Deprimant text. Iar versul "în orgii de lapsus" sună aiurea și descurajează exact acolo unde începe poezia: cercul devine tot mai strîns în jurul nostru sacrificăm complemente conjuncții sintagme întregi atribute sunete pentru a reuși în mod sublim să nu spunem nimic
Dacă ai inversa primele două versuri, n-ar suna mai bine? Aș înlocui "mincinoase" cu un sinonim sau cu un adjectiv care doar să sugereze estompat ideea. Interesant cum ai spus despre pulsația amintirii, în final.
observ ca pietrele sunt inca la moda. mai ales cele de supt. probabil, tot analogic, il prefer pe Ulisse cautandu-si mama (sic!) unui Ahile, schiopatand prin zapada. prin ilustrare, in stilul ideilor platoniciene, poema poate fi, -numai ca sa-ti sar in ajutor, ionute,- meduza, iar poetul umbra. dar, de aici pana la confuzia sa cu maestrul e cale batatorita, prin noian. diferenta de nuante de la elev la elev. credeti ca participati la idee? yester, sar si pentru tine. diferenta de nivel de la dictionar la dictionar. si de ortografie. astept sa te lamuresti. ma anunti? pana atunci, recunosc, inclinasem, la postare, pentru subtitlul sugerat ulterior de hecatonhir. pendulez, deocamdata, intre masca de carnaval si cea cu gaze. mai sunt si altele. alegerea sau saritura in cap imi par privilegii. va astept
Adrian, nu te contrazic total. Dar mi-aș pune întrebarea: aceste poezii sunt reprezentative pentru autorii lor? atât! câte cratime sunt în Plumb? ori în Balada crinilor care și-au scris frumos ori în Repetabila povară ș.a.m.d. Și fac acest demers pentru că e singurul lucru pe care ți-l reproșez la versul clasic. Acum însă, totul e subiectiv... vom trăi și vom vedea...:)
acum imi mai place mult si o vad ca pe o poezie cu toate ca as renunta la "mele" si as incepe toate versurile cu litere mici, dar aceasta din urma nu are o foarte mare importanta. raman la ideea ca "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este" nu suna bine, poate incerci sa inlocuiesti cu altceva daca tii neaparat sa ramana. poezia e frumoasa acum si ar fi pacat sa mai scada ceva din valoare. mi-a placut:"o piersică/atunci când bântuie gustul tău". e foarte interesant si ne"bantuie" atat imaginatia si nu numai...parca mi-i un pic foame :) e o poezie a incertitudinii chiar daca pare destul de "optimista".e o incercare da a te apropia de tine, de a te intelege fiindca exista acel "cand ma iau in brate". nu invinovatesti, nu strigi, nu te razvratesti, dar, totusi, in poezie totul se rezuma la trecut cand era un el, care nu e prezent in poezie si se afla undeva acolo in acel "atunci" ca s-o citez pe ioana barac grigore si din cauza caruia intuiesc ai mainile prinse sub o piatra. nu te adresa cu dvs.: "m-ați convins". sunt inca pe bancile facultatii, inca... acum ar fi trebuit sa invat :)
Îmi amintesc primul tău vers...când colorai un cal şi mi-ai întins un creion spunând
,, un bleumarin frumos la culoare,
tu stai şi nu desenezi cu el
şi n-ai să ştii tu oare''.
Am ştiut că eşti poetă. Mie o să-mi fie greu să-ţi comentez poeziile, pentru că ele trec altfel prin apele sufletului meu. Bine ai venit într-unul din ţinuturile poeziei. Ascultă-te şi urmează-te! Mama.
O sa reflectez Ionutze... oricum, o replica pe care a trebuit, in ciuda antipatiei ce ti-o port, sa o apreciez cum se cuvine Andu P.S. Ca sa te "plagiez" din nou, varsta este ca si timpul sau muzica pop, azi e, maine nu mai e. Deocamdata insa e (asta nu mai e plagiat).
