferentele sunt de nuanta. Insa cand vorbim de restul ramane doar un sentiment de mila si de ciuda cum pot oamenii sa aleaga facilul si minciuna in detrimentul adevarului viu. De aceea sfarsitul poeziei tale este un adevar in ceea ce priveste ratacirea unora ce nu mai stiu deosebi adevarul de eroare. Sa ma ierte padre Alberto ca am spus toate acestea. el ar fi zambit citindu-te cu atentie apoi s-ar fi rugat pentru ca si tie sa ti se risipeasca valul de pe ochi ca sa poti sa vezi. Poate ca reactia mea este una exagerata insa ea reprezinta, dupa cum ai spus chiar tu, singura cale de a arata care este adevarul. Subiect incheiat.
autorul acesta ne-a obişnuit cu descinderile tipice de o filozofie aparte. aproape dorit inventată. finalul acestui text mi se pare totuşi straniu abrupt şi ludic. sau sarcastic. nu ştiu dacă textul "merita" un aşa final. pe de altă parte mi-aş fi dorit ca textul să continue, să fie mai lung. poate nici să nu se termine. dar poate oare un text să nu se termine...
Orice dar numai cantec de dragoste nu e aici. Se pare un conflict inutil. Cititorii, in acestt caz umila mea persoana, o simt usor, fara sa fi citit comentariile iscate in urma aparitiei acestei poezii. Salvarea mi se pare a fi primul vers, in rest e aglomeratie mare. Imi pare rau ca am intrat aici, titlul m-a atras si nu-mi place ce gasesc. Vorba aceea, mie cand imi place fluier, dar tare n-as vrea sa fluier a paguba. Sa pleci gol si infrant de o polemica inutila, nu mi se pare nici pe departe o iesire triumfatoare. Iar a vedea pe Adriana Lisandru cu lumea atarnandu-i de gat mi se pare prea mult. E de-a dreptul grotesc. Nu o face intentionat, e omul sensibil care transmite trairile lui. E um om de toata isprava si bine face ca ne impartaseste si noua gandurile ei. A fost motivul pentru care m-am inscris pe acest site, eu fiind mai ales o cititoare, fara pretentii sa ajung mare scriitoare. Am incercari literare, pe ici pe colo, dar imi place sa comunic cu oamenii. Si asta fac. Acum aici pe acest site. Iertaciune, daca la acest "Cantec de dragoste" mi-am permis sa scriu cam mult, dar mi se pare legat de subiect. Si n-am facut eforturi prea mari. Habar nu aveam cine esti d-na doctor, dar am aflat in noaptea asta. Si voi avea grija sa nu ma "imbolnavesc" de suparare. Sper ca "snopul" intalnirilor noastre sa fie cat mai bogat, si sa ne intalnim, ca suntem aproape. Poate se mai poate face ceva. Cu simpatie, si pupici o mie, pentru certareti! Noapte buna!
ah, muntele...dati mi un trup..doua ...trei.. imi place modelarea din final, a ridica din indoiala. acu trebuie sa mi imaginez curcubeul din lut ca un fel de plastilina colorata, nu?
avand in vedere ca-s in sesiune si-ar fi trebuit sa invat si nu sa citesc literatura... e un compliment. M-a prins textul. E o mana exersata in spate, se vede. Nu incarca inutil, descrie sugestiv din putine linii esentialul. Mi-a placut atmosfera sumbra, de hotel ieftin. Si totul credeam ca va merge perfect. Dar nu-mi place finalul. Pur si simplu.. nu-mi place. E prea lumesc, prea stire de la ora 5.
Cel care-l ucide trebuia sa fie un tip de la bar, care-l vede asa cum si-a vazut si el prima victima, ca pe-un animal, sa fie un cerc inchis. :) Puteam sa jur ca asa se incheie.
Spor la scris, va mai citesc. Aveti o mana buna.
Cred că în versurile:
,,decât una ca mine care nu mai simt foame
când mi-e foame și nici sete
când mi-e sete" nu era nevoie să se apeleze la acordul prin atracţie, deoarece nu este aşa mare distanţă între subiect şi predicat.
