nu are aspect de nicio generalitate, andu. trust me. sunt un cititor rafinat, exersat, plin de fite si pretentii. ideea ca lumina se poate sinucide este geniala. ca o poate face doar uneori nu ma mai intereseaza. particularizezi inutil.
cred ca ai modificat ceva si suna mult mai bine. unul dintre cele mai reusite texte. tonul fragil al poemelor tale are ceva din stigmatul ireversibil al Tristetii, ceva ce imi aminteste, bineinteles, la alti parametri, de muzica lui Billy Holliday...
slabut si textul acesta. si ca sa ma "exemplific" am sa mentionez "prostie roz" - un fel de metafora care nu spune nimic pentru ca nu poate spune nimic. Apoi repetitia "nerostită, reținută în gât," - o dovada a unei scrieri relativ neglijente, asa dintr-o suflare. Determinarea mult prea intortocheata "viata legata strins [...] de părul vopsit din ceafa somnoroasă a vecinei," - evident o fomula nereusita. Apoi, "un secol de intimidare" - o formula care pare mai degraba un bombasticism optzecist. Apoi din nou o determinare relativ intortocheata (se pare ca yester are o problema cu asta) in formula "micul dejun preferat, in bucatariile spatioase ale lumii, precum "...s.a.m.d. De fapt e cam greu sa asemeni un secol (si ala de intimidare) cu o visatoare. Dar din nou se pare ca se scrie de dragul "sonoritatii". Apoi ""ma uit... asemeni curgerii poemului" - din nou o asemanare nu neaparat reusita. Apare apoi "un dumnezeu" - se pare o expresie foarte uzitata cind nu prea mai ai nimic de zis dar vrei sa sune "poetic" in registru probabil nouazecist-douamiist. Iar finalul se vrea o poanta cu usa de figider si cu tilc de stomac gol. Pe bune si fara misto, unde e poezia?
Proefetul, imi doresc sa am timpul si energia, tu sa ai dorinta sa scormonim prin numerelogie si (anti)-kabala. Sunt acolo minuni si farmece in legatura dintre text-numar-intelesul subtil al codului. Un exemplu simplu, covarsitor este cuvintul an - shana in ebraica - care ne da 365 transpus numeric. Nu e intamplare, e pura magie cosmica. An bun !.
Paul, de-aia mai suntem și noi pe aici (și tare aș vrea să nu mai fim nevoiți să fim, în postura aceasta); dacă voi nu sunteți responsabili, vă aducem noi aminte. Ca în multe alte domenii, și în acesta juridic este mai bine să previi decât să repari. Noi nu vream ca pe hermeneia să se încalce drepturile de autor. Cine răspunde este deja inutil să ne întrebăm; noi nu suntem aici instanță de judecată... e bine să păstrăm simțul proporțiilor și un pic de umor și bun simț. Cred că era mult mai simplu să fi precizat de la bun început, ne scuteam pe toți de tot acest schimb de mesaje. Doar dacă nu cumva este și aceasta o politică; dar suntem atenți și la asta, dacă este nevoie. Dar eu sper că nu e așa. Acum, revenind la subiectul nostru cel delicat: ai numele autorului, te rog să îl precizezi, nu numai link-ul. Cu înțelegere, Bianca.
Ar fi interesant de trecut în nota informativă de mai sus sau în comentarii de ce a fost incitant experimentul și care sunt aspectele pozitive, pentru că, atât cât l-am urmărit (în prima parte), mie mi-a creat o mare stare de confuzie: când versuri slabe, când versuri bune... Poate că ar trebui să recitesc textele și comentariile din urmă. Promit.
emi, de data asta am nimerit-o, nu? virgil, mă bucur că textul ți-a creat o stare pozitivă. sapph, bine ai revenit. chiar atingere de maestru n-o fi, dar dacă ție-ți place nu pot decât să mă bucur. tuturor, mulțumiri!
mulțam Vlad, dacă duci lupa și țintești e cum spui tu, dar în context sunt camuflate bine comparațiile, iar după titlu se face o pauză luuuungă, de obicei:)
Remarcabil, Adrian. Cel puțin aceasta este ceea ce caut eu astăzi, fuzionarea inteligentă a poeziei cu teatrul și proza. Cititorul forțat să participe cu propriul bagaj emoțional și cu legăturile sale logice, ba, mai mult decât atât, obligat să primească autorul pe propria scenă. Am o nelămurire doar la versul "am iubit și pe peron ca în ger ne grăbim un pic"; lipsește vreun diacritic oare? Aș mai schimba încadrarea, optând pentru experiment, și aș căuta alt titlu, acesta nu pune deloc textul în valoare. Dar... perfecțiunea este plictisitoare, nu-i așa? Te felicit pentru acest text.
virgil - stiu ca am probleme la transpunerea ideilor in cuvinte - a imaginilor in - sa spunem.
apropo de stil - incerc sa am un stil al meu. si de aici poate partea asta care spui ca deranjeaza. inseamna ca pur si simplu stilul meu nu e pe gustul tau.
