"sufletul lui e doar o basculantă
de ce vreți să îl acoperiți cu gazon
și petunii
pe el
omul care nu mai are nimic de visat
voi"
nu mi-au placut deloc finalul si mustele. punk bach cred ca se refera la teme din bach in muzica punk, apropos de omul care nu mai are nimic de visat. nu mi se pare deloc criptica, decat daca sunt eu total pe alaturi.
un poem frumos, care mi-a făcut bine. am simțit lejeritatea autoarei de a scrie în afara tropilor, aproape. mie mi-a transmis căldura pierdută a copilăriei, cu magica atmosferă de Crăciun. fiorul nostalgic este atât de bine ascuns... felicitări, Mariana și noapte bună, om bun!
Voilla cum se adevereste proverbul ala cu facerea de bine...adica ce anume-ti strica tie poezia? Luna aia care-i in plus sau pe margine? In mod normal si firesc luna se pregateste sa apara dupa ora sase. si faptul ca te intorci acasa e numai un indemn sa innebunesti fix la ora aia. Luna fiind un simbol.Pe luna plina oamenii lupi isi schimba infatisarea si ies la atac ( era sa spun pascut) nu poti sa te apuci, sa innebunesti asa, fara nici un pretex.Ai inteles?
Cristina, dragostea tocmai a fost introdusa pe lista bolilor. :) oare hermeneia va deveni un spital?!:)) multumesc, milady.
Virgil, ce vremuri... vremi de fapte stralucite, insa crude si amare, legi, naravuri se-ndarjesc (parca). in ceea ce-l priveste pe Munteanu, huge disappointment. asta-i viata, lumea, intr-o continua transformare si intelegere...
Va multumesc de trecere si comentariu ! Legat de observatii : In versul opt... ritmic, probabil ca da, este deranjanta acea trecere. Logic nu trebuie perceputa ca o disociere personala ci ca "suntem oameni toti... oamenii (ei) ezita". Legat de versul noua sunt perfect de acord ca nu am o rima in versul ala, numai ca nu am gasit nimic sa aduca a temporal si sa se potriveasca mai bine in context. Daca aveti vreo idee care sa se potriveasca in context sunt deschis la sugestii si modificari. Ialin
ASPIRANT mi se pare chiar mai demonetizant decat NOVICE. Când ți-am propus termenul de STAGIAR, m-am gândit și la faptul că, pe vremuri, prin anii 50-60, Uniunea Scriitorilor din România utiliza cuvântul acesta pentru a defini un statut intermediar: era vorba de autori care aveau anumite merite (cărți tipărite, unele ecouri criice favorabile), dar nu suficiente spre a le acorda calitatea (și drepturile aferente) de membru deplin. Perioada de stagiatură era, dacă informațiile mele sunt exacte, de 3 ani. Pe parcursul acestei perioade, în funcție de succesele literare repurtate, unii membri stagiari deveau membri deplini. La împlinirea perioadei de 3 ani, fiecare membru stagiar era discutat și se hotăra dacă devenea membru deplin sau era exclus (rămânând să depună, în funcție de eventuala schimbare a statutului său valoric, un nou dosar de primire). S-a renunțat, până la urmă, la acest statut intermediar. Au fost discuții recente privind reintroducerea acestui statut intermediar, dar nu s-a luat o decizie în acest sens. În cazul adoptării termenului de STAGIAR (care, încă o dată, nu mi se pare a avea niciun fel de conotații negative - sigur, dincolo de faptul că înseamnă ceea ce înseamnă), nu s-ar pune nicicum problema excluterii după o anume perioadă. Ci doar problema promovării. În orice caz, o să consult un dicționar de sinonime, poate găsesc și un alt cuvânt...
