bobadil, aici se cere doar relexare și răbdare. atît. 17 am, firește. nu prea l-am citit pe labiș, dacă să fiu sinceră, or că nu-l țin minte. merci de oprire.
matei, mulțumesc. mă bucur că ți-a plăcut. finalul ... da, era stabilit de la început:) destul de previzibil. mulțumesc pentru cea de-a patra peniță,. și sărbători fericite! Daniela
Bravo à l'association "Architectes sans frontières" qui oeuvre pour un développement durable dans un meilleur habitat restructuré et pensé en fonction non seulement des normes de l'environnement naturel, mais aussi en fonction de la population qui va y habiter, le tout dans une parfaite symbiose et le respect les uns des autres . Bravo à cette initiative qui prend de l'ampleur, qui s'organise petit à petit , et dont les réalisations sont effectivement visibles dans des zones sinistrées. Il faut de la persévérance, un grand courage et un dynamisme à toute épreuve pour entreprendre ces reconstructions, déblayer et former - c'est essentiel- les populations locales. Félicitari, Marina, si multumesc pentru articolul foarte interesant.
mulțumesc cristina dar mă tem că ai înțeles textul acesta într-un registru în care nu l-am intenționat. și oricum, eu încerc să nu mă încurc cu eul poetic. și nu, din punct de vedere personal și social nu sînt nici neadaptat și nici nefericit. dimpotrivă. probabil că acum (spre oripilarea multor români „adevărați”) mă simt mai acasă aici decît m-aș simți în românia. românia este în mine, dar să nu alunecăm în patetisme. textul acesta era despre o altă „stare de emigrant”.
paul, da, excelentă observația ta. chiar ridică hermeneutica textului la o octavă mai sus decît am putut să o fac eu.
Superb! pur si simplu o scriere care te lasa fara cuvinte de frumoasa ce e. Apreciez si eu, asemeni Marianei, textul, insa imi vine peste mana sa-ti selectez citate care mi s-au parut mai pline de inteles sau frumusete. Mi-a placut pe de-a-ntregul, asadar, las si semnul meu.:)
Emoție, durere, revoltă, frică, moarte... dar mai ales sentimentul acela de nesiguranță când tot ce părea sigur, de oțel, nu se dovedește a fi decât un nailon șubred... Toate acestea sugerate prin cuvinte și expresii foarte bine alese. Gândul meu se duce acolo, pe locul acela ars unde poemul pare a-și fi avut primul și cel mai greu oftat...
Mi-au plăcut versurile următoare pentru efectul stilistic pe care îl are schimbarea valorii gramaticale a unor cuvinte: „cum se mai prăbuşea ea, flămânzita!
cum mai flămânzea ea, prăbuşita!”
„cum se mai răsucea în ei frica de nailon!
cum se mai temea în pasăre răsucirea mea!”
Felicitări, Adrian, pentru modul în care reușești să transpui poemul în cuvinte!
În loc de peniță pălăria mea de fetru cumpărată de pe Lipscani. Aseară m-am gîndit să extrag cîteva pasaje însă e mai bine să spun da pentru întreg. Rezerve: Explicații – mai ales la numele personajelor – într-o manieră care coboară din zona ironicului cîteva tonuri aproape spre bășcălios sau “băncos”(ca să inventez și eu o expresie-uite că se ia ). Trec peste Cătălini și Cătăline și mă opresc la “Marius e din Iași, și numele lui original nu e Ștefan și mama lui nu e cea a lui Ștefan cel Mare, căci ne-a deschis ușa iar din șifoniere n-au năvălit rudenii camuflate să atace turcul” Să fie doar un derapaj controlat pentru a estompa anumite exprimări pretențioase? Vezi: “Există însă o midriază psihologică, o dilatare a pupilei reflexă.”(redundant!). Anumite expresii: Dacă “o piticoșenie” mă cucerește prin rezonanță/găselniță, “un sărutător” deși merge două trepte mai jos, are totuși doza potrivită de dulce cît să nu ne crească glicemia prea mult. Dar “atentînde” oh! E ca un loc plan pe obada unei roți (a nu se încerca mai ales la viteze mari!). Dar cum spune autorul “personalitățile ni s-au desprins în straturi, și îndrăznesc să spun că suntem la începutul cepei... oarecum, ea crește generată de noi.. și noi straturi ne redefinesc.”
un text pe care l-am citit cu mare plăcere pentru că mi-a demonstrat că amintirile sunt vii mereu... și noi suntem vii cât încă le avem!
mai puțin mi-au plăcut fazele cu bunica de patruzeci, moșu de cincizeci și eu tot ca moșu ca să zic așa... dar asta e viața!