"vei simți întinderi de ape calme
noastre devine acut dureros
nu-l băga în seamă e un cuvânt" - nonsens. taiat si aruncat la cosul de gunoi, apoi vorbim poezie.
sister, dupa cum spui, este poezie, proza, colaj si telenovela (+2 finaluri, cu al nepotului 3; ma refer, fireste, la finalul propus de adrian, la comentarii, inainte de interventia ta). ma bucur mult ca-ti place. mi-ar fi placut sa specifici si ce anume iti place mai tare. grandpa
Erată, eu eminemi în loc de emiemi, iar emiemi antartica în loc de antarctica. Dacă dumnealui acceptă eminemi cu scuzele mele, eu voi eșua ca o balenă în antartica fără alte pretenții.
când credeam că am pus și noi mîna pe viață, vine moartea și ne șopteste perfid s-a sfârșit. (se mai întamplă!) tu ai spus-o cu finețe, iată, eu am spus-o pe șleau.
Ai surprins amănuntele tipice vremurilor, penarul, guma cu miros de fructe, eclerul cu ciocolată și frișcă. Ai un paragraf ambiguu, în care nu e foarte clar dacă Lorena sau Andrada scrie. Cu mici excepții, textul este bine scris, reflectă timpurile acelea de neuitat și pe bună dreptate. Sugestie pentru titlu: "Făuritorii de visuri".
Andu, emulația concursului tău a rodit încă un poem : Dumnezeu-inorogul nu știam că pereții pot deveni uneori oglinzi în care ni se reflectă cornul de inorog dacă ne apropiem le putem străpunge meningele lăsând să se întrevadă lacul subteran pescarii vor răsuci undițele în aerul tumefiat de bătăile inimilor noastre și vor smulge gurii floarea de ac abia deschisă vor împodobi traheea albastră a femeilor așteptându-i în poartă cu șorțurile lor roșii ce noaptea stau așternute pe lăzile de zestre tandre ele își vor împleti părul într-un năvod prin care vor scurge zeama oaselor rămase de la cina cea de taină
va multumesc mult pentru apreciere, domnule Sandru, dar, va rog, renuntati, in ce ma priveste, la formula aceea de adresare extrem de...distinsa si de distanta. Adriana e suficient.
da. la exemplele date ma refer. si ma refer la exemple de acest fel deoarece in textele mele postate mai demult pe H am observat ca a fost inlocuit Hcode cu HTML insa atunci cand textul apare pentru a fi vizualizat instructiunile in HTML sunt ignorate
As fi apreciat mai mult textul acesta daca ar fi fost incadrat la "poezie pentru copii". Cred ca acolo ii este locul, si, spunand asta, nu minimalizez genul respectiv. Dimpotriva, consider ca este unul dintre cele mai dificil de abordat.
Matei, Moebius te salută și apreciază gestul tău Sixtus. nu pot spune decît că sînt deosebit de plăcut impresionat de comentariul tău. Și aș fi fost chiar dacă nu acordai o peniță textului. (gest pentru care îți mulțumesc). În sfîrșit întîlnesc și eu pe cineva care vorbește despre postmodernism și știe despre ce vorbește. Aproape obosisem să aud numai opinii de cîntăreți după ureche care fie confundă postmodernismul cu o gogoriță. fie vorbesc din auzite și nu l-au înțeles niciodată. Da, este foarte greu să scrii într-un „stil” postmodernist, contrar opiniei mult vehiculate și pe care am auzit-o pînă și din gura unor așa ziși critici literari. Apreciez intervenția ta și cred că mai este mult de vorbit despre asta.
si, totusi, de ce iti tremura vocea...? ori mahnirea este peste masura de mare, ori te uiti pe gaura cheii cum sunt comentata "in limbi", ceea ce este salutar si educativ. mare atentie la "clanta", totusi! ...si la sireturi. sa nu mi le strangi prea tare. evitarea unui offtopic: in strofa intai... "într-o seară mi-am amintit că îmbătrânesc cu unghiile netăiate, cu picioarele în nisip ca să poa’ să simtă iubita miasmele mării" as inlocui "poa' " cu "poate", iar din strofa 3 as scoate "mele". signature grande
cine a spus ca Hermeneia devine elitista? nu mi-o lua in nume de rau dar eu trageam nadejde ca filosofii citesc chiar cu mai multa atentie inainte de a formula un raspuns. in orice caz, cu mai multa atentie decit noi, inginerii.