Andule, iti multumesc de vizita, textul l-am postat tarziu si eram probabil somnoros in momentul acela. poemul e vechi si cred ca-l ai mai citit tu fiind un cititor fidel poeziilor mele asa cum ai declarat intr-un com unde imi facea o caracterizare generala si te minunai de aratarea mea literara. imi cer scuze ca nu-ti raspund la unele comentarii deoarece tacerea spune mai mult cateodata. multumesc Djamal
Domnule Manolescu, îmi dau seama că v-a sărit țandăra (habar nu aveți ce înseamnă ”atac la persoană” și strigați ca din gură de șarpe), dar respirați puțin și hai să vedem ce ați făcut. Încă nu am citit textul, dar o să am timp ceva mai târziu, iar provocarea mea a fost una de principiu. Dacă Rorty ”și le-a pus singur” acele cuvinte în gură, de ce nu-l citați în ghilimele, fără a vă însuși dumneavoastră judecățile lui? Dialogurile acestea imaginare pe care le scorniți sfidează atât drepturile de autor ale filosofului, cât și bunul simț al literaturii. Așadar am să citesc textul când îmi va permite timpul (chiar îl am de câteva zile pe Rorty în atenție și am dat brusc peste textul dvoastră), și vreau să vă liniștesc, ceea ce am făcut nu e atac la persoană, ci e provocarea unei discuții pe text. Iar dacă mi se va suspenda contul (ceea ce nu-mi vine să cred, dar nu știu care sunt relațiile dumneavoastră cu editorii de aici), fiți sigur că nu o să vă contactez pe nici un e-mail, facem aici discuție serioasă pe text, sau nu facem nimic.
francisc nici nu se pot da altfel de sentințe decît "filosofice"...trust me... alea "deadly serious" oricum vor fi contrazise mai tîrziu. iar contradicția e tot șpilul. if you know what I mean. de obicei dacă ți se spune să nu gîndești ceva e pentru că vor alții să fi gîndit la fel dar nu sunt în stare decît să te contrazică. argumentele pot fi reduse la invidie. la un nimic fuaarte constructiv. diogene bunăoară se masturba în piața publică. "nu avea pic de rușine domnule..." de ce pentru că, spunea el, ar fi minunat doar să te freci pe burtă și să-ți treacă de foame...:) omul a fost poreclit "cîine celest" de Cioran. ei bine asta am pierdut dealungul secolelor de sfiiciune tembelă : animalitatea noastră zeiască. azi nu mai poți să-ți eliberezi nici măcar aerul în surplus tre' să le lingi frumos decența de doi lei a celorlalți în piața publică. să-ți înghiți lașitatea. să te scuipi pe tine însuți. "luminos"..așa cum sugerezi tu parșiv....:) ei bine nu vreau să luminez pe nimeni. vreau doar să arăt că se poate și altfel. chiar dacă sau mai ales dacă s-a mai arătat și nu s-a văzut...quod erat demonstrandum...:) still amical și copchilăros de jegos, george cel asztalos
bine v-am găsit! mulţumesc pentru încurajări.cu siguranţă voi mai posta texte, sper eu, din ce în ce mai bune. :)
şi da, am parcurs regulamentul şi secţiunea cu întrebări şi răspunsuri. m-am conformat. :D
Să știți că rupturile astea de cuvinte îl caracterizau bine pe Mircea Ivănescu (și nu numai), dar el avea măsura lor. Aici sunt mult prea abundente într-un text și așa greoi.
nu pretind că e printre cele bune. evident nu cred că e normal să îmi evaluez eu textele aici. recunosc, și pe mine m-a deranjat puțin retorismul acelor cuvinte prea mari ca să nu ajungă să fie goale.
vezi că ai citat puțin greșit.