am înțeles ce se dorea zis dar nu cred că e bine zis așa, întretimp lucrurile s-au mai schimbat, julio iglesias are un frate cu 60 de ani mai tânăr din câte știu.
un text bun însă fără vreo valoare literară whatsoever
E o baladă a morții cu suavități și locuri grave, dar prea lungă, are mult balast. Când va fi eliberată de el și sentimentul va fi strecurat. Da, ai reușit să reproduci atmosfera acestui loc tragic, o trambulină de plonjat în vis de o clipă sau în vis etern. Renunță la gratuități (e prea frumos textul în viitorul lui corp!) de genul:"Risc de răceală" Extaz inocent." Trupurile ard tăcute, tresaltă bulbii spaimei."
Probabil că nu fac foarte bine că îți răspund aici Bobadil dar am să o fac foarte scurt. Am notat „precizarea” ta dar te asigur că este greșită dacă nu chiar ridicolă de vreme ce în această privință nu există aspect cantitativ și deci... nu se poate exagera. Pentru că ori e albă, ori e neagră. Iar la tine a fost neagră. Te sfătuiesc să te domolești cu „precizările” astea care nu folosesc la nimic altceva decît la înrăutățirea relațiilor tale cu Consiliul căruia tocmai îi mulțumeai... mult. Francisc, eu nu prea am înțeles ce spui tu și cu atît mai puțin ce vrei să spui. Este posibil ca vina să fie la mine. În orice caz în textul de mai sus m-am străduit să explic cum stau lucrurile și nimic mai mult. Dacă ai ceva semnificativ de spus despre aceasta inclusiv o nemulțumire te rog să o exprimi ca să pricepem și noi. Merci.
Mulțam Alma.Interesant. :) Fiindcă acolo, în interferențe, cumva se întâmplă cel mai firesc lucrurile. "Tidal love"? :) În stânga jos s-a creat o anumită nuanță peste care nimic nu aș vrea să fie scris. Și de felul meu nu îmi aștern numele pe colaje, you already know it. :) În plus, stânga jos (think about it) dă și sentimentul de spațiu în care se poate pluti, liber. :)
Eu cred că îți trebuie curaj să plonjezi în trecut. Asta pentru că nimic nu este cum credeai că le-ai lăsat. Și poate ne simțim un pic prea atacați de întoarcerea forțată în realitatea de acum a trecutului altuia, așa încât să plecăm oarecum rușinați capetele întrebându-ne "Oare ce caut eu aici? Nici nu vreau să știu despre asta..." Ei bine, am fost invitați, aș spune eu, și pe nebănuite am devenit copărtași la ceea ce este aici mai mult decât filmul unei vieți. Deosebit, sensibil, alunecând spre un final care schimbă perspectiva asupra întregii "construcții", textul acesta m-a surprins în mod plăcut. Inserțiile alb-negru îi dau aerul aparte, dar încă și mai de apreciat este că ar merge și fără ele (să nu renunți la ele cumva, nu asta era ideea!). Voi încerca să revin... din păcate prezentul dă năvală.
si pentru ca lui George Ceausu din Iasi ii sunt datoare si nu numai lui, trebuie sa precizez ca exista o povestire sf "Cand zeii pling" , publicata intr-o antologie sf "Nici un zeu in cosmos" inainte de 1989. cu mana pe inima pot spune ca George, bunul meu prieten, poate fi considerat un Gerard Klein al genului sf in Romania. poezia aceasta nu este insa o trimitere la proza lui ci numai cum vad eu metafora altfel tratata in alt context.
in primul rind in publicarea initala avea greseli de tiparire.
in al doilea rind stau si ma intreb si eu asa ca omul, unde este poezia aici?
si sint dispus sa aflu raspunsuri de la tine si de la oricine ar vrea sa comenteze aici.
in orice caz, sper ca sensibilitatile religioase, culturale sau spirituale ale cuiva nu vor juca un rol nefast in oferirea unui raspuns deschis si onest.
iar despre "cutia cu nisip", cred ca faptul ca se gaseste in contextul sectiunii "experimentale" ar trebui sa spuna ceva... adica nu este un fel de cos de gunoi ci mai degraba un spatiu in care ceva ce poate fi definit ca "experimental" incearca sa capete o forma.
poate ca mai corect ar fi sa te intreb, ce anume este experiment in acest text care mie mi se pare de o banalitate deboradanta?
