Cred că are dreptate Andu, fiindcă și pentru mine a fost cam necofortabil să citesc finalul care seamănă cu știrile de la ora 17 :) sau cu cele în care prezentatorul spune: „vă avertizăm că urmează imagini care ar putea să vă afecteze emoțional” :) Desigur, acestea fac parte din viață, se întâmplă, dar în cazul de față pare un final prea căutat, prea atent e distrasă atenția lectorului către altceva și dintr-o dată, zdrang!, s-a dus și concediu, și iubire, și viață, și tot... Mă gândesc, oare nu ar fi bine să se termine textul la “pe roşu”? Pe de altă parte și Adrian are dreptate în ce privește contrastul dintre pofta de viață și moartea subită. Aș lăsa moartea, ca final al acțiuni, o opțiune în imaginația lectorului. E doar o părere.
Despre ghilimele: se recomandă forma 99 jos la începutul citării și 99 sus la finalul citării.
Are imagini bine încadrate în rame de cuvinte şi o stare care fuzionează printre acestea.
Ceea ce deranjează un picuţ este vecinătatea celor doi de ,,acolo", chiar dacă se pare că desemnează locaţii diferite. Aş mai elimina expresia ,,cu picioarele", asta doar dacă nu are o semnificaţie deosebită pe care eu nu am descoperit-o, caz în care îmi asum vina.
E un poem care îmi dă senzaţia de translatare, dincolo de linia orizontului, linia aceea imaginară care uneşte cerul cu pământul.
Ioana, observații pertinente. Am să fac unele modificări, la final. Mai este și lupul încolțit, uneori, și felul în care reacționează/ripostează este fascinant, prin agresivitatea extremă. Și-apoi, în poezie este totul posibil... Onorat, de trecere și semn! Cu amiciție,
Primele trei strofe au o idee buna, remarc in special primele trei versuri. Am remarcat doua sensuri diferite de perceptie. Noi "atingem focul" si focul "nu ne poate atinge". Finalul mi se pare slab... ai diluat mesajul, ai focalizat atentia intr-un moment in timp. Stereotipul cu sangele zvacnind in vene da o senzatie acuta de "deja-vu" (scuze cacofonia). Partea cu "dupa o vizita a cuiva drag" ...pe langa faptul ca suna slab, transforma prima parte intr-una umana, comuna, banala. Ideea din ultimele doua versuri e buna, dar nu salveaza finalul. Ialin
Ia incearca sa fii mai dur daca poti. Sunt curioasa. Oricum nu poti emite o parere generala despre un autor in functie de patru-cinci texte. Si nu ai de unde sti daca opiniile tale sunt pertinente. Au fost mari critici in istoria literaturii care au emis pareri ce s-au dovedit in timp eronate. Cand comentezi aspru o poezie trebuie sa dispui de lecturi consistente si bine structurate. Nu cred ca se poate asocia unei poezii de respiratie scurta un amalgam de "optzecism" si "dogmatism". Din Ioan Alexandru am citit destul de putin. Un typo in comentariul tau: "uite ma uit". Iti lipseste stilul si eleganta in critica. Tie iti place atacul, fronda. Am mai primit critici dar le-am suportat. Vezi Aranca, Hialin. cu ganduri bune si in asteptarea criticilor aspre, Violeta
Domnul Sămărghițan, eu am impresia că dumneavoastră fie faceți o glumă fie v-ați apucat să reinventați roata. Nu cred că mai este nevoie să demonstrez de ce din punct de vedere literar și gramatical argumentația dumneavoastră din a doua parte este fundamental greșită dar mă amuză faptul că o susțineți și trageți concluzia din final. Evident, probabil că dacă ar fi după dumneavoastră toată Sfînta Scriptură e tradusă greșit și ar trebui retradusă și probabil că s-ar obține cine știe ce. Hai să fim serioși, acea formă genitivală din „Apocalipsa lui...” nu se referă la Isus care oferă descoperirea, revelația sau cum vreți să îi spunem ci se referă la cel căruia i se oferă