acest text e de fapt un comentariu. o observație. o pseudopoezie.
îmbracă forma ei, pare să se confunde, dar, de fapt, e o pastișă ieftină a ”n-am om să mă arunce în scăldătoare”. nu mai știu ce anume citat, șaptezeici cu cinci, etc...
.pentru asta se cere cer gurii unde să aibe loc
zborul joaca duodecimilor
duodecimilor? așa, pt. cultura mea generală, ce înseamnă năzbâtia asta ?
Desigur ca prezenta unei poezii scrise de mine in topul alcatuit de Alma imi rapeste aparent din obiectivitate insa tin sa precizez ca initiativa este pe deplin laudabila... nu inteleg ce e rau atunci cand un coleg de site isi spune public opinia? Eu cred ca au fost deranjati mai degraba cei care tin mereu sa iasa in evidenta, sa fie apreciati oriunde si prin orice mijloace... parerea Almei ma bucura, insa asta nu are asupra mea efectul pe care l-am vazut in comentariile anterioare... daca ar fi fost altii nu m-as fi suparat... nu sunt invidios si stiu ca in genul acesta de medii trebuie incurajate initiativele si libertatea de a exprima opinii. Cred ca nevoia acesta maladiva de a vrea sa fim mereu cei mai cititi, cei mai comentati, cei mai ascultati naste frustrari inutile si discutii sterile departe de ceea ce inseamna cu adevarat o polemica. Nu pricep de ce parerea Almei este atat de contestata... din cate mai stiu si eu are o experienta indelungata in analiza textelor si o cultura literara solida... si credeti-ma acelasi lucru l-as fi spus despre ea si daca nu figuram in topul cu pricina... acum Ela tu poti spune ca e vorba de false valori... e opinia ta si primeste din partea mea respectul cuvenit... am si eu o nemultumire: pseudonimul meu nu-i nici suav, nici cantabil si nici sonor... in logica unor comentatori de aici ce-ar trebui sa fac? Propun ca Virgil sa aleaga 5 persoane care sa faca la sfarsitul fiecarei luni o astfel de ierarhie iar confruntarea acestor opinii sa determine aparitia unui gen de top... noi ceilalti putem desigur sa ne postam concluziile personale sub forma de comentarii.
e foarte inteligent inceput acest text. cu buricul. buricul ca origine, buricul ca interior, buricul ca gol. totul se transforma aici. de la placerea de a fi babrbat, de a gusta ploaia, la transformarea in teren arid, foarte sugestiva si expresiva. ceva gen Amélie Poulain, in scena lesinului ei. trecerea se produce in altceva. ca materie. mi-a placut mult acea carapace, suta de ani, tandretea si patul, ca moment amanat. finalul si ticul parului, are ar trebui...taiat?, parul adica, e ca un suflu care acorda o pauza. o pauza ca fiecare om sa stea cu acel om care i-a fost ales.
Virgil te rog citeste cu atentie... "tentatie careia cadem prada ciclic fiecare dintre noi"... asta ma implica si pe mine dupa regulile logicii, deloc ecvestre, inca general valabile. As fi preferat sa nu te simti ofensat ci sa iti spui parerea asupra propunerii mele... in comentariul meu exista o propunere... pe mine cel putin a inceput sa ma plictiseasca cliseul acesta in care cineva arunca o piatra si apoi tace asteptand ca zece intelepti sa incearce sa o dreaga... desi povestea imi aduce aminte cumva de Israel si S.U.A daca intelegi ce vreau sa zic.
Pe ici, pe colo, urmează să mai lucrezi, deși cred că vei lasă textul în forma aceasta. Este emoționant poemul, nu sunt patriot decât, cum se spune, la olimpiadele de gimnastică, dar mi-a dat o lacrimă, citind. Finalul foarte bun, interesant ar fi dacă e inspirație de moment sau pregătit de ceva vreme. E un text care trebuia scris.
