citind textul ăsta parcă mă gândesc că noi doi ne știm de la agigea...
poemul este minimalist, însă cred că ar mai trebui bărbierit oleacă.
cred că esența ar putea fi cuprinsă în următoarele versuri
'apoi a început
câinește în patru labe
pământul scheaună
pe zgomotul unui sărut
stă pleoștită
strigă steaua rămasă de șase
se topește apusul'
OK Virgil, because we go way back... lets go to the dirty details, nu ca asta ar fi fost intenția mea inițială, inițial eu am vrut să-ți transmit doar mesajul, însă, așa cum desigur m-ai obișnuit, nu te lași și o ții pe a ta ca orbul de bâtă.
Poemul începe cu o evocare psalmică
-poate sîntem o simplă îndoială doamne
un aer singur și rece peste vîrful flăcării-
aici am două observații
1/ doamne cu literă mică exprimare care te duce cu gândul la doamnele noastre din viața de zi cu zi
2/ nu mi se pare deloc potrivit aerul ca o îndoială. punct
apoi
-ce mai arde în unii dintre noi-
peiorativ
-o întoarcere din acelea despre care
ni s-a spus că vom fi fără a ști de ce-
ce e asta?
când și unde ni s-a spus așa o grozăvie? la vreo școală specială? ne-o fi zis osho??
- frigul orfan al unei lumânări stinse- ce vrea să spună asta?
îți pot face aici o mie de metafore din astea de doi lei Virgil, iartă-ma, uite încerc una
căldura grea a unui accident mortal
iar pe final
- anticiparea pură și firească a-nțelegerii-
dacă eram la un proces asta se numea characterization... și era scoasă!
wtf is anticiparea pură și firească a-nțelegerii??
Te rog, cu prețul acceptat de mine al eliminării mele definitive de pe site, să-mi explici aici ca să nu mă faci să mă simt prost, ce înseamnă anticiparea pură și firească a înțelegerii??
TE ROG
Deci, dacă îmi explici ca să înțeleg și eu și să nu mă mai simt prost (cum mă simt acum) apoi te rog să-mi ștergi definitiv contul de pe Hermeneia pentru că nu sunt demn să citesc asemenea cuvinte de duh, să nu pricep nimic și să vorbesc aiurea ca un prost
Mulțumesc
Călin, trimiterea ta este binevenită, mulțumesc. Mi-ar plăcea să dețin în bibliotecă poezii de Michelangelo, deocamdată am albume. Poemul a avut ca inspirație: un poet, un sculptor, o pictură, o catedrală și un concert de Bach, într-o seară când se vestea suspendarea unor respirații. din fericire, suflarea este vie și astăzi. Adina, Michel, creatorul de litere-vii, cel care își are și numele pe zidul unei biserici ajutând la înălțarea ei, simte litere așa cum își simte condorul zborul. Pasărea roșie este un tablou. Într-o zi poate voi putea să îi dau liniiile aici. Mulțumesc.
poezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
o poveste plată asemenea unui cadru în care linia orizontului este pusă exact în axul orizontal iar personajele sînt înghesuite în centru sufocînd scena. trecerea în galop de la un timp la altul crevasele dintre paragrafe preocuparea minimă pentru acuratețe (construcție limbaj) dinamica sincopată, toate acestea lasă impresia unui tablou luat printr-o lentilă zgîriată. înregistrări de genul – hai fată sa îți spun la o cafea ce am mai facut noi și cu cine.
astfel spus:
note scrise pe șervețele la un colț de masă între două meniuri. și asta pe fugă de frică să nu apară chelnerul și să încarce nota de plată, invidios pe vecinii lui de...
...” la Capșa unde vin nemuritorii”
şi-n care:
„există două mari despărţituri,
într-una se mănîncă prăjituri
în alta se mănîncă scritorii”
(N. Crevedia)
M-a surprins finalul, îmi pare foarte reușit tehnic: "n-avem începuturi nici cruci în formă de zâmbet suntem prea triști pentru un cu… tremur" Despărțirea cuvântului cutremur prin trei puncte i-a atins toate sensurile!
