Bobadil, exista doua probleme majore, una ai subliniat-o chiar tu. In primul rind e diferenta dintre consumatorul de presa si cel care lucreaza efectiv in presa. Nu ma indoiesc de faptul ca ai invatat cite ceva. Problema romanului e ca stam beton la teorie. Apoi a doua problema, diferenta enorma dintre presa nationala si cea de provincie.
margas, două observații:
- prima, regulamentul hermeneia spune despre comentarii că trebuie:
23.3. să evite pe cît posibil formularea
de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei
altui comentator al textului
- a doua, cutuma pe hermeneia este să nu se pretindă (in limitele rezonabilului) exigențe literare sau gramaticale, tipografice, etc în ce privește comentariile. nu am făcut-o cu nimeni așa că nu o facem nici cu privire la adrian.
teama mea este că intervenția ta la adresa lui a fost provocatoare. nu îți amintesc decît că „cine seamănă vînt culege furtună” și că nu faci decît să confirmi (prin astfel de intervenții sui generis) că ai probleme de natură misandristă și poate chiar o antipatie față de adrian. dacă acesta este cazul îți recomand să îți rezolvi conflictele personale pe alte căi.
however, asta nu se vrea să sune ca un fel de politică anti-conflict. pe hermeneia nu sînt interzise sau descurajate conflictele și disputele cu real conținut literar, artistic, filosofic, etc. dar daca cineva are doar chef să joace bîza probabil că a greșit ușa.
am senzatia ca am mai citit textul acesta undeva. e un text interesant, reusit de straniu dar pe unele locuri poate prea straniu si vag agramat. finalul insa este remarcabil
...Fac acest comentariu în speranţa că vei înţelege, Elena, cât mai corect ceea ce urmează: a scrie poezie nu e ca mersul la biserică - nu te imbraci în hainele bune, intrând sfios în altar, luând o mimică evlavioasă, cântând cu preotul până la transfigurare. Altfel spus, şi ne-alegoric, nu e poetizare. Nu te pui cu faţa la foaie, împrumutând seriozitate şi scriind grav. Spun astea pentru că am impresia, din ce am citit pâna acum la tine, am impresia, spuneam, că tu crezi că poezia este o cale de a infrumuseţa, de a desena etc. Nimic mai fals. Prin poezie devenim mai frumoşi, adevărat, dar asta e altceva. Astfel, în mare spus: naturaleţe, trăire, sugestie, originalitate. Cam astea ar fi unele repere spre poezie.
...Aceasta este părerea mea, şi nu-i musai ca ea să reprezinte adevărul.
Toate bune!
"ultimul frig", da? Am să revin cu amănunte, trebuie poposit mai atent la tine. Nu prea înțeleg ce-i cu gaura cheii; mi se pare cel puțin bizar ca cineva să sufle pe-acolo, nu e un gest prea poetic. Poate mă lămurești. Finalul sună bine de tot... cu corectura (probabil) de rigoare.
Virgil, acest text este mult mai reusit ca primul, transmite exact starile prin care treci, fara pretiozitati si alte inflorituri. Si strofa a doua este interesanta, amintindu-mi de poezia Misiva si trenuletul fantoma a lui Ioan Peia.
ai dreptate, am înţeles altceva, în sfârşit, poate că pare aglomerat în partea pregătitoare, cum îi spui tu, dar fiindcă este un tur de orizont, trebuia să lase să se vadă ceea ce era de văzut (neapărat). desigur, aş fi putut renunţa la unele, după cum ar mai fi fost şi altele de adăugat. cred că ochiul poetic, asemenea unui pictor, depinde foarte mult de fiecare în parte.
iţi mulţumesc, Adrian, pentru revenire. dialogul este foarte important.
Tonul confesiv, abordarea unor teme referitoare la om ca gen si barbat ca specie confera discursului poetic un aspect de carte rara si veche... habar nu am de ce insa m-ai trimis cu gandul la Paleologu. Frumos sfarsitul, la fel ca si fragmentele 3 si 4.