Corect ar fi:
,,decât una ca mine care nu mai simte foame
când i-e foame și nici sete
când i-e sete"
Mi-a plăcut ideea din versul ,,ca Lumina înainte să-i moară
ultimul Soare".
Cred că e un pic supărătoarea repetiţia lui ,,înainte" în ultima strofă chiar dacă are sensuri un pic diferite.
"de când m-ai dat dat mâna" mi se pare că sună agramat.
textul începe bine și mă așteptam la o continuare de alt gen
pentru mine totul se termină cu "îmi pun visele la încercare". restul e balast
Atenție la diacritice! Vocea lui Dumnezeu și îngerul...nu prea reiese din (con)text. Inserțiile cu elemente din mitologia greacă, forme geometrice, tornade, cubul (Rubik?) m-au dezorientat...
Andreea, Yester, Lucian, vă mulțumesc pentru lectură și pentru păreri. Yester, mă bucur mult că ai putut să vezi ceva mai profund în textele mele. Mi s-a mai spus despre simplitatea și chiar "cumințenia" lor. Pot să spun că chiar e pe placul unora... Eu îți aștept în continuare părerile, comentariile tale mă bucură de fiecare dată. Așa e, tu nu ești Iuli, el e doar băiețelul meu ștrengar... Lucian, poate că e așa cum spui tu, unele versuri nu-și au rostul în poeziile mele.O să reflectez. Mă bucur de fiecare trecere a ta pe pagina mea. :))) Cami
Mulţumesc Virgil. Da este un text mai simplu, dar efectiv nu am cum să modific versul la care te referi. E o chestiune care se repetă în timp, un fel de acţiune repetată, ca şi restul acţiunilor din poezie. E o poezie mai veche a mea.
atunci ne vedem in iasi! dupa examen, quasar si lecturile de la ursachi, vin la virtualia:D plin de evenimente cu greutate iasu, fara doar si poate, e capitala culturala a romaniei
Paul, am impresia că aici ai scris oricum, orice, numai să sune. De ce "de un copil șmecher", "ca pe o mâță neagră, alintată și în plină toarcere", sau "praf și marmeladă." De ce atâtea adjective? Problems..? Dacă e in toarcere, de ce și alintată? Nu te alinți cam mult?
am oprit finalul acolo unde ai zis fiindcă ai dreptate, cititorul îşi poate imagina de aci încolo ce doreşte. iar pe de altă parte, am vrut să dau dreptate un pic şi lui Andu, aşa că am trimis finalul la coş.
mulţumesc mult pentru intervenţia ta obiectivă. (în schimb, nu mă decid să schimb categoria...)
petre
e cam tot ce-mi doresc, acel "place". e un fel de incuviintare dupa care alergam cu totii, altfel ce folos.
paul
pentru mine, parerea ta valideaza pur si simplu poemul. spuneam cuiva deunazi ca tot ce conteaza e sa poti fi mai aproape de-o mana de oameni. restul, who cares. ar trebui sa ma astept din momentul asta la taceri de-a dreptul desertice. :o)
oana
era sa spun "tu nu contezi", si nu din motivul ce-ar reiesi de mai sus, ci pentru ca esti deja prea aproape. mi-aduc aminte, intr-o gara, trebuia sa ma intalnesc pe cineva langa un afis enorm pe care nu-l gaseam fiindca eram aproape lipita cu nasul de el. :o)
nu te feri sa treci. imi place, pe langa ca am chiar nevoie.
Un poem placut, in opinia mea, cu citeva deraieri pe alocuri. "luminita de la inceputul tunelului" si "sunt gata sa ma nasc". Cred ca sunt imagini prea des folosite care dilueaza forta si atmosfera. Apoi acel final "inchid ochii si ma visez" iar nu mi se pare, cel putin in lectura mea, un final potrivit pentru dezlipirea timbrelor de pe iris. remarc, atmosfera si economia cu care se transpun starile.
Un festival-concurs de tradiţie, recunoscut la nivel naţional, unul dintre cele mai importante în ceea ce priveşte nedebutanţii în volum, cu un juriu de calitate şi serios.
Întrebarea mea: dacă cineva a câşţigat, în trecut, Trofeul Festivalului şi un premiu la secţiunea "poezie", mai poate participa la altă categorie?