Alma, daca ar fi sa compari poezia pe care o scrii cu filele de jurnal, cred ca ai face o mare greseala. Nu cred ca poti spune ca astfel de texte sunt "slabute"; ca fila de jurnal este bine scrisa. Si cred ca scrisul si pe linia aceasta nu poate decat sa iti foloseasca... Cel putin mie mi-a facut placere sa te citesc si astfel. Cat despre descoperirea de suflet, stiu cat te costa, dar ia-o astfel: rezultatul merita :-)
Fie ca Noul an să aducă împlinirea năzuinţelor şi multe bucurii românilor oriunde s-ar afla!
Îţi mulţumesc mult, Adargast, pentru gândurile bune şi îţi doresc cât mai multe succese, ţie şi Şarpelui de aramă!
Dihotomia eu-lui tău naţional,artificial scindat dar condamnat să nu fie niciodată întreg aşa cum năzuieşti,pare un crâmpei de baladă. Balada dezrădăcinării, a unui rătăcitor, a unui Ashaverus sui-generis, care spre deosebire de originalul, se simte acasă în călătoria sa continuă spre aceeaşi patrie.
"din când în când, totuși,
sufletul
simțea nevoia
peste margini să-și tragă
pielea strâmtă a unui străin)
nu ştiu ce mai face "românaşul nostru" dar eu zic că acest text sensibil, difuz în reproşul lui, care creează şi alte subsecvenţe dihotomice în mintea cititorului, merită o peniţă.
Virgil să ști că am așteptat o zi cu răspunsul ca să mă calmez. Să nu-mi scriu nervii în continuare. Așadar pot să-ți spun liniștit că ai comentat ca o domnișoară. De unde pînă unde nervii sunt interziși în poezie și la liber în proză, nu știu. Adevărul e că îi prefer oricînd, oricărei tristeți. Și sunt convins că, în situația dată, doar domnișoarele ar apela la tristețe. Nu Virgile. Cînd fratele tău e chiar mai șacal decît un păduche Nu ajunge să fi trist. Eu chiar îi spun acestei morale fripturiste de măcelari cretini pe nume nu doar oftez "semnificativ"... Tu ști foarte bine... încă de la romani, așa încep războaiele fratricide: cu mutilări publice de animale, cu crima "de kiki și de miki", cu plictisul care îți vinde circ și carne vie la colț de stradă. Și dacă unii mai cred că e mai bine să fim calmi și cel mult triști, se înșeală amarnic: cine omoară azi un bou așa...de florile mărului...mîine poate se uită ciudat de roșu la tine...și să devi nervos doar atunci va fi prea tîrziu...
cea de a doua strofă mai poate fi lucrată. însensul eliminării unor cuvinte în plus. în rest, deşi singurătatea este prea mult băgată în seamă în poezie, mi se pare că ai atins-o cu tâmpla...
Adriana, sa ma ierti, dar alt poem decat "da, Rodea, într-un mâine utopic mă voi numi Sonia cea îndelung zămislită în ceara păcatului" n-am gasit pe aici desi am cautat, cu atat mai mult cu cat poemul l-am gasit recomandat pe agonia cu comentariu favorabil in aceeasi idee de la Emilian si de la Valeriu si de la Pal, de la toti deodata adica. Rosinante.
A fost părerea mea despre acest text, că există un potențial deosebit, chiar dacă mai poate fi lucrat. Totul este perfectibil nu-i așa? Crede-mă că am înțeles pe deplin scopul peniței și nu am făcut niciodată abuz. Dacă mie, ca lector mi-a plăcut un text și am găsit de cuviință, l-am evidențiat, ca și cum aș fi aplaudat. De ce? Pentru ca artistul să nu aibă impresia că se desfășoară într-o sală goală. Acum, eu nu vreau să forțez în nici un fel nota, dar mie îmi cereți să justific fiecare gest, pentru fiecare peniță am de dat cîte două extemporale, de ce nu pretinzi aceasta de la toată lumea, inclusiv de la cei care au o responsabilitate mult mai mare?
scrii destul de bine proză dar conținutul acestul text mi se pare dezlînat și fad. și te asigur că l-am citit cu toată atenția. am simțit o vagă influență din marin preda. dar s-ar putea să mă înșel. probabil mai corect o influență a unei anumite școli de a scrie proză.