Sixtus, onoarea și cîștigul sînt de partea mea. Și da, am vrut să devină un pretext. Un pretext lipsit de artificiul unei puneri în scenă. Un pretext „natural”. Sînt de acord cu privire la inutilitatea tehnicii. Poezia nu este artizanat. Cîndva vorbeam despre ce spunea Bernstein in The Poetry of Earth. Daca poti tinde acolo si daca nu pornesti de acolo nu esti decit un mestesugar. Mulțumesc pentru comentariu
Centrul curcubeului e verde și atunci e, de fapt, inima, culoarea inimii? Mi-a plăcut "perpetua naștere duminicală". Însă, aici cred că te contrazici semantic: "daca ar fi s-o iau pe scurtatura inimii / as alege traseul dintre bifurcatiile vietii" sau poate nu am înțeles eu sensurile. Eh, bifurcațiile... :)
mă bucur că îți plac, Cristina. problema acelui aparent dezacord din prima frază este ceva legat de exagerata (în opinia mea) prezență a genurilor în limba română. avem o cultură foarte „generificată”. și probabil moștenim asta din latină dar și din faptul că avem concepte și cuvinte cu rădăcini din atîtea limbi. evident, nu am cum formula altfel acolo, deși și eu cînd am scris prima dată am avut o vagă senzație de dezacord. dar asta este limba română. oamenii pot fi și bărbați și femei. asta dacă nu cădem în soluția pe care o folosea unul din profesorii mei de sociologie cînd ironic se referea la „oameni și oame”.
daca nu te superi, voi rezuma critica mea la ac text astfel: "prea multa suferinta". si intr un limbaj mult uzitat, cu imagini de asemeni erodate semantic. titlul, da, parea sa promita...
Un text foarte bun, plin de umor, ce reușește iată, să îmi declanșeze și alte amintiri... Trebuie să remarc talentul de povestitor ieșit din comun al autorului și nu numai atât: mecanismul inspirației la Marian Ghilea. Parcă în subconștient aștept un alt articol tip "Încălzirea globală, păcăleala mileniului III" (...) pentru ca Marian să ne mai povestească ceva...Ia ni znaiu...
Îmi spun, iată- mă din nou pe aici, dar, dacă nu las niciodată vreun semn, cum va ști că am trecut? Îmi place ideea unui timp ascuns, "risipit între cifre, distanțe și moarte", un timp care adoarme în el regretele... Un univers magic, atemporal, în care poți asculta cântecul păsărilor eternității, îmi pare un Eden...:)
Depinde de critic și de măsura valorilor sale, dar întrebarea se susține în continuare. Manipulează sau nu? Înclin să cred că da, iar asta poate fi și bine, dar și rău.
Mă faci să încep să mă întreb din nou dacă nu despotismul luminat a fost cea mai ”reușită” epocă a omenirii. E clar că democrația îl va numi întotdeauna tiranie, dar asta deoarece democrația tinde și ea spre nivelarea valorilor de care spuneai.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
mi-a placut partea asta:
"sufletul lui e doar o basculantă
de ce vreți să îl acoperiți cu gazon
și petunii
pe el
omul care nu mai are nimic de visat
voi"
nu mi-au placut deloc finalul si mustele. punk bach cred ca se refera la teme din bach in muzica punk, apropos de omul care nu mai are nimic de visat. nu mi se pare deloc criptica, decat daca sunt eu total pe alaturi.
pentru textul : punk bach deBianca, Dorin - multumesc pentru impresii.
pentru textul : prologul unui jurnal care n-a fost scris niciodată deun poem frumos, care mi-a făcut bine. am simțit lejeritatea autoarei de a scrie în afara tropilor, aproape. mie mi-a transmis căldura pierdută a copilăriei, cu magica atmosferă de Crăciun. fiorul nostalgic este atât de bine ascuns... felicitări, Mariana și noapte bună, om bun!
pentru textul : O ramură mai puţin deVoilla cum se adevereste proverbul ala cu facerea de bine...adica ce anume-ti strica tie poezia? Luna aia care-i in plus sau pe margine? In mod normal si firesc luna se pregateste sa apara dupa ora sase. si faptul ca te intorci acasa e numai un indemn sa innebunesti fix la ora aia. Luna fiind un simbol.Pe luna plina oamenii lupi isi schimba infatisarea si ies la atac ( era sa spun pascut) nu poti sa te apuci, sa innebunesti asa, fara nici un pretex.Ai inteles?
