adevărat, și nu intenționez a spune că dețin o definiție exhaustivă a poeziei. este ceva ce fiecare (în funcție de specificul mecanismului său estetico-filosofic) simte în adîncul său atunci cînd este expus la un text. fără îndoială există criterii sau convingeri care coagulează mai mulți oameni, dar percepția rămîne fluidă. și foarte, foarte subiectivă.
am spus că textul este interesant și nu am intenționat asta ca un fel de „boilerplate expression”. cred însă că asta este problema (sau dificultatea) textelor de natură existențialistă: trebuie să reușească să „trigger” ceva foarte special în tine ca să nu se scufunde în banal. cam la fel cum este necesar în haiku. textul tău intenționează ceva. filosofic vorbind. întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este dacă reușește. și să pornești de acolo.
Am o mașină de tuns versuri la subsol. O folosesc rar ce-i drept și de aceea o pot împrumuta oricând, oricui... Francisc, mulțumesc pentru trecere. P.S. Socrate și Xantipa sunt împreună și acum.
ca de obicei, comantariile tale ma incurajeaza mai ales ca trec printr-o perioada destul se seaca in care tacerile imi par cu cumlt mai pretioase. n-am scos "grupul" nu pentru ca nu sunt de acord cu ce spui (sunt) ci pentru ca uneori formularile mai prozaice pentru mine sunt un fel de a pedepsi poezia pe care o iubesc urand-o si invers, n-as putea spune de ce (sau n-am timp, sau n-are sens).
silvia
am facut cateva modificari, cred ca am taiat din lucrurile prea personale care ingreunau si prin formulari si prin faptul ca nu aveau de ce suscita interesul. ce a ramas nemodificat e cam din acelasi motiv de mai sus si pentru ca nici n-as sti cum altfel.
elia, nu cred că știi, dar poezia ta de aici m-a făcut să renunț la ideea mea de a nu acorda penițe. recent, într-o dezbatere asupra umanismului, imi exprimam reticența față de concepte precum cel de inocență, conștiință, solidaritate samd. însă, este o pedagogie în fața căreia, vrând-nevrând, trebuie să-i recunosc meritele. pentru simplitatea construcției, pentru logica completă a discursului, pentru apolinicul asumat, felicitări!
Există aici o idee care poate fi exploatată poetic, recurgându-se la altă formă, așa încât poemul să fie într-adevăr simplu, dar să rămână complicat în esență, în subtilitatea sa. Aș propune două variante, prima în care se renunță la ideea de vers (și la repetiția lui "mi-e dor" în unele locuri), rămânând cuvintele în flux continuu, a doua variantă, doar la repetiția lui "mi-e dor de", rămânând, în rest, aceeași structură. Sigur, pe parcurs mai sunt și alte mici modificări care ar putea fi făcute, genitivele, unele inversiuni, unele imagini redundante.
m-a amuzat întotdeauna această gogoriță ridicolă, această fantoșă penibilă cu „diaspora”. habar nu am numerele dar mă îndoiesc și m-am îndoit întotdeauna că „diaspora” poate avea un impact semnificativ în orice scrutin din România. în loc să creadă tot felul de astfel de gogorițe românii mai bine s-ar trezi și și-ar da seama că niciodată rușii nu vor înceta să spere să ne acapareze în sfera lor de influență. și asta nu neaparat pentru că am fi noi harnici și frumoși, ci pentru simplul motiv că sîntem unde sîntem pe hartă. incapacitatea de a înțelege asta în mod real ne va costa scump. marea dilemă este cum să ai și să cultivi o adevărată clasă politică de stînga fără să intri în solda Moscovei. mai ales cînd ei au fost și sînt gata oricînd să cumpere orice mișcare de stînga din România. cum vei putea să fii un partid de stînga și să rămîi total loial națiunii în același timp. atîta timp cît trăiești în Carpați. sincer să fiu, nu cred că am răspuns la așa ceva. și de aici vechea suspiciune pentru ușurința cu care dreapta politică în România își permite să fie cît se poate de coruptă sub protecția ideii că ei nu pot fi suspectați de trădare comunistă. deci de fapt românii au de ales între două rele: trădarea în mîna rușilor sau corupția cu miros de Paris și Bruxelles. evident, ar fi fantastic să existe o a treia cale, necoruptă și loială națiunii. dar nu cred că există. sau poate că există dar dacă va veni de undeva atunci va veni din „diaspora”, că tot aruncă toți cu noroi în ea.