Roxana, mie mi-a placut mereu sf-ul si chiar as fi vazut si aici pe Hermeneia o sectiune dedicata acestui gen, cine stie, poate in versiunea urmatoare? Textul tau este interesant, as vrea sa citesc mai mult daca mai ai material scris. Deocamdata e greu sa-mi fac o parere si nu as vrea sa dau cu bata-n balta. Vreau doar sa-ti atrag atentia ca "scientologii" nu mi se pare ca sunt potriviti acolo la inceput in "Scientologii vechii Americi au reușit să producă în 2008 în pîntecele munților Stîncoși primele găuri negre". Din cate stiu eu (dar s-ar putea sa ma insel, vorba lui Ion Nimerencu :-) scientologii sunt o secta religioasa care nu au o legatura directa cu oamenii de stiinta. Din cate stiu eu (de pe CNN, MTV, VH-1 and such) Tom Cruise e un scientolog renumit deja, iar eu nu-l prea vad pe asta mic si cu zambetul mare sa produca ceva gauri negre prin Muntii Stancosi. Dar, cum spuneam, astept sa mai scrii, vad ca ai revenit dupa o lunga absenta, deci... sa ne citim cu bine! Andu
imi e greu sa explic un text... poate pentru ca am ales in a spune celorlalti ce simt o forma care seamana intru catva cu poezia :) - e o forma rigida, vorbele sunt asezate unele peste altele in asa fel incat sa il faca pe cetitorul intamplator ratacit cu privirea, sa inteleaga mai mult decat pot spune cuvintele - stiu ca multi sunt impotriva "constructiilor" dar asta face ca textele mele sa fie diferite de "poezie" - acea sclipire geniala si "negandita" - suflata divin creatorului de "muze" si alte alea... dar in speranta ca nu voi supara pe nimeni ma bucur sa raspund cu entuziasm: - constructia mea nu e nici la inceputul, nici la sfarsitul unor ganduri, ci la mijloc... astfel, "sufletele" era un fel de a spune "tu insuti si cu mine insumi" "jumatatile" - o copilareasca forma de a spune accentuat "amandoi" "puternice" o intarire a comparatiei "pietre de moara" "praful" un inevitabil rezultat al "frecarii"(interactiunii)celor doua personaje... "praful de cuvinte" o trista, foarte trista definitie a textului acesta... ( gresesc mereu, lasandu-ma prada placerii de scrie metafore uzate ) "e numai bun" o vorba ardeleneasca, putin ironica - sau atat de ironica incat am lasat cititorul sfareasca "constructia" dupa buna sa dispozitie cu un punct sau cu un semn de intrebare.... (... pe scena Ateneului Roman! proiectul "10 pentru România", ediția 2008! oh, provincialul de mine... nici nu am auzit de eveniment... dar nu stiu de ce, asta imi aminteste ca ar fi trebuit sa scriu in subtext "publicata la 19.07.2005 pe www......ro, ah, mi-am amintit de ce nu pot scrie www.....ro )
Alma, am urmarit si eu dialogul vostru si, din cate am vazut, pana acum nimeni nu a recurs la o anumita categorie de calificative. De aceea consider ultima ta fraza usor...efervescenta, ca sa spun asa. Cred ca ar fi bine sa ne rezumam la opinii punctuale depre textul de aici, evitand generalizarile.
'cu precizia unor braţe robotice ne desprindem de cadrul real' - da cred ca acest vers este unealta (era sa zic scula) potrivita de a distruge un poem.
Prima strofa mi-a linistit putin bataile inimii, m-a pregatit de un daydream, o feerie in care femeia visurilor apare pe calea ferata ( periculos loc mi-am zis!) apoi BANG! a bullet through the brain! - adio visare, adio poezie.. Hello Matrix!
Nicolas si ce-i cu licarul de dragoste si cintecul de lebada? prin finalul oferit sincer poemul este inafara oricarui pericol de a fi un poem bun..si stiu, azi sint prea indulgenta..miine promit sa fiu mai 'assertive'.:p
Încerc să răspund aici amândurora, şi Marianei şi lui Paul.
Poate că sunt aici voroave supralicitate, dar exprimarea şi trăirea poetică sunt autentice, sincere. Mariana, ai intuit perfect o parte din intenţiile mele. Paul, în viaţa oricărui poet sunt şi momente de sinceritate necesare, momente de oboseală, momente de tristeţe. Îmi pare bine că tu consideri că am dat lestul jos şi te iert din tot sufletul.