această revelație. În sensul acesta nu aveți dreptate spunînd că au fost mai mulți martori sau receptori. Fiecare dintre aceste „apocalipse”, fie că este vorba de cea „a lui Daniel” sau altele (și aici vă contrazic cu privire la capitolul 24 din Matei fiindcă acolo termenul de „apocalipsă” este folosit mai degrabă teologic decît literar pentru că nu a fost vorba de nici o „apocalipsă” în sensul „epifanic” al cuvîntului), deci în toate aceste „apocalipse” revelația este oferită doar unui singur om. De aceea pe mine expresia „chiar unii teologi susțin aceasta” nu mă impresionează cu nimic. Treaba teologilor este să integreze rezultatul hermeneuticii și exegezei într-o concluzie pe care ei o numesc „teologie” dar analiza literară și corectitudinea gramaticală nu sînt chestiuni „teologice” (deci subiective) ci științifice (deci obiective) iar eu am explicat acolo de ce, obiectiv vorbind, un anumit lucru e corect și un altul nu este. Nu este vorba aici despre a „împăca și pe unul și pe altul”. 1 + 1 fac 2 și nu fac 3 (cel puțin la mine în contul din bancă). Dacă la dumneavoastră sau la altcineva ar veni „teologi” și ar spune că nu e așa, asta poate fi eventual privită cu condescendență dar nu poate fi luată în serios. Părerea mea. Și nu cred ca trebuie să ne supărăm cînd nu avem dreptate. Adevărul nu e un monopol ci o realitate mai mult sau mai puțin incomodă.
eu o sa indraznesc sa fiu limpede:
1)spatiul din subsolul textelor este destinat comentatiilor pe text. nu profetiilor, nu psihanalizei, nu socializarii. daca aveti neclaritati privind destinatia lui, cititi regulamentul locului.
2) da, putem spune ca penitele se acorda preferential, dar numai conform acestui rationament: daca eu prefer un text (repet: un text, nu un autor) il evidentiez printr-o penita. la fel procedeaza si ceilalti membri ai sitului. si la fel va indemn si pe dvs. sa faceti. cat despre acuze ca cele de mai sus, e podul plin; si toate vin de la cei care, in loc sa-si imbunatateasca prorpiul stil, mor de grija altuia.
3) editorii si directorul sitului au datoria de a muta textele considerate nesatisfacatoare ca realizare artistica in santier. chiar aceasta mutare e un semnal ca ceva nu-i bine acolo. sigur, ideal e sa primit si un comentariu justificator...dar uneori tacerea spune destule. nu credeti? ce sa spui sub un text care s-a nascut mort?
4) despre textele mele puteti vorbi in subsolul acestora.
5) asa cum si eu voi vorbi despre ale dumneavoastra, atunci cand voi considera ca am ceva de spus, in subsolul aferent lor.
(translation for Marina’s poem) sometimes the mountains that deliver walls dream of women's breath the youth impregnates the stone becoming tombstone over butterflies’ sleep sometimes the walls that deliver death stretch across gestating dreams you freely consent to being the helpless prey chained within abdication of shadows
dom'le pentru prima data in viata dau o penita de aur dupa ce am citit un sfert de text dar nu ma mai pot opri din ris. Asa ris n-am mai tras de multa vreme. Dom'le mi-ai facut ziua. Mata esti geniu dom'le.
da, autorul are dreptate " doctorul" indiferent la cine-i trimiterea facuta dat fiind ca oamenii-n majoritate vad in "doctor" un domnezeu doctore deci este o formula de apel fericita . Am o afectiune la ingeri si ma voi corecta vazind alt fel de aripi,aripi albastre de fluturi. sau aripi negre de fluturi sau aripi, doar aripi, nu veau sa vad aripi albe,parca ma apopie prea mult de moarte.Si nu vreau miros de tamiie.Fluturii sint reali, ingerii...unde-s ingerii... se duc odata cu copilaria si revin odata cu apusul final. nu al zeilor.