Bianca, nu pot să spun decât că ai lăsat cu poemul tău o jariște în mine. Aș pune o peniță, dar eu nu prea cred în ele. Trebuie motivate excelent, și faptul că îți spun: îmi place, poate însemna mai mult.(părerea mea). Apare un cuvințel pe care eu nu-l pot accepta: lacrimi. Dar aici intervine subiectivitatea ta în a-l alege. În rest, ai fluență, idee și lirism. Îmi amintesc, citindu-te, de tine. Bănuiam că un om cu tactul tău trebuie să fie doar la etajul VII. Deci ești. Fii! atent, Paul știu că sunt "lepros" pe hermeneia , deci nu aștept să-mi răspunzi!
Cristian Pop, vrem să credem că Hermeneia e mai mult decât FB :) unde se acordă like-uri. Fiindcă ești nou pe site, te îndemn să vezi un pic partea de regulament referitoare la comentarii de aici http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom
"m-am tot gandit si eu...daca ai spune reflexul la septic? ca sa nu schimbi sensul dorit de tine?sau din septic?" (Cristina S.)
"Reflexul la septic" nu merge, pentru că asta ar însemna ca "septic" să fie substantiv, şi iar mă pomenesc cu licenţe :). Chiar de-ar fi subst. exprimarea ar fi fost forţată. Mai căutăm.
Mihaylo,
contul ţi-l poţi şterge şi singur.
eu nu ştiu dacă sînt un nume în lit.(pentru ca nu stiu exact ce a vrut sa insemne lit.)
in ce priveste ce o fi fost in capul acelui juriu cu siguranta habar nu am. iar in ce priveste cum se impart unele premii pe la unele concursuri literare prin Romania mi s-au mai povestit si mie unele lucruri. nu stiu daca e cazul aici dar te asigur ca gradul de nepotisme, coruptie si mediocritate la multe dintre ele este asa de mare incit carti din astea de vizita nu prea ma mai impresioneaza. iar aici pe hermeneia nu au nici un fel de valoare. aici conteaza parerea cititorilor si editorilor hermeneia. deocamdata asta este parerea mea.
cuvintul santier nu este din epoca de aur. este din limba franceza. dar, ma rog, fiecare cu etimologia lui.
ȘANTIÉR, șantiere. s.n. Loc pe care se construiește (sau se repară) o clădire, un obiectiv industrial, un pod, un baraj, o șosea etc., împreună cu materialele și instalațiile necesare desfășurării acestei activități. ♢ Șantier naval = întreprindere industrială specializată în construirea și repararea navelor, situată pe malul unei ape navigabile. ♦ P. anal. Proces în plină desfășurare de creare a unei opere literare, artistice sau științifice. [Pr.: -ti-er] – Din fr. chantier.
Sursa: DEX '98 |
iar textul, cu toate simfoniile (sic!) primaverii sau ale altor anotimpuri este un text slab. adica este un text asemenea celor pe care le gasesti in manualul de clasa patra, ba chiar mai slab daca este sa te uiti cu atentie la melodicitatea destul de schioapa.
Iar daca vrei o varianta cu ritmul eventual reparat ti-o pot arata aici. Nu e nevoie sa imi multumesti:
În casa amintirii cu prispă alb-albastră
Păianjenii ţesură dantelă la fereastră
Şi poarta şi fîntîna de-o veşnicie tac,
De mult nu mai miroase a cozonaci cu mac
Cum mirosea odată-n ajun de Ziua Crucii
Tot aşteptînd cocorii îmbătrîniră nucii.