Francisce! 1. Cunoașterea deschide mai multe piste (inclusiv pârtia de schi ce mă așteaptă - asta-i paranteză în stilul tău. Sau nu.) 2. Zic: mă nasc "pe ploaie", nu "din ploaie", că nu voi să fiu fiul ploii. 3. marginile lucrurilor sunt incerte pen' că "așa cum este, nu este", și pen' că nimic nu este ceea ce pare. ps: fără
(colegială) ca o frunză de tutun " - un alt mesaj poetic pentru mine azi, şi mărturisesc faptul că mă recunosc bucuroasă pentru tot ceea ce (îmi) este dificil, tocmai ca să constat cât de fermecătoare este reuşita.
mulţumesc mult, Vlad. de asemenea, onorată.
ok, let's see:
"femeile goale pe străzi
cu glezne oranj în zenit" -- mie îmi sună eventual „păunescian” dar sub nicio formă bacovian.
„storc coji de lămâie absent” --- unii vor spune că ai o obsesie „citrică”. glezne portocalii, lămîi.
chiar și „cuvintele umede tac/ pe crucile azi fumurii” sună oarecum emfatic. eu nu îl percep pe bacovia așa. pentru mine bacovia este un introvert, un anti-culoare, anti-mișcare. și mai ales anti-declamație. dar asta este percepția mea.
Zicerile populare au farmecul și tîlcul lor și definesc prin cuvinte simple o gamă largă de stări. Resping afirmația autorului – „incertul neaceeasi sau umbrele sau palimpsest iti sugereaza ideea de maciuci”, firea mea nu e predispusă la astfel de asocieri. Cu siguranță Virgil Titarenco a înțeles, însă abordînd o manieră aparent ludică, caută interpretări de alcov. Avînd în vizor versurile din comentariul meu anterior, schimb registrul folcloric cu unul pretențios, iată - redundanță! Chiar dacă se abat de la regulament, aprecierile autorului mă onorează. Mulțumesc, Onoare muncii!
finalul e curajos. titlul cam incompatibil cu conținutul. trecerea prea bruscă de la prima la a doua strofă, în sensul în care în a doua utilizezi cuvinte ca body painting, nick-uri, cocktail, Kali, iar în prima nimica de acest gen. poezia începe, după mine, de la "în fiecare seară...". chestia aia cu ciorile și emotivitatea nu e foarte credibilă.
o elegie aparte dintr-un alt portativ liric, pesimist, deziluzionant. ultima strofă mi se pare reușită stilistic: "și cu mâinile reci culegem luna dintre crengile stejarilor așteptând în ușa deschisă a iadului ce râvnește răbdător la sângele clocotindu-ne senin printre oasele firave ca un râu ce alunecă blând în amurgul spectral"
Cu ce ușurință despici realitatea și lipești împreună cioburi esențiale ca într-un vitraliu de cuvinte. Tensiunea crește spre final și acolo am răsuflat ușurată că nu s-a terminat altfel. Și de aceea...