Nu este vorba de miopie. Exista tehnic o diferenta intre ceea ce este identificat ca "spatiu" in "textarea" unde tu editezi un text/comentariu ce urmeaza sa fie postat (pe de-o parte) si ceea ce browserul afiseaza drept "spatiu" (pe de alta parte). exista multiple cauze. Cel putin una este faptul ca se folosesc font-uri diferite in cele doua instante.
am citit de 3 ori si mi a placut dansul. acesta e si una din credinta mea, ca mereu in poezie cantecul, bucuria, sarbatoarea sunt posibile indiferent ce si cum. o singura obiectie: ma gandesc ca termenul iarna nu satisface criteriul coerentei a la k lehrer.
Citesc frecvent astfel de texte. Ar fi bine sa revii cu tavalugul peste poem si apoi, dupa ce cade o zapada peste suprafata astfel igienizata, sa urmaresti cuvintele care au rezistat acestui "holocaust". Unele incoltesc si apar, pline de vigoare. Asa le-am simtit pe unele. Pe altele - nu. Sa ai pace, Dancus
ah, muntele...dati mi un trup..doua ...trei.. imi place modelarea din final, a ridica din indoiala. acu trebuie sa mi imaginez curcubeul din lut ca un fel de plastilina colorata, nu?
poemele tale au ceva din farmecul unui barbat care e fie mereu chic lasand impresia ca nici macar nu ii pasa de asta.
o lejeritate care, daca e studiata, atunci...e foarte bine studiata.
aici m-am impiedicat (usor) la acea evidenta parca prea evident subliniata, in comparatie cu restul. dar, trecand peste asta, plec de aici incantata.
am citit textul si nu cred ca am inteles sau simtit mare lucru. vad o simpla "aruncare cu cuvinte". ce vrea sa insemne "avortați verbal"? ce are inflatia cu îngerii? ce vrea sa spuna "Unde inima bate intermitent..."? nu cred ca orice azvirlire cu cuvinte bombastice sau ciudate este poezie
remarc mesajul care, în ziua de azi, nu poate fi apreciat decât la modul superlativ. te felicit pentru idee și felul în care asociezi lumea poeziei cu cea a copilăriei, ceea ce merită cu prisosință o săracă peniță de aur. cu considerație, mircea nincu.
Un fel de Alice in tara minunilor. Dar altfel. De la un cap la altul. Nu fara sa plictiseasca, ci incantand. "Dar une sunt zapezile de antart?". Sau, aici "Unde sunt oare povestile de odinioara?". Care sa ne readuca intr-o mirifica copilarie privite, insa (din pacate), prin ochii mturitatii.
D-le Barb, chiar n-aveţi de ce să vă cereţi scuze. N-am insinuat nimic, pur şi simplu mi-am amintit de-un fragment din acea cartea (e o nuveluşă metaforico-ironico-fantastică, inteligent scrisă, din colecţia "cartea de pe noptieră").
maria, trebuie sa ma arat uimit si deopotriva admirativ fata de aceasta poema a ta. din cand in cand iti ies scantei din penita, semn ca esti talentata, as spune "hăruită" cu un dar mai presus de a ta intelegere. precum si poemul de mai sus. intru si eu in puerilul joc al hermeneilor si iti acord o penita. Crăciun fericit!
A, e ok :)
Mariana, multumesc pentru impresie. Eu am avut ceva dubii cu poemul asta, a mai avut ceva forme si ce pot sa spun e ca uneori eu tai asa versurile in gand, dar s-ar putea sa nu fie cea mai inspirata alegere.
O sa-l mai iau la "verificat" curand. Multumesc sincer pentru interes si sfaturi.
Ca să mă faci praf, Raluca, tre' s-aduni multă ploaie, desene animate şi dinţi de lăptic. Plus de asta, car mereu cu mine două sprayuri Pronto (am auzit că-s şi antibacteriene). Psss, şi-a dispărut!