Unde s-a dus bunicul, bunica unde-i oare?
De nu primesc nepoţi-n ajun de sărbătoare.
Bunicul nu mai spune cum se luptau haiducii
Nu-s copţi nici cozonacii şi mîine-i Ziua Crucii.
A ruginit şi briciul bunicului în grindă,
Năframa nu-şi mai pune bunica în oglindă.
De mult nu mai coboară-mpreună pe cărare,
Doar clopotu-i mai cheamă în prag de sărbătoare.
Thanks Trinity pentru lectură și com.
Nenea anagramă evidentă, eu am înțeles ce-mi ceri.
Ești foarte subtil ca toată populația intelectuală a Tecuciului.
Un text remarcabil. Mai întâi prin "subiect", prin "poveste". Apoi prin sentiment, prin durerea reţinută, prin sugestia reverberării în timp a unei trăiri. Şi în al treilea rand, prin "stil", prin ingeniozitatea (ascunsă) a selectării unor imagini secventiale ce par aleatorii, dar comunică la nivelul întregului: zăpada pe frunzele palmierilor, mirosul de leoaică, frunza de arţar...Poate cu o singură disonanţă, epitetul "straniu"..."un miros straniu de leoaică în părul tău"...E nevoie acolo de un epitet, dar parcă nu ăsta...Mi-a venit chiar acum în gând unul, dar nu-mi place să propun, mă limitez la a face câte-o observatie.
Nu uita de promisiune, Virgil!
Nu va place realitatea observata si descrisa la detaliu. Toate sunt intr-un fel pe lumea asta, ca sa va citez, detaliile fac diferenta si stabilesc exact pe ce lume traim. In orice caz nu una roz, stralucitoare, noua, certa, curata, proaspata, etc
Stii cum sa faci alta data? Sa iti imaginezi ca esti intr-un palat si totul in jurul tau e luminos si in jurul tau sunt curtenii si inaltii demnitari ai curtii si e o masa lunga cu pahare inalte si cu farfurii din care mananci friptura cu mana. Asa e cel mai simplu, insa dependenta exista. De imaginatie si nu de oameni. Nu e bine sa fii dependent de ceea ce pleaca, ci doar de ceea ce ramane. Iar ce ramane este ceea ce scriem, ceea ce cream. Ceea ce lasam dupa noi, celorlalti. Asa si despre textul de mai sus.
Este într-adevăr o poezie pe lângă care poți trece ca și cum ai auzi pe cineva murmurând și, neînțelegând prea bine ce spune, deși murmurul pare să aibă noimă, nu ai suficientă curiozitate să asculți și să prinzi sensurile ascunse. Știi ce-mi place ? Că la tine sunt mereu mai multe nivele de percepție. Iar aici chestia asta dă acea atmosferă unică... și ruperea ei. M-am tot "învârtit" în jurul finalului, și tot nu pot spune că mă împac definitiv cu el. Dar îmi spun că așa vrea Andu să strice echilibrul ("schiță circulară") și să aducă subconștientul peste rațiune ("o bîlbâială nestingherită")... Și totuși fără urma aceea de plictiseală, deși it makes sense (kind of), tot îmi pare că nu se potrivește acolo ca son. O voi mai reciti, sunt versuri asupra cărora mă opresc în mod diferit... e bine.
dragul meu, nu m-am putut abtine si ma gandeam cum ar fi fost sa fim amandoi pe podium si sa ne pupam, dandu-ne peste cap cu fularele albe (nu unul altuia, doamne-fereste!) ci asa cum o facea florin piersic si dupa care soacra mea era innebunita.
felicitarile mele pentru aceste succese si pt modestia ta, pentru ca nu ai pus anunt sa te lauzi, spre deosebire de mine, care am pus, si voi mai pune, daca voi mai castiga niscaiva premii, cat timp sunt in viata. dupa, e prea putin pt mine.
acum nu stiu daca e ok sa las si penita, dar sa stii ca ma bucur sincer pentru tine.