Doamna Cristina Ștefan, mulțumesc pentru vizită și aprecieri. E vorba de un text mai vechi(conceput cu 4 ani în urmă) pe care l-am revizuit de curând. Nu țin neapărat la „spiritul clasic”, însă aici am simțit nevoia să apelez la „nouri” și nu la „nori”. Ați intuit bine rolul laitmotiviului din tex.
Și totuși, sunt doar parțial de acord cu dvs. atunci când vă referiți la expresiile fumate gen: „singurătatea pe o strâmtă cărare”; ori „tine-n cuget rozele speranței”. De ce numai parțial? Pentru că contextul din care ați extras sintagmele este unul mult mai vast. Spre exemplu, în cazul primei expresii, cadrul complet este următorul:
„convoiul anilor tău cununat
cu singurătatea pe o strâmtă cărare” - sunt versurile pe care nu le-aș mai modifica pentru nimic în lume -
și dacă spuneți că acestea sunt deja „fumate”, chiar am să vă rog să reveniți cu exemple concrete, pentru că eu nu vă cred.
A doua expresie pe care ați catalogat-o fumată, din nou, este ruptă din context
Cadrul complet este iarăși, unul ceva mai complex:
„Decapitând la tine-n cuget rozele speranței” - și asta e doar jumătate din cadru, cealaltă jumătate urmează să se desfășoare până la „faraonii balcanici”.
Pe de altă parte, am sesizat și alte discuții, în subsolul altor texte, despre anumite cuvinte care, după părerea unora, se depreciază dpdv literar, tocmai pentru că se folosesc în exces; eu sunt de altă părere: nu fiecare cuvânt luat și anallizat separat de context, alcătuiesc imaginea originală, ci un cumul de cuvinte ... De asta consider, că argumentele de care vă folosiți atunci când spuneți că acele imagini sunt fumate, sunt numai pe jumătate adevărate. Pentru că dintr-un cadru mai vast, ați extras doar o părticică de imagine și ați interpretat-o la modul ușor eronat, ca pe o imagine/expresie lirică de sine stătătoare.
În legătură cu „e primul text care îmi place la dvs”, ce pot să zic? eu tot consider că am texte mai bune decât acesta. Dar, vorba aceea: nu poți să fii chiar pe placul tuturor. Oricum, mă bucur, totuși, că ați găsit ceva care să-ți placă.
nu cred ca mai conteaza "frumusetea poemelor", Marina, ci...altceva. :) Poate acea incarcatura capabila sa inchida cercul si sa-l transforme in sfera... cred ca poti renunta la "perfectiunea" de dupa sfera cata vreme ea tocmai asta sugereaza. apoi...sfera nu poate avea "margine"...e singura figura geometrica fara explicatio, adica fara desfasurare. "Conturul nostru se topește-ncet în el așa cum noaptea se topește în brațele unei senine zile." mi s-ar fi parut mai potrivit sa fie invers (si nu doar din ratiuni estetice ori subiective): ziua topindu-se in bratele noptii. si poate ca nu era rau daca incheiai cu "sau invers". paranteza de mai sus e si aici valabila. consider ca factorul personal pe care il introduci in forma de acum a finalului e o scadere. ca si repetitiile, care rup curgerea. iar infinitul acela vine in contradictie cu toate cosmogoniile, ele considerand generator punctul, chiar daca expandarea lui produce "circumferinta fara margini". uite, acum, eu vad poemul cam asa: La capătul lumii se scriu cele mai frumoase poeme aici gândul se transformă în cerc cercul în sferă La capătul lumii asteapta punctul ideea topirea conturului nostru cum ziua in noaptea senina sau invers. stiu ca varianta mea porneste dintr-un alt unghi, dar mi-a facut placere sa brodez, folosind firul tau. :)
Andu, salut inițiativa ta și sper să pot participa și eu cu un poem, dacă o să am timp și inspirație cu atât mai mult că știu că Dumnezeu este foarte exigent, pe măsura indulgenței Sale. Cu stimă
imposibilul din alegere, dincolo de adevăr sau fals, ca și cum nu am avea nici scris în frunte, nici liniile din palmă, nimic inconștient nu ni s-ar trasa vreun drum clar, doar o conștientizare, uneori iluminare, pentru care oricum avem ceva în urmă de lăsat, ca o renunțare, sau "ne distanțăm până la dezordine", nu? alegerea prin smerenie, de ne-ar fi, "sub umbra lui", sub Lumina Lui. Madim