Corectie in loc de "nu imi permit sa a oferi cuiva, chiar daca mi-ar cere, vreunul" se va citi: "nu imi permit da a oferi cuiva, chiar daca mi-ar cere vreunul"
Si trebuie continuat. Schimba chestia cu facebookul. Desi nah, poate ca e o trasatura a inceputului de mileniu, totusi. Si mai vezi si cu: "încă credeau".
a propos de afirmații gratuite: cum a fost atunci cand m-a injurat yester Snowdonuts King, stimabile, ia redă aici înjurătura, asta pentru a-ți susține inepțiile aduse la adresa Cosiliului Hermeneia și lui Virgil, implicit!
în altă ordine de idei, tu uiți cine e gazda aici și cine sunt musafirii, iar atitudinea ta este deplorabilă ca musafir versus gazdă.
cu scuze pentru intervenție, Virgil, dar am fost pomenit ca un om care înjură pe alții iar aceasta este o insultă la adresa caracterului meu.
...sunt perfect conștient de mărinimia ta, cârlionțată, Ioana, precum și de multele mele păcate. dar a trecut Paștele, ce păcat! și regret nespus de mult că nu te pot comenta în "limbi" , sunt convins că o fac alții cu succes, care să aducă satisfacții pe măsură. atent și mâhnit până în măduvă, paul
Teribil de slab in idee, teribil de prost scris si pe deasupra infatuat acest text. rareori am citit ceva asa de execrabil. Un text demn de recycle bin fara posibilitate de recuperare, o uitare ar fi o eliberare. Un gunoi integru de la alfa la omega, un record de tampenie literara in vazul tuturor. Andu
Nu ti se pare prea mare trecerea de la "protoplasmă fecundată de umbre" la "o piatră cioplită se desprinde din zid" ? Am remarcat detaliile celulare (protoplama, alveole), dar la un astfel de text inceputul strica tot prin incompatibilitate. Cum spune Caragea "Scrasnec neuronal particule de anomalie post-traumatica" (Delirium Tremens). Ideea e ca se duce tot. Poate ca inceputul e bun, dar nu in textul acesta, nu in contextul acesta. Continuarea e destul de buna cu mici exceptii. "profeții își râd în bărbile albe" constituie un stereotip major. Ai expus politica legata de stereotip ca si mijloc utilizat si nu evitat, dar asta e cam mare. Nu inteleg existenta versului "un braț s-a-ncordat"(nu-i pot intui scopul... poate ca nici nu trebuie). In rest mi-a placut mult ideea din "crestem mocnit". Ialin
da, mi-a plăcut (de când am luat cunoștință) scrisul dlui Tudor Cristea (căruia îmi permit să îi spun Tudor doar pentru că îi cunosc modestia, îngăduința și bunul simț), din perspectiva criticului literar, a cronicarului literar, iar editorialele dumnealui sunt pe cât de savuroase pe atât de reconfortante d.p.d.v. gnoseologic (nah, că l-am scăpat, neologismul). abil stăpânitor al livrescului limbaj, ceea ce am citit mai sus m-a încântat. spun asta ca om de litere, dar și ca un simplu cititor de recenzii serioase, cu stil, cu ironii ascuțite, desigur într-o mansuetudine (ptiu!) echilibrată.
pentru acestea , cu respect!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulțumesc, Virgil, pentru că ești un lector atât de atent, pentru zăbavă!
pentru textul : praf de vitralii denu are aspect de nicio generalitate, andu. trust me. sunt un cititor rafinat, exersat, plin de fite si pretentii. ideea ca lumina se poate sinucide este geniala. ca o poate face doar uneori nu ma mai intereseaza. particularizezi inutil.
pentru textul : împăcarea cu lumina deŞtiu ce înseamnă tom. Nu, am vrut "ton". Şi aşa rimează - "ton - om" e o asonanţă, iar asonanţa e o rimă acceptată.
