Aș pune a doua strofă la sfîrșit. Motivul: repetițiile din celelalte două mă pregătesc pentru o concluzie, și văd țipătul cocorilor ca o refocalizare dinspre lumea din spatele lucrurilor spre revolta fățișă a cocorilor. Ca în matematică de altfel, șirurile monotone și mărginite converg sigur la limită. Și am să spun ceea ce simt cu riscul de a fi criticată: textul tău mi-a plăcut. S-auzim de bine!
Va rog nu fiti rautaciosi in numele poeziei... asta e textul Alicei Drogoreanu plagiat involuntar de mine printr-o conjuctura ce are de-a face cu betia nu doar bahica (adica rau de tot). Ideile de clone etc sunt aberatii sau dorinta de balci. Eu am citit cu Alice la Deko acum vreo doi ani impreuna pe acelasi slot. Am si baut cafea impreuna. Cuiul trebuie batut in capul meu, nu in al ei. Mai putin expozitia aia de fotografie in care am crezut, am si sponsorizat-o cu niste bani dar nu s-a petrecut din motive. maybe next time money is a hit so don't give me that too goody goody bull shit Andu
"ideea de s.f. în poezie e un adevărat filon."
Andule, asta mi-a amintit de intriga din "Adio, Europa" si de faptul ca si Marx, nu-i asa, a fost un scriitor "stiintific si fantastic"...
acum, serios vorbind, poemul de aici chiar mi se pare huxleryan, mai ales in strofele de mijloc, dar asta nu se vrea a fi o critica, ci doar o observatie. la urma urmei, confruntati fiind cu o evolutie intr-o anume directie, nu ne ramane decat sa brodam pe marginea ei.
Acest portret suprarealist stă într-o lumină palidă, străpunsă de proiecțiile conștiente ale subiectului, "ca un fel de călătorie în jurul vieții mele", cu o aureolă spartă de imageria visului sonor" ma târăsc prin coridoare mozaicate cu tâmplării bizantino-bizare" Îmi par puțin prea forțate versurile:"am semnat condica unei terfeliri", "ca un bărbat falnic, matur cum sunt uitat beat dupa lada ta de zestre" , pentru un alt registru, pentru un alt context. Ultimul vers descendent imprimă o tristețe desăvârșită.
Aici ai perfectă dreptate Virgile, inspirația poetică m-a părăsit și nu știu dacă se va mai întoarce curând, eu desigur o aștept. Dar de vorbit, sper să nu vorbesc chiar singur, mă rog, cel puțin nu pe aici.
Foarte bine realizat experimentul, iar titlul completează "absolut" ceea ce poezia nu spune direct, iar imaginea sugerează cu eleganță. Am reticențe față de început "o îndepărtare e (o) apropiere de altceva", ca sunând prea scolastic. Și eu una aș fi renunțat la oglinzi în text: prea uzate. Dar, așa cum remarca și Emil: experimentul ca un tot este remarcabil.
Un text destul de simplu, destul de bonom. Se incearca un ritm ce se apropie de succes doar daca iau cate o strofa. In ansamblu sunt oscilatii majore, rima e facuta la intamplare. Legat de continut, ii lipseste o idee imbracata bine. Multe stereotipuri "speram mai mult decât puteam", "am oferit pe-altar ofrandă," etc. Ati folosit comparatii destul de slabe si destul de neinspirate : "ca minerul, aur căutam." banal... Se poate mai bine ! Incercati sa imbracati altfel ideile, sa le abstractizati mai mult... Ialin
dezastrul acesta nu il pot intelege. si nu pot intelege toate nenorocirile, ororile unui razboi inutil si anacronic. mi-e teama pentru voi. pentru tine, Marlena si ceilalti. nu stiu daca acest text poate fi doar info...este inuman ce se intimpla acum, acolo. Dumnezeu sa va ocroteasca!
Nebãnuit și ciudat, destinul însingurãrii, de fapt, o chemare.
