Yin și Yang de primăvară rar am văzut atâta Conștiință Literară(chiar și atunci când greșesc, ei CRED) ca la Alina Manole și Virgil Titarenco; prin asta vreau să spun că, deși nu îi cunosc personal, sunt unul dintre martorii Dăinuirii lor; nimeni nu poate spune că sunt un "simpatizant" (nu mai mult decât simpatizarea pe care unele texte sau unele acțiuni având un caracter literar ale lor o reclamă inevitabil) sau că, vezi doamne, săvârșesc aici un act de prezență (dacă mi se permite) mistagogică, fiind un (deja?) vechi urmăritor ar prezenței lor virtuale; tocmai de aceea îmi permit să Remarc (recurgând la "mijloacele" pe care însuși acest site mi le-a pus la dispoziție) un eveniment care ar fi păcat să treacă neobservat; și cine mă cunoașate știe că nu mă entuziasmez ușor. dincolo de a felicita autorul (consideră-te, Virgil, unul dintre autorii mei virtuali preferați...), țin să o felicit pe Alma nu pentru ceea ce Ea poartă Înainte, ci, mai ales, pentru ceea ce Ea, cu inteligența nativă a unui loc binecuvântat de Dumnezeu, Știe Să Dea Înapoi. Pentru lucururi niciodată exprimate, Alma, eu, un cititor necunoscut, îți mulțumesc: Cum, de asemenea, îți mulțumesc și ție, Virgil, pentru rarele, dar substanțialele Intersectări. Excelsior (Mai sus)! cu apreciere, Vasile Munteanu
ce aluzie visătoareo? ți se pare neromânește sau incorect că în versuri nu încep rîndurile cu majuscule? ce ți-ai mai dori de la versurile mele? să aibă rimă și să stoarcă lacrimi? hai sa fim serioși. maria ți-a scris cîteva lucruri dar se pare că nu le-ai înțeles. în esență a fi consecvent într-o anumită formă a textului, chiar dacă se abate deliberat de la anumite reguli ale limbii scrise, este total diferit de a face greșeli din ignoranță sau neglijență. este vorba despre o cutumă vis a vis de o infracțiune. tu, care ești jurist, ar trebui să poți sesiza diferența între aceste două nuanțe.
sensibilitatea acestor randuri nu se poate incadra doar intr-o simpla poezie. exista tente autobiografice ce nu pot fi uitate atat de usor, raman impregnate dramatic sub carne intre consoane, devastand anacronic propria existenta: "aș fi vrut să-ți spun că mi-e bine că sînt un erou că mi-a prins bine cheia pe care mi-o legai la gît cu ață galbenă sperînd că voi deschide cu ea orice lume" totul pare o litanie veche numai a ta pe care o impachetezi vremelnic in cuvinte incerci sa le pierzi prin case prin sertare pe rafturi ele se intorc umile inapoi la nesfarsit lasand ecoul bolnav al trecutului sa invadeze prezentul: "iar tu nu spui nimic te-ai închis într-o lacrimă ca-ntr-o biserică fără acoperiș" clipele de altadata raman agatate dincolo de singuratate, precum luminile unui oras indepartat intangibil, ca vocea unui copil uitat prin cutele sufletului ce refuza sa creasca: "ce dar să-ți aduc mamă..." iata in schimbul acestui poem un dar din partea mea: Albinoni
multumesc Adrian de sesizare, am corectat! s-ar putea sa ai dreptate, prima strofa s-a scris de fapt singura poate de-asta are alta curgere, la celelalte am "muncit" mai mult... de fapt eu simteam necesara o continuare a ideii, de-asta nu m-am oprit dupa prima strofa... ma bucur ca ai trecut pe-aici!
Ceasul. Timpul. Acea de nenumit „oră care trebuie”. Oglinda (reflecția realului) și ochii, privirea (a te vedea pe tine, prin ceilalți… și reciproca. sau a-ți imagina că vezi, compunând totul din frânturi). Și iarăși ceasul, care trebuie întors la momentul potrivit, nu mai devreme, nu mai târziu. Și fără să insiști, pentru că apare ruptura.
Am o problemă cu acel ficus… un indiciu?
Tanti Nina, ca o parabolă a necesității și a clipei ratate, mă face să mă gândesc la (să nu râdeți, domnule Gorun)… la sfârșitul poveștii lui Ispirescu, „Tinerețe fără bătrânețe…”
Bun. Inițial, scrisesem un comentariu mai lung, dar am șters o bună parte din el… prea se învârtea în jurul aceleiași idei. Destul de cețoase, de altfel, nu?