Depărtarea dintre silabă și cuvânt pare să exprime o detașare, dar și un interval de criză, un protest față de un timp paradisiac. Faptul că a avut loc o ruptură în cuvânt este și expresia apariției celor câteva mii de limbi ce se vorbesc pe pământ. Poemul pare o rugă dublă. Observ nevoia de a scrie atât despre timpul perfect, redus la eternitate, „atunci”, cât și despre timpul prezent, supus trecerii, sugerate de verbul „așteaptă”. Ingenioasă opoziția dintre verbele „te-am văzut” și „te simt” în contextul dat, având în vedere că în primul caz, vederea a avut loc în condiția apropierii, pe când simțirea are loc în condiția depărtării. Luv spune că silaba „așteaptă”, deși în text cuvântul „așteaptă” silaba. Ce va fi vrut să spună? Mă întreb încotro a plecat silaba și dacă nu cumva e un act de voință în a trimite silaba în lume? Poemul ascunde noțiunea spațiului, lăsând la vedere doar timpul. Aș spune că primul „acum” din versul al doilea reprezintă spațiul. Îmi dă ocazia să susțin că dimensiunile spațiului și timpului se pot substitui uneori cu scopul de a modifica reguli sau stări de lucruri depășite. Notă: nu prea mă împac bine cu poziționarea virgulelor. M-au cam încurcat la citit.
Nu chiar dar te apropii. Sunt doua expresii populare: "intr-o mica de ceas" - intr-o clipita, chindie (nu e chiar atat de strain) - timp al zilei catre apusul soarelui si un arhaism: privití - a saluta înclinându-se și manifestându-și bucuria. Am fost fascinata de cuvinte vechi care nu se mai folosesc dar au o vibratie lirica interioara, o muzicalitate aparte. O parte dintre acestea (dl Mircea Dinutz cu acribia care il caracterizeaza le-a numarat si sunt 56) le-am cuprins intr-un volum de versuri intitulat "Atocmiri" (atocmire - armonie, potrivire). Am fost convinsa ca unii dintre cititori vor fi incantati de acest experiment liric iar altii vor considera ca e doar o "gaselnita" si inca una nu dintre cele mai reusite. Si asa s-a si intamplat. Printre cei care m-au receptat asa cum mi-as fi dorit se numara si Paul Blaj. Ca sa inchei pe un ton vesel, cineva a afirmat ca sunt cuvinte care suna ca in limba cumana.
da, cred ca ceea ce atrage atentia asupra acestui text este mina sigura. precum si abilitatea de a evita capcanele retoricii sau ale "lirismului", atit de frecvente in poezia feminina pe care o intilnesti astazi. fascinant versul "ceva ce dumnezeu a unit trebuie să rămână unit iar dacă eu reușesc să schimb asta e doar meritul meu"... prin profunzimea lui filozofica
Anna, nu e vorba de cliseul propriu-zis "inger alb", ci, mai degraba, de de-cliseizare: e vorba de asistenta mea, care purta halat alb (nu verde, albastru etc asa cum se mai poarta). Si mai avea unghiile vopsite in negru. Mi-ar fi placut sa descifrezi acest fapt destul de banal inainte sa banuiesti tautologii :).