Însingurarea, un fapt absolut original, cel mai personal și cel mai al nostru; a le vorbi însă despre însingurare celor ce sunt vânați de de slãbiciuni de tot felul, de mizerii, de toate ispitele, de toți idolii, de toate vrãjile și miturile lumii, în plin vârtejul unei vieti întoarsã toatã spre pãmânt, agitatã de toate duhurile si sfâșiatã de nebãnuite încurcãturi, patimi și avânturi de tot felul, într-o lume în care totul pare sistematic organizat ca sã-i goneascã pe oameni afarã din ei înșiși și împotriva lor, a vorbi de însingurare în aceste condiții pare, la prima vedere, cã vrei sã faci rãzboi cu imposibilitatea.
Pe toate fronturile vietii însă, este nevoie de oameni cu rezerve de însingurare, de oameni cu rezerve de dragoste, oameni, care nu numai la școala lumii, ci și la școala iubirii, a înțelegerii, a milei, au învãtat sã slujeascã valorile vietii.
Meșteșugul înstrãinãrii, iatã pocalul înțelegerii din care cel care bea se satură, când lumea își revarsă preamultul, mai însetată ca oricând.
Dar ceea ce pare azi cu neputințã, va asigura viitorul; spune-ne povești, dragă Alma, poveștile primenesc sufletele, dezvoltă acel tip de inteligență, fără de care suntem absolut sterili, singuri și proști!
Mi-a plăcut triada: târâtoare, târâtură, șarpe. De asemenea, apreciez semnul de egalitate din titlu dintre noțiunile: „târâtoarea și târâtura” și „șarpele cu două capete”. Cele două cuvinte cu rădăcină comună sunt la limita de a fi considerate pereche paronimică. Te felicit că le-ai găsit și folosit în acest context! Un titlu inspirat, inteligent, după părerea mea, care susține foarte bine poemul.
Inițial mă cam deranjase repetiția unor expresii/versuri, însă mai apoi am considerat că prin aceasta se sugerează repudierea, atât cu o nuanță satirică, cât și cu una de exasperare, a complicității omului josnic cu șarpele, simbolul diavolului, în sfidarea bunului simț revenind obsesiv cu aceleași tertipuri, cu aceleași „semne cu ochiul” pentru a ispiti. Clipirea din ochi este simbolul vicleniei, ademenirii, complicității. Un gest condamnat de biblie.
Am două rezerve, dacă îmi permiți:
Expresia „... până nu vezi/ cu ochii tăi proprii” este pleonastică.
Versul „defectul său sâsâit de vorbire” ar trebui refăcut.
Cu gând bun, doar niște păreri.
sunt mai multe texte aici, chiar daca le uneste privirea dintre iubitor si iubit. prima strofa cel putin contine o aglomerare de simboluri care conduce la saturatie si refuz. cele doua mari secvente pe care le vad eu aici ( paianjenul si craciunul) ar functiona mai bine separat
eu las un semn aici de multumire sincera si remarc asta " femeia închisă ce zboară de fiecare dată în ordinea inversă a timpului". suntem un fel de sir lung de oameni prin care trecem ca sa detinem ceva.
Andu, scuze trebuie să îi ceri lui Paul. Iar în ce privește bunul simț, toată discuția de față nu are nicio legătură cu al meu bun simț ci cu bunul tău simț. Deci, te rog... scutește-mă...