Stimate Profet! Îmi cer scuze pentru indispoziția provocată prin nepostarea profilului. N-a fost un gest de impolitețe, pur și simplu fiind un amator în ceea ce privește netul, după vorba lui Caragiale un om vechi care preferă cartea pe hârtie, nu cunosc toate subtilitățile. Între timp, cum vedeți, lipsa a fost remediată. Am intrat pe Hermeneia îndemnat de o bună prietenă și atras de calitatea textelor, mult peste media a ceea ce am întâlnit în spațiul literar electronic. Să trecem la cestiune… Regret că, în răspăr cu numele sitului, ați aplicat textului meu o hermeneutică ciudată. Să începem cu sfârșitul: eu vorbesc despre antielitismul comunismului și al corectitudinii politice (ceea ce este totuși o axiomă asumată și abundent teoretizată de aceasta din urmă), dvs. mă trimiteți la „cenzura comunistă și dezbaterea culturală”? Care este legătura? Recunoașteți apoi că nu cunoașteți dezbaterea din Cotidianul. Ei au pornit de la o idee la care am aderat fără rezerve, cum și dvs, curățenia necesară a spațiului public, inclusiv cel cultural, de impostură și lichelism. Ceea ce mi-a atras dezaprobarea a fost modul jurnalistic deficitar, vânătoarea de senzațional cu orice preț într-o chestiune, trebuie să recunoașteți, deosebit de gingașe. Să luăm un exemplu ipotetic, pentru a fi mai ușor (nu e tocmai greu de găsit nici practic): să ne închipuim un roman foarte antisistem apărut înainte de 89, dar teribil de precar din punct de vedere estetic. Unde-l trecem: la valabil (pt. atitudine) sau la expirat (pt. formula literară)? Intrăm apoi într-o veche dezbatere asupra raportului etic – estetic. Rămân Junger sau Celine mai puțin mari scriitori datorită opțiunilor lor politice? Făcând „topuri” și „clasamente” cu excluzabili, liste negre, autorii demersului jurnalistic riscă să compromită prin hei rupism tocmai ideea de la care porniseră. Asta m-a supărat, și se vede destul de clar pentru cine citește cu bună credință. Mă încăpățânez apoi să cred că glumiți când susțineți valabilitatea votului în domeniul recunoașterii valorii. Democrația nu-și are aici nici un rost. Nici Shakespeare, nici Joyce, nici Eminescu n-ar fi cucerit la vremea lor un număr cât de cât reprezentativ de voturi. Putem milita din toată inima pentru o lustrație, inclusiv în sfera culturii, dar în nici un caz prin referendum: acesta poate să rămână, acesta nu. Ignorând aceste lucruri simple, autorii anchetei (speculez voit ambiguitatea termenului) au alunecat pe nesimțite de la o chestiune (pe care nici ei n-au știu în ce plan să o așeze: moral? estetic?) într-adevăr esențială pentru buna așezare a societății românești, spre una cu o miză intelectuală derizorie: conflictul inter-generaționist. Judecata morală pe care o invocați, stimate domn, e lucru care presupune multe și, înainte de toate competență morală. Nu intru în arcanele definirii sintagmei, dar presupun că nu v-ar plăcea să vă fie judecate poeziile de cineva care nu a citit în viața lui un volum de versuri. Aidoma, achiziționarea unei competențe morale îmi pare necesară înaintea emiterii unei judecăți aspre. A judeca pur și simplu pe criteriul după care oricine a avut ghinionul să trăiască „înainte de…” este în principiu vinovat de – măcar – complicitate, mi se pare simplist și periculos. Ne mișcăm într-un teritoriu al nuanțelor infinitezimale, unde și bisturiul e prea grosolan, trebuie finețea laserului. Cu atât mai mult nu voi fi de acord cu cei care vor să tranșeze chestiunea cu toporul. Conflictele inter-generaționiste au o frumoasă tradiție în cultura noastră, pe care am invocat-o fugar în eseul meu. Cu apogeul în interbelic. Atunci însă (ca și la junimiști mai devreme) cherela avea o miză intelectuală majoră. Mă interesa tocmai mutarea discuției în acest spațiu strict