Eu mă minunez să citesc astfel de texte și de comentarii pe un site de literatură, care site are un Regulament "de bun simț" și care Regulament trebuie respectat, "de la vlădică la opincă". Lucrurile sunt simple. În contul Aranca au postat X, Y, Z. Atât timp cât X, Y sau Z a postat în contul Aranca și a avut și alt cont pe Hermeneia, contul Aranca a inclus o clonă. Clone multiple au mai existat și pe alte site-uri și astfel de experimente au mai fost incluse și în alte cărți. Acum, că s-au lămurit lucrurile, vă doresc succes mai departe și... scrieți băieți / fete / mixt, numai scrieți bine!
Autenticism, o bucățică de viață reală construită cinematografic...Frumos film! Mi-ar fi plăcut și mai mult să fie verbele la prezent, ar fi mai percutant textul (dacă stai să te iei după mine...). Dear, ne mai citim!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
acest text e de fapt un comentariu. o observație. o pseudopoezie.
îmbracă forma ei, pare să se confunde, dar, de fapt, e o pastișă ieftină a ”n-am om să mă arunce în scăldătoare”. nu mai știu ce anume citat, șaptezeici cu cinci, etc...
.pentru asta se cere cer gurii unde să aibe loc
zborul joaca duodecimilor
duodecimilor? așa, pt. cultura mea generală, ce înseamnă năzbâtia asta ?
pentru textul : drum imprecis deDesigur ca prezenta unei poezii scrise de mine in topul alcatuit de Alma imi rapeste aparent din obiectivitate insa tin sa precizez ca initiativa este pe deplin laudabila... nu inteleg ce e rau atunci cand un coleg de site isi spune public opinia? Eu cred ca au fost deranjati mai degraba cei care tin mereu sa iasa in evidenta, sa fie apreciati oriunde si prin orice mijloace... parerea Almei ma bucura, insa asta nu are asupra mea efectul pe care l-am vazut in comentariile anterioare... daca ar fi fost altii nu m-as fi suparat... nu sunt invidios si stiu ca in genul acesta de medii trebuie incurajate initiativele si libertatea de a exprima opinii. Cred ca nevoia acesta maladiva de a vrea sa fim mereu cei mai cititi, cei mai comentati, cei mai ascultati naste frustrari inutile si discutii sterile departe de ceea ce inseamna cu adevarat o polemica. Nu pricep de ce parerea Almei este atat de contestata... din cate mai stiu si eu are o experienta indelungata in analiza textelor si o cultura literara solida... si credeti-ma acelasi lucru l-as fi spus despre ea si daca nu figuram in topul cu pricina... acum Ela tu poti spune ca e vorba de false valori... e opinia ta si primeste din partea mea respectul cuvenit... am si eu o nemultumire: pseudonimul meu nu-i nici suav, nici cantabil si nici sonor... in logica unor comentatori de aici ce-ar trebui sa fac? Propun ca Virgil sa aleaga 5 persoane care sa faca la sfarsitul fiecarei luni o astfel de ierarhie iar confruntarea acestor opinii sa determine aparitia unui gen de top... noi ceilalti putem desigur sa ne postam concluziile personale sub forma de comentarii.
pentru textul : Cel mai, Cea mai dee foarte inteligent inceput acest text. cu buricul. buricul ca origine, buricul ca interior, buricul ca gol. totul se transforma aici. de la placerea de a fi babrbat, de a gusta ploaia, la transformarea in teren arid, foarte sugestiva si expresiva. ceva gen Amélie Poulain, in scena lesinului ei. trecerea se produce in altceva. ca materie. mi-a placut mult acea carapace, suta de ani, tandretea si patul, ca moment amanat. finalul si ticul parului, are ar trebui...taiat?, parul adica, e ca un suflu care acorda o pauza. o pauza ca fiecare om sa stea cu acel om care i-a fost ales.
pentru textul : el moare deD-le Gorun, Paul, Silvia, pentru timpul, disponibilitatea, rezonanţa şi indulgenţa voastră, mulţumesc!