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Bobadil, exista doua probleme majore, una ai subliniat-o chiar tu. In primul rind e diferenta dintre consumatorul de presa si cel care lucreaza efectiv in presa. Nu ma indoiesc de faptul ca ai invatat cite ceva. Problema romanului e ca stam beton la teorie. Apoi a doua problema, diferenta enorma dintre presa nationala si cea de provincie.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deapropo
pentru textul : cerşind milă păduchilor deexcelent haikul:
„cu păduchi în păr --
de pe un CD zgâriat
ascult Vivaldi”
margas, două observații:
- prima, regulamentul hermeneia spune despre comentarii că trebuie:
23.3. să evite pe cît posibil formularea
de aprecieri la adresa persoanei autorului textului sau la adresa persoanei
altui comentator al textului
- a doua, cutuma pe hermeneia este să nu se pretindă (in limitele rezonabilului) exigențe literare sau gramaticale, tipografice, etc în ce privește comentariile. nu am făcut-o cu nimeni așa că nu o facem nici cu privire la adrian.
teama mea este că intervenția ta la adresa lui a fost provocatoare. nu îți amintesc decît că „cine seamănă vînt culege furtună” și că nu faci decît să confirmi (prin astfel de intervenții sui generis) că ai probleme de natură misandristă și poate chiar o antipatie față de adrian. dacă acesta este cazul îți recomand să îți rezolvi conflictele personale pe alte căi.
pentru textul : Fluturi pe lampă* dehowever, asta nu se vrea să sune ca un fel de politică anti-conflict. pe hermeneia nu sînt interzise sau descurajate conflictele și disputele cu real conținut literar, artistic, filosofic, etc. dar daca cineva are doar chef să joace bîza probabil că a greșit ușa.
Paul, construcţiile astea nu mi-au plăcut: "firul de lână al vieții/fântânile otrăvite ale clipei". Ştii de ce...
pentru textul : elegie pentru rulmenți și furnale deAdrian, raportat la întregul text(destul de lung), mie nu mi se pare foarte lungă(partea introductivă). text pe care l-am revăzut de curând și l-am subîmpărțit în capitole pentru a facilita lectura
http://agonia.ro/index.php/poetry/1838683/Zilele_noastre_ca_argin%C5%A3i......
Mi-am notat obiecțiile tale. Eugen
pentru textul : Astrul sonor deam senzatia ca am mai citit textul acesta undeva. e un text interesant, reusit de straniu dar pe unele locuri poate prea straniu si vag agramat. finalul insa este remarcabil
pentru textul : perdu deda, există această retorică inoportună, uneori, pentru poem, iar "la cald" îmi scapă aceste nuanțe
pentru textul : peisaj cu individ I dela sah si poezie am aceeasi sper nu vesnica problema: finalurile:) Thx de semn si sfaturi!
pentru textul : de-a omul deMi-a placut mult finalul !! Remarcabil!
pentru textul : mă ridic din psalmi în picioare deregret ca inaugurezi cu textul acesta pentru ca este mediocru. cam o insiruire de activitati metaforizate dar nu altceva
pentru textul : De dimineață depe bune. aici nu ai simțul ascuțit al ironiei?
pentru textul : armistițiu de sfîrșit de februarie deCăteva chestii:
...Fac acest comentariu în speranţa că vei înţelege, Elena, cât mai corect ceea ce urmează: a scrie poezie nu e ca mersul la biserică - nu te imbraci în hainele bune, intrând sfios în altar, luând o mimică evlavioasă, cântând cu preotul până la transfigurare. Altfel spus, şi ne-alegoric, nu e poetizare. Nu te pui cu faţa la foaie, împrumutând seriozitate şi scriind grav. Spun astea pentru că am impresia, din ce am citit pâna acum la tine, am impresia, spuneam, că tu crezi că poezia este o cale de a infrumuseţa, de a desena etc. Nimic mai fals. Prin poezie devenim mai frumoşi, adevărat, dar asta e altceva. Astfel, în mare spus: naturaleţe, trăire, sugestie, originalitate. Cam astea ar fi unele repere spre poezie.