cultural, vreau să văd miza acestei dezbateri. Ciudat e că, pentru a da un exemplu recent, dacă un troglodit ca Dinu Săraru vine să dea public lecții de estetică și patriotism se revoltă tot un „vechi” precum Mircea Dinescu, nu cei care strigau împotriva „expiraților”. Sunt multe astfel de incongruențe supărătoare care pot compromite o idee necesară ca aerul. Asupra lor am meditat, câtuși de puțin roșu cum spuneți, mai degrabă negru de supărare și dezamăgire. Și, pentru că veni vorba de incongruențe… îngăduiți-mi, ca încheiere, să-mi exprim oarece nedumeriri „stilistice” față de tonul în care este compus Regulamentul Hermeneia, care sună foarte „tovărășește” prin îndemnurile la o nouă calitate și la accesul „pe noi culmi” de împlinire estetică, de tipul, citez: „Cu cât un membru este mai „sus” pe traiectoria novice – autor – maestru cu atât trebuie să se aștepte la și mai multă exigență din partea cititorilor și criticilor săi”. Cum bine știți, pentru orice scriitor, evoluția liniară este o himeră, după o capodoperă poate urma un eșec, sau invers. Urările ca fiecare text să fie mai presus decât precedentul sună, cum să spun, naiv-școlărește. Cel puțin. Cu respect și admirație pentru munca dumneavoastră de construcție literară!
Cu tot respectul cred ca acest text este slab. Ideea, imaginile sunt toate foarte uzitate, cantate si intalnite peste tot. Constructie deficitara, se incearca muzicalitate prin rime aleatoare. Utilizarea unor adverbe spre a potenta suferinta parintilor "doar", "inca", "tot"... "Cate unii (?) alcatuiesc constelatii..." mi se pare eronat. Ialin
primele doua versuri sunt rupte de restul textului. daca in ele am descoperit sculptorul care vede piesa ce striga sa iasa din piatra, in restul scrierii intrezaresc, desi nu concis, un alchimist anonim, in cel mai fericit caz, ce incearca sa lupte cu si pentru propia existenta. interogatia ultimului vers, pentru mine, are o nuanta biblica, care parca iara se rupe din contextul constructiei acestui poem. apreciez primele doua versuri.
da, iată un text foarte bun pe care l-am citit astăzi. aș zice chiar o scriitură matură. și cînd mă gîndesc că pentru Djamal limba română nu este limba maternă sînt impresionat de două ori mai mult. pentru că textul reușeșete atît ca atmosferă și formă cît și prin capacitatea de a nu spune mai mult decît trebuie. mai mult decît atît, a te aventura să polemizezi despre patrie și religie și să o faci (aș zice eu) în vîna Anei Blandiana (cu al ei „popor vegetal”) este remarcabil. felicitări Djamal.
eu cred că saitul acesta trebuie regândit, în niciun caz suprimat, comanda cea mai simplă este DELETE, dar ce greşeală ireparabilă! nu te pripi, nu cred că asta trebuie făcut. este doar părerea mea. să-ţi mai spun ceva: orice om care trece printr-un loc o vreme se ataşează de locul acela prin ceva anume, chiar şi printr-o stare negativă care-i aminteşte de ceva nu foarte plăcut. eu zic să reconsideri. şi ştii de ce? în primul rând pentru respectul faţă de munca omului: a ta, a mea, a tuturor.
...mâine, ținând cont și de prognoza meteo (inclusiv a mea, anume că vremea va fi rece) vei posta sub textul ăsta doar o erată și nu o variantă, ar fi păcat
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Deprimant text. Iar versul "în orgii de lapsus" sună aiurea și descurajează exact acolo unde începe poezia: cercul devine tot mai strîns în jurul nostru sacrificăm complemente conjuncții sintagme întregi atribute sunete pentru a reuși în mod sublim să nu spunem nimic
pentru textul : ne agățăm de titluri sufletele deDacă ai inversa primele două versuri, n-ar suna mai bine? Aș înlocui "mincinoase" cu un sinonim sau cu un adjectiv care doar să sugereze estompat ideea. Interesant cum ai spus despre pulsația amintirii, în final.