pentru textul : Scurtmetraj cu bărbat şi femeie deVirgil te rog citeste cu atentie... "tentatie careia cadem prada ciclic fiecare dintre noi"... asta ma implica si pe mine dupa regulile logicii, deloc ecvestre, inca general valabile. As fi preferat sa nu te simti ofensat ci sa iti spui parerea asupra propunerii mele... in comentariul meu exista o propunere... pe mine cel putin a inceput sa ma plictiseasca cliseul acesta in care cineva arunca o piatra si apoi tace asteptand ca zece intelepti sa incearce sa o dreaga... desi povestea imi aduce aminte cumva de Israel si S.U.A daca intelegi ce vreau sa zic.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui dePe ici, pe colo, urmează să mai lucrezi, deși cred că vei lasă textul în forma aceasta. Este emoționant poemul, nu sunt patriot decât, cum se spune, la olimpiadele de gimnastică, dar mi-a dat o lacrimă, citind. Finalul foarte bun, interesant ar fi dacă e inspirație de moment sau pregătit de ceva vreme. E un text care trebuia scris.
pentru textul : românia perfect I deAlma, daca ar fi sa compari poezia pe care o scrii cu filele de jurnal, cred ca ai face o mare greseala. Nu cred ca poti spune ca astfel de texte sunt "slabute"; ca fila de jurnal este bine scrisa. Si cred ca scrisul si pe linia aceasta nu poate decat sa iti foloseasca... Cel putin mie mi-a facut placere sa te citesc si astfel. Cat despre descoperirea de suflet, stiu cat te costa, dar ia-o astfel: rezultatul merita :-)
pentru textul : blog de iarnă deAn nou fericit!
Fie ca Noul an să aducă împlinirea năzuinţelor şi multe bucurii românilor oriunde s-ar afla!
Îţi mulţumesc mult, Adargast, pentru gândurile bune şi îţi doresc cât mai multe succese, ţie şi Şarpelui de aramă!
Cu drag
pentru textul : Floarea vieţii deDihotomia eu-lui tău naţional,artificial scindat dar condamnat să nu fie niciodată întreg aşa cum năzuieşti,pare un crâmpei de baladă. Balada dezrădăcinării, a unui rătăcitor, a unui Ashaverus sui-generis, care spre deosebire de originalul, se simte acasă în călătoria sa continuă spre aceeaşi patrie.
"din când în când, totuși,
sufletul
simțea nevoia
peste margini să-și tragă
pielea strâmtă a unui străin)
nu ştiu ce mai face "românaşul nostru" dar eu zic că acest text sensibil, difuz în reproşul lui, care creează şi alte subsecvenţe dihotomice în mintea cititorului, merită o peniţă.
pentru textul : Dus-întors dea fost o zi faină. acest text este mai bătrânel. a luat acum o formă aproape finală. m-a bucurat semnul tău gentil, Mariana! O seară frumoasă vouă!
pentru textul : mi s-ar lumina ochii de indiferență dede ce nu folosești HCODE pentru imagine?
pentru textul : criptografii deVirgil să ști că am așteptat o zi cu răspunsul ca să mă calmez. Să nu-mi scriu nervii în continuare. Așadar pot să-ți spun liniștit că ai comentat ca o domnișoară. De unde pînă unde nervii sunt interziși în poezie și la liber în proză, nu știu. Adevărul e că îi prefer oricînd, oricărei tristeți. Și sunt convins că, în situația dată, doar domnișoarele ar apela la tristețe. Nu Virgile. Cînd fratele tău e chiar mai șacal decît un păduche Nu ajunge să fi trist. Eu chiar îi spun acestei morale fripturiste de măcelari cretini pe nume nu doar oftez "semnificativ"... Tu ști foarte bine... încă de la romani, așa încep războaiele fratricide: cu mutilări publice de animale, cu crima "de kiki și de miki", cu plictisul care îți vinde circ și carne vie la colț de stradă. Și dacă unii mai cred că e mai bine să fim calmi și cel mult triști, se înșeală amarnic: cine omoară azi un bou așa...de florile mărului...mîine poate se uită ciudat de roșu la tine...și să devi nervos doar atunci va fi prea tîrziu...
