Un univers feminin in care formele nu tind spre cosmos si nu se lasa aranjate... mai mult asteptare decat cautare, multe cuvinte rostite cu durere laolalta cu constiinta care intuieste neputinta de a rosti adevarul separat de afect. Probabil mai degraba un film decat o poezie insa o lectura placuta.

Excelenta idee. Mereu inovatori ! I am in ! Adrian

mulțumesc Aranca, o să corectez ''portocal'', dar la ''nu-mi trebe''chiar îmi place cum sună așa. cu respect, simona

Sebi mulțumesc de trecere și observații ,am remediat textul sper sa fie puțin mai bine...

Mariana, nu merit cuvintele tale, dar îți mulțumesc frumos... Când visteria sufletului e plină ea se revarsă, precum în cazul tău ... mi-a făcut bine că ai văzut până în om. Reverență!

O felicit si pe aceasta cale pe Nicole Pottier care participa cu prietenii la Suceava la Primavara Poetilor din Romania!

imi cer scuze lui Ram si lui Marlena. Greseala imi apartine si am remediat-o

Versurile au o simplitate cuceritoare, un fel al autorului de a se apropia de cititor oarecum în glumă, dar cum în glumă se spun marile adevăruri...

exact asta am vrut să spun. îmi place mult ultimul vers pe care l-am citat. dar nu cred că avem în această privință aceleași gusturi.

Bianca, mulțumesc pt atenționare typo. da, acele 2 versuri erau inițial parte din strofa anterioară lor. Așa desprinse, de fapt așa intercalate între sensuri cred că necesită un prezent. Nu viitor. Am găsit o soluție, care a dat adâncime și unui sens din strofa ce succede pater. Cumva am mizat pe declarativ la final. De aceea voi lăsa așa, măcar un timp. Revenind într-o altă vreme asupra ei, voi vedea atunci dacă atenuez declarativul. Bună vederea ta, azi. Merci.

Ela, așa cum ai spus, e o transcendere a întâiului plan în imediat următorul care, în lume, apare nu ca o oglindire, ci ca un plan secund, joc secund, gând secund... și poate de aceea traducerea nu este fidelă... Mulțumesc pentru comentariul tău. Sigur că mereu e loc de mai bine.

Cred că una dintre problemele acestui text e numărul mare de idei pe care le comunici cititorului, dar şi felul în care o faci - versuri lungi, asertive şi grave. Citeşte-l cu voce tare şi vei vedea.
E, şi sper să nu fie un termen dur, o turuială cu caracter esenţial. Dar nu lipsită de miză, aş spune.
Ar trebui să mai omiţi unele lucruri sau să le dezveleşti la axa dintre altele, păstrând linia generală, să nu încerci să fii "sfătoasă":).

Bunînţeles, sunt şi lucruri faine, cum ar fi: "să scoți din buzunar un pachet de biscuți și să uiți
de toate femeile pe care nu le-am cunoscut/ dacă am fi într-un vis probabil că deranjul ar fi pur estetic
dar cum nu e turnăm în ceară viței pe care să-i iubim
arme cu care să ne apărăm și oameni care să ardă când vrem noi".

Concluziv, textul nu e rău, dar ar trebui curăţat ( exp: " țin pietre în mâna dreaptă
ca să le arunc în cel care va spune primul ceva despre tine" - de ce nu "ţin pietre în mâini pentru primul care va vorbi despre tine", cred că cititorul îsi poate da seama ce şi cum...) rearanjat dpdv al frazării, iar versurile care se vor şi puţin aforistice să fie puţin mai personale ori mai maleabile şi ceva mai mulate pe sensul final al textului sau măcar pe sensul tropului care le suportă.

adevarat, razbate o unda de infantilitate aici insa se pare ca tocmai aceasta a fost intentia autorului. plus pentru: "de fiecare data cand urc trei etaje spre cer/obosesc in mine toate dorurile" nici finalul nu este rau, insa de la "ar mai fi problema, doctore..." eu zic ca se poate lucra altfel textul.

Frumos final!