Așa cum i-am raspuns lui Boba la un com. al lui anterior la alt text al meu, e vorba de un infern în care, prin 2004, jucȃndu-mă, am intrat din greșeală. Și acum îl traversez cu o anumită detașare auto-ironică (ce m-aș face fără ea?!). Există vre-o ieșire? Parcă, pe undeva, o întrezăresc vag. Dar trebuie, mai întȃi, „să beau paharul pȃnă la fund”. Cu speranța (complet iluzorie) că poate va fi util și pentru alții. Acest prim dialog cu Krishnamurti cred ca ar putea constitui un mic prim pas spre ieșire. Interesant pentru mine este ca acest mod de a scrie imi da posibilitatea ca, fara a contrazice in esenta pe cel cu care discut (care, de obicei, nu mai e printre noi dar, fiind „virtual”, vede cam tot ce se mai intampla acum pe aici) sa-l mai și provoc din cȃnd în cȃnd pentru a vedea cum face fata noilor „provocari”. Și, uneori, sa incerc chiar sa-l pun in incurcatura pentru a-mi strecura, printre randuri propriile mele ganduri. Jocul devind destul de interesant deoarece, inventand – vorba Biancăi – și tot soiul de alți preopinenți pot să-i pun pe ei să facă acest lucru iar eu, imparțial ca tot romȃnul (pe post de moderator care-și păstrează neutralitatea) să dau dreptate celui care mi se pare ca o are. Si, mai adug ceva, ceva pe care l-am mai spus și îl repet: eseistul (prost, bun – asta rămȃne la latitudinea cititorilor) urmează un itinerar nesigur, întortocheat și ne invită să-l urmăm cum încearcă să defrișeze, tăindu-și drumul prin desiș. Și dacă o astfel de cale se va dovedi că dă într-o fundătură, acesta e un risc frumos, asumat. Ȋn plus, în cazul meu, este - într-un fel – o treabă mai mult decȃt esențială (dacă se poate admite un astfel de pleonasm) avȃnd în vedere vȃrsta mea „fragedă” care ma face să mă pregătesc intens pentru cea mai fascinantă (ultimă) întȃlnire. Vă transmit amȃnduora, precum altor eventuali care vor avea răbdarea să se aplece asupra textelor mele, cele mai bune gȃnduri de care sunt în stare, Gorun
Marinela, fiecare are felul său de a citi/vedea un text, unii lectori șterg total stilul autorului și-și imprimă propria viziune, tu nu trebuie să schimbi la fiecare sfat, ci doar atunci când ești pregătită. Textul tău poartă amprenta sensibilității tale, o marcă.
Discurs bine închegat, cursiv şi un final pe măsură. Pot să spun că am empatizat şi eu cu acest monolog, alcătuit din răspunsuri şi întrebări retorice. La "prelingându-se" m-am poticnit şi eu. Apoi mai e cuvântul acela medical "infecţie", asociat cu "tandră" şi cu "cafeaua" din versul anterior care iarăşi nu mi-a sunat bine. Ar mai exista şi versul cu "teama logicii dialectului tău interior" care pare să se abată de la restul poemului şi care îmi sună puţin cam didactic şi forţat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu stiu ce treaba are boacana ta din gimnaziu cu cele discutate si nici cum am ajuns sa ne tinem de dupa gat si sa ne vorbim cu "dragul meu". Posibil sa fie vorba despre crestineasca iubire in varianta neo :) Cum vine asta? Dedicata... celor care au colaborat cu securitatea si comunismul? Cum e colaborarea asta cu un concept? Cum e sa colaborezi cu comunismul? Eu inteleg ca Romania se vede de catre unii cu r mic dar nici chiar asa greseli flagrante maestre la un om care pune atat accent pe ratiune. Am sa las si eu la o parte eventualele sensibilitati si nu te voi mai menaja. Vad ca vorbesti despre credinta mea si probabil a altora cu mult dispret. Inainte de a fi descoperita America (1492 parca), inainte ca Luther&Calvin sa simta nevoia sa-l reformeze pe Dumnezeu conform propriilor ganduri, mizand in mare masura pe ignoranta unora si exacerbarea unei revolte in principal de alta natura decat cea religioasa, a existat crestinism si au existat crestini. E amuzant sa crezi ca timp de o mie de ani toate au fost intelese pe dos si numai cativa destepti au descoperit adevarul intre doua sticle de tarie. Ce este un adevar obtinut la a treia, a patra, a enspea mana? Cat de fundamentata sa fie opinia unor oameni care intentionat deformeaza prin traducere anumite citate din Scriptura doar pentru a justifica un curent (nu-i pot spune religie pentru in acest caz nu vad legatura cu etimologia termenului) si a fundamenta o pacaleala? Ce facem? Aducem amendamenente lui Dumnezeu? Alegem sa renuntam dupa mintea noastra omeneasca la lucruri a caror profunzime nici macar nu o putem atinge? Sa facem piesa de teatru din nasterea Domnului? Sa ne rugam cu ochii inchisi si apoi sa strigam ca apucatii de la vreo gadilitura ca am simtit sfantul duh? Virgil eu nu te provoc cu nimic pentru ca inca de la primul comentariu am inteles ca nu ai nimic relevant sa imi spui. Stiam ca vei pune caseta cu "argumentele" cunoscute si de o mie de ori dovedite a fi mincinoase. E comoda viata cand nu exista canoane, cand nu te marturisesti unui preot, cand orice iti trece prin cap poate face din tine un bun crestin. Eu simt ca imi este locul si intr-o biserica ortodoxa si intr-o catedrala catolica. Diferentele sunt de nuanta. Insa cand vorbim de restul ramane doar un sentiment de mila si de ciuda cum pot oamenii sa aleaga facilul si minciuna in detrimentul adevarului viu. De aceea sfarsitul poeziei tale este un adevar in ceea ce priveste ratacirea unora ce nu mai stiu deosebi adevarul de eroare. Sa ma ierte padre Alberto ca am spus toate acestea. el ar fi zambit citindu-te cu atentie apoi s-ar fi rugat pentru ca si tie sa ti se risipeasca valul de pe ochi ca sa poti sa vezi. Poate ca reactia mea este una exagerata insa ea reprezinta, dupa cum ai spus chiar tu, singura cale de a arata care este adevarul. Subiect incheiat.