pentru textul : Singurătate deobserv ca pietrele sunt inca la moda. mai ales cele de supt. probabil, tot analogic, il prefer pe Ulisse cautandu-si mama (sic!) unui Ahile, schiopatand prin zapada. prin ilustrare, in stilul ideilor platoniciene, poema poate fi, -numai ca sa-ti sar in ajutor, ionute,- meduza, iar poetul umbra. dar, de aici pana la confuzia sa cu maestrul e cale batatorita, prin noian. diferenta de nuante de la elev la elev. credeti ca participati la idee? yester, sar si pentru tine. diferenta de nivel de la dictionar la dictionar. si de ortografie. astept sa te lamuresti. ma anunti? pana atunci, recunosc, inclinasem, la postare, pentru subtitlul sugerat ulterior de hecatonhir. pendulez, deocamdata, intre masca de carnaval si cea cu gaze. mai sunt si altele. alegerea sau saritura in cap imi par privilegii. va astept
pentru textul : podul suspinelor deAdrian, nu te contrazic total. Dar mi-aș pune întrebarea: aceste poezii sunt reprezentative pentru autorii lor? atât! câte cratime sunt în Plumb? ori în Balada crinilor care și-au scris frumos ori în Repetabila povară ș.a.m.d. Și fac acest demers pentru că e singurul lucru pe care ți-l reproșez la versul clasic. Acum însă, totul e subiectiv... vom trăi și vom vedea...:)
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deacum imi mai place mult si o vad ca pe o poezie cu toate ca as renunta la "mele" si as incepe toate versurile cu litere mici, dar aceasta din urma nu are o foarte mare importanta. raman la ideea ca "pentru ca azi e ieri/ si maine tot ieri este" nu suna bine, poate incerci sa inlocuiesti cu altceva daca tii neaparat sa ramana. poezia e frumoasa acum si ar fi pacat sa mai scada ceva din valoare. mi-a placut:"o piersică/atunci când bântuie gustul tău". e foarte interesant si ne"bantuie" atat imaginatia si nu numai...parca mi-i un pic foame :) e o poezie a incertitudinii chiar daca pare destul de "optimista".e o incercare da a te apropia de tine, de a te intelege fiindca exista acel "cand ma iau in brate". nu invinovatesti, nu strigi, nu te razvratesti, dar, totusi, in poezie totul se rezuma la trecut cand era un el, care nu e prezent in poezie si se afla undeva acolo in acel "atunci" ca s-o citez pe ioana barac grigore si din cauza caruia intuiesc ai mainile prinse sub o piatra. nu te adresa cu dvs.: "m-ați convins". sunt inca pe bancile facultatii, inca... acum ar fi trebuit sa invat :)
pentru textul : Crepuscul deÎmi amintesc primul tău vers...când colorai un cal şi mi-ai întins un creion spunând
pentru textul : Nopti albe de,, un bleumarin frumos la culoare,
tu stai şi nu desenezi cu el
şi n-ai să ştii tu oare''.
Am ştiut că eşti poetă. Mie o să-mi fie greu să-ţi comentez poeziile, pentru că ele trec altfel prin apele sufletului meu. Bine ai venit într-unul din ţinuturile poeziei. Ascultă-te şi urmează-te! Mama.
O sa reflectez Ionutze... oricum, o replica pe care a trebuit, in ciuda antipatiei ce ti-o port, sa o apreciez cum se cuvine Andu P.S. Ca sa te "plagiez" din nou, varsta este ca si timpul sau muzica pop, azi e, maine nu mai e. Deocamdata insa e (asta nu mai e plagiat).
pentru textul : unele lucruri detextul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : lansare de carte la Bookfest de"vei simți întinderi de ape calme
pentru textul : într-o dimineață cu lună denoastre devine acut dureros
nu-l băga în seamă e un cuvânt" - nonsens. taiat si aruncat la cosul de gunoi, apoi vorbim poezie.
sister, dupa cum spui, este poezie, proza, colaj si telenovela (+2 finaluri, cu al nepotului 3; ma refer, fireste, la finalul propus de adrian, la comentarii, inainte de interventia ta). ma bucur mult ca-ti place. mi-ar fi placut sa specifici si ce anume iti place mai tare. grandpa
pentru textul : consuelo si medea deErată, eu eminemi în loc de emiemi, iar emiemi antartica în loc de antarctica. Dacă dumnealui acceptă eminemi cu scuzele mele, eu voi eșua ca o balenă în antartica fără alte pretenții.