Se (re)intorce oniricul (mai mult sau mai putin "estetic") cu urme de suprarealism? Am zis "umbre" pt. ca acolo era vorba de cu totul altceva. Textul "curge" (bine) cu o multime de sugestii (subliminale).
sa ma bag si eu in seama, sa nu ma bag?( daca tot n-am ce face, hai:P)
ce-i de remarcat la ambele texte( acuma daca Raluca te-a facut sa dezvalui si ce nu era de dezvaluit-inca- de ce sa nu profitam) dpmdv, este finalul. primul igrozitor de dureros, ca atunci cand mergi pe strada si vezi la un moment dat reflexia unui om in vitrina si te gandesti cat de rau arata, pentru ca sa-ti dai mai apoi seama ca de fapt esti tu; iar al doilea ironic, jucaus, aproape improbabil intr-un text asa "plangacios ca o marte spre luni, suspecta de galben". in rest in afara de marca A.A.A.( pe care inca o studiez:D), nu mai am ce zice.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
bobadil, aici se cere doar relexare și răbdare. atît. 17 am, firește. nu prea l-am citit pe labiș, dacă să fiu sinceră, or că nu-l țin minte. merci de oprire.
pentru textul : fructul verde dematei, mulțumesc. mă bucur că ți-a plăcut. finalul ... da, era stabilit de la început:) destul de previzibil. mulțumesc pentru cea de-a patra peniță,. și sărbători fericite! Daniela
pentru textul : numele meu este diana deErată= va răsări în loc de va răsare
pentru textul : Haiku deBravo à l'association "Architectes sans frontières" qui oeuvre pour un développement durable dans un meilleur habitat restructuré et pensé en fonction non seulement des normes de l'environnement naturel, mais aussi en fonction de la population qui va y habiter, le tout dans une parfaite symbiose et le respect les uns des autres . Bravo à cette initiative qui prend de l'ampleur, qui s'organise petit à petit , et dont les réalisations sont effectivement visibles dans des zones sinistrées. Il faut de la persévérance, un grand courage et un dynamisme à toute épreuve pour entreprendre ces reconstructions, déblayer et former - c'est essentiel- les populations locales. Félicitari, Marina, si multumesc pentru articolul foarte interesant.
pentru textul : “L’engagement humanitaire des architectes/Humanitarian Commitment of Architects” - Architectes de l’urgence/Emergency Architects demulțumesc cristina dar mă tem că ai înțeles textul acesta într-un registru în care nu l-am intenționat. și oricum, eu încerc să nu mă încurc cu eul poetic. și nu, din punct de vedere personal și social nu sînt nici neadaptat și nici nefericit. dimpotrivă. probabil că acum (spre oripilarea multor români „adevărați”) mă simt mai acasă aici decît m-aș simți în românia. românia este în mine, dar să nu alunecăm în patetisme. textul acesta era despre o altă „stare de emigrant”.
pentru textul : stare de emigrant depaul, da, excelentă observația ta. chiar ridică hermeneutica textului la o octavă mai sus decît am putut să o fac eu.
Superb! pur si simplu o scriere care te lasa fara cuvinte de frumoasa ce e. Apreciez si eu, asemeni Marianei, textul, insa imi vine peste mana sa-ti selectez citate care mi s-au parut mai pline de inteles sau frumusete. Mi-a placut pe de-a-ntregul, asadar, las si semnul meu.:)
pentru textul : drumul spre Okinawa deVlad Turburea şi Doina Leonte.
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. dehm, il las sa respire vreo 2 luni, il recitesc si-o sa vad ce-i fac, sa-l imbrac. :) thanks de critica
pentru textul : in the pursuit of happiness (V, final) deEmoție, durere, revoltă, frică, moarte... dar mai ales sentimentul acela de nesiguranță când tot ce părea sigur, de oțel, nu se dovedește a fi decât un nailon șubred... Toate acestea sugerate prin cuvinte și expresii foarte bine alese. Gândul meu se duce acolo, pe locul acela ars unde poemul pare a-și fi avut primul și cel mai greu oftat...
Mi-au plăcut versurile următoare pentru efectul stilistic pe care îl are schimbarea valorii gramaticale a unor cuvinte:
„cum se mai prăbuşea ea, flămânzita!
cum mai flămânzea ea, prăbuşita!”
„cum se mai răsucea în ei frica de nailon!
cum se mai temea în pasăre răsucirea mea!”
Felicitări, Adrian, pentru modul în care reușești să transpui poemul în cuvinte!
pentru textul : Pasărea de nailon defoarte faina imaginea asta:
mâinile tale pătrund în mâna mea
pentru textul : amidon deşi formează un soare.