pentru textul : Innebunim, adesea, fix la sase deCristina, dragostea tocmai a fost introdusa pe lista bolilor. :) oare hermeneia va deveni un spital?!:)) multumesc, milady.
pentru textul : ieși afară javră ordinară deVirgil, ce vremuri... vremi de fapte stralucite, insa crude si amare, legi, naravuri se-ndarjesc (parca). in ceea ce-l priveste pe Munteanu, huge disappointment. asta-i viata, lumea, intr-o continua transformare si intelegere...
Un singur cuvint: slab. Am citit texte mai bune de la tine, e normal ca pretentiile sa fie mai mari. Citeva imagini nu salveaza acest esafod.
pentru textul : Eșafod deVa multumesc de trecere si comentariu ! Legat de observatii : In versul opt... ritmic, probabil ca da, este deranjanta acea trecere. Logic nu trebuie perceputa ca o disociere personala ci ca "suntem oameni toti... oamenii (ei) ezita". Legat de versul noua sunt perfect de acord ca nu am o rima in versul ala, numai ca nu am gasit nimic sa aduca a temporal si sa se potriveasca mai bine in context. Daca aveti vreo idee care sa se potriveasca in context sunt deschis la sugestii si modificari. Ialin
pentru textul : Când pleoapele se zbat... deASPIRANT mi se pare chiar mai demonetizant decat NOVICE. Când ți-am propus termenul de STAGIAR, m-am gândit și la faptul că, pe vremuri, prin anii 50-60, Uniunea Scriitorilor din România utiliza cuvântul acesta pentru a defini un statut intermediar: era vorba de autori care aveau anumite merite (cărți tipărite, unele ecouri criice favorabile), dar nu suficiente spre a le acorda calitatea (și drepturile aferente) de membru deplin. Perioada de stagiatură era, dacă informațiile mele sunt exacte, de 3 ani. Pe parcursul acestei perioade, în funcție de succesele literare repurtate, unii membri stagiari deveau membri deplini. La împlinirea perioadei de 3 ani, fiecare membru stagiar era discutat și se hotăra dacă devenea membru deplin sau era exclus (rămânând să depună, în funcție de eventuala schimbare a statutului său valoric, un nou dosar de primire). S-a renunțat, până la urmă, la acest statut intermediar. Au fost discuții recente privind reintroducerea acestui statut intermediar, dar nu s-a luat o decizie în acest sens. În cazul adoptării termenului de STAGIAR (care, încă o dată, nu mi se pare a avea niciun fel de conotații negative - sigur, dincolo de faptul că înseamnă ceea ce înseamnă), nu s-ar pune nicicum problema excluterii după o anume perioadă. Ci doar problema promovării. În orice caz, o să consult un dicționar de sinonime, poate găsesc și un alt cuvânt...
pentru textul : hermeneia 2.0 denu știu ce să zic... mă lasi fără cuvinte...
pentru textul : dragoste la periferie deAndule, iti multumesc de vizita, textul l-am postat tarziu si eram probabil somnoros in momentul acela. poemul e vechi si cred ca-l ai mai citit tu fiind un cititor fidel poeziilor mele asa cum ai declarat intr-un com unde imi facea o caracterizare generala si te minunai de aratarea mea literara. imi cer scuze ca nu-ti raspund la unele comentarii deoarece tacerea spune mai mult cateodata. multumesc Djamal
pentru textul : Sunete crescânde decerusem ajutorul pentru editarea profilului, dar intre timp am vazut cum se face..scuzati!