pentru textul : sunt trei crime într-un cocalar decând credeam că am pus și noi mîna pe viață, vine moartea și ne șopteste perfid s-a sfârșit. (se mai întamplă!) tu ai spus-o cu finețe, iată, eu am spus-o pe șleau.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deAtenție la diacritice!
pentru textul : Marturisiri deAi surprins amănuntele tipice vremurilor, penarul, guma cu miros de fructe, eclerul cu ciocolată și frișcă. Ai un paragraf ambiguu, în care nu e foarte clar dacă Lorena sau Andrada scrie. Cu mici excepții, textul este bine scris, reflectă timpurile acelea de neuitat și pe bună dreptate. Sugestie pentru titlu: "Făuritorii de visuri".
pentru textul : Vacanță deAndu, emulația concursului tău a rodit încă un poem : Dumnezeu-inorogul nu știam că pereții pot deveni uneori oglinzi în care ni se reflectă cornul de inorog dacă ne apropiem le putem străpunge meningele lăsând să se întrevadă lacul subteran pescarii vor răsuci undițele în aerul tumefiat de bătăile inimilor noastre și vor smulge gurii floarea de ac abia deschisă vor împodobi traheea albastră a femeilor așteptându-i în poartă cu șorțurile lor roșii ce noaptea stau așternute pe lăzile de zestre tandre ele își vor împleti părul într-un năvod prin care vor scurge zeama oaselor rămase de la cina cea de taină
pentru textul : Dumnezeu decred ca e primul text pe care-l citesc de la tine, si-mi pare ok, in prima parte as fi insistat mai mult pe versurile cu umbra mortilor.
pentru textul : ascensiune înlăntrul tău deVă mulţumesc de trecere şi semn,
de cuvintele frumoase!
Mă voi strădui să fiu
la înălţimea aşteptărilor...
Să ne citim cu bine!
pentru textul : Ulbis şi petrecerea apelor deva multumesc mult pentru apreciere, domnule Sandru, dar, va rog, renuntati, in ce ma priveste, la formula aceea de adresare extrem de...distinsa si de distanta. Adriana e suficient.
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu deda. la exemplele date ma refer. si ma refer la exemple de acest fel deoarece in textele mele postate mai demult pe H am observat ca a fost inlocuit Hcode cu HTML insa atunci cand textul apare pentru a fi vizualizat instructiunile in HTML sunt ignorate
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deAs fi apreciat mai mult textul acesta daca ar fi fost incadrat la "poezie pentru copii". Cred ca acolo ii este locul, si, spunand asta, nu minimalizez genul respectiv. Dimpotriva, consider ca este unul dintre cele mai dificil de abordat.
pentru textul : Ghiocelul și vântul deMatei, Moebius te salută și apreciază gestul tău Sixtus. nu pot spune decît că sînt deosebit de plăcut impresionat de comentariul tău. Și aș fi fost chiar dacă nu acordai o peniță textului. (gest pentru care îți mulțumesc). În sfîrșit întîlnesc și eu pe cineva care vorbește despre postmodernism și știe despre ce vorbește. Aproape obosisem să aud numai opinii de cîntăreți după ureche care fie confundă postmodernismul cu o gogoriță. fie vorbesc din auzite și nu l-au înțeles niciodată. Da, este foarte greu să scrii într-un „stil” postmodernist, contrar opiniei mult vehiculate și pe care am auzit-o pînă și din gura unor așa ziși critici literari. Apreciez intervenția ta și cred că mai este mult de vorbit despre asta.
pentru textul : moebius love for angels desi, totusi, de ce iti tremura vocea...? ori mahnirea este peste masura de mare, ori te uiti pe gaura cheii cum sunt comentata "in limbi", ceea ce este salutar si educativ. mare atentie la "clanta", totusi! ...si la sireturi. sa nu mi le strangi prea tare. evitarea unui offtopic: in strofa intai... "într-o seară mi-am amintit că îmbătrânesc cu unghiile netăiate, cu picioarele în nisip ca să poa’ să simtă iubita miasmele mării" as inlocui "poa' " cu "poate", iar din strofa 3 as scoate "mele". signature grande
pentru textul : blogbadil decine a spus ca Hermeneia devine elitista? nu mi-o lua in nume de rau dar eu trageam nadejde ca filosofii citesc chiar cu mai multa atentie inainte de a formula un raspuns. in orice caz, cu mai multa atentie decit noi, inginerii.