Virgil, am luat notă de intervenția ta și o respect. Asta nu înseamnă că sunt neapărat de acord cu cele spuse de tine. Comentariul meu inițial la acest text nu conține, cred eu, niciun atac la persoană, ci doar o ironie, o înțepătură literară, spune-i cum vrei tu. Eu nu am spus că autorul ar fi așa și pe dincolo, ci doar că el folosește murături găsite prin cămara sa în loc de idei poetice proaspete. Asta este și va rămâne părerea mea despre acest autor, adică nu despre autor, da? ci despre cum acest autor se exprimă pe aici, pe Hermeneia. Eu una nu m-aș ofusca niciodată dacă cineva m-ar ataca ironic pe texte mai ales dacă aș simți înțepătura în față și nu în spate, cred că înțelegi pe deplin ce zic. Foarte probabil nu voi mai comenta acest autor până va scrie și altceva decât am citit aici și în mai toate textele sale de până acum și sper că astfel voi fi scutită de înjuriile lui la adresa mea rămase nepedepsite pe motiv că, vezi Doamne, sunt doar răspunsuri la hărțuielile mele literare.
Cu toate acestea eu am așa, un educated guess că tu știi foarte bine despre ce este vorba în propoziție dar intervii într-o încercare mai mult decât lăudabilă de a păstra o atmosferă relaxată pe site, lucru pentru care, am spus-o, te respect.
Și de aceea, mă repet pentru ultima oară, voi înceta să comentez acest autor veleitarist însă lipsit de talent până mi se va oferi șansa de a spune altceva în afara celor deja răs-spuse aici.
Margas
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mulțumesc frumos!
pentru textul : Friends deCred că are dreptate Andu, fiindcă și pentru mine a fost cam necofortabil să citesc finalul care seamănă cu știrile de la ora 17 :) sau cu cele în care prezentatorul spune: „vă avertizăm că urmează imagini care ar putea să vă afecteze emoțional” :) Desigur, acestea fac parte din viață, se întâmplă, dar în cazul de față pare un final prea căutat, prea atent e distrasă atenția lectorului către altceva și dintr-o dată, zdrang!, s-a dus și concediu, și iubire, și viață, și tot... Mă gândesc, oare nu ar fi bine să se termine textul la “pe roşu”? Pe de altă parte și Adrian are dreptate în ce privește contrastul dintre pofta de viață și moartea subită. Aș lăsa moartea, ca final al acțiuni, o opțiune în imaginația lectorului. E doar o părere.
Despre ghilimele: se recomandă forma 99 jos la începutul citării și 99 sus la finalul citării.
pentru textul : Concediul deAre imagini bine încadrate în rame de cuvinte şi o stare care fuzionează printre acestea.
pentru textul : plumb și lumină deCeea ce deranjează un picuţ este vecinătatea celor doi de ,,acolo", chiar dacă se pare că desemnează locaţii diferite. Aş mai elimina expresia ,,cu picioarele", asta doar dacă nu are o semnificaţie deosebită pe care eu nu am descoperit-o, caz în care îmi asum vina.
E un poem care îmi dă senzaţia de translatare, dincolo de linia orizontului, linia aceea imaginară care uneşte cerul cu pământul.
Ioana, observații pertinente. Am să fac unele modificări, la final. Mai este și lupul încolțit, uneori, și felul în care reacționează/ripostează este fascinant, prin agresivitatea extremă. Și-apoi, în poezie este totul posibil... Onorat, de trecere și semn! Cu amiciție,
pentru textul : doină pe potriva sorții dePrimele trei strofe au o idee buna, remarc in special primele trei versuri. Am remarcat doua sensuri diferite de perceptie. Noi "atingem focul" si focul "nu ne poate atinge". Finalul mi se pare slab... ai diluat mesajul, ai focalizat atentia intr-un moment in timp. Stereotipul cu sangele zvacnind in vene da o senzatie acuta de "deja-vu" (scuze cacofonia). Partea cu "dupa o vizita a cuiva drag" ...pe langa faptul ca suna slab, transforma prima parte intr-una umana, comuna, banala. Ideea din ultimele doua versuri e buna, dar nu salveaza finalul. Ialin