Voi corecta typo-ul.
pentru textul : Rânduri bacoviene decred ca ai modificat ceva si suna mult mai bine. unul dintre cele mai reusite texte. tonul fragil al poemelor tale are ceva din stigmatul ireversibil al Tristetii, ceva ce imi aminteste, bineinteles, la alti parametri, de muzica lui Billy Holliday...
pentru textul : ziua de mâine deslabut si textul acesta. si ca sa ma "exemplific" am sa mentionez "prostie roz" - un fel de metafora care nu spune nimic pentru ca nu poate spune nimic. Apoi repetitia "nerostită, reținută în gât," - o dovada a unei scrieri relativ neglijente, asa dintr-o suflare. Determinarea mult prea intortocheata "viata legata strins [...] de părul vopsit din ceafa somnoroasă a vecinei," - evident o fomula nereusita. Apoi, "un secol de intimidare" - o formula care pare mai degraba un bombasticism optzecist. Apoi din nou o determinare relativ intortocheata (se pare ca yester are o problema cu asta) in formula "micul dejun preferat, in bucatariile spatioase ale lumii, precum "...s.a.m.d. De fapt e cam greu sa asemeni un secol (si ala de intimidare) cu o visatoare. Dar din nou se pare ca se scrie de dragul "sonoritatii". Apoi ""ma uit... asemeni curgerii poemului" - din nou o asemanare nu neaparat reusita. Apare apoi "un dumnezeu" - se pare o expresie foarte uzitata cind nu prea mai ai nimic de zis dar vrei sa sune "poetic" in registru probabil nouazecist-douamiist. Iar finalul se vrea o poanta cu usa de figider si cu tilc de stomac gol. Pe bune si fara misto, unde e poezia?
pentru textul : girovag al maculelor demulţumesc!
pentru textul : mamă deVa mulțumesc frumos pentru trecere! Paul, multe salutari!!!
pentru textul : „apasă” – măştile lui sorin despoT deProefetul, imi doresc sa am timpul si energia, tu sa ai dorinta sa scormonim prin numerelogie si (anti)-kabala. Sunt acolo minuni si farmece in legatura dintre text-numar-intelesul subtil al codului. Un exemplu simplu, covarsitor este cuvintul an - shana in ebraica - care ne da 365 transpus numeric. Nu e intamplare, e pura magie cosmica. An bun !.
pentru textul : antikabală deRima și încercarea de ritm mi se par o idee foarte neinspirată pentru un text care ar fi avut șansa să fie reușit altfel
pentru textul : canar dePaul, de-aia mai suntem și noi pe aici (și tare aș vrea să nu mai fim nevoiți să fim, în postura aceasta); dacă voi nu sunteți responsabili, vă aducem noi aminte. Ca în multe alte domenii, și în acesta juridic este mai bine să previi decât să repari. Noi nu vream ca pe hermeneia să se încalce drepturile de autor. Cine răspunde este deja inutil să ne întrebăm; noi nu suntem aici instanță de judecată... e bine să păstrăm simțul proporțiilor și un pic de umor și bun simț. Cred că era mult mai simplu să fi precizat de la bun început, ne scuteam pe toți de tot acest schimb de mesaje. Doar dacă nu cumva este și aceasta o politică; dar suntem atenți și la asta, dacă este nevoie. Dar eu sper că nu e așa. Acum, revenind la subiectul nostru cel delicat: ai numele autorului, te rog să îl precizezi, nu numai link-ul. Cu înțelegere, Bianca.
pentru textul : Ciocolată cu lapte și glosar deAr fi interesant de trecut în nota informativă de mai sus sau în comentarii de ce a fost incitant experimentul și care sunt aspectele pozitive, pentru că, atât cât l-am urmărit (în prima parte), mie mi-a creat o mare stare de confuzie: când versuri slabe, când versuri bune... Poate că ar trebui să recitesc textele și comentariile din urmă. Promit.
pentru textul : Despre noi și Anca Florian deemi, de data asta am nimerit-o, nu? virgil, mă bucur că textul ți-a creat o stare pozitivă. sapph, bine ai revenit. chiar atingere de maestru n-o fi, dar dacă ție-ți place nu pot decât să mă bucur. tuturor, mulțumiri!
pentru textul : Fericire demulțam Vlad, dacă duci lupa și țintești e cum spui tu, dar în context sunt camuflate bine comparațiile, iar după titlu se face o pauză luuuungă, de obicei:)
pentru textul : și mă ofer ca un cec în alb dereflectie...
pentru textul : Poveste cu un cal deRemarcabil, Adrian. Cel puțin aceasta este ceea ce caut eu astăzi, fuzionarea inteligentă a poeziei cu teatrul și proza. Cititorul forțat să participe cu propriul bagaj emoțional și cu legăturile sale logice, ba, mai mult decât atât, obligat să primească autorul pe propria scenă. Am o nelămurire doar la versul "am iubit și pe peron ca în ger ne grăbim un pic"; lipsește vreun diacritic oare? Aș mai schimba încadrarea, optând pentru experiment, și aș căuta alt titlu, acesta nu pune deloc textul în valoare. Dar... perfecțiunea este plictisitoare, nu-i așa? Te felicit pentru acest text.
pentru textul : Teatru Scurt devirgil - stiu ca am probleme la transpunerea ideilor in cuvinte - a imaginilor in - sa spunem.