pentru textul : Bestial Planet decea de a doua strofă mai poate fi lucrată. însensul eliminării unor cuvinte în plus. în rest, deşi singurătatea este prea mult băgată în seamă în poezie, mi se pare că ai atins-o cu tâmpla...
pentru textul : Poate cel mai mare pericol deVlad, măiastrule, iată cum mă nedumerești tu...
pentru textul : fruct deAdriana, sa ma ierti, dar alt poem decat "da, Rodea, într-un mâine utopic mă voi numi Sonia cea îndelung zămislită în ceara păcatului" n-am gasit pe aici desi am cautat, cu atat mai mult cu cat poemul l-am gasit recomandat pe agonia cu comentariu favorabil in aceeasi idee de la Emilian si de la Valeriu si de la Pal, de la toti deodata adica. Rosinante.
pentru textul : poveste cu nuferi deA fost părerea mea despre acest text, că există un potențial deosebit, chiar dacă mai poate fi lucrat. Totul este perfectibil nu-i așa? Crede-mă că am înțeles pe deplin scopul peniței și nu am făcut niciodată abuz. Dacă mie, ca lector mi-a plăcut un text și am găsit de cuviință, l-am evidențiat, ca și cum aș fi aplaudat. De ce? Pentru ca artistul să nu aibă impresia că se desfășoară într-o sală goală. Acum, eu nu vreau să forțez în nici un fel nota, dar mie îmi cereți să justific fiecare gest, pentru fiecare peniță am de dat cîte două extemporale, de ce nu pretinzi aceasta de la toată lumea, inclusiv de la cei care au o responsabilitate mult mai mare?
pentru textul : Alt fel de iubire descrii destul de bine proză dar conținutul acestul text mi se pare dezlînat și fad. și te asigur că l-am citit cu toată atenția. am simțit o vagă influență din marin preda. dar s-ar putea să mă înșel. probabil mai corect o influență a unei anumite școli de a scrie proză.
pentru textul : M de la mag debobadil, nu ştiam că eşti şi papagal. mă impresionezi!
pentru textul : mic pamflet de neputinţă. 2. deDepărtarea dintre silabă și cuvânt pare să exprime o detașare, dar și un interval de criză, un protest față de un timp paradisiac. Faptul că a avut loc o ruptură în cuvânt este și expresia apariției celor câteva mii de limbi ce se vorbesc pe pământ. Poemul pare o rugă dublă. Observ nevoia de a scrie atât despre timpul perfect, redus la eternitate, „atunci”, cât și despre timpul prezent, supus trecerii, sugerate de verbul „așteaptă”. Ingenioasă opoziția dintre verbele „te-am văzut” și „te simt” în contextul dat, având în vedere că în primul caz, vederea a avut loc în condiția apropierii, pe când simțirea are loc în condiția depărtării. Luv spune că silaba „așteaptă”, deși în text cuvântul „așteaptă” silaba. Ce va fi vrut să spună? Mă întreb încotro a plecat silaba și dacă nu cumva e un act de voință în a trimite silaba în lume? Poemul ascunde noțiunea spațiului, lăsând la vedere doar timpul. Aș spune că primul „acum” din versul al doilea reprezintă spațiul. Îmi dă ocazia să susțin că dimensiunile spațiului și timpului se pot substitui uneori cu scopul de a modifica reguli sau stări de lucruri depășite. Notă: nu prea mă împac bine cu poziționarea virgulelor. M-au cam încurcat la citit.
