Mi-au plăcut foarte mult versurile acesta: "Am steme pe ochi,/nu disting între glasul ud de mamă şi iubită;"
Dacă există, într-un poem, versuri de aşa nobleţe, sincer, tot peomul merită atenţia cititorului. El devine impecabil în ansamblu, micile "defecte" trec ca şi cum trec...tu, înţelegi ce vreau să spun...:)

Poemul aduce imagini aproape noi, dar unde e sensul, legătura între compostările în gol, scrijelirea calcarului și atenuarea până la dispariție a simțurilor. "Scorojitul taxator" e legat cu sârmă ghimpată cu fundă? Nu am spus că nu este un poem bun.

da, e mai bine ticluita varianta ta,dar cum ma despart cu greu de o structura dintr-un text conceput, nu pot sa- ti promit decat ca am incerc sa revin pe texte, e vacanta, acum am timp:) cum nu vreau sa te pierd din pagina mea, inchei fara sa respect sa zicem asa:), multumindu-ti insa pentru indrumari si opiniile contructive!

intim, frumos, drăguț... felicitări și Sărbători frumoase! și la mai multe asemenea idei!

În fiecare iarnă e iarna care a fost. Are sens?

Remarc aceeași predilecție pentru perechile ”aspre” de cuvinte ”liniște/ șoricei”, ”transpirație neoficială”, ”imaginea lichidă” și mai ales ”literele cărare”.

Dar e ceva mai abstract aici, deși începe bogat imaginativ, se cam rarefiază apoi, pe parcurs și pierde legătura cu verticala. Mai citesc.

andu, daca as avea un manual de clasa noua acuma la indemina ar fi foarte simplu. din pacate nu am si creierul meu nu poate memoriza chiar toate demonstratiile absurde pe care le explicam vreo doi ani in urma la tabla. concluzia, stiu sigur, consta in faptul ca cele doua paralele pe care le aveam initial nu se intersecteaza nicidecum c.c.t.d. se mai lucreaza si cu nu stiu ce punct in spatiu. daca-mi amintesc sau gasesc o carte de-a noua, iti voi trimite prin mail demonstratia exacta. ipoteza ta este corecta, asa se defineste reducerea la absurd. in rest, ma abtin sa mai comentez ceva.

nu te-am citit foarte mult; insa, dintre toate textele publicate, cel mai mult am apreciat politetea cu care dai raspuns si multumesti tuturor celor care se obosesc in a-ti trece pragul odaii virtuale. cu nespus de amabila nedumerire, S. Ift.

inteleg acum intentia. aduce mai mult sau mai putin cu lectia cubului a lui Nichita (dar in alta cheie desigur). cu toate astea, sunt sigur ca iti dai seama de riscul pe care-l presupune acest tip de constructie. ma gandesc aici la faptul ca prima bariera de care te lovesti cand lecturezi un text nou este (aproape mereu) de ordin stilistic si abia apoi reflectezi la subtilitatile textului. Observatia am simtit nevoia sa o fac pe textul de mai sus mai ales pentru ca e un text scurt. pe o panza mica, riscul ca "murdaria" sa eclipseze compozitia in sine creste considerabil.

Simt ca am dat cu acest comentariu un mic zoom out de pe observatia facuta poemului asa ca vreau subliniez ca sintagma de care am vorbit nu trage poemul in jos, doar ca e o chestie de finete.