pentru textul : Bu Liu deIa incearca sa fii mai dur daca poti. Sunt curioasa. Oricum nu poti emite o parere generala despre un autor in functie de patru-cinci texte. Si nu ai de unde sti daca opiniile tale sunt pertinente. Au fost mari critici in istoria literaturii care au emis pareri ce s-au dovedit in timp eronate. Cand comentezi aspru o poezie trebuie sa dispui de lecturi consistente si bine structurate. Nu cred ca se poate asocia unei poezii de respiratie scurta un amalgam de "optzecism" si "dogmatism". Din Ioan Alexandru am citit destul de putin. Un typo in comentariul tau: "uite ma uit". Iti lipseste stilul si eleganta in critica. Tie iti place atacul, fronda. Am mai primit critici dar le-am suportat. Vezi Aranca, Hialin. cu ganduri bune si in asteptarea criticilor aspre, Violeta
pentru textul : Șoapte deDomnul Sămărghițan, eu am impresia că dumneavoastră fie faceți o glumă fie v-ați apucat să reinventați roata. Nu cred că mai este nevoie să demonstrez de ce din punct de vedere literar și gramatical argumentația dumneavoastră din a doua parte este fundamental greșită dar mă amuză faptul că o susțineți și trageți concluzia din final. Evident, probabil că dacă ar fi după dumneavoastră toată Sfînta Scriptură e tradusă greșit și ar trebui retradusă și probabil că s-ar obține cine știe ce. Hai să fim serioși, acea formă genitivală din „Apocalipsa lui...” nu se referă la Isus care oferă descoperirea, revelația sau cum vreți să îi spunem ci se referă la cel căruia i se oferă această revelație. În sensul acesta nu aveți dreptate spunînd că au fost mai mulți martori sau receptori. Fiecare dintre aceste „apocalipse”, fie că este vorba de cea „a lui Daniel” sau altele (și aici vă contrazic cu privire la capitolul 24 din Matei fiindcă acolo termenul de „apocalipsă” este folosit mai degrabă teologic decît literar pentru că nu a fost vorba de nici o „apocalipsă” în sensul „epifanic” al cuvîntului), deci în toate aceste „apocalipse” revelația este oferită doar unui singur om. De aceea pe mine expresia „chiar unii teologi susțin aceasta” nu mă impresionează cu nimic. Treaba teologilor este să integreze rezultatul hermeneuticii și exegezei într-o concluzie pe care ei o numesc „teologie” dar analiza literară și corectitudinea gramaticală nu sînt chestiuni „teologice” (deci subiective) ci științifice (deci obiective) iar eu am explicat acolo de ce, obiectiv vorbind, un anumit lucru e corect și un altul nu este. Nu este vorba aici despre a „împăca și pe unul și pe altul”. 1 + 1 fac 2 și nu fac 3 (cel puțin la mine în contul din bancă). Dacă la dumneavoastră sau la altcineva ar veni „teologi” și ar spune că nu e așa, asta poate fi eventual privită cu condescendență dar nu poate fi luată în serios. Părerea mea. Și nu cred ca trebuie să ne supărăm cînd nu avem dreptate. Adevărul nu e un monopol ci o realitate mai mult sau mai puțin incomodă.
pentru textul : Apocalipsa dupa Dancus dedin
nimic nu mi se pare mai înălţător
decât îndemnul şi calea de urmat
pentru sufletul meu neliniştit
căzut acum în smerenie
în
nimic nu pare mai înălţător
drumu-i pietros, troiţa decolorată
ruginesc cuiele durerii în sufletul
căzut acum în smerenie
Mulţumesc Anna, pentru aprecierea şi părerea ta corectă.
pentru textul : Mi se pare că intră cuvintele în mine deeu o sa indraznesc sa fiu limpede:
1)spatiul din subsolul textelor este destinat comentatiilor pe text. nu profetiilor, nu psihanalizei, nu socializarii. daca aveti neclaritati privind destinatia lui, cititi regulamentul locului.
2) da, putem spune ca penitele se acorda preferential, dar numai conform acestui rationament: daca eu prefer un text (repet: un text, nu un autor) il evidentiez printr-o penita. la fel procedeaza si ceilalti membri ai sitului. si la fel va indemn si pe dvs. sa faceti. cat despre acuze ca cele de mai sus, e podul plin; si toate vin de la cei care, in loc sa-si imbunatateasca prorpiul stil, mor de grija altuia.
3) editorii si directorul sitului au datoria de a muta textele considerate nesatisfacatoare ca realizare artistica in santier. chiar aceasta mutare e un semnal ca ceva nu-i bine acolo. sigur, ideal e sa primit si un comentariu justificator...dar uneori tacerea spune destule. nu credeti? ce sa spui sub un text care s-a nascut mort?