...Aceasta este părerea mea, şi nu-i musai ca ea să reprezinte adevărul.
pentru textul : suferinţă deToate bune!
1. - este vorba despre o problema coincidentala pentru ca ea s-a incidentala ptr ca ea s-a inscris abia acum dar cred ca se va rezolva
2. Am testat si eu Introdus/Editat si la mine merge corect ca sortare...
Nu am inteles observatia cu listarea comentariilor
3 Urmareste vizite pagini e ceva la care de fapt vreau sa renunt
Ca timestamp am preferat GMT
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 de"ultimul frig", da? Am să revin cu amănunte, trebuie poposit mai atent la tine. Nu prea înțeleg ce-i cu gaura cheii; mi se pare cel puțin bizar ca cineva să sufle pe-acolo, nu e un gest prea poetic. Poate mă lămurești. Finalul sună bine de tot... cu corectura (probabil) de rigoare.
pentru textul : azi e frig dela unele carențe ale poemului, Eugen.
pentru textul : omul cu toate zilele bune deVirgil, acest text este mult mai reusit ca primul, transmite exact starile prin care treci, fara pretiozitati si alte inflorituri. Si strofa a doua este interesanta, amintindu-mi de poezia Misiva si trenuletul fantoma a lui Ioan Peia.
pentru textul : scrisori imaginare II deai dreptate, am înţeles altceva, în sfârşit, poate că pare aglomerat în partea pregătitoare, cum îi spui tu, dar fiindcă este un tur de orizont, trebuia să lase să se vadă ceea ce era de văzut (neapărat). desigur, aş fi putut renunţa la unele, după cum ar mai fi fost şi altele de adăugat. cred că ochiul poetic, asemenea unui pictor, depinde foarte mult de fiecare în parte.
pentru textul : tur de orizont deiţi mulţumesc, Adrian, pentru revenire. dialogul este foarte important.
Tonul confesiv, abordarea unor teme referitoare la om ca gen si barbat ca specie confera discursului poetic un aspect de carte rara si veche... habar nu am de ce insa m-ai trimis cu gandul la Paleologu. Frumos sfarsitul, la fel ca si fragmentele 3 si 4.
pentru textul : jazz deun pic cam seacă parodia, ca o teacă de roșcovă fără juice. ultimul poem trimis în șantier era mult mai bun decât ce citesc eu aici.
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 deRoxana, mie mi-a placut mereu sf-ul si chiar as fi vazut si aici pe Hermeneia o sectiune dedicata acestui gen, cine stie, poate in versiunea urmatoare? Textul tau este interesant, as vrea sa citesc mai mult daca mai ai material scris. Deocamdata e greu sa-mi fac o parere si nu as vrea sa dau cu bata-n balta. Vreau doar sa-ti atrag atentia ca "scientologii" nu mi se pare ca sunt potriviti acolo la inceput in "Scientologii vechii Americi au reușit să producă în 2008 în pîntecele munților Stîncoși primele găuri negre". Din cate stiu eu (dar s-ar putea sa ma insel, vorba lui Ion Nimerencu :-) scientologii sunt o secta religioasa care nu au o legatura directa cu oamenii de stiinta. Din cate stiu eu (de pe CNN, MTV, VH-1 and such) Tom Cruise e un scientolog renumit deja, iar eu nu-l prea vad pe asta mic si cu zambetul mare sa produca ceva gauri negre prin Muntii Stancosi. Dar, cum spuneam, astept sa mai scrii, vad ca ai revenit dupa o lunga absenta, deci... sa ne citim cu bine! Andu