Strofa a treia mi-a smuls un zâmbet și mi-a reprezentat poetul trei de a în ipostaza ce probabil îl caracterizează.
Restul poemului e barbologie elitistă, sau praf în ochii cititorului, însă e doar părerea mea.
Aștept încă cu interes ceva mai substanțial de la acest autor cu potențial dar care deocamdată alege să se complacă într-o superficialitate cu accente aristocratice împrumutate de pe ici, de pe colo.
Margas
Alina, multumesc de trecere, si de opinie. Did I say you are one of the specialists in my writing? I'm not going to say it, it would sound condescending. Bobadil, ca sa vezi ca am reusit sa rezonam. Recunosc ca ma bucur ca ti-a placut. E probabil o anumita stare acolo, sau o anumita istorie care se arata comuna. Am sa mai scriu. Si am sa ma mai gindesc la "caciula". Poate ai dreptate. Lucian, multumesc pentru trecere si pentru apreciere. Mi se pare semnificativ ca ai ramas cu intrebari mai mult decit cu raspunsuri si cred ca e mai bine asa.
mintea mea un copil se poate naște doar în mintea mea așa cum un dumnezeu nu se poate naște decât sub ochii noștri. pe perete, încrustat în lemn, chinuit să coboare și să urce la nesfârșit aceeași scară țesută din păr de om răvășit în alb și în negru. pregătește-ți colanții și inelele, iubito... potrivește-ți buzele pe luciul oglinzii, sau mai bine în irișii din ochii mei. un copil se naște în mintea mea și un copil moare pieptănându-și pletele lungi țesute din păr de om răvășit în alb și negru. Mihaela Olaru.
Nu se poate scrie aa ceva fara niste "viziuni" interioare. Deocamdata, nu sunt asa de "puternice" si te joci cu ele crezand ca te iei in serios. S-ar putea sa se accentueze, conturandu-se din ce in ce mai bine. Cum, tot asa, s-ar putea sa dispara. Sa vedem ce va iesi. Nu lua in serios tot soiul de sfaturi. Daca va fi sa fie, atunci isi vor gasi singure expresia.
Intr-un fel de incheiere a acestei mini-dezbateri si pentru ca nu pot sa nu zic la ce zice Dorin "nimic din ceea ce e gratis nu mi-e strain" este vorba originala a ghici ciuperca ce-i cui. Cine stie altfel sa aunce primul piatra. P.S. Mi-au placut haiku-urile Orianei
imi aminteste putin de o poezie a lui Nichita cu soldatul marsaluind. sint insa in text, trei genitive obositoare. nu abandona ideea, pentru ca e buna, e doar o parere...
Un poem deosebit de bun, dupa umila mea parere. Asta poate si pentru ca il indragesc pe Esenin, poetul caruia i-ati dedicat acest text si care v-a inspirat. Ati realizat acea atmosfera ruseasca pe care am intalnit-o si in opera genialului poet rus. Sa nu se inteleaga de aici ca e o pastisa, nu e nicidecum asa, "Balada lui Serghei Esenin" e originala si dispune de o curgere muzicala deosebita. Superb finalul, mai ales pentru cei care cunoastem biografia lui Esenin si presupun ca multi de pe aici o stiu. Un typo in comentariul Marinei (prin continut, egal de competent ca si alta data) : corect este "o balada al carei lirism". si un alt typo in textul dumneavoastra: "se-mleteau ". Gata, nu ma mai uit ca devin carcotasa si nu prea imi sta in fire. Mai ales ca si eu fac greseli destule... Violeta
"stimulare orgasmica"? ce e aia? am auzit de orgasm si sa zicem ca stiu ce e ala dar... stimulare orgasmica suna ca si cum ai spune "sa ma declanseze exploziv" sau "sa ma atraga finalizator". mie imi suna aiurea. crezi ca oamenii talentati scriu numai cind sint... drogati cu sau de ceva? evident ca glumesti -- gosh ce aiurea suna!! asta e zicere poetica? noi credeam ca chiar dormi peste pisici si le omori si gem strivite... orgasmic (ca sa folosesc o moneda uzitata) chestia cu ejacularea m-a lovit chiar de-a binelea. habar nu am de unde a venit. dar e simptomatic. la inceput "stimulare orgasmica" apoi "ejaculare precoce"... I see a pattern here. Incerc