Madalina, e un text din septembrie 2008. face parte dintr-un serial care se chema Story of a city, un serial de proza scurta. De-a lungul timpul am invatat ca nu e neaparat important sensul sau trecerea unui text in prim plan. uneori oamenii trec si nu lasa nici un semn pentru ca pur si simplu nu poti. Multumesc oricum ca mi-ai readus aminte niste senzatii pe care le uitasem.
Bună seara, Profetul! ...Sunt de acord cu d-voastră ca ritmul, pe alocuri, este nereușit, dar numai dintr-o perspectiva: aportul semnelor de pucntuație din interiorul versurilor, pentru ca, din punct de vedere prozodic, este un endecasilab si un decasilab aproape perfect. Vă mulțumesc pentru timp, o seară buna! A.A.A
nu confund nimic doar asist la misto-ul facut pe acest site de asa zisi poeti...la bataia de joc a unuia care in aroganta lui de piatra filosofala corupe restul latratorilor sa latre...domnilor sunt scarbit de pupincurismul gasit aici
va doresc numai bine in lumea domniilor voastre si rog sa imi fie sters contul
dau dreptate mentorului meu Chirvasiu Ciprian
Numai bine
se face aproape o săptămînă de la postarea acestei provocări şi cred că nu a fost zi în care să nu mă gîndesc la un răspuns. şi nu pentru alţii ci pentru mine. chiar eram curios să văd ce îmi răspund mie. vreau să vă spun că nu am ajuns la niciun rezultat –care să mă satisfacă/care să fie onest/care să fie palpabil/care să stea în picioare fie şi ca teorie. nu am reuşit decît să ameţesc să fiu copleşit, o stare de buimăceală pe care o mai trăiesc atunci cînd mă uit la serialul Morgan Freeman şi spaţiul cosmic.
concluzie:
1. nu ştiu.
2. nu ştiu.
3. nu ştiu.
de fapt am nişte răspunsuri dar ştiu eu dacă e aşa?
cînd voi afla – probabil nu voi mai scrie nimic.
şi ca să mă exprim şi grafic, iată:
un text slab, eventual bascalios dar care nu reuseste sa treaca de nivelul de glumit(z)a, care probabil in limbajul glumit(z)elor de aici e nivelul... marii pacat ca unii chiar habar nu au ce e poezia, sau (ma rog) nu le pasa de chestia asta numita poezie
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
adevărat, și nu intenționez a spune că dețin o definiție exhaustivă a poeziei. este ceva ce fiecare (în funcție de specificul mecanismului său estetico-filosofic) simte în adîncul său atunci cînd este expus la un text. fără îndoială există criterii sau convingeri care coagulează mai mulți oameni, dar percepția rămîne fluidă. și foarte, foarte subiectivă.
pentru textul : pentru că mă obişnuisem cu tine deam spus că textul este interesant și nu am intenționat asta ca un fel de „boilerplate expression”. cred însă că asta este problema (sau dificultatea) textelor de natură existențialistă: trebuie să reușească să „trigger” ceva foarte special în tine ca să nu se scufunde în banal. cam la fel cum este necesar în haiku. textul tău intenționează ceva. filosofic vorbind. întrebarea pe care trebuie să ți-o pui este dacă reușește. și să pornești de acolo.