pentru textul : Terra Nostra deimi e greu sa explic un text... poate pentru ca am ales in a spune celorlalti ce simt o forma care seamana intru catva cu poezia :) - e o forma rigida, vorbele sunt asezate unele peste altele in asa fel incat sa il faca pe cetitorul intamplator ratacit cu privirea, sa inteleaga mai mult decat pot spune cuvintele - stiu ca multi sunt impotriva "constructiilor" dar asta face ca textele mele sa fie diferite de "poezie" - acea sclipire geniala si "negandita" - suflata divin creatorului de "muze" si alte alea... dar in speranta ca nu voi supara pe nimeni ma bucur sa raspund cu entuziasm: - constructia mea nu e nici la inceputul, nici la sfarsitul unor ganduri, ci la mijloc... astfel, "sufletele" era un fel de a spune "tu insuti si cu mine insumi" "jumatatile" - o copilareasca forma de a spune accentuat "amandoi" "puternice" o intarire a comparatiei "pietre de moara" "praful" un inevitabil rezultat al "frecarii"(interactiunii)celor doua personaje... "praful de cuvinte" o trista, foarte trista definitie a textului acesta... ( gresesc mereu, lasandu-ma prada placerii de scrie metafore uzate ) "e numai bun" o vorba ardeleneasca, putin ironica - sau atat de ironica incat am lasat cititorul sfareasca "constructia" dupa buna sa dispozitie cu un punct sau cu un semn de intrebare.... (... pe scena Ateneului Roman! proiectul "10 pentru România", ediția 2008! oh, provincialul de mine... nici nu am auzit de eveniment... dar nu stiu de ce, asta imi aminteste ca ar fi trebuit sa scriu in subtext "publicata la 19.07.2005 pe www......ro, ah, mi-am amintit de ce nu pot scrie www.....ro )
pentru textul : Intrări separate deși am uitat, o peniță pentru fascinanta discuție. Dar vă rog „domoliți-vă” invitații să o ia mai încet ca să pricepem și noi muritorii de rînd
pentru textul : (2) Discuție (virtuală) despre PoMo și empirismul pozitivist cu Fizicianul, Logicianul si Criticul PoMo deAlma, am urmarit si eu dialogul vostru si, din cate am vazut, pana acum nimeni nu a recurs la o anumita categorie de calificative. De aceea consider ultima ta fraza usor...efervescenta, ca sa spun asa. Cred ca ar fi bine sa ne rezumam la opinii punctuale depre textul de aici, evitand generalizarile.
pentru textul : să nu declari iubire înghițitorului de suflete de'cu precizia unor braţe robotice ne desprindem de cadrul real' - da cred ca acest vers este unealta (era sa zic scula) potrivita de a distruge un poem.
Prima strofa mi-a linistit putin bataile inimii, m-a pregatit de un daydream, o feerie in care femeia visurilor apare pe calea ferata ( periculos loc mi-am zis!) apoi BANG! a bullet through the brain! - adio visare, adio poezie.. Hello Matrix!
Nicolas si ce-i cu licarul de dragoste si cintecul de lebada? prin finalul oferit sincer poemul este inafara oricarui pericol de a fi un poem bun..si stiu, azi sint prea indulgenta..miine promit sa fiu mai 'assertive'.:p
cheerio!
pentru textul : Salome deÎncerc să răspund aici amândurora, şi Marianei şi lui Paul.
pentru textul : os şi piatră dePoate că sunt aici voroave supralicitate, dar exprimarea şi trăirea poetică sunt autentice, sincere. Mariana, ai intuit perfect o parte din intenţiile mele. Paul, în viaţa oricărui poet sunt şi momente de sinceritate necesare, momente de oboseală, momente de tristeţe. Îmi pare bine că tu consideri că am dat lestul jos şi te iert din tot sufletul.
Doamna Cristina Ștefan, mulțumesc pentru vizită și aprecieri. E vorba de un text mai vechi(conceput cu 4 ani în urmă) pe care l-am revizuit de curând. Nu țin neapărat la „spiritul clasic”, însă aici am simțit nevoia să apelez la „nouri” și nu la „nori”. Ați intuit bine rolul laitmotiviului din tex.