doar sa inteleg ce e asta. e o poezie, sint doua, nu e nici una? chestia cu "femeia e totul" m-a dat peste cap, ca a la beniuc sau labis. nu stiu ce tin in mina barbatii (asta ma face sa ma gindesc la tot felul de bancuri) dar daca "femeia e totul", e-n cele ce sint si-n cele ce miine vor ride la soare, eu zica ca e aiurea sa stai linga totul fiindca nu mai stai linga nimic. adica se zice ca obosesti. barbati identici? ei aș! n-am auzit de așa ceva. ce n-aș da eu sa fiu brad pitt, but hey I think I'm better. dar nu spun de ce. anyway, no thanks angelina! cred ca chestia cu usturoiul si ceapa e exagerata. poti sa te speli pe dinti si sa saruti. sau poti sa amîi sarutul. nu spuneai parcă ceva despre... precoce? dacă sari așa brusc la sărutat se zice că e precoce. înțelepții spuneau că anticiparea unei fericiri este de fapt fericirea adevărată. așa că nimic rău cu salata. face bine și la dietă. fericire? pe prut? no way! acolo fericirea e să te vaiți. ba o mioriță, ba un mioriț, ba o sanda scăpată în prut la vale. tot ai de ce să te vaiți. și e așa bine. in no woman's...
Ioana, surprins sînt că mai citești texte scrise de un „ruginit” așa ca mine. Surprins dar și recunoscător. Nu știu însă dacă ar fi bine un „mai” acolo. În general încerc să evit acest „mai-uri” și să le folosesc doar atunci cînd sînt realmente necesare. De exemplu, aici, dacă l-aș folosi ar sugera că a fost aprins (sau stins) cîndva. Dar poate că nu a fost. Poate că starea asta de incertitudine a existat de fapt întotdeauna. Cert este că un „mai” ar introduce în discuție trecutul în mod referențial. Iar eu am evitat să fac asta în text. În orice caz, mulțumesc.
Domnule profesor Cristea, poate nu vă va veni să credeți dar chiar zilele trecute mă gîndeam la ce v-am promis și la faptul că, deși v-am pus în mod nefericit răbdarea la încercare, eu totuși intenționez să mă țin de promisiune. Deși așa cum vedeți (poate) scriu foarte puțin în ultima vreme. Apreciez însă faptul că ați observat acest text și mă onorează cuvintele dumneavoastră. Blaga însă rămîne atît de sus...
Domnule profesor Manolescu, m-ați „citit”. „Ingineria” este defectul meu. Dușmanul poeziei cîtă mai există ea în mine. Este nevoie de abandon, așa cum spuneți. Și de foarte multă despărțire de materie...
Textul imi place mult poate pentru ca acest mod de a poetiza este relativ diferit fata de restul scrierilor lui Virgil... sau poate ca nu e vorba musai despre diferente ci de faptul ca aici ai curajul sa spui lucrurile pana la capat, fara sa iti mai pese de cenzura interioara. O rara avis :) "aleargă prin mine o fată de treisprezece ani cu picioare lungi"... o imagine de toata frumusetea.
Virgil, mulțumesc pentru intervenția ta echilibrată. Da, comentariul Ancăi este la limită, asta am remarcat de prima oară de aceea am și dat un răspuns la limită. Percepția ta este obiectivă. Nu am nimic personal, nu o cunosc deloc, nici ea pe mine. Nu am purtat nici un dialog personal, nici real, nici virtual. Decât lecturi ale textelor și comentariilor, pe acest site și pe un altul, înainte de a se înscrie pe Hermeneia. Eu întotdeauna am făcut comentarii pe text, numai pe textele postate. Reiterez rugămintea ca pe Hermeneia să se realizeze comentarii pe text, impresii pe marginea textelor, analize, interpretări ale textelor, indiferent de numele autorului. Și să se evite cât mai mult referințele la persoana autorului. Situația de mai sus cu privire la comentariile laconice îmi este acum clară. Eu am scris doar erate, niciodată comentarii laconice. Voi acorda multă atenție corectitudinii comentariilor pentru a nu mai avea rost reveniri pt erate.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
citind textul ăsta parcă mă gândesc că noi doi ne știm de la agigea...