În loc de peniță pălăria mea de fetru cumpărată de pe Lipscani. Aseară m-am gîndit să extrag cîteva pasaje însă e mai bine să spun da pentru întreg. Rezerve: Explicații – mai ales la numele personajelor – într-o manieră care coboară din zona ironicului cîteva tonuri aproape spre bășcălios sau “băncos”(ca să inventez și eu o expresie-uite că se ia ). Trec peste Cătălini și Cătăline și mă opresc la “Marius e din Iași, și numele lui original nu e Ștefan și mama lui nu e cea a lui Ștefan cel Mare, căci ne-a deschis ușa iar din șifoniere n-au năvălit rudenii camuflate să atace turcul” Să fie doar un derapaj controlat pentru a estompa anumite exprimări pretențioase? Vezi: “Există însă o midriază psihologică, o dilatare a pupilei reflexă.”(redundant!). Anumite expresii: Dacă “o piticoșenie” mă cucerește prin rezonanță/găselniță, “un sărutător” deși merge două trepte mai jos, are totuși doza potrivită de dulce cît să nu ne crească glicemia prea mult. Dar “atentînde” oh! E ca un loc plan pe obada unei roți (a nu se încerca mai ales la viteze mari!). Dar cum spune autorul “personalitățile ni s-au desprins în straturi, și îndrăznesc să spun că suntem la începutul cepei... oarecum, ea crește generată de noi.. și noi straturi ne redefinesc.”
pentru textul : despre arhangheli neglijenți deun text pe care l-am citit cu mare plăcere pentru că mi-a demonstrat că amintirile sunt vii mereu... și noi suntem vii cât încă le avem!
pentru textul : Copil în secolul douăzeci demai puțin mi-au plăcut fazele cu bunica de patruzeci, moșu de cincizeci și eu tot ca moșu ca să zic așa... dar asta e viața!
am înțeles ce se dorea zis dar nu cred că e bine zis așa, întretimp lucrurile s-au mai schimbat, julio iglesias are un frate cu 60 de ani mai tânăr din câte știu.
un text bun însă fără vreo valoare literară whatsoever
Ce înseamnă inacceptabil, să nu mai repet greșala?
pentru textul : Zâmbetul de duminică deE o baladă a morții cu suavități și locuri grave, dar prea lungă, are mult balast. Când va fi eliberată de el și sentimentul va fi strecurat. Da, ai reușit să reproduci atmosfera acestui loc tragic, o trambulină de plonjat în vis de o clipă sau în vis etern. Renunță la gratuități (e prea frumos textul în viitorul lui corp!) de genul:"Risc de răceală" Extaz inocent." Trupurile ard tăcute, tresaltă bulbii spaimei."
pentru textul : Poveste de dragoste dePaul, esti un poet si un cititor frumos - si nu ma face ca ma apuc sa te traduc de tot...:p. Multumesc mult pentru apreciere!:)
Cheers!
pentru textul : Ai să vezi deLa un moment dat, titlul era în finalul primei strofe. Nu ştiu, e interesantă propunerea, mă voi mai gândi. Mulţumesc!
pentru textul : în loc de braţe cresc atunci valuri în care naufragiază trupul cald şi gol al firescului deProbabil că nu fac foarte bine că îți răspund aici Bobadil dar am să o fac foarte scurt. Am notat „precizarea” ta dar te asigur că este greșită dacă nu chiar ridicolă de vreme ce în această privință nu există aspect cantitativ și deci... nu se poate exagera. Pentru că ori e albă, ori e neagră. Iar la tine a fost neagră. Te sfătuiesc să te domolești cu „precizările” astea care nu folosesc la nimic altceva decît la înrăutățirea relațiilor tale cu Consiliul căruia tocmai îi mulțumeai... mult. Francisc, eu nu prea am înțeles ce spui tu și cu atît mai puțin ce vrei să spui. Este posibil ca vina să fie la mine. În orice caz în textul de mai sus m-am străduit să explic cum stau lucrurile și nimic mai mult. Dacă ai ceva semnificativ de spus despre aceasta inclusiv o nemulțumire te rog să o exprimi ca să pricepem și noi. Merci.