Draga mea Nuta, Incep aceasta scrisoare prin a-ti spune ca nu inteleg de ce ai simtit nevoia sa scrii TOCMAI tu aici un "haiku". (Apoi urmeaza corpul scrisorii, in care iti povestesc despre cum vad eu scrisul tau, de care intr-un anume fel, m-am indragostit) Finalul vine cam asa: dupa ce ti-am marturisit toate acestea, te rog sa intelegi ca sunt nedumerit de ce ai simtit nevoia sa scrii acest haiku care nu e haiku si in general noi nu stim sa scriem haiku-uri, dar unii mai reusesc cate ceva, dar de ce tocmai tu sa faci aceasta incercare ata de nereusita? Pai Nuta, unde ai mai vazut tu haiku sa se numeasca "inadvertenta"? Haiku-ul este o meditatie linistita asupra naturii, o observatie, o relatare foarte foarte simpla insa cu multe intelesuri. Nu orice text in 3 versuri 5-7-5 e haiku Nuta... Inadvertenta? Pun pariu ca unii nici nu stiu ce inseamna cuvantul asta. Apoi utilizarea metaforei directe in haiku este oprita, adica "malul vietii" n-are ce cauta... etc. Dezamagit de acest simulacru de haiku, semnez Andu
"mai aproape de sens" inseamna cat mai aproape de intelesul tuturor? Daca da, asta nu e chiar una din tintele mele:) Oricum, sunt convins ca ai inteles de la inceput ce am vrut sa spun si de ce am folosit "arme" in locul ala. Iar gramatica, in elasticitatea rigurozitatii ei, cred ca imi va ierta pacatelul... M-am gandit ceva vreme inainte de a scrie versul in discutie, dar cuvintele astfel legate mi-au transmis un oarecare clinchet pe care nu l-am putut refuza. Mai rau parca m-a incurcat scartaitul obtinut prin alaturarea e-a (palmele arme), care imi pare ca s-ar accentua daca montez acolo liniuta
Adela, antiteza este interesanta, insa, dupa opinia mea, ai multe cuvinte pe care le-ai putea "scutura" din text. si, tot dupa opinia mea, ai putea reformula in anumite locuri. Sper sa-mi ierti indrazneala, dar mi-am permis sa-l recladesc incercand sa nu schimb nimic din arhitectura lui initiala...iata ce-a iesit: Ce aproape de cer, dar totuși departe Bei ceaiul la revărsarea zorilor, Când îngerii își schimbă tura. Porți în portofel o iconiță de aur, Deguști croissantul, uitând de cerșetorul din colț și de iconița lui murdară, Îngerul lui e prea obosit să lupte zilnic cu deșeurile pe care tu le arunci, Spui raspicat Doamne ajută, cerșetorul are îngerul mut, Il duce mândru pe umar până la mănăstirile periferiei Pe tine te doare benzina, te oboseste lumea ce ti se intinde la picioare Mătănile tale sunt hârtii fosnitoare sfințite de popi ale lui sunt ranile prin care simte acut frigul bisericii din cand in cnd sunteti foarte aproape - el iti spala parbrizul tot sperand ca i se va reflecta Dumnezeu în oglinda retrovizoare. Sa nu uit: bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.
Remarc:
,,o mână de gânduri
care spintecă piepturi,
scoțând la lumina
lunii neomul din om,
umbra de pasăre
înalt cuvântătoare." Un poem de o acurateţe rară!
Mulţumesc domnule Sămărghiţan. Având în vedere că vă urmăresc şi pe alte site-uri şi aici, părerea Dv. contează mult pentru mine ştiind că sunteţi un expert în literatură. Cu respect, Cezar
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Aș pune a doua strofă la sfîrșit. Motivul: repetițiile din celelalte două mă pregătesc pentru o concluzie, și văd țipătul cocorilor ca o refocalizare dinspre lumea din spatele lucrurilor spre revolta fățișă a cocorilor. Ca în matematică de altfel, șirurile monotone și mărginite converg sigur la limită. Și am să spun ceea ce simt cu riscul de a fi criticată: textul tău mi-a plăcut. S-auzim de bine!
pentru textul : Zidul fostei grădini decum ar fi sa ramana doar prima strofa?
pentru textul : de cealaltă parte. chihlimbar deVa rog nu fiti rautaciosi in numele poeziei... asta e textul Alicei Drogoreanu plagiat involuntar de mine printr-o conjuctura ce are de-a face cu betia nu doar bahica (adica rau de tot). Ideile de clone etc sunt aberatii sau dorinta de balci. Eu am citit cu Alice la Deko acum vreo doi ani impreuna pe acelasi slot. Am si baut cafea impreuna. Cuiul trebuie batut in capul meu, nu in al ei. Mai putin expozitia aia de fotografie in care am crezut, am si sponsorizat-o cu niste bani dar nu s-a petrecut din motive. maybe next time money is a hit so don't give me that too goody goody bull shit Andu
pentru textul : kreițerova sonata de"ideea de s.f. în poezie e un adevărat filon."