poemul este minimalist, însă cred că ar mai trebui bărbierit oleacă.
cred că esența ar putea fi cuprinsă în următoarele versuri
'apoi a început
pentru textul : mai bine târziu decâinește în patru labe
pământul scheaună
pe zgomotul unui sărut
stă pleoștită
strigă steaua rămasă de șase
se topește apusul'
un typo in subtitlu, repetat si in strofa a treia...
pentru textul : Nu ştiu cum va fi mai departe deuf! nu se poate sa redactezi cu mai multa atentie?
Iti multumesc, anna, pentru ca ai trecut din nou pe aici, pentru pareri si pentru urari bineinteles. Toate cele bune:)
pentru textul : petalei de trandafir deAm găsit poemul tău ca fiind unul excelent și care merită....
pentru textul : Tangent de radical din "ix" desi tot nu inteleg daca textul acesta e proza sau e altceva. incadrarea mi se pare ciudata
pentru textul : Ultimul text la Kyoto deOK Virgil, because we go way back... lets go to the dirty details, nu ca asta ar fi fost intenția mea inițială, inițial eu am vrut să-ți transmit doar mesajul, însă, așa cum desigur m-ai obișnuit, nu te lași și o ții pe a ta ca orbul de bâtă.
pentru textul : poate dePoemul începe cu o evocare psalmică
-poate sîntem o simplă îndoială doamne
un aer singur și rece peste vîrful flăcării-
aici am două observații
1/ doamne cu literă mică exprimare care te duce cu gândul la doamnele noastre din viața de zi cu zi
2/ nu mi se pare deloc potrivit aerul ca o îndoială. punct
apoi
-ce mai arde în unii dintre noi-
peiorativ
-o întoarcere din acelea despre care
ni s-a spus că vom fi fără a ști de ce-
ce e asta?
când și unde ni s-a spus așa o grozăvie? la vreo școală specială? ne-o fi zis osho??
- frigul orfan al unei lumânări stinse- ce vrea să spună asta?
îți pot face aici o mie de metafore din astea de doi lei Virgil, iartă-ma, uite încerc una
căldura grea a unui accident mortal
iar pe final
- anticiparea pură și firească a-nțelegerii-
dacă eram la un proces asta se numea characterization... și era scoasă!
wtf is anticiparea pură și firească a-nțelegerii??
Te rog, cu prețul acceptat de mine al eliminării mele definitive de pe site, să-mi explici aici ca să nu mă faci să mă simt prost, ce înseamnă anticiparea pură și firească a înțelegerii??
TE ROG
Deci, dacă îmi explici ca să înțeleg și eu și să nu mă mai simt prost (cum mă simt acum) apoi te rog să-mi ștergi definitiv contul de pe Hermeneia pentru că nu sunt demn să citesc asemenea cuvinte de duh, să nu pricep nimic și să vorbesc aiurea ca un prost
Mulțumesc
Călin, trimiterea ta este binevenită, mulțumesc. Mi-ar plăcea să dețin în bibliotecă poezii de Michelangelo, deocamdată am albume. Poemul a avut ca inspirație: un poet, un sculptor, o pictură, o catedrală și un concert de Bach, într-o seară când se vestea suspendarea unor respirații. din fericire, suflarea este vie și astăzi. Adina, Michel, creatorul de litere-vii, cel care își are și numele pe zidul unei biserici ajutând la înălțarea ei, simte litere așa cum își simte condorul zborul. Pasărea roșie este un tablou. Într-o zi poate voi putea să îi dau liniiile aici. Mulțumesc.
