luna asta ninge la greu se topește îngheață
răsuflam cald pe geam dădeam cu mâna apoi
mă uitam la zdrențele de aer
lungite peste metalul balustradelor
copiii clădirilor mohorâte suntem zise cineva
sclipici pe obrajii fotomodelelor
și am râs
un troleu semiaglomerat poate fi
o vrabie bolnavă
zise cristi
și intră în depășire
nu te băga mă
o auzii pe roxana urlând
apoi timpul se lichefie
brusc o forță mă trase în față ca pe o hârtie
apăruseră cioburi de peste tot
mă uitam la marian care plutea
cu gâtul strâmb
iar când să îmi trag mâna mai aproape de corp
am simțit pe loc
că sunt iar greu și că zbier
apoi o pânză de durere îmi pătrunse în creier
era mult zgomot
și atât
camera albă avea doar un singur pat în care eu
tremuram până când veni repede
o asistentă
sunteți toți bine zise cum te simți ai fost în comă
4 ani