pentru textul : Am rămas să te scriu deNu chiar dar te apropii. Sunt doua expresii populare: "intr-o mica de ceas" - intr-o clipita, chindie (nu e chiar atat de strain) - timp al zilei catre apusul soarelui si un arhaism: privití - a saluta înclinându-se și manifestându-și bucuria. Am fost fascinata de cuvinte vechi care nu se mai folosesc dar au o vibratie lirica interioara, o muzicalitate aparte. O parte dintre acestea (dl Mircea Dinutz cu acribia care il caracterizeaza le-a numarat si sunt 56) le-am cuprins intr-un volum de versuri intitulat "Atocmiri" (atocmire - armonie, potrivire). Am fost convinsa ca unii dintre cititori vor fi incantati de acest experiment liric iar altii vor considera ca e doar o "gaselnita" si inca una nu dintre cele mai reusite. Si asa s-a si intamplat. Printre cei care m-au receptat asa cum mi-as fi dorit se numara si Paul Blaj. Ca sa inchei pe un ton vesel, cineva a afirmat ca sunt cuvinte care suna ca in limba cumana.
pentru textul : fantezie deda, cred ca ceea ce atrage atentia asupra acestui text este mina sigura. precum si abilitatea de a evita capcanele retoricii sau ale "lirismului", atit de frecvente in poezia feminina pe care o intilnesti astazi. fascinant versul "ceva ce dumnezeu a unit trebuie să rămână unit iar dacă eu reușesc să schimb asta e doar meritul meu"... prin profunzimea lui filozofica
pentru textul : claustro deAnna, nu e vorba de cliseul propriu-zis "inger alb", ci, mai degraba, de de-cliseizare: e vorba de asistenta mea, care purta halat alb (nu verde, albastru etc asa cum se mai poarta). Si mai avea unghiile vopsite in negru. Mi-ar fi placut sa descifrezi acest fapt destul de banal inainte sa banuiesti tautologii :).
pentru textul : Viraj mult prea strâns deCred că textul a meritat să fie remarcat. De aceea revin. Las şi eu un semn strălucitor.
pentru textul : povestea borangicului înflorit ▒ detotul e acolo dedesubt
cum primăverile sunt iarna seminţe
mi-aud razele scurse pe zidurile de carne
trandafirii au petale fluturi
zboară revin pe aceeaşi tulpină
cana legată de inima fântână
buzele tale arse coboară în labirint
de câte ori te privesc visând
totul e acolo dedesubt
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 decopiii pe care îi vom avea şi timpul
ce o să-i prelungească spre braţele chemare
Chiar foarte inspirat titlul din reluare. :)
pentru textul : Poem intravilan de"număra până cinci, îţi zic"
sau: numără până la cinci?
E oare corect să foloseşti punctuaţia, şi sa continui apoi după punct cu literă mică? Întreb şi eu!
pentru textul : inocenţa de"Din trupul eterat al eremitului nu rămîne decât dorul de isihie."
Niște cuvinte tare ermetice care nu ar vrea să iasă afară de sub pat nici dacă ai vrea să le scoți trăgându-le de ureche!
pentru textul : Cântecul monahului care nu am fost deEu mă minunez să citesc astfel de texte și de comentarii pe un site de literatură, care site are un Regulament "de bun simț" și care Regulament trebuie respectat, "de la vlădică la opincă". Lucrurile sunt simple. În contul Aranca au postat X, Y, Z. Atât timp cât X, Y sau Z a postat în contul Aranca și a avut și alt cont pe Hermeneia, contul Aranca a inclus o clonă. Clone multiple au mai existat și pe alte site-uri și astfel de experimente au mai fost incluse și în alte cărți. Acum, că s-au lămurit lucrurile, vă doresc succes mai departe și... scrieți băieți / fete / mixt, numai scrieți bine!
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deam modificat primul text. pentru a fi mai aproape de ceea ce cred eu ca vrea sa fie haiku
pentru textul : doliu de iulie deAutenticism, o bucățică de viață reală construită cinematografic...Frumos film! Mi-ar fi plăcut și mai mult să fie verbele la prezent, ar fi mai percutant textul (dacă stai să te iei după mine...). Dear, ne mai citim!
pentru textul : aproape noapte pe grant dePagini