pentru textul : Michel dedar o las asa, deocamdata.
pentru textul : nici fata ei nu mai crede în Moşu` depoezia are o intensitate de o factura speciala. finalul este chiar remarcabil, ma refer la "mama e pământul pe care îl respir și sunt plină de ea" metafora ce seduce prin simplitate si forta. insa, pare o piesa muzicala pe care interpretul nu o poate sustine de la A la Z in aceeasi gama si sa iti spun de ce. strofa a treia e prea voit naiva iesita din contextul grav propus inca din primele randuri in ciuda nuantei ludice cautate: "îmi plăcea când mama îmi lega fundițe în păr și mă săruta dimineața pe frunte" acesta este punctul meu de vedere, nu inseamna ca as incerca sa contest calitatile tale lirice. gandeste-te putin, revin-o la text dupa un timp. poezia este ca o rochie, un vesmant; dupa o vreme incerci sa o mai porti si ai surpriza de a nu te mai incanta pe tine insati ca la inceput.
pentru textul : Mama dePenita tot pentru "Misoginie". Un text unde tensiunea lirica isi pastreaza amplitudinea pana la sfarsit. Felicitari.
pentru textul : Hemoglife. Misoginie deo poveste plată asemenea unui cadru în care linia orizontului este pusă exact în axul orizontal iar personajele sînt înghesuite în centru sufocînd scena. trecerea în galop de la un timp la altul crevasele dintre paragrafe preocuparea minimă pentru acuratețe (construcție limbaj) dinamica sincopată, toate acestea lasă impresia unui tablou luat printr-o lentilă zgîriată. înregistrări de genul – hai fată sa îți spun la o cafea ce am mai facut noi și cu cine.
pentru textul : in the pursuit of happiness (IV) deastfel spus:
note scrise pe șervețele la un colț de masă între două meniuri. și asta pe fugă de frică să nu apară chelnerul și să încarce nota de plată, invidios pe vecinii lui de...
...” la Capșa unde vin nemuritorii”
şi-n care:
„există două mari despărţituri,
într-una se mănîncă prăjituri
în alta se mănîncă scritorii”
(N. Crevedia)
M-a surprins finalul, îmi pare foarte reușit tehnic: "n-avem începuturi nici cruci în formă de zâmbet suntem prea triști pentru un cu… tremur" Despărțirea cuvântului cutremur prin trei puncte i-a atins toate sensurile!
pentru textul : Cu tremur deStrofa a treia mi-a smuls un zâmbet și mi-a reprezentat poetul trei de a în ipostaza ce probabil îl caracterizează.
pentru textul : Sub soarele Perugiei deRestul poemului e barbologie elitistă, sau praf în ochii cititorului, însă e doar părerea mea.
Aștept încă cu interes ceva mai substanțial de la acest autor cu potențial dar care deocamdată alege să se complacă într-o superficialitate cu accente aristocratice împrumutate de pe ici, de pe colo.
Margas
Alina, multumesc de trecere, si de opinie. Did I say you are one of the specialists in my writing? I'm not going to say it, it would sound condescending. Bobadil, ca sa vezi ca am reusit sa rezonam. Recunosc ca ma bucur ca ti-a placut. E probabil o anumita stare acolo, sau o anumita istorie care se arata comuna. Am sa mai scriu. Si am sa ma mai gindesc la "caciula". Poate ai dreptate. Lucian, multumesc pentru trecere si pentru apreciere. Mi se pare semnificativ ca ai ramas cu intrebari mai mult decit cu raspunsuri si cred ca e mai bine asa.
pentru textul : regulile jocului I demintea mea un copil se poate naște doar în mintea mea așa cum un dumnezeu nu se poate naște decât sub ochii noștri. pe perete, încrustat în lemn, chinuit să coboare și să urce la nesfârșit aceeași scară țesută din păr de om răvășit în alb și în negru. pregătește-ți colanții și inelele, iubito... potrivește-ți buzele pe luciul oglinzii, sau mai bine în irișii din ochii mei. un copil se naște în mintea mea și un copil moare pieptănându-și pletele lungi țesute din păr de om răvășit în alb și negru. Mihaela Olaru.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 15 deDe corectat "cu ochii migdalat făcuţi din cărbune".