Am o mașină de tuns versuri la subsol. O folosesc rar ce-i drept și de aceea o pot împrumuta oricând, oricui... Francisc, mulțumesc pentru trecere. P.S. Socrate și Xantipa sunt împreună și acum.
pentru textul : miezul tău de nucă deadrian
ca de obicei, comantariile tale ma incurajeaza mai ales ca trec printr-o perioada destul se seaca in care tacerile imi par cu cumlt mai pretioase. n-am scos "grupul" nu pentru ca nu sunt de acord cu ce spui (sunt) ci pentru ca uneori formularile mai prozaice pentru mine sunt un fel de a pedepsi poezia pe care o iubesc urand-o si invers, n-as putea spune de ce (sau n-am timp, sau n-are sens).
silvia
am facut cateva modificari, cred ca am taiat din lucrurile prea personale care ingreunau si prin formulari si prin faptul ca nu aveau de ce suscita interesul. ce a ramas nemodificat e cam din acelasi motiv de mai sus si pentru ca nici n-as sti cum altfel.
multumesc!
pentru textul : Cruzimi deelia, nu cred că știi, dar poezia ta de aici m-a făcut să renunț la ideea mea de a nu acorda penițe. recent, într-o dezbatere asupra umanismului, imi exprimam reticența față de concepte precum cel de inocență, conștiință, solidaritate samd. însă, este o pedagogie în fața căreia, vrând-nevrând, trebuie să-i recunosc meritele. pentru simplitatea construcției, pentru logica completă a discursului, pentru apolinicul asumat, felicitări!
pentru textul : Căsuțe umblătoare deExistă aici o idee care poate fi exploatată poetic, recurgându-se la altă formă, așa încât poemul să fie într-adevăr simplu, dar să rămână complicat în esență, în subtilitatea sa. Aș propune două variante, prima în care se renunță la ideea de vers (și la repetiția lui "mi-e dor" în unele locuri), rămânând cuvintele în flux continuu, a doua variantă, doar la repetiția lui "mi-e dor de", rămânând, în rest, aceeași structură. Sigur, pe parcurs mai sunt și alte mici modificări care ar putea fi făcute, genitivele, unele inversiuni, unele imagini redundante.
pentru textul : mi-e dor dem-a amuzat întotdeauna această gogoriță ridicolă, această fantoșă penibilă cu „diaspora”. habar nu am numerele dar mă îndoiesc și m-am îndoit întotdeauna că „diaspora” poate avea un impact semnificativ în orice scrutin din România. în loc să creadă tot felul de astfel de gogorițe românii mai bine s-ar trezi și și-ar da seama că niciodată rușii nu vor înceta să spere să ne acapareze în sfera lor de influență. și asta nu neaparat pentru că am fi noi harnici și frumoși, ci pentru simplul motiv că sîntem unde sîntem pe hartă. incapacitatea de a înțelege asta în mod real ne va costa scump. marea dilemă este cum să ai și să cultivi o adevărată clasă politică de stînga fără să intri în solda Moscovei. mai ales cînd ei au fost și sînt gata oricînd să cumpere orice mișcare de stînga din România. cum vei putea să fii un partid de stînga și să rămîi total loial națiunii în același timp. atîta timp cît trăiești în Carpați. sincer să fiu, nu cred că am răspuns la așa ceva. și de aici vechea suspiciune pentru ușurința cu care dreapta politică în România își permite să fie cît se poate de coruptă sub protecția ideii că ei nu pot fi suspectați de trădare comunistă. deci de fapt românii au de ales între două rele: trădarea în mîna rușilor sau corupția cu miros de Paris și Bruxelles. evident, ar fi fantastic să existe o a treia cale, necoruptă și loială națiunii. dar nu cred că există. sau poate că există dar dacă va veni de undeva atunci va veni din „diaspora”, că tot aruncă toți cu noroi în ea.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” demulţumesc mult pentru apreciere :)
pentru textul : aici nu mai locuieşte nimeni deBianca, nu pot să spun decât că ai lăsat cu poemul tău o jariște în mine. Aș pune o peniță, dar eu nu prea cred în ele. Trebuie motivate excelent, și faptul că îți spun: îmi place, poate însemna mai mult.(părerea mea). Apare un cuvințel pe care eu nu-l pot accepta: lacrimi. Dar aici intervine subiectivitatea ta în a-l alege. În rest, ai fluență, idee și lirism. Îmi amintesc, citindu-te, de tine. Bănuiam că un om cu tactul tău trebuie să fie doar la etajul VII. Deci ești. Fii! atent, Paul știu că sunt "lepros" pe hermeneia , deci nu aștept să-mi răspunzi!