daca textul tau nu e poezie ci e anunt...si e valabil concursul, vreau sa particip la el cu ultimul meu poem... e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe (sinaxar) ploaia a spălat pietrele de carne le-au rămas oasele gălbii de martir cranii ciobite fără cruce uneori, femeile se opresc să le plângă de parcă ar fi un cimintir al iubiților necunoscuți și ploaia își spală rochia încet zdrelindu-și genunchii de pietre ca de o maglă a păcatelor cu zimți de fapt, regele midas a vrut să fie cea din urmă statuie din panteonul grec fără viermi fără bocitori în urma lui fără ruguri fără cenușă și-a încordat auzul încât a fost poleit cu sine o piatră vânătă cu vârful aurit și vârful l-a înmuiat în călimara cu otrăvuri prințul fericit al lui oscar wilde e tot un rege midas din timp în timp istoria își cheamă la rampă figuranții oamenii simpli sunt cei mai fericiți artiști umplu fără explicații decorurile, nu-și uita replicile, n-au emoții îi vezi așteptând ore întregi autobuzul îi știi după cum își țin cana cu lapte în brațe după mușcata din fereastră și tabloul cu barcă din sufragerie, o copie după aivazowski din valuri, un ultim colț de corabie se întreabă hamletian to be or not to be și, de undeva din tavan, începe să picure oamenii din cameră încep să separe o corabie a lui noe, bărbați și femei, de-a dreapta, de-a stângul îndrăgostiții refuză și mâinile lor împreunate într-o intersectare a mulțimilor de câte un singur element sfidează logica rațiunii pure ochiul lor susține coaja de pod într-un fel antic iar spatele lor, pământul lecțiile de geografie poetică se încăpățânează în mister stai în prima bancă de la geam cerul se clatină iar eu gem în capătul celălalt al clasei suntem ca un clasor de timbre, am un colț rupt, tu ai un număr tatuat pe antebraț un număr de cazarmă de spital de telefon de taxi un cod numeric personalizat al celor care au trecut prin noi însă AZI NU VORBIM DESPRE UMBRE lângă statuia prințului fericit s-a oprit o femeie își face fotografii de vacanță, absentă bea suc iar el, în toată splendoarea sa de aur masiv, geme sub zale un huruit de epavă-n ocean vreau un semn! imploră ceva din chipul împietrit e ora când lutierul din cer își hrănește copacii cu un stol de păsări albe *te felicit pt initiativa si urez succes tuturor paticipantilor. *ti-as sugera sa clarifici prin email dreptul de a posta acest anunt..pt ca el sa ramana ...vorbesc din experienta...in rest, succes!

Văd că aici nu mai avem titlu la comentarii. Titlul meu era: <<"Sahelu" sau când trădarea devine o virtute>>

bobadil, sa ma crezi, putin imi pasa ce te deranjează pe tine aici. sa nu indraznesti sa ma faci croncanitoare. blogurile mele si existenta lor sa nu te intereseze. si nici degetelele mele ori cit sunt de batatorite. vezi-ti de treaba andule si las-o pe ela in pace ca mi-ai facut capul patrat cu obsesiile tale. merci de steaua descolorata, îți raman datoare.

Virgile te inseli cu privire la scopul interventiilor mele pe acest text. Departe de mine sa deschid un razboi interconfesional. Numai ca eu percep acest text ca fiind scris din varful limbii, cu emfaza, in spirit proletcultist, ca un manifest comunist si vrand nevrand imi aduci aminte de o perioada in care aveam sufletul plin de ura, atunci cand bunicul meu murea in inchisoarea de la Aiud, fiind arestat pentru ca a alungat cu pusca de la el din curte niste baieti din aceia cu sapca care propovaduiau societatea multilateral dezvoltata si egalitatea oamenilor. Eu si familia mea am trecut peste toate acestea desi le-am trait si am putut sa iert si sa ma impac cu mine insumi si cu ceilalti. Cat despre cealalta parte, cea religioasa, suntem liberi ca fiecare sa credem in ceea ce vrem. Din partea mea poti sa fii si musulman ca acest fapt nu constituie un criteriu dupa care relationez cu oamenii. Te rog sa iei cuvintele mele asa cum se si vor sa fie percepute. O opinie personala pe care o poti respecta sau nu, parere cu care poti fi de acord sau nu.

Domnule Manolescu, Mi-a facut o deosebita placere dialogul cu dumneavostra. Tineam sa v-o spun inca o data aici. Dorindu-va sanatate si toate cele bune, tm