4) despre textele mele puteti vorbi in subsolul acestora.
5) asa cum si eu voi vorbi despre ale dumneavoastra, atunci cand voi considera ca am ceva de spus, in subsolul aferent lor.
o seara frumoasa
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III deAmintiri, Adriene, Amintiri
pentru textul : Amintiri cu tata de(translation for Marina’s poem) sometimes the mountains that deliver walls dream of women's breath the youth impregnates the stone becoming tombstone over butterflies’ sleep sometimes the walls that deliver death stretch across gestating dreams you freely consent to being the helpless prey chained within abdication of shadows
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 dedom'le pentru prima data in viata dau o penita de aur dupa ce am citit un sfert de text dar nu ma mai pot opri din ris. Asa ris n-am mai tras de multa vreme. Dom'le mi-ai facut ziua. Mata esti geniu dom'le.
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deștii la ce aș renunța? Uite la versurile 2, 3. Și la ultima parte. Aș lăsa-o în coada peștelui. și nu aveai dreptate, chiar este o scriere super ok.
pentru textul : De vorbă cu Sylvia Plath deda, autorul are dreptate " doctorul" indiferent la cine-i trimiterea facuta dat fiind ca oamenii-n majoritate vad in "doctor" un domnezeu doctore deci este o formula de apel fericita . Am o afectiune la ingeri si ma voi corecta vazind alt fel de aripi,aripi albastre de fluturi. sau aripi negre de fluturi sau aripi, doar aripi, nu veau sa vad aripi albe,parca ma apopie prea mult de moarte.Si nu vreau miros de tamiie.Fluturii sint reali, ingerii...unde-s ingerii... se duc odata cu copilaria si revin odata cu apusul final. nu al zeilor.
pentru textul : alergie la îngeri deO părere, într-adevăr, echilibrată şi demnă, atât de autor, cât şi de poetul pe care îl reaminteşte minţilor şi sufletelor noastre.
pentru textul : Adrian Păunescu - un poet liber deNu este vorba de miopie. Exista tehnic o diferenta intre ceea ce este identificat ca "spatiu" in "textarea" unde tu editezi un text/comentariu ce urmeaza sa fie postat (pe de-o parte) si ceea ce browserul afiseaza drept "spatiu" (pe de alta parte). exista multiple cauze. Cel putin una este faptul ca se folosesc font-uri diferite in cele doua instante.
pentru textul : Străin deam citit de 3 ori si mi a placut dansul. acesta e si una din credinta mea, ca mereu in poezie cantecul, bucuria, sarbatoarea sunt posibile indiferent ce si cum. o singura obiectie: ma gandesc ca termenul iarna nu satisface criteriul coerentei a la k lehrer.
pentru textul : mensura deCitesc frecvent astfel de texte. Ar fi bine sa revii cu tavalugul peste poem si apoi, dupa ce cade o zapada peste suprafata astfel igienizata, sa urmaresti cuvintele care au rezistat acestui "holocaust". Unele incoltesc si apar, pline de vigoare. Asa le-am simtit pe unele. Pe altele - nu. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Val de timp /Vague de temps deah, muntele...dati mi un trup..doua ...trei.. imi place modelarea din final, a ridica din indoiala. acu trebuie sa mi imaginez curcubeul din lut ca un fel de plastilina colorata, nu?
pentru textul : pontificală depoemele tale au ceva din farmecul unui barbat care e fie mereu chic lasand impresia ca nici macar nu ii pasa de asta.
o lejeritate care, daca e studiata, atunci...e foarte bine studiata.
aici m-am impiedicat (usor) la acea evidenta parca prea evident subliniata, in comparatie cu restul. dar, trecand peste asta, plec de aici incantata.
pentru textul : Poate mâine... deam citit textul si nu cred ca am inteles sau simtit mare lucru. vad o simpla "aruncare cu cuvinte". ce vrea sa insemne "avortați verbal"? ce are inflatia cu îngerii? ce vrea sa spuna "Unde inima bate intermitent..."? nu cred ca orice azvirlire cu cuvinte bombastice sau ciudate este poezie
pentru textul : Alter ego dein varianta initiala, fusesera "cristale de...".