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deautorul acesta ne-a obişnuit cu descinderile tipice de o filozofie aparte. aproape dorit inventată. finalul acestui text mi se pare totuşi straniu abrupt şi ludic. sau sarcastic. nu ştiu dacă textul "merita" un aşa final. pe de altă parte mi-aş fi dorit ca textul să continue, să fie mai lung. poate nici să nu se termine. dar poate oare un text să nu se termine...
pentru textul : Mobile deOrice dar numai cantec de dragoste nu e aici. Se pare un conflict inutil. Cititorii, in acestt caz umila mea persoana, o simt usor, fara sa fi citit comentariile iscate in urma aparitiei acestei poezii. Salvarea mi se pare a fi primul vers, in rest e aglomeratie mare. Imi pare rau ca am intrat aici, titlul m-a atras si nu-mi place ce gasesc. Vorba aceea, mie cand imi place fluier, dar tare n-as vrea sa fluier a paguba. Sa pleci gol si infrant de o polemica inutila, nu mi se pare nici pe departe o iesire triumfatoare. Iar a vedea pe Adriana Lisandru cu lumea atarnandu-i de gat mi se pare prea mult. E de-a dreptul grotesc. Nu o face intentionat, e omul sensibil care transmite trairile lui. E um om de toata isprava si bine face ca ne impartaseste si noua gandurile ei. A fost motivul pentru care m-am inscris pe acest site, eu fiind mai ales o cititoare, fara pretentii sa ajung mare scriitoare. Am incercari literare, pe ici pe colo, dar imi place sa comunic cu oamenii. Si asta fac. Acum aici pe acest site. Iertaciune, daca la acest "Cantec de dragoste" mi-am permis sa scriu cam mult, dar mi se pare legat de subiect. Si n-am facut eforturi prea mari. Habar nu aveam cine esti d-na doctor, dar am aflat in noaptea asta. Si voi avea grija sa nu ma "imbolnavesc" de suparare. Sper ca "snopul" intalnirilor noastre sa fie cat mai bogat, si sa ne intalnim, ca suntem aproape. Poate se mai poate face ceva. Cu simpatie, si pupici o mie, pentru certareti! Noapte buna!
pentru textul : cântec de dragoste deȊmi place trecerea ludică de la un plan la altul, de la o realitate imediată la o lume concetrată într-o carte veche.
pentru textul : sub zodia foarfecelui deah, muntele...dati mi un trup..doua ...trei.. imi place modelarea din final, a ridica din indoiala. acu trebuie sa mi imaginez curcubeul din lut ca un fel de plastilina colorata, nu?
pentru textul : pontificală deavand in vedere ca-s in sesiune si-ar fi trebuit sa invat si nu sa citesc literatura... e un compliment. M-a prins textul. E o mana exersata in spate, se vede. Nu incarca inutil, descrie sugestiv din putine linii esentialul. Mi-a placut atmosfera sumbra, de hotel ieftin. Si totul credeam ca va merge perfect. Dar nu-mi place finalul. Pur si simplu.. nu-mi place. E prea lumesc, prea stire de la ora 5.