pentru textul : hermeneia 2.0 deStimate Profet! Îmi cer scuze pentru indispoziția provocată prin nepostarea profilului. N-a fost un gest de impolitețe, pur și simplu fiind un amator în ceea ce privește netul, după vorba lui Caragiale un om vechi care preferă cartea pe hârtie, nu cunosc toate subtilitățile. Între timp, cum vedeți, lipsa a fost remediată. Am intrat pe Hermeneia îndemnat de o bună prietenă și atras de calitatea textelor, mult peste media a ceea ce am întâlnit în spațiul literar electronic. Să trecem la cestiune… Regret că, în răspăr cu numele sitului, ați aplicat textului meu o hermeneutică ciudată. Să începem cu sfârșitul: eu vorbesc despre antielitismul comunismului și al corectitudinii politice (ceea ce este totuși o axiomă asumată și abundent teoretizată de aceasta din urmă), dvs. mă trimiteți la „cenzura comunistă și dezbaterea culturală”? Care este legătura? Recunoașteți apoi că nu cunoașteți dezbaterea din Cotidianul. Ei au pornit de la o idee la care am aderat fără rezerve, cum și dvs, curățenia necesară a spațiului public, inclusiv cel cultural, de impostură și lichelism. Ceea ce mi-a atras dezaprobarea a fost modul jurnalistic deficitar, vânătoarea de senzațional cu orice preț într-o chestiune, trebuie să recunoașteți, deosebit de gingașe. Să luăm un exemplu ipotetic, pentru a fi mai ușor (nu e tocmai greu de găsit nici practic): să ne închipuim un roman foarte antisistem apărut înainte de 89, dar teribil de precar din punct de vedere estetic. Unde-l trecem: la valabil (pt. atitudine) sau la expirat (pt. formula literară)? Intrăm apoi într-o veche dezbatere asupra raportului etic – estetic. Rămân Junger sau Celine mai puțin mari scriitori datorită opțiunilor lor politice? Făcând „topuri” și „clasamente” cu excluzabili, liste negre, autorii demersului jurnalistic riscă să compromită prin hei rupism tocmai ideea de la care porniseră. Asta m-a supărat, și se vede destul de clar pentru cine citește cu bună credință. Mă încăpățânez apoi să cred că glumiți când susțineți valabilitatea votului în domeniul recunoașterii valorii. Democrația nu-și are aici nici un rost. Nici Shakespeare, nici Joyce, nici Eminescu n-ar fi cucerit la vremea lor un număr cât de cât reprezentativ de voturi. Putem milita din toată inima pentru o lustrație, inclusiv în sfera culturii, dar în nici un caz prin referendum: acesta poate să rămână, acesta nu. Ignorând aceste lucruri simple, autorii anchetei (speculez voit ambiguitatea termenului) au alunecat pe nesimțite de la o chestiune (pe care nici ei n-au știu în ce plan să o așeze: moral? estetic?) într-adevăr esențială pentru buna așezare a societății românești, spre una cu o miză intelectuală derizorie: conflictul inter-generaționist. Judecata morală pe care o invocați, stimate domn, e lucru care presupune multe și, înainte de toate competență morală. Nu intru în arcanele definirii sintagmei, dar presupun că nu v-ar plăcea să vă fie judecate poeziile de cineva care nu a citit în viața lui un volum de versuri. Aidoma, achiziționarea unei competențe morale îmi pare necesară înaintea emiterii unei judecăți aspre. A judeca pur și simplu pe criteriul după care oricine a avut ghinionul să trăiască „înainte de…” este în principiu vinovat de – măcar – complicitate, mi se pare simplist și periculos. Ne mișcăm într-un teritoriu al nuanțelor infinitezimale, unde și bisturiul e prea grosolan, trebuie finețea laserului. Cu atât mai mult nu voi fi de acord cu cei care vor să tranșeze chestiunea cu toporul. Conflictele inter-generaționiste au o frumoasă tradiție în cultura noastră, pe care am invocat-o fugar în eseul meu. Cu apogeul în