Prima parte mi se pare ca trebuie lucrata mai mult. Versul doi suna foarte ciudat pentru ca adverbul "nefiresc" nu apare ca un punct de intrerupere la un nivel conversational. El rupe un vers dintr-o poezie si rupe textul, ritmul lui... inca de la inceput. Nici versul trei nu-l pot considera o reusita; "si" cumulativ (si aici si departe) formeaza o constructie care nu suna foarte poetic. Ideea este buna, dar cred ca ar trebui exprimata altfel. De preferat sa evitati cacofonille "de departe" si "pe perete". Cum poate pare ceva de departe mare ? ("de departe pare o pasăre mare albă"), iar in "pasare mare alba" nu vad vreun superlativ stilistic(textul are cere aceasta, acesta este stilul adoptat). Mi-a placut foarte mult ideea "dați liniștea aceea mai încet". Ialin
Fascinanta lipsă a determinărilor, imagini care frizează limita între oniric, imaginație și real... am impresia ca spațiul și timpul încep să curgă și se deformează ca într-o pictură de Dali... și tot ca acolo, reușești să păstrezi în echilibru ritmul interior. Deosebit.
v-am citit trei poeme recunosc nu am reușit mai mult, cred că ar trebui să vă concentrați mai mult pe un anume singur adică mesaj poetic. Oricât ar părea de complicată prin procedee, poezia este mereu simplă când o citești cu inima, așa e ea.
Dvs. complicați prea mult și încercați prea puțin. Încercați mai mult, mai direct și mai simplu, complicați mai puțin, doar acolo unde simțiți că aveți justificarea.
Apoi mai citim, mai vedem.
Deocamdată valul, visul, soarele, paradisul, dojana mamei când 'erai în vizită' sunt o salata de beouf cu iz de nimic serios.
Nici măcar de maioneză.
Andu
aud des și „cristos” și cred că e chiar acceptată și forma asta, dar e intrată foarte tîrziu în uz la noi, adică destul de recent. la urma urmei nu prea contează
Alma.. In 1950 McLuhan a declarat apusul revolutiei Gutenberg. Televiziunea capta atentia maselor, se abandonau cartile( tipariturile) in favoarea vizualului de pe ecrane. O a doua majora cotitura a fost prin anii 90 cand programele word processing Qtext si Word au facilitat milioanelor de posesori de PC sa creeze si sa manipuleze cu o usurinta incredibila texte. Facilitatile noilor programe : copy & paste, save, send & print devin atributele unei noi ordini. Din acest moment orice persoana ce doreste sa scrie( indiferent de motiv) poate folosi ordinatorul, liber accesibil in scoli, birouri, acasa sau de la net-cafe. Sute de milioane de PC inunda planeta in numai 25 de ani de la inventarea lui de IBM Ultima etapa in trivializarea scrisului este Internetul care faciliteaza transportul instantaneu de date, imagini si sunete world-wide. Chaturile au si ele un rol important in definirea unui limbaj semiotic, ele stabilesc reguli de comunicare si patternuri relationale care afecteaza limbajul netului si eventual se infiltreaza in scrisul cult pe net. Individul pe net devine consumator de informatie sau distractie el navigheaza intre "rame digitale" ce ofera orice clientul isi doreste intr-o mina taxonomic organizata. Un particular anume, consuma o anumita felie din facilitatile webului, de pilda: cauta date pe google, posteaza poze pe flickr.com sau verifica starea vremii pe weather.com etc. Preferintele individuale on line sunt categorisite folksonomic in categorii dupa interesul social, etnic, ierarhic si chiar de clica ( mob indexing in literatura webnetica -vezi Paul McFedries: Folk Wisdom). Ce sa intampla cu literatura pe net? Este evident, textul electronic are o viata efemera el sufera de cross-talk (se modifica interactiv, rezultatul criticilor on line), de o imediata entropie si disipatie in zgomotul de fond, in monotona crestere cantitativa al textelor noi postate (il numesc NOISE). Noise se poate cuantifica intr-un site care are "n" texte postate de "x" autori si e total rupt de calitatea mesajului. As studia cateva aspecte: care este sansa de interes pentru un text continut de un site al carui noise este in permanenta crestere. Care sunt criteriile care ne fac sa accesam un text si sa ignoram un altul postat in paralel? De ce foamea de a citi ultimul text postat de un cutare autor vis a vis de un interes diminuat pt un text mai vechi pe care il clasam "deja vu". Noutatea confera calitate, sau incercam o obsesiva cautare de nou? Ziaristica ne supune la un bombardament de informatii care se perinda cu viteza lumii in spatiul perceptiv. Spamul si reclama comerciala vulgarizeza informatia supunandu-ne la vesnica dilema de a cerceta sau refuza un text oferit. Filtrarea cere timp dar si uzeza consumatorul. De multe ori remarc cu regret texte minunate care trec neobservate, pierdute intr-un ocean de mediocritate si nonsens. Ce sta in balanta alegerii? biasul cultural sau interesul socio-economic al consumatorului. Folksonomia defineste ca "wisdom of crowds" decizia de a alege sau respinge un text publicat intr-o comunitate larga.( One person can be pretty smart but 1000 people are by far smarter). Observ o manipulare statistica a gusturilor noastre si nu o obiectivitate a alegerii. Si in final: Care este soarta cuvintelor noi care se nasc pe net intr-o anume limba? Citez aici pe www.wordspy.com care filtreaza netul inregistrand neologisme ,expresii sau cuvinte noi in limba engleza. Sper ca am reusit sa trezesc interesul pentru fenomenul textului digital asa cum il percepem pe net. Invit deci comentarii la subiect. Eu zic ca traim o revolutie de magnitudine egala cu inventia tiparului. Spunea Chu En Lai unui ziarist care cerea o parere despre revolutia franceza, raspunsul sefului de stat a fost surprinzator: "200 de ani e o perioada prea scurta ca sa intelegem profund istoria" Dar nimic nu ne impiedica sa cercetam revolutia post Gutenberg la care vrem sau nu, luam noi parte activa, azi.