Cel care-l ucide trebuia sa fie un tip de la bar, care-l vede asa cum si-a vazut si el prima victima, ca pe-un animal, sa fie un cerc inchis. :) Puteam sa jur ca asa se incheie.
pentru textul : Mers de rac spre Dumnezeu deSpor la scris, va mai citesc. Aveti o mana buna.
Cred că în versurile:
,,decât una ca mine care nu mai simt foame
când mi-e foame și nici sete
când mi-e sete" nu era nevoie să se apeleze la acordul prin atracţie, deoarece nu este aşa mare distanţă între subiect şi predicat.
Corect ar fi:
,,decât una ca mine care nu mai simte foame
când i-e foame și nici sete
când i-e sete"
Mi-a plăcut ideea din versul ,,ca Lumina înainte să-i moară
pentru textul : nimic despre Nimic deultimul Soare".
Cred că e un pic supărătoarea repetiţia lui ,,înainte" în ultima strofă chiar dacă are sensuri un pic diferite.
Mulţumesc pentru trecere. Toţi suntem chemaţi la un sacrificiu.
pentru textul : voluntariat pentru schimbul de noapte de"de când m-ai dat dat mâna" mi se pare că sună agramat.
pentru textul : de mama apelor detextul începe bine și mă așteptam la o continuare de alt gen
pentru mine totul se termină cu "îmi pun visele la încercare". restul e balast
Atenție la diacritice! Vocea lui Dumnezeu și îngerul...nu prea reiese din (con)text. Inserțiile cu elemente din mitologia greacă, forme geometrice, tornade, cubul (Rubik?) m-au dezorientat...
pentru textul : cubul deAndreea, Yester, Lucian, vă mulțumesc pentru lectură și pentru păreri. Yester, mă bucur mult că ai putut să vezi ceva mai profund în textele mele. Mi s-a mai spus despre simplitatea și chiar "cumințenia" lor. Pot să spun că chiar e pe placul unora... Eu îți aștept în continuare părerile, comentariile tale mă bucură de fiecare dată. Așa e, tu nu ești Iuli, el e doar băiețelul meu ștrengar... Lucian, poate că e așa cum spui tu, unele versuri nu-și au rostul în poeziile mele.O să reflectez. Mă bucur de fiecare trecere a ta pe pagina mea. :))) Cami
pentru textul : desene deMulţumesc Virgil. Da este un text mai simplu, dar efectiv nu am cum să modific versul la care te referi. E o chestiune care se repetă în timp, un fel de acţiune repetată, ca şi restul acţiunilor din poezie. E o poezie mai veche a mea.
pentru textul : zbor întârziat deatunci ne vedem in iasi! dupa examen, quasar si lecturile de la ursachi, vin la virtualia:D plin de evenimente cu greutate iasu, fara doar si poate, e capitala culturala a romaniei
pentru textul : Lansarea volumului Mirabile Dictu dePaul, am impresia că aici ai scris oricum, orice, numai să sune. De ce "de un copil șmecher", "ca pe o mâță neagră, alintată și în plină toarcere", sau "praf și marmeladă." De ce atâtea adjective? Problems..? Dacă e in toarcere, de ce și alintată? Nu te alinți cam mult?
pentru textul : cromozomii de fier deam oprit finalul acolo unde ai zis fiindcă ai dreptate, cititorul îşi poate imagina de aci încolo ce doreşte. iar pe de altă parte, am vrut să dau dreptate un pic şi lui Andu, aşa că am trimis finalul la coş.
mulţumesc mult pentru intervenţia ta obiectivă. (în schimb, nu mă decid să schimb categoria...)
pentru textul : Your message has been sent depetre
e cam tot ce-mi doresc, acel "place". e un fel de incuviintare dupa care alergam cu totii, altfel ce folos.
paul
pentru mine, parerea ta valideaza pur si simplu poemul. spuneam cuiva deunazi ca tot ce conteaza e sa poti fi mai aproape de-o mana de oameni. restul, who cares. ar trebui sa ma astept din momentul asta la taceri de-a dreptul desertice. :o)
oana
pentru textul : Femeile se prind de pământ deera sa spun "tu nu contezi", si nu din motivul ce-ar reiesi de mai sus, ci pentru ca esti deja prea aproape. mi-aduc aminte, intr-o gara, trebuia sa ma intalnesc pe cineva langa un afis enorm pe care nu-l gaseam fiindca eram aproape lipita cu nasul de el. :o)
nu te feri sa treci. imi place, pe langa ca am chiar nevoie.