pentru textul : am motivele mele destiu ce-s piritele, dar mi-am zis sa "strang suburul" ceva mai mult.
ok, corectez.
corect! il modific si il iau in serios. mare multam!
pentru textul : să deremarc mesajul care, în ziua de azi, nu poate fi apreciat decât la modul superlativ. te felicit pentru idee și felul în care asociezi lumea poeziei cu cea a copilăriei, ceea ce merită cu prisosință o săracă peniță de aur. cu considerație, mircea nincu.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deUn fel de Alice in tara minunilor. Dar altfel. De la un cap la altul. Nu fara sa plictiseasca, ci incantand. "Dar une sunt zapezile de antart?". Sau, aici "Unde sunt oare povestile de odinioara?". Care sa ne readuca intr-o mirifica copilarie privite, insa (din pacate), prin ochii mturitatii.
pentru textul : prințesa oarbă, ariciul și colivia de aur deD-le Barb, chiar n-aveţi de ce să vă cereţi scuze. N-am insinuat nimic, pur şi simplu mi-am amintit de-un fragment din acea cartea (e o nuveluşă metaforico-ironico-fantastică, inteligent scrisă, din colecţia "cartea de pe noptieră").
pentru textul : vremea când viaţa mă sărutase prima oară pe gură demaria, trebuie sa ma arat uimit si deopotriva admirativ fata de aceasta poema a ta. din cand in cand iti ies scantei din penita, semn ca esti talentata, as spune "hăruită" cu un dar mai presus de a ta intelegere. precum si poemul de mai sus. intru si eu in puerilul joc al hermeneilor si iti acord o penita. Crăciun fericit!
pentru textul : Tohu vabohu deA, e ok :)
pentru textul : eine kleine musik deMariana, multumesc pentru impresie. Eu am avut ceva dubii cu poemul asta, a mai avut ceva forme si ce pot sa spun e ca uneori eu tai asa versurile in gand, dar s-ar putea sa nu fie cea mai inspirata alegere.
O sa-l mai iau la "verificat" curand. Multumesc sincer pentru interes si sfaturi.
Ca să mă faci praf, Raluca, tre' s-aduni multă ploaie, desene animate şi dinţi de lăptic. Plus de asta, car mereu cu mine două sprayuri Pronto (am auzit că-s şi antibacteriene). Psss, şi-a dispărut!
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele deVirgil, am luat notă de intervenția ta și o respect. Asta nu înseamnă că sunt neapărat de acord cu cele spuse de tine. Comentariul meu inițial la acest text nu conține, cred eu, niciun atac la persoană, ci doar o ironie, o înțepătură literară, spune-i cum vrei tu. Eu nu am spus că autorul ar fi așa și pe dincolo, ci doar că el folosește murături găsite prin cămara sa în loc de idei poetice proaspete. Asta este și va rămâne părerea mea despre acest autor, adică nu despre autor, da? ci despre cum acest autor se exprimă pe aici, pe Hermeneia. Eu una nu m-aș ofusca niciodată dacă cineva m-ar ataca ironic pe texte mai ales dacă aș simți înțepătura în față și nu în spate, cred că înțelegi pe deplin ce zic. Foarte probabil nu voi mai comenta acest autor până va scrie și altceva decât am citit aici și în mai toate textele sale de până acum și sper că astfel voi fi scutită de înjuriile lui la adresa mea rămase nepedepsite pe motiv că, vezi Doamne, sunt doar răspunsuri la hărțuielile mele literare.
pentru textul : Şi atunci m-am ridicat pe sufletele din spate deCu toate acestea eu am așa, un educated guess că tu știi foarte bine despre ce este vorba în propoziție dar intervii într-o încercare mai mult decât lăudabilă de a păstra o atmosferă relaxată pe site, lucru pentru care, am spus-o, te respect.
Și de aceea, mă repet pentru ultima oară, voi înceta să comentez acest autor veleitarist însă lipsit de talent până mi se va oferi șansa de a spune altceva în afara celor deja răs-spuse aici.
Margas
Pagini