Și totuși, sunt doar parțial de acord cu dvs. atunci când vă referiți la expresiile fumate gen: „singurătatea pe o strâmtă cărare”; ori „tine-n cuget rozele speranței”. De ce numai parțial? Pentru că contextul din care ați extras sintagmele este unul mult mai vast. Spre exemplu, în cazul primei expresii, cadrul complet este următorul:
„convoiul anilor tău cununat
cu singurătatea pe o strâmtă cărare” - sunt versurile pe care nu le-aș mai modifica pentru nimic în lume -
și dacă spuneți că acestea sunt deja „fumate”, chiar am să vă rog să reveniți cu exemple concrete, pentru că eu nu vă cred.
A doua expresie pe care ați catalogat-o fumată, din nou, este ruptă din context
Cadrul complet este iarăși, unul ceva mai complex:
„Decapitând la tine-n cuget rozele speranței” - și asta e doar jumătate din cadru, cealaltă jumătate urmează să se desfășoare până la „faraonii balcanici”.
Pe de altă parte, am sesizat și alte discuții, în subsolul altor texte, despre anumite cuvinte care, după părerea unora, se depreciază dpdv literar, tocmai pentru că se folosesc în exces; eu sunt de altă părere: nu fiecare cuvânt luat și anallizat separat de context, alcătuiesc imaginea originală, ci un cumul de cuvinte ... De asta consider, că argumentele de care vă folosiți atunci când spuneți că acele imagini sunt fumate, sunt numai pe jumătate adevărate. Pentru că dintr-un cadru mai vast, ați extras doar o părticică de imagine și ați interpretat-o la modul ușor eronat, ca pe o imagine/expresie lirică de sine stătătoare.
În legătură cu „e primul text care îmi place la dvs”, ce pot să zic? eu tot consider că am texte mai bune decât acesta. Dar, vorba aceea: nu poți să fii chiar pe placul tuturor. Oricum, mă bucur, totuși, că ați găsit ceva care să-ți placă.
O seară bună,
pentru textul : Solilocvii aride deBot Eugen.
nu cred ca mai conteaza "frumusetea poemelor", Marina, ci...altceva. :) Poate acea incarcatura capabila sa inchida cercul si sa-l transforme in sfera... cred ca poti renunta la "perfectiunea" de dupa sfera cata vreme ea tocmai asta sugereaza. apoi...sfera nu poate avea "margine"...e singura figura geometrica fara explicatio, adica fara desfasurare. "Conturul nostru se topește-ncet în el așa cum noaptea se topește în brațele unei senine zile." mi s-ar fi parut mai potrivit sa fie invers (si nu doar din ratiuni estetice ori subiective): ziua topindu-se in bratele noptii. si poate ca nu era rau daca incheiai cu "sau invers". paranteza de mai sus e si aici valabila. consider ca factorul personal pe care il introduci in forma de acum a finalului e o scadere. ca si repetitiile, care rup curgerea. iar infinitul acela vine in contradictie cu toate cosmogoniile, ele considerand generator punctul, chiar daca expandarea lui produce "circumferinta fara margini". uite, acum, eu vad poemul cam asa: La capătul lumii se scriu cele mai frumoase poeme aici gândul se transformă în cerc cercul în sferă La capătul lumii asteapta punctul ideea topirea conturului nostru cum ziua in noaptea senina sau invers. stiu ca varianta mea porneste dintr-un alt unghi, dar mi-a facut placere sa brodez, folosind firul tau. :)
pentru textul : La capătul lumii se scriu cele mai frumoase poeme deAndu, salut inițiativa ta și sper să pot participa și eu cu un poem, dacă o să am timp și inspirație cu atât mai mult că știu că Dumnezeu este foarte exigent, pe măsura indulgenței Sale. Cu stimă
pentru textul : Dumnezeu deimposibilul din alegere, dincolo de adevăr sau fals, ca și cum nu am avea nici scris în frunte, nici liniile din palmă, nimic inconștient nu ni s-ar trasa vreun drum clar, doar o conștientizare, uneori iluminare, pentru care oricum avem ceva în urmă de lăsat, ca o renunțare, sau "ne distanțăm până la dezordine", nu? alegerea prin smerenie, de ne-ar fi, "sub umbra lui", sub Lumina Lui. Madim
pentru textul : Bunavestire deam reținut sugestia ta. mulțam de popas!
gând bun!
pentru textul : i-am pus numele studenție dePagini