Un poem placut, in opinia mea, cu citeva deraieri pe alocuri. "luminita de la inceputul tunelului" si "sunt gata sa ma nasc". Cred ca sunt imagini prea des folosite care dilueaza forta si atmosfera. Apoi acel final "inchid ochii si ma visez" iar nu mi se pare, cel putin in lectura mea, un final potrivit pentru dezlipirea timbrelor de pe iris. remarc, atmosfera si economia cu care se transpun starile.
pentru textul : spasm deUn festival-concurs de tradiţie, recunoscut la nivel naţional, unul dintre cele mai importante în ceea ce priveşte nedebutanţii în volum, cu un juriu de calitate şi serios.
Întrebarea mea: dacă cineva a câşţigat, în trecut, Trofeul Festivalului şi un premiu la secţiunea "poezie", mai poate participa la altă categorie?
Succes tuturor!
pentru textul : Festivalul-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” Ediţia a XLV-a, Târgovişte, 8-9 noiembrie 2013 deFrancisce! 1. Cunoașterea deschide mai multe piste (inclusiv pârtia de schi ce mă așteaptă - asta-i paranteză în stilul tău. Sau nu.) 2. Zic: mă nasc "pe ploaie", nu "din ploaie", că nu voi să fiu fiul ploii. 3. marginile lucrurilor sunt incerte pen' că "așa cum este, nu este", și pen' că nimic nu este ceea ce pare. ps: fără
pentru textul : Cunoaștere de(colegială) ca o frunză de tutun " - un alt mesaj poetic pentru mine azi, şi mărturisesc faptul că mă recunosc bucuroasă pentru tot ceea ce (îmi) este dificil, tocmai ca să constat cât de fermecătoare este reuşita.
pentru textul : “totul mi se pare că are greutate” demulţumesc mult, Vlad. de asemenea, onorată.
ok, let's see:
pentru textul : balada ploilor pierdute 3 de"femeile goale pe străzi
cu glezne oranj în zenit" -- mie îmi sună eventual „păunescian” dar sub nicio formă bacovian.
„storc coji de lămâie absent” --- unii vor spune că ai o obsesie „citrică”. glezne portocalii, lămîi.
chiar și „cuvintele umede tac/ pe crucile azi fumurii” sună oarecum emfatic. eu nu îl percep pe bacovia așa. pentru mine bacovia este un introvert, un anti-culoare, anti-mișcare. și mai ales anti-declamație. dar asta este percepția mea.
Zicerile populare au farmecul și tîlcul lor și definesc prin cuvinte simple o gamă largă de stări. Resping afirmația autorului – „incertul neaceeasi sau umbrele sau palimpsest iti sugereaza ideea de maciuci”, firea mea nu e predispusă la astfel de asocieri. Cu siguranță Virgil Titarenco a înțeles, însă abordînd o manieră aparent ludică, caută interpretări de alcov. Avînd în vizor versurile din comentariul meu anterior, schimb registrul folcloric cu unul pretențios, iată - redundanță! Chiar dacă se abat de la regulament, aprecierile autorului mă onorează. Mulțumesc, Onoare muncii!
pentru textul : mate blues definalul e curajos. titlul cam incompatibil cu conținutul. trecerea prea bruscă de la prima la a doua strofă, în sensul în care în a doua utilizezi cuvinte ca body painting, nick-uri, cocktail, Kali, iar în prima nimica de acest gen. poezia începe, după mine, de la "în fiecare seară...". chestia aia cu ciorile și emotivitatea nu e foarte credibilă.