interbelic. Atunci însă (ca și la junimiști mai devreme) cherela avea o miză intelectuală majoră. Mă interesa tocmai mutarea discuției în acest spațiu strict cultural, vreau să văd miza acestei dezbateri. Ciudat e că, pentru a da un exemplu recent, dacă un troglodit ca Dinu Săraru vine să dea public lecții de estetică și patriotism se revoltă tot un „vechi” precum Mircea Dinescu, nu cei care strigau împotriva „expiraților”. Sunt multe astfel de incongruențe supărătoare care pot compromite o idee necesară ca aerul. Asupra lor am meditat, câtuși de puțin roșu cum spuneți, mai degrabă negru de supărare și dezamăgire. Și, pentru că veni vorba de incongruențe… îngăduiți-mi, ca încheiere, să-mi exprim oarece nedumeriri „stilistice” față de tonul în care este compus Regulamentul Hermeneia, care sună foarte „tovărășește” prin îndemnurile la o nouă calitate și la accesul „pe noi culmi” de împlinire estetică, de tipul, citez: „Cu cât un membru este mai „sus” pe traiectoria novice – autor – maestru cu atât trebuie să se aștepte la și mai multă exigență din partea cititorilor și criticilor săi”. Cum bine știți, pentru orice scriitor, evoluția liniară este o himeră, după o capodoperă poate urma un eșec, sau invers. Urările ca fiecare text să fie mai presus decât precedentul sună, cum să spun, naiv-școlărește. Cel puțin. Cu respect și admirație pentru munca dumneavoastră de construcție literară!
pentru textul : cum expiră o generație deCu tot respectul cred ca acest text este slab. Ideea, imaginile sunt toate foarte uzitate, cantate si intalnite peste tot. Constructie deficitara, se incearca muzicalitate prin rime aleatoare. Utilizarea unor adverbe spre a potenta suferinta parintilor "doar", "inca", "tot"... "Cate unii (?) alcatuiesc constelatii..." mi se pare eronat. Ialin
pentru textul : Felul în care murim deprimele doua versuri sunt rupte de restul textului. daca in ele am descoperit sculptorul care vede piesa ce striga sa iasa din piatra, in restul scrierii intrezaresc, desi nu concis, un alchimist anonim, in cel mai fericit caz, ce incearca sa lupte cu si pentru propia existenta. interogatia ultimului vers, pentru mine, are o nuanta biblica, care parca iara se rupe din contextul constructiei acestui poem. apreciez primele doua versuri.
pentru textul : ce să fac dese mai întîmplă. merci.
pentru textul : sequoia I deda, iată un text foarte bun pe care l-am citit astăzi. aș zice chiar o scriitură matură. și cînd mă gîndesc că pentru Djamal limba română nu este limba maternă sînt impresionat de două ori mai mult. pentru că textul reușeșete atît ca atmosferă și formă cît și prin capacitatea de a nu spune mai mult decît trebuie. mai mult decît atît, a te aventura să polemizezi despre patrie și religie și să o faci (aș zice eu) în vîna Anei Blandiana (cu al ei „popor vegetal”) este remarcabil. felicitări Djamal.
pentru textul : Mut deeu cred că saitul acesta trebuie regândit, în niciun caz suprimat, comanda cea mai simplă este DELETE, dar ce greşeală ireparabilă! nu te pripi, nu cred că asta trebuie făcut. este doar părerea mea. să-ţi mai spun ceva: orice om care trece printr-un loc o vreme se ataşează de locul acela prin ceva anume, chiar şi printr-o stare negativă care-i aminteşte de ceva nu foarte plăcut. eu zic să reconsideri. şi ştii de ce? în primul rând pentru respectul faţă de munca omului: a ta, a mea, a tuturor.
numai bine şi gânduri limpezi!
pentru textul : despre închiderea site-ului Hermeneia.com de...mâine, ținând cont și de prognoza meteo (inclusiv a mea, anume că vremea va fi rece) vei posta sub textul ăsta doar o erată și nu o variantă, ar fi păcat
pentru textul : p.s dePagini