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - II - descurt text cu note existentialiste Adriana continua pe linia ei fara a ne menaja cu rotunjimi de final "mă pescuiesc din oglinzi" - vers de remarcat
pentru textul : năvod deDomnule Manolescu, îmi dau seama că v-a sărit țandăra (habar nu aveți ce înseamnă ”atac la persoană” și strigați ca din gură de șarpe), dar respirați puțin și hai să vedem ce ați făcut. Încă nu am citit textul, dar o să am timp ceva mai târziu, iar provocarea mea a fost una de principiu. Dacă Rorty ”și le-a pus singur” acele cuvinte în gură, de ce nu-l citați în ghilimele, fără a vă însuși dumneavoastră judecățile lui? Dialogurile acestea imaginare pe care le scorniți sfidează atât drepturile de autor ale filosofului, cât și bunul simț al literaturii. Așadar am să citesc textul când îmi va permite timpul (chiar îl am de câteva zile pe Rorty în atenție și am dat brusc peste textul dvoastră), și vreau să vă liniștesc, ceea ce am făcut nu e atac la persoană, ci e provocarea unei discuții pe text. Iar dacă mi se va suspenda contul (ceea ce nu-mi vine să cred, dar nu știu care sunt relațiile dumneavoastră cu editorii de aici), fiți sigur că nu o să vă contactez pe nici un e-mail, facem aici discuție serioasă pe text, sau nu facem nimic.
pentru textul : Replică la un com. al lui Călin Sămărghițean (Cailean) la un eseu al subsemnatului ”(1) Discuție (virtuală) cu Richard Rorty despre declinul adevărului redemptiv” postat pe Hermeneia. defrancisc nici nu se pot da altfel de sentințe decît "filosofice"...trust me... alea "deadly serious" oricum vor fi contrazise mai tîrziu. iar contradicția e tot șpilul. if you know what I mean. de obicei dacă ți se spune să nu gîndești ceva e pentru că vor alții să fi gîndit la fel dar nu sunt în stare decît să te contrazică. argumentele pot fi reduse la invidie. la un nimic fuaarte constructiv. diogene bunăoară se masturba în piața publică. "nu avea pic de rușine domnule..." de ce pentru că, spunea el, ar fi minunat doar să te freci pe burtă și să-ți treacă de foame...:) omul a fost poreclit "cîine celest" de Cioran. ei bine asta am pierdut dealungul secolelor de sfiiciune tembelă : animalitatea noastră zeiască. azi nu mai poți să-ți eliberezi nici măcar aerul în surplus tre' să le lingi frumos decența de doi lei a celorlalți în piața publică. să-ți înghiți lașitatea. să te scuipi pe tine însuți. "luminos"..așa cum sugerezi tu parșiv....:) ei bine nu vreau să luminez pe nimeni. vreau doar să arăt că se poate și altfel. chiar dacă sau mai ales dacă s-a mai arătat și nu s-a văzut...quod erat demonstrandum...:) still amical și copchilăros de jegos, george cel asztalos
pentru textul : Jeg demie îmi place subtitlul (ptiu! să nu se deoache!)
pentru textul : portret cu vt și langustă debine v-am găsit! mulţumesc pentru încurajări.cu siguranţă voi mai posta texte, sper eu, din ce în ce mai bune. :)
pentru textul : trembling deşi da, am parcurs regulamentul şi secţiunea cu întrebări şi răspunsuri. m-am conformat. :D
Să știți că rupturile astea de cuvinte îl caracterizau bine pe Mircea Ivănescu (și nu numai), dar el avea măsura lor. Aici sunt mult prea abundente într-un text și așa greoi.
pentru textul : re ma chi na ri um denu pretind că e printre cele bune. evident nu cred că e normal să îmi evaluez eu textele aici. recunosc, și pe mine m-a deranjat puțin retorismul acelor cuvinte prea mari ca să nu ajungă să fie goale.
pentru textul : despre dragoste numai de bine devezi că ai citat puțin greșit.