pentru textul : incident de plagiat pe hermeneia.com deMulțam Alma.Interesant. :) Fiindcă acolo, în interferențe, cumva se întâmplă cel mai firesc lucrurile. "Tidal love"? :) În stânga jos s-a creat o anumită nuanță peste care nimic nu aș vrea să fie scris. Și de felul meu nu îmi aștern numele pe colaje, you already know it. :) În plus, stânga jos (think about it) dă și sentimentul de spațiu în care se poate pluti, liber. :)
pentru textul : sculptată în gheață deEu cred că îți trebuie curaj să plonjezi în trecut. Asta pentru că nimic nu este cum credeai că le-ai lăsat. Și poate ne simțim un pic prea atacați de întoarcerea forțată în realitatea de acum a trecutului altuia, așa încât să plecăm oarecum rușinați capetele întrebându-ne "Oare ce caut eu aici? Nici nu vreau să știu despre asta..." Ei bine, am fost invitați, aș spune eu, și pe nebănuite am devenit copărtași la ceea ce este aici mai mult decât filmul unei vieți. Deosebit, sensibil, alunecând spre un final care schimbă perspectiva asupra întregii "construcții", textul acesta m-a surprins în mod plăcut. Inserțiile alb-negru îi dau aerul aparte, dar încă și mai de apreciat este că ar merge și fără ele (să nu renunți la ele cumva, nu asta era ideea!). Voi încerca să revin... din păcate prezentul dă năvală.
pentru textul : scurt metraj debine ai venit Stefan Ciobanu! sper sa iti regasesti aici "libertate de încheietură nevoia de a dansa"...
pentru textul : și eu știu să țin minte desi pentru ca lui George Ceausu din Iasi ii sunt datoare si nu numai lui, trebuie sa precizez ca exista o povestire sf "Cand zeii pling" , publicata intr-o antologie sf "Nici un zeu in cosmos" inainte de 1989. cu mana pe inima pot spune ca George, bunul meu prieten, poate fi considerat un Gerard Klein al genului sf in Romania. poezia aceasta nu este insa o trimitere la proza lui ci numai cum vad eu metafora altfel tratata in alt context.
pentru textul : și zeii plîng deUn exerciţiu stilistic şi tematic... convingător. Ioan.
pentru textul : din suferinţele toponimice ale căpşunăresei dein primul rind in publicarea initala avea greseli de tiparire.
pentru textul : Judecata de Apoi dein al doilea rind stau si ma intreb si eu asa ca omul, unde este poezia aici?
si sint dispus sa aflu raspunsuri de la tine si de la oricine ar vrea sa comenteze aici.
in orice caz, sper ca sensibilitatile religioase, culturale sau spirituale ale cuiva nu vor juca un rol nefast in oferirea unui raspuns deschis si onest.
iar despre "cutia cu nisip", cred ca faptul ca se gaseste in contextul sectiunii "experimentale" ar trebui sa spuna ceva... adica nu este un fel de cos de gunoi ci mai degraba un spatiu in care ceva ce poate fi definit ca "experimental" incearca sa capete o forma.
poate ca mai corect ar fi sa te intreb, ce anume este experiment in acest text care mie mi se pare de o banalitate deboradanta?
da, Adrian. ai dreptate cu finalul. și, dacă mă uit mai atent la text, nu cred că are pretenții multe:)
pentru textul : pieton în căutarea limitei demulțumesc.
Se (re)intorce oniricul (mai mult sau mai putin "estetic") cu urme de suprarealism? Am zis "umbre" pt. ca acolo era vorba de cu totul altceva. Textul "curge" (bine) cu o multime de sugestii (subliminale).
pentru textul : epitaful unei zile desa ma bag si eu in seama, sa nu ma bag?( daca tot n-am ce face, hai:P)
pentru textul : Ultima întâlnire cu sinele dece-i de remarcat la ambele texte( acuma daca Raluca te-a facut sa dezvalui si ce nu era de dezvaluit-inca- de ce sa nu profitam) dpmdv, este finalul. primul igrozitor de dureros, ca atunci cand mergi pe strada si vezi la un moment dat reflexia unui om in vitrina si te gandesti cat de rau arata, pentru ca sa-ti dai mai apoi seama ca de fapt esti tu; iar al doilea ironic, jucaus, aproape improbabil intr-un text asa "plangacios ca o marte spre luni, suspecta de galben". in rest in afara de marca A.A.A.( pe care inca o studiez:D), nu mai am ce zice.
la?..
Dear Mr Picky,
F l-am lasat in caz ca francezii mi-ar declara razboi (nu ca l-ar si cistiga!) iar I-ul din principiu..
so, thank you!:p
Corina
pentru textul : Optimus Anonymous defireste, tu decizi, dar e minunat ca textul isi pastreaza "miezul" chiar si "intors pe dos". :)
pentru textul : Radical din doi deOk, din perspectiva mea, e mult mai bine.
pentru textul : chipul de umbră deMultumesc frumos pentru "semnele" lasate ... sub acest text. yester : :) Cu bine, Anygm'a
pentru textul : frunze de nuc dePagini