pentru textul : în casa îngerilor nu se fumează deNu se poate scrie aa ceva fara niste "viziuni" interioare. Deocamdata, nu sunt asa de "puternice" si te joci cu ele crezand ca te iei in serios. S-ar putea sa se accentueze, conturandu-se din ce in ce mai bine. Cum, tot asa, s-ar putea sa dispara. Sa vedem ce va iesi. Nu lua in serios tot soiul de sfaturi. Daca va fi sa fie, atunci isi vor gasi singure expresia.
pentru textul : disoluție deEu cred că aici e o lecție de supraviețuire. Important e să ajungi să respiri la capăt.
Da, da, asta e important.
pentru textul : Lecţia de înot. deacelea erau comentariile:) cer scuze
pentru textul : pe tocuri prea înalte dee bine daca place macar titlul... venind de la tine, ma bucur!!
pentru textul : cântecul este şi el o scriere deimi sugerezi subtil sa sterg poemul si sa las titlul, sau sa lucrez poemul? :)
Intr-un fel de incheiere a acestei mini-dezbateri si pentru ca nu pot sa nu zic la ce zice Dorin "nimic din ceea ce e gratis nu mi-e strain" este vorba originala a ghici ciuperca ce-i cui. Cine stie altfel sa aunce primul piatra. P.S. Mi-au placut haiku-urile Orianei
pentru textul : Lunatice deimi aminteste putin de o poezie a lui Nichita cu soldatul marsaluind. sint insa in text, trei genitive obositoare. nu abandona ideea, pentru ca e buna, e doar o parere...
pentru textul : Redundanță deUn poem deosebit de bun, dupa umila mea parere. Asta poate si pentru ca il indragesc pe Esenin, poetul caruia i-ati dedicat acest text si care v-a inspirat. Ati realizat acea atmosfera ruseasca pe care am intalnit-o si in opera genialului poet rus. Sa nu se inteleaga de aici ca e o pastisa, nu e nicidecum asa, "Balada lui Serghei Esenin" e originala si dispune de o curgere muzicala deosebita. Superb finalul, mai ales pentru cei care cunoastem biografia lui Esenin si presupun ca multi de pe aici o stiu. Un typo in comentariul Marinei (prin continut, egal de competent ca si alta data) : corect este "o balada al carei lirism". si un alt typo in textul dumneavoastra: "se-mleteau ". Gata, nu ma mai uit ca devin carcotasa si nu prea imi sta in fire. Mai ales ca si eu fac greseli destule... Violeta
pentru textul : Balada lui Serghei Esenin del-ai incadrat, domnule, la polemica?
pentru textul : mama la toate țările dedoar nu crezi cineva ar avea curajul sa te contrazica...:)
"stimulare orgasmica"? ce e aia? am auzit de orgasm si sa zicem ca stiu ce e ala dar... stimulare orgasmica suna ca si cum ai spune "sa ma declanseze exploziv" sau "sa ma atraga finalizator". mie imi suna aiurea. crezi ca oamenii talentati scriu numai cind sint... drogati cu sau de ceva? evident ca glumesti -- gosh ce aiurea suna!! asta e zicere poetica? noi credeam ca chiar dormi peste pisici si le omori si gem strivite... orgasmic (ca sa folosesc o moneda uzitata) chestia cu ejacularea m-a lovit chiar de-a binelea. habar nu am de unde a venit. dar e simptomatic. la inceput "stimulare orgasmica" apoi "ejaculare precoce"... I see a pattern here. Incerc doar sa inteleg ce e asta. e o poezie, sint doua, nu e nici una? chestia cu "femeia e totul" m-a dat peste cap, ca a la beniuc sau labis. nu stiu ce tin in mina barbatii (asta ma face sa ma gindesc la tot felul de bancuri) dar daca "femeia e totul", e-n cele ce sint si-n cele ce miine vor ride la soare, eu zica ca e aiurea sa stai linga totul fiindca nu mai stai linga nimic. adica se zice ca obosesti. barbati identici? ei aș! n-am auzit de așa ceva. ce n-aș da eu sa fiu brad pitt, but hey I think I'm better. dar nu spun de ce. anyway, no thanks angelina! cred ca chestia cu usturoiul si ceapa e exagerata. poti sa te speli pe dinti si sa saruti. sau poti sa amîi sarutul. nu spuneai parcă ceva despre... precoce? dacă sari așa brusc la sărutat se zice că e precoce. înțelepții spuneau că anticiparea unei fericiri este de fapt fericirea adevărată. așa că nimic rău cu salata. face bine și la dietă. fericire? pe prut? no way! acolo fericirea e să te vaiți. ba o mioriță, ba un mioriț, ba o sanda scăpată în prut la vale. tot ai de ce să te vaiți. și e așa bine. in no woman's...