pentru textul : loc de strigat îngeri deo elegie aparte dintr-un alt portativ liric, pesimist, deziluzionant. ultima strofă mi se pare reușită stilistic: "și cu mâinile reci culegem luna dintre crengile stejarilor așteptând în ușa deschisă a iadului ce râvnește răbdător la sângele clocotindu-ne senin printre oasele firave ca un râu ce alunecă blând în amurgul spectral"
pentru textul : Elegie deCu ce ușurință despici realitatea și lipești împreună cioburi esențiale ca într-un vitraliu de cuvinte. Tensiunea crește spre final și acolo am răsuflat ușurată că nu s-a terminat altfel. Și de aceea...
pentru textul : coming soon dece imagine horror inchid repede pagina imi fac cruce
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 13 desper ca totul e bine acum, Erika Keller sapphire, bineaitrecut pe-aici.
pentru textul : candelabrele deAșa cum i-am raspuns lui Boba la un com. al lui anterior la alt text al meu, e vorba de un infern în care, prin 2004, jucȃndu-mă, am intrat din greșeală. Și acum îl traversez cu o anumită detașare auto-ironică (ce m-aș face fără ea?!). Există vre-o ieșire? Parcă, pe undeva, o întrezăresc vag. Dar trebuie, mai întȃi, „să beau paharul pȃnă la fund”. Cu speranța (complet iluzorie) că poate va fi util și pentru alții. Acest prim dialog cu Krishnamurti cred ca ar putea constitui un mic prim pas spre ieșire. Interesant pentru mine este ca acest mod de a scrie imi da posibilitatea ca, fara a contrazice in esenta pe cel cu care discut (care, de obicei, nu mai e printre noi dar, fiind „virtual”, vede cam tot ce se mai intampla acum pe aici) sa-l mai și provoc din cȃnd în cȃnd pentru a vedea cum face fata noilor „provocari”. Și, uneori, sa incerc chiar sa-l pun in incurcatura pentru a-mi strecura, printre randuri propriile mele ganduri. Jocul devind destul de interesant deoarece, inventand – vorba Biancăi – și tot soiul de alți preopinenți pot să-i pun pe ei să facă acest lucru iar eu, imparțial ca tot romȃnul (pe post de moderator care-și păstrează neutralitatea) să dau dreptate celui care mi se pare ca o are. Si, mai adug ceva, ceva pe care l-am mai spus și îl repet: eseistul (prost, bun – asta rămȃne la latitudinea cititorilor) urmează un itinerar nesigur, întortocheat și ne invită să-l urmăm cum încearcă să defrișeze, tăindu-și drumul prin desiș. Și dacă o astfel de cale se va dovedi că dă într-o fundătură, acesta e un risc frumos, asumat. Ȋn plus, în cazul meu, este - într-un fel – o treabă mai mult decȃt esențială (dacă se poate admite un astfel de pleonasm) avȃnd în vedere vȃrsta mea „fragedă” care ma face să mă pregătesc intens pentru cea mai fascinantă (ultimă) întȃlnire. Vă transmit amȃnduora, precum altor eventuali care vor avea răbdarea să se aplece asupra textelor mele, cele mai bune gȃnduri de care sunt în stare, Gorun
pentru textul : O primă discuție (virtuală) cu Jiuddu Krishnamurti și Fizicianul despre sfârșitul timpului psihologic deMarinela, fiecare are felul său de a citi/vedea un text, unii lectori șterg total stilul autorului și-și imprimă propria viziune, tu nu trebuie să schimbi la fiecare sfat, ci doar atunci când ești pregătită. Textul tău poartă amprenta sensibilității tale, o marcă.
pentru textul : Trofee rănite deDiscurs bine închegat, cursiv şi un final pe măsură. Pot să spun că am empatizat şi eu cu acest monolog, alcătuit din răspunsuri şi întrebări retorice. La "prelingându-se" m-am poticnit şi eu. Apoi mai e cuvântul acela medical "infecţie", asociat cu "tandră" şi cu "cafeaua" din versul anterior care iarăşi nu mi-a sunat bine. Ar mai exista şi versul cu "teama logicii dialectului tău interior" care pare să se abată de la restul poemului şi care îmi sună puţin cam didactic şi forţat.
Doar o părere
pentru textul : în căutarea pietrei albe II deCitit cu interes,
Bot Eugen
Pagini