Andule, asta mi-a amintit de intriga din "Adio, Europa" si de faptul ca si Marx, nu-i asa, a fost un scriitor "stiintific si fantastic"...
acum, serios vorbind, poemul de aici chiar mi se pare huxleryan, mai ales in strofele de mijloc, dar asta nu se vrea a fi o critica, ci doar o observatie. la urma urmei, confruntati fiind cu o evolutie intr-o anume directie, nu ne ramane decat sa brodam pe marginea ei.
pentru textul : Religia nu poate fi decît veşnică deEr ..din graba, scuze "INCAT s-au enervat pe acolo"...
pentru textul : avon cosmetics deAcest portret suprarealist stă într-o lumină palidă, străpunsă de proiecțiile conștiente ale subiectului, "ca un fel de călătorie în jurul vieții mele", cu o aureolă spartă de imageria visului sonor" ma târăsc prin coridoare mozaicate cu tâmplării bizantino-bizare" Îmi par puțin prea forțate versurile:"am semnat condica unei terfeliri", "ca un bărbat falnic, matur cum sunt uitat beat dupa lada ta de zestre" , pentru un alt registru, pentru un alt context. Ultimul vers descendent imprimă o tristețe desăvârșită.
pentru textul : Nul Tangent deerată "nu am înțeles unde este poezia"!
pentru textul : Ca sunetul în fluier deAici ai perfectă dreptate Virgile, inspirația poetică m-a părăsit și nu știu dacă se va mai întoarce curând, eu desigur o aștept. Dar de vorbit, sper să nu vorbesc chiar singur, mă rog, cel puțin nu pe aici.
pentru textul : ŞapteMbrie de„Nu pot să mănânc decât forme,
scoarțe, învelișuri și atât,
ceea ce privirilor enorme
li se înfățișează urât.”
Nichita Stănescu - Foamea de cuvinte
:)
pentru textul : cercuri de ape demulțumesc, domnule Dăian.
Foarte bine realizat experimentul, iar titlul completează "absolut" ceea ce poezia nu spune direct, iar imaginea sugerează cu eleganță. Am reticențe față de început "o îndepărtare e (o) apropiere de altceva", ca sunând prea scolastic. Și eu una aș fi renunțat la oglinzi în text: prea uzate. Dar, așa cum remarca și Emil: experimentul ca un tot este remarcabil.
pentru textul : absolute zero deacestea doua suna fals, calofil, in rest e perfect.
pentru textul : simfonia neterminată de"ce-a rămas din ele am folosit
drept cuie pentru coșciug"
Un text destul de simplu, destul de bonom. Se incearca un ritm ce se apropie de succes doar daca iau cate o strofa. In ansamblu sunt oscilatii majore, rima e facuta la intamplare. Legat de continut, ii lipseste o idee imbracata bine. Multe stereotipuri "speram mai mult decât puteam", "am oferit pe-altar ofrandă," etc. Ati folosit comparatii destul de slabe si destul de neinspirate : "ca minerul, aur căutam." banal... Se poate mai bine ! Incercati sa imbracati altfel ideile, sa le abstractizati mai mult... Ialin
pentru textul : Trecut dedezastrul acesta nu il pot intelege. si nu pot intelege toate nenorocirile, ororile unui razboi inutil si anacronic. mi-e teama pentru voi. pentru tine, Marlena si ceilalti. nu stiu daca acest text poate fi doar info...este inuman ce se intimpla acum, acolo. Dumnezeu sa va ocroteasca!
pentru textul : Reportaj de la război deNebãnuit și ciudat, destinul însingurãrii, de fapt, o chemare.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva deÎnsingurarea, un fapt absolut original, cel mai personal și cel mai al nostru; a le vorbi însă despre însingurare celor ce sunt vânați de de slãbiciuni de tot felul, de mizerii, de toate ispitele, de toți idolii, de toate vrãjile și miturile lumii, în plin vârtejul unei vieti întoarsã toatã spre pãmânt, agitatã de toate duhurile si sfâșiatã de nebãnuite încurcãturi, patimi și avânturi de tot felul, într-o lume în care totul pare sistematic organizat ca sã-i goneascã pe oameni afarã din ei înșiși și împotriva lor, a vorbi de însingurare în aceste condiții pare, la prima vedere, cã vrei sã faci rãzboi cu imposibilitatea.