pentru textul : Etaj VII deCristian Pop, vrem să credem că Hermeneia e mai mult decât FB :) unde se acordă like-uri. Fiindcă ești nou pe site, te îndemn să vezi un pic partea de regulament referitoare la comentarii de aici http://hermeneia.com/content/regulament_hermeneiacom
pentru textul : Iubirea nelimitată de"m-am tot gandit si eu...daca ai spune reflexul la septic? ca sa nu schimbi sensul dorit de tine?sau din septic?" (Cristina S.)
"Reflexul la septic" nu merge, pentru că asta ar însemna ca "septic" să fie substantiv, şi iar mă pomenesc cu licenţe :). Chiar de-ar fi subst. exprimarea ar fi fost forţată. Mai căutăm.
pentru textul : Bacoviană deMihaylo,
contul ţi-l poţi şterge şi singur.
eu nu ştiu dacă sînt un nume în lit.(pentru ca nu stiu exact ce a vrut sa insemne lit.)
in ce priveste ce o fi fost in capul acelui juriu cu siguranta habar nu am. iar in ce priveste cum se impart unele premii pe la unele concursuri literare prin Romania mi s-au mai povestit si mie unele lucruri. nu stiu daca e cazul aici dar te asigur ca gradul de nepotisme, coruptie si mediocritate la multe dintre ele este asa de mare incit carti din astea de vizita nu prea ma mai impresioneaza. iar aici pe hermeneia nu au nici un fel de valoare. aici conteaza parerea cititorilor si editorilor hermeneia. deocamdata asta este parerea mea.
cuvintul santier nu este din epoca de aur. este din limba franceza. dar, ma rog, fiecare cu etimologia lui.
ȘANTIÉR, șantiere. s.n. Loc pe care se construiește (sau se repară) o clădire, un obiectiv industrial, un pod, un baraj, o șosea etc., împreună cu materialele și instalațiile necesare desfășurării acestei activități. ♢ Șantier naval = întreprindere industrială specializată în construirea și repararea navelor, situată pe malul unei ape navigabile. ♦ P. anal. Proces în plină desfășurare de creare a unei opere literare, artistice sau științifice. [Pr.: -ti-er] – Din fr. chantier.
Sursa: DEX '98 |
iar textul, cu toate simfoniile (sic!) primaverii sau ale altor anotimpuri este un text slab. adica este un text asemenea celor pe care le gasesti in manualul de clasa patra, ba chiar mai slab daca este sa te uiti cu atentie la melodicitatea destul de schioapa.
Iar daca vrei o varianta cu ritmul eventual reparat ti-o pot arata aici. Nu e nevoie sa imi multumesti:
În casa amintirii cu prispă alb-albastră
pentru textul : În ajun de ziua crucii dePăianjenii ţesură dantelă la fereastră
Şi poarta şi fîntîna de-o veşnicie tac,
De mult nu mai miroase a cozonaci cu mac
Cum mirosea odată-n ajun de Ziua Crucii
Tot aşteptînd cocorii îmbătrîniră nucii.
Unde s-a dus bunicul, bunica unde-i oare?
De nu primesc nepoţi-n ajun de sărbătoare.
Bunicul nu mai spune cum se luptau haiducii
Nu-s copţi nici cozonacii şi mîine-i Ziua Crucii.
A ruginit şi briciul bunicului în grindă,
Năframa nu-şi mai pune bunica în oglindă.
De mult nu mai coboară-mpreună pe cărare,
Doar clopotu-i mai cheamă în prag de sărbătoare.
Thanks Trinity pentru lectură și com.
pentru textul : octopus deNenea anagramă evidentă, eu am înțeles ce-mi ceri.