apropo de stil - incerc sa am un stil al meu. si de aici poate partea asta care spui ca deranjeaza. inseamna ca pur si simplu stilul meu nu e pe gustul tau.
recunosc ca merita sa mai lucrez pe text.
oricum multam de trecere
pentru textul : Domnul Martin, poezia și femeia deCorectie in loc de "nu imi permit sa a oferi cuiva, chiar daca mi-ar cere, vreunul" se va citi: "nu imi permit da a oferi cuiva, chiar daca mi-ar cere vreunul"
pentru textul : La rădăcina Gorunului deSi trebuie continuat. Schimba chestia cu facebookul. Desi nah, poate ca e o trasatura a inceputului de mileniu, totusi. Si mai vezi si cu: "încă credeau".
pentru textul : strada mântuleasa deNuca are miez. e usor a face versuri...
pentru textul : Poesia nopții dea propos de afirmații gratuite: cum a fost atunci cand m-a injurat yester Snowdonuts King, stimabile, ia redă aici înjurătura, asta pentru a-ți susține inepțiile aduse la adresa Cosiliului Hermeneia și lui Virgil, implicit!
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deîn altă ordine de idei, tu uiți cine e gazda aici și cine sunt musafirii, iar atitudinea ta este deplorabilă ca musafir versus gazdă.
cu scuze pentru intervenție, Virgil, dar am fost pomenit ca un om care înjură pe alții iar aceasta este o insultă la adresa caracterului meu.
se zice asa pe mine ma cheama Virgil pe tine cine te cheama? scuze de off
pentru textul : quand les paroles sont inutiles deNu stiu cat e de poezie... mi se pare ca pasajele sunt prozaice. L-ai incadrat cumva gresit ? Ialin
pentru textul : mama iubire de...sunt perfect conștient de mărinimia ta, cârlionțată, Ioana, precum și de multele mele păcate. dar a trecut Paștele, ce păcat! și regret nespus de mult că nu te pot comenta în "limbi" , sunt convins că o fac alții cu succes, care să aducă satisfacții pe măsură. atent și mâhnit până în măduvă, paul
pentru textul : blogbadil deTeribil de slab in idee, teribil de prost scris si pe deasupra infatuat acest text. rareori am citit ceva asa de execrabil. Un text demn de recycle bin fara posibilitate de recuperare, o uitare ar fi o eliberare. Un gunoi integru de la alfa la omega, un record de tampenie literara in vazul tuturor. Andu
pentru textul : viața mea demai ales luna plină...:) dar și așa...
pentru textul : suntem ciudați deMultumesc frumos pentru atentie!
pentru textul : Pro şi contra Divinei Tragedii (de Medeea Iancu) deCred că poţi să extinzi panseul la scară planetară. De unde crezi c-am luat modelul?
pentru textul : sic-tir gloria mundi deelitist in loc de elitistic. bobadil și-a și întins arcul...
pentru textul : hermeneia 2.0 deNu ti se pare prea mare trecerea de la "protoplasmă fecundată de umbre" la "o piatră cioplită se desprinde din zid" ? Am remarcat detaliile celulare (protoplama, alveole), dar la un astfel de text inceputul strica tot prin incompatibilitate. Cum spune Caragea "Scrasnec neuronal particule de anomalie post-traumatica" (Delirium Tremens). Ideea e ca se duce tot. Poate ca inceputul e bun, dar nu in textul acesta, nu in contextul acesta. Continuarea e destul de buna cu mici exceptii. "profeții își râd în bărbile albe" constituie un stereotip major. Ai expus politica legata de stereotip ca si mijloc utilizat si nu evitat, dar asta e cam mare. Nu inteleg existenta versului "un braț s-a-ncordat"(nu-i pot intui scopul... poate ca nici nu trebuie). In rest mi-a placut mult ideea din "crestem mocnit". Ialin
pentru textul : (meta)morfoze deda, mi-a plăcut (de când am luat cunoștință) scrisul dlui Tudor Cristea (căruia îmi permit să îi spun Tudor doar pentru că îi cunosc modestia, îngăduința și bunul simț), din perspectiva criticului literar, a cronicarului literar, iar editorialele dumnealui sunt pe cât de savuroase pe atât de reconfortante d.p.d.v. gnoseologic (nah, că l-am scăpat, neologismul). abil stăpânitor al livrescului limbaj, ceea ce am citit mai sus m-a încântat. spun asta ca om de litere, dar și ca un simplu cititor de recenzii serioase, cu stil, cu ironii ascuțite, desigur într-o mansuetudine (ptiu!) echilibrată.
pentru textul : ADRIAN PĂUNESCU – Riscul pe cont propriu depentru acestea , cu respect!
Pagini