pentru textul : sandale pentru no woman's land deD-le Virgil, vă mulțumesc pentru semn. am să văd ce pot face.
pentru textul : intersection deIoana, surprins sînt că mai citești texte scrise de un „ruginit” așa ca mine. Surprins dar și recunoscător. Nu știu însă dacă ar fi bine un „mai” acolo. În general încerc să evit acest „mai-uri” și să le folosesc doar atunci cînd sînt realmente necesare. De exemplu, aici, dacă l-aș folosi ar sugera că a fost aprins (sau stins) cîndva. Dar poate că nu a fost. Poate că starea asta de incertitudine a existat de fapt întotdeauna. Cert este că un „mai” ar introduce în discuție trecutul în mod referențial. Iar eu am evitat să fac asta în text. În orice caz, mulțumesc.
Domnule profesor Cristea, poate nu vă va veni să credeți dar chiar zilele trecute mă gîndeam la ce v-am promis și la faptul că, deși v-am pus în mod nefericit răbdarea la încercare, eu totuși intenționez să mă țin de promisiune. Deși așa cum vedeți (poate) scriu foarte puțin în ultima vreme. Apreciez însă faptul că ați observat acest text și mă onorează cuvintele dumneavoastră. Blaga însă rămîne atît de sus...
Domnule profesor Manolescu, m-ați „citit”. „Ingineria” este defectul meu. Dușmanul poeziei cîtă mai există ea în mine. Este nevoie de abandon, așa cum spuneți. Și de foarte multă despărțire de materie...
pentru textul : amputarea literei d deOana, mulțumesc de reflex. "In that very day".
pentru textul : Sprint final, în gheare deTextul imi place mult poate pentru ca acest mod de a poetiza este relativ diferit fata de restul scrierilor lui Virgil... sau poate ca nu e vorba musai despre diferente ci de faptul ca aici ai curajul sa spui lucrurile pana la capat, fara sa iti mai pese de cenzura interioara. O rara avis :) "aleargă prin mine o fată de treisprezece ani cu picioare lungi"... o imagine de toata frumusetea.
pentru textul : românia perfect II deVirgil, mulțumesc pentru intervenția ta echilibrată. Da, comentariul Ancăi este la limită, asta am remarcat de prima oară de aceea am și dat un răspuns la limită. Percepția ta este obiectivă. Nu am nimic personal, nu o cunosc deloc, nici ea pe mine. Nu am purtat nici un dialog personal, nici real, nici virtual. Decât lecturi ale textelor și comentariilor, pe acest site și pe un altul, înainte de a se înscrie pe Hermeneia. Eu întotdeauna am făcut comentarii pe text, numai pe textele postate. Reiterez rugămintea ca pe Hermeneia să se realizeze comentarii pe text, impresii pe marginea textelor, analize, interpretări ale textelor, indiferent de numele autorului. Și să se evite cât mai mult referințele la persoana autorului. Situația de mai sus cu privire la comentariile laconice îmi este acum clară. Eu am scris doar erate, niciodată comentarii laconice. Voi acorda multă atenție corectitudinii comentariilor pentru a nu mai avea rost reveniri pt erate.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui dePagini