Ești foarte subtil ca toată populația intelectuală a Tecuciului.
Un text remarcabil. Mai întâi prin "subiect", prin "poveste". Apoi prin sentiment, prin durerea reţinută, prin sugestia reverberării în timp a unei trăiri. Şi în al treilea rand, prin "stil", prin ingeniozitatea (ascunsă) a selectării unor imagini secventiale ce par aleatorii, dar comunică la nivelul întregului: zăpada pe frunzele palmierilor, mirosul de leoaică, frunza de arţar...Poate cu o singură disonanţă, epitetul "straniu"..."un miros straniu de leoaică în părul tău"...E nevoie acolo de un epitet, dar parcă nu ăsta...Mi-a venit chiar acum în gând unul, dar nu-mi place să propun, mă limitez la a face câte-o observatie.
pentru textul : french kiss vegetal deNu uita de promisiune, Virgil!
Un text despre amăgirea de tip conspiraţional vs autoamăgirea conştientă.
"o ploaie îşi trece degetele uscate prin păru-mi" - nu-i înţeleg rostul cratimei (în afara poetizării). "...prin părul meu" ar fi atât de firesc...
pentru textul : în aşteptarea trecutului deNu va place realitatea observata si descrisa la detaliu. Toate sunt intr-un fel pe lumea asta, ca sa va citez, detaliile fac diferenta si stabilesc exact pe ce lume traim. In orice caz nu una roz, stralucitoare, noua, certa, curata, proaspata, etc
pentru textul : Cartier rezidential deinteresanta remarca... pentru mine poemele au culoare, uite ca tu percepi gustul:) dar... stafidele nu sunt amare, nu?
pentru textul : zădărnicie dee o încercare excelent de bine realizată. mie îmi place. ceea ce am spus e o constatare.
pentru textul : Despre Moise deStii cum sa faci alta data? Sa iti imaginezi ca esti intr-un palat si totul in jurul tau e luminos si in jurul tau sunt curtenii si inaltii demnitari ai curtii si e o masa lunga cu pahare inalte si cu farfurii din care mananci friptura cu mana. Asa e cel mai simplu, insa dependenta exista. De imaginatie si nu de oameni. Nu e bine sa fii dependent de ceea ce pleaca, ci doar de ceea ce ramane. Iar ce ramane este ceea ce scriem, ceea ce cream. Ceea ce lasam dupa noi, celorlalti. Asa si despre textul de mai sus.
pentru textul : puțină atenție vă rog deEste într-adevăr o poezie pe lângă care poți trece ca și cum ai auzi pe cineva murmurând și, neînțelegând prea bine ce spune, deși murmurul pare să aibă noimă, nu ai suficientă curiozitate să asculți și să prinzi sensurile ascunse. Știi ce-mi place ? Că la tine sunt mereu mai multe nivele de percepție. Iar aici chestia asta dă acea atmosferă unică... și ruperea ei. M-am tot "învârtit" în jurul finalului, și tot nu pot spune că mă împac definitiv cu el. Dar îmi spun că așa vrea Andu să strice echilibrul ("schiță circulară") și să aducă subconștientul peste rațiune ("o bîlbâială nestingherită")... Și totuși fără urma aceea de plictiseală, deși it makes sense (kind of), tot îmi pare că nu se potrivește acolo ca son. O voi mai reciti, sunt versuri asupra cărora mă opresc în mod diferit... e bine.
pentru textul : excalibur dedragul meu, nu m-am putut abtine si ma gandeam cum ar fi fost sa fim amandoi pe podium si sa ne pupam, dandu-ne peste cap cu fularele albe (nu unul altuia, doamne-fereste!) ci asa cum o facea florin piersic si dupa care soacra mea era innebunita.
pentru textul : Adrian Agheorghesei la Tecuci defelicitarile mele pentru aceste succese si pt modestia ta, pentru ca nu ai pus anunt sa te lauzi, spre deosebire de mine, care am pus, si voi mai pune, daca voi mai castiga niscaiva premii, cat timp sunt in viata. dupa, e prea putin pt mine.
acum nu stiu daca e ok sa las si penita, dar sa stii ca ma bucur sincer pentru tine.