Pe toate fronturile vietii însă, este nevoie de oameni cu rezerve de însingurare, de oameni cu rezerve de dragoste, oameni, care nu numai la școala lumii, ci și la școala iubirii, a înțelegerii, a milei, au învãtat sã slujeascã valorile vietii.
Meșteșugul înstrãinãrii, iatã pocalul înțelegerii din care cel care bea se satură, când lumea își revarsă preamultul, mai însetată ca oricând.
Dar ceea ce pare azi cu neputințã, va asigura viitorul; spune-ne povești, dragă Alma, poveștile primenesc sufletele, dezvoltă acel tip de inteligență, fără de care suntem absolut sterili, singuri și proști!
tot ce contează. şi mulţumesc foarte mult.
pentru textul : dacă vedeţi doar un luminiş este pentru că abia am plantat puietul deMi-a plăcut triada: târâtoare, târâtură, șarpe. De asemenea, apreciez semnul de egalitate din titlu dintre noțiunile: „târâtoarea și târâtura” și „șarpele cu două capete”. Cele două cuvinte cu rădăcină comună sunt la limita de a fi considerate pereche paronimică. Te felicit că le-ai găsit și folosit în acest context! Un titlu inspirat, inteligent, după părerea mea, care susține foarte bine poemul.
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete deInițial mă cam deranjase repetiția unor expresii/versuri, însă mai apoi am considerat că prin aceasta se sugerează repudierea, atât cu o nuanță satirică, cât și cu una de exasperare, a complicității omului josnic cu șarpele, simbolul diavolului, în sfidarea bunului simț revenind obsesiv cu aceleași tertipuri, cu aceleași „semne cu ochiul” pentru a ispiti. Clipirea din ochi este simbolul vicleniei, ademenirii, complicității. Un gest condamnat de biblie.
Am două rezerve, dacă îmi permiți:
Expresia „... până nu vezi/ cu ochii tăi proprii” este pleonastică.
Versul „defectul său sâsâit de vorbire” ar trebui refăcut.
Cu gând bun, doar niște păreri.
sunt mai multe texte aici, chiar daca le uneste privirea dintre iubitor si iubit. prima strofa cel putin contine o aglomerare de simboluri care conduce la saturatie si refuz. cele doua mari secvente pe care le vad eu aici ( paianjenul si craciunul) ar functiona mai bine separat
pentru textul : Film mut dema bucur ca ti-a placut... Andu e mindru de textele mele, oricum....:) pe curind, Corina
pentru textul : Honestly deeu las un semn aici de multumire sincera si remarc asta " femeia închisă ce zboară de fiecare dată în ordinea inversă a timpului". suntem un fel de sir lung de oameni prin care trecem ca sa detinem ceva.
pentru textul : Pantofi roșii de damă deAndu, scuze trebuie să îi ceri lui Paul. Iar în ce privește bunul simț, toată discuția de față nu are nicio legătură cu al meu bun simț ci cu bunul tău simț. Deci, te rog... scutește-mă...
pentru textul : patul în formă de gondolă deexcelentă poezie. eu nu i-am găsit defecte.
pentru textul : iubirea între oglindă și zid deMerçi, Ioana. La tristesse du langage et la grandeur de la musique, ça c'est la poésie...
pentru textul : Le temps des adieux deuneori, încăpățânarea cea bună. felicitări, Radu !