Sixtus, onoarea și cîștigul sînt de partea mea. Și da, am vrut să devină un pretext. Un pretext lipsit de artificiul unei puneri în scenă. Un pretext „natural”. Sînt de acord cu privire la inutilitatea tehnicii. Poezia nu este artizanat. Cîndva vorbeam despre ce spunea Bernstein in The Poetry of Earth. Daca poti tinde acolo si daca nu pornesti de acolo nu esti decit un mestesugar. Mulțumesc pentru comentariu
pentru textul : downloadez poezii dePS: încerc să-l văd doar ca pe o aducere aminte? (polizorul obiect necesar)
pentru textul : polizorul deCentrul curcubeului e verde și atunci e, de fapt, inima, culoarea inimii? Mi-a plăcut "perpetua naștere duminicală". Însă, aici cred că te contrazici semantic: "daca ar fi s-o iau pe scurtatura inimii / as alege traseul dintre bifurcatiile vietii" sau poate nu am înțeles eu sensurile. Eh, bifurcațiile... :)
pentru textul : cu suflet de balada demă bucur că îți plac, Cristina. problema acelui aparent dezacord din prima frază este ceva legat de exagerata (în opinia mea) prezență a genurilor în limba română. avem o cultură foarte „generificată”. și probabil moștenim asta din latină dar și din faptul că avem concepte și cuvinte cu rădăcini din atîtea limbi. evident, nu am cum formula altfel acolo, deși și eu cînd am scris prima dată am avut o vagă senzație de dezacord. dar asta este limba română. oamenii pot fi și bărbați și femei. asta dacă nu cădem în soluția pe care o folosea unul din profesorii mei de sociologie cînd ironic se referea la „oameni și oame”.
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte I dePoate ca este un pic de contradictie "in integro" intre titlu si substanta textului. Insa povestea e fermecatoare. Andu
pentru textul : Astăzi am aflat ce-i frica dedaca nu te superi, voi rezuma critica mea la ac text astfel: "prea multa suferinta". si intr un limbaj mult uzitat, cu imagini de asemeni erodate semantic. titlul, da, parea sa promita...
pentru textul : ...pre moarte călcând deas taia altfel versurile in prima strofa:
"renii ies la pascut norii
rumega miazanoaptea"
(desi e cam rârâit fragmentul asta...)
mi-a placut finalul, e ironic si crud :)
pentru textul : entelehie demultumesc Miha pentru semnul lasat!
pentru textul : oamenii sunt mari îmi spuneam deUn text foarte bun, plin de umor, ce reușește iată, să îmi declanșeze și alte amintiri... Trebuie să remarc talentul de povestitor ieșit din comun al autorului și nu numai atât: mecanismul inspirației la Marian Ghilea. Parcă în subconștient aștept un alt articol tip "Încălzirea globală, păcăleala mileniului III" (...) pentru ca Marian să ne mai povestească ceva...Ia ni znaiu...
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deÎmi spun, iată- mă din nou pe aici, dar, dacă nu las niciodată vreun semn, cum va ști că am trecut? Îmi place ideea unui timp ascuns, "risipit între cifre, distanțe și moarte", un timp care adoarme în el regretele... Un univers magic, atemporal, în care poți asculta cântecul păsărilor eternității, îmi pare un Eden...:)
pentru textul : Ceasul meu deDepinde de critic și de măsura valorilor sale, dar întrebarea se susține în continuare. Manipulează sau nu? Înclin să cred că da, iar asta poate fi și bine, dar și rău.
Mă faci să încep să mă întreb din nou dacă nu despotismul luminat a fost cea mai ”reușită” epocă a omenirii. E clar că democrația îl va numi întotdeauna tiranie, dar asta deoarece democrația tinde și ea spre nivelarea valorilor de care spuneai.
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu demă bucur să constat că poezia mea ți-a plăcut, Anna. apreciez trecerea ta constantă pe aici:) toate cele bune:)
pentru textul : unei primăveri dePagini