Madalina, e un text din septembrie 2008. face parte dintr-un serial care se chema Story of a city, un serial de proza scurta. De-a lungul timpul am invatat ca nu e neaparat important sensul sau trecerea unui text in prim plan. uneori oamenii trec si nu lasa nici un semn pentru ca pur si simplu nu poti. Multumesc oricum ca mi-ai readus aminte niste senzatii pe care le uitasem.
pentru textul : story of a city deBună seara, Profetul! ...Sunt de acord cu d-voastră ca ritmul, pe alocuri, este nereușit, dar numai dintr-o perspectiva: aportul semnelor de pucntuație din interiorul versurilor, pentru ca, din punct de vedere prozodic, este un endecasilab si un decasilab aproape perfect. Vă mulțumesc pentru timp, o seară buna! A.A.A
pentru textul : Răvașe de laLiz (IV) dezumzetul e baza:). un poem fain!
în urmă speranţe disperări nu
dinaintea viespilor în roi
ceva nu-i bine
privită pieziş
încremenirea aceasta la mijloc de drum
are ceva din siguranţa dansatorului
pe sârmă
totul devine firesc
înveţi să pătrunzi
în cele mai strâmte poveşti
adormi
cu zumzetul
lipit de diafragmă
sunt lucruri despre care se tace
aşa cum respiri
umerii tăi
pot face unghi drept
cu firul de plumb
doar în trecere... titlul îmi place ff mult si poemul îl văd mai scuturat de idei care se repetă... asta am încercat...
pentru textul : uitarea, constanta balansului denu confund nimic doar asist la misto-ul facut pe acest site de asa zisi poeti...la bataia de joc a unuia care in aroganta lui de piatra filosofala corupe restul latratorilor sa latre...domnilor sunt scarbit de pupincurismul gasit aici
pentru textul : prăbuşire deva doresc numai bine in lumea domniilor voastre si rog sa imi fie sters contul
dau dreptate mentorului meu Chirvasiu Ciprian
Numai bine
se face aproape o săptămînă de la postarea acestei provocări şi cred că nu a fost zi în care să nu mă gîndesc la un răspuns. şi nu pentru alţii ci pentru mine. chiar eram curios să văd ce îmi răspund mie. vreau să vă spun că nu am ajuns la niciun rezultat –care să mă satisfacă/care să fie onest/care să fie palpabil/care să stea în picioare fie şi ca teorie. nu am reuşit decît să ameţesc să fiu copleşit, o stare de buimăceală pe care o mai trăiesc atunci cînd mă uit la serialul Morgan Freeman şi spaţiul cosmic.
concluzie:
1. nu ştiu.
2. nu ştiu.
3. nu ştiu.
de fapt am nişte răspunsuri dar ştiu eu dacă e aşa?
cînd voi afla – probabil nu voi mai scrie nimic.
şi ca să mă exprim şi grafic, iată:
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? detest
pentru textul : test interviu demultumesc pentru intelegere. si scuze pentru cacofonia strecurata in comentariul meu anterior; acum am observat-o.
pentru textul : Poemul pentru Chichere dela rândul doi: "realitatea", desigur.
pentru textul : Weekend literar în Bucureşti deun text slab, eventual bascalios dar care nu reuseste sa treaca de nivelul de glumit(z)a, care probabil in limbajul glumit(z)elor de aici e nivelul... marii pacat ca unii chiar habar nu au ce e poezia, sau (ma rog) nu le pasa de chestia asta numita poezie
pentru textul : blogbadil dedar cred că vinovată pentru nedumeririle mele e faptul că am citit asta azi, marți 13.
scuzați offtopic-ul, dar am rămas într-un hal de contemplație, de nerostit...
pentru textul : Cub rubick dePagini