pentru textul : verificări deDraga mea Nuta, Incep aceasta scrisoare prin a-ti spune ca nu inteleg de ce ai simtit nevoia sa scrii TOCMAI tu aici un "haiku". (Apoi urmeaza corpul scrisorii, in care iti povestesc despre cum vad eu scrisul tau, de care intr-un anume fel, m-am indragostit) Finalul vine cam asa: dupa ce ti-am marturisit toate acestea, te rog sa intelegi ca sunt nedumerit de ce ai simtit nevoia sa scrii acest haiku care nu e haiku si in general noi nu stim sa scriem haiku-uri, dar unii mai reusesc cate ceva, dar de ce tocmai tu sa faci aceasta incercare ata de nereusita? Pai Nuta, unde ai mai vazut tu haiku sa se numeasca "inadvertenta"? Haiku-ul este o meditatie linistita asupra naturii, o observatie, o relatare foarte foarte simpla insa cu multe intelesuri. Nu orice text in 3 versuri 5-7-5 e haiku Nuta... Inadvertenta? Pun pariu ca unii nici nu stiu ce inseamna cuvantul asta. Apoi utilizarea metaforei directe in haiku este oprita, adica "malul vietii" n-are ce cauta... etc. Dezamagit de acest simulacru de haiku, semnez Andu
pentru textul : monotonie deAm schimbat
pentru textul : nimicul deMulţumesc
"mai aproape de sens" inseamna cat mai aproape de intelesul tuturor? Daca da, asta nu e chiar una din tintele mele:) Oricum, sunt convins ca ai inteles de la inceput ce am vrut sa spun si de ce am folosit "arme" in locul ala. Iar gramatica, in elasticitatea rigurozitatii ei, cred ca imi va ierta pacatelul... M-am gandit ceva vreme inainte de a scrie versul in discutie, dar cuvintele astfel legate mi-au transmis un oarecare clinchet pe care nu l-am putut refuza. Mai rau parca m-a incurcat scartaitul obtinut prin alaturarea e-a (palmele arme), care imi pare ca s-ar accentua daca montez acolo liniuta
pentru textul : de ce-mi doresc să văd pământul deAdela, antiteza este interesanta, insa, dupa opinia mea, ai multe cuvinte pe care le-ai putea "scutura" din text. si, tot dupa opinia mea, ai putea reformula in anumite locuri. Sper sa-mi ierti indrazneala, dar mi-am permis sa-l recladesc incercand sa nu schimb nimic din arhitectura lui initiala...iata ce-a iesit: Ce aproape de cer, dar totuși departe Bei ceaiul la revărsarea zorilor, Când îngerii își schimbă tura. Porți în portofel o iconiță de aur, Deguști croissantul, uitând de cerșetorul din colț și de iconița lui murdară, Îngerul lui e prea obosit să lupte zilnic cu deșeurile pe care tu le arunci, Spui raspicat Doamne ajută, cerșetorul are îngerul mut, Il duce mândru pe umar până la mănăstirile periferiei Pe tine te doare benzina, te oboseste lumea ce ti se intinde la picioare Mătănile tale sunt hârtii fosnitoare sfințite de popi ale lui sunt ranile prin care simte acut frigul bisericii din cand in cnd sunteti foarte aproape - el iti spala parbrizul tot sperand ca i se va reflecta Dumnezeu în oglinda retrovizoare. Sa nu uit: bine-ai venit pe Hermeneia si mult succes.
pentru textul : Dumnezeu, văzut din zgârie-nori deRemarc:
pentru textul : Abecedar al melancoliei, de,,o mână de gânduri
care spintecă piepturi,
scoțând la lumina
lunii neomul din om,
umbra de pasăre
înalt cuvântătoare." Un poem de o acurateţe rară!
Mulţumesc domnule Sămărghiţan. Având în vedere că vă urmăresc şi pe alte site-uri şi aici, părerea Dv. contează mult pentru mine ştiind că sunteţi un expert în literatură. Cu respect, Cezar
pentru textul : Veneţia denu știu dacă textul merita o peniță dar sugestia ta îmi pare cu adevărat valabilă. vezi mai bine ca mine.
pentru textul : spuneau bătrînii de cînepă dePagini