ma bucur ca textul ti-a atras atentia incat sa lasi un semn.
din pacate nu pot promite nimic in privinta slash-urilor si titlurilor in engleza, care probabil enerveaza pe multi. asta e, totul vine la pachet.:)
o poezie interesantă, bine legată, fără a fi prea încărcată, şi totuşi cu o imagistică frumoasă, bine construită. parcă mie nu mi-ar ieşi atât de bine :)
parcă e altceva. ideea e mult mai bine, mai simplu adică, susținută de text. fără a deveni o poezie remarcabilă, sentimentul de toamnă, atât ca anotimp al naturii, cât și al vieții biologice, te captează, te sfâșie un pic.
poate ai putea renunța la substantivul dobânzi, iese din ”cadru” și nu oferă ceva în plus.
nu ar fi mai corect ”îmbătrânirea o altfel de naștere” ?
ei bine, acum sunt doua plusuri! inspirata solutie ai gasit. as lasa o penita, dar la ora asta n-o sa-mi reuseasca un comentariu cat de cat multumitor. felicitari.
rugaciunea pentru mama, ca si cea anterioara, pentru tata, striga din adancul traditiilor romanesti, cu glas teologico-folosofic. poemul acesta, ca si cel dinainte, sufera de prea multa esenta si de prea multe mesaje la un loc. cred, insa, ce aceste suferinte sunt ale autorului, cele legate de idea sa despre parinti.
Îmi plac textele care, la sfârşit, îmi spun că nu ştiu ce am citit... Pentru că revin intriga(n)t, pentru că ştiu că e ceva acolo. La fel, îmi plac poeziile care nu-şi dau de gol genul autorului (feminine/masculine, nimic peiroativ aici, evident). Aici, e puţin din amândouă.
Scrierea de faţă este un proaspătă, proaspătă în sens de inedit, şi chiar dacă acest lucru este ştiut de autor, ţin să prezicez, că aşa-s io - precizant. Stilul este percutant, deşi bogat (uneori parcă prea bogat, dar asta poate fi doar o impresie de-a mea), cumpatat, deşi verbele sunt uneori temerare, clar, deşi uzează de "metafore lungi". Probabil că, la textele Cristinei, cel mai mult îmi place echilibrul emoţional şi faptul că îsi asumă ceea ce scrie - nu-i tremură mâna pe foaie, nu o dă cu puncte puncte, nu simpatizează cu accidentele lirice.
Despre poezia de faţă - inspirată alternarea verbului/elipsă, tonul confesiv, cuminte, nuanţa ludică.
O sugestie care ţine cert doar de modul meu de-a scrie şi care vizează mai mult fenomenul general decât cel de fată:
"s-au rotit strălucitori vulturii" - eu aş fi mers pe adverb, nu pe atribut, adică "s-au rotit strălucitor vulturii.
Şi mai multe, altă dată, că aşa-s eu - altădatist. :)
Are o anume seninatate poezia ta, ca si cum carnea si rana - inteleasa ca pretext de inaltare din trup - isi talmacesc pana la urma sensul. Trebuie sa existe un rost pentru toate acestea, nu? Altfel ar fi prea greu de suportat.
da Crin, un mic dar de Crăciun, un fel de fotografie în grup. Imaginează-ţi o fotografie clară, aşa cum ai făcut tu, sus pe munţi, cu toţi autorii de pe Hermeneia. Dac-am aveam una, eu m-aş uita atent la fiecare în parte şi m-aş gândi zâmbind: asta e Roxana, ăsta e Vald Turbure... Ar fi frumos! Mulţumesc pentru peniţă, zic aşa: dacă s-au acordat peniţe pentru diverse proiecte, de ce nu şi pentru proiectul acesta?
Scuza-ma Ionut dar ultimul tau comentariu ma face sa izbucnesc in ris. Din mai multe motive. Si iti dai seama ce bine rizi cind ai mai multe motive in acelasi timp. Ca sa ma pot opri din ris am pus sa ascult o versiune completa a imnului uniunii sovietice intre timp. Ca sa ma pot opri din ris si sa pot sa scriu. Motivele sint in primul rind ca manifesti o nevoie patrunzatoare de a te autobaga in seama, apoi faptul ca nu ai inteles absolut nimic din ce am scris eu acolo si mai ales nu ai inteles spiritul a ceea ce am scris eu acolo. Apoi am ris si pentru ca perseverezi in aceasta dorinta de a ne arata ce important si cunoscator esti tu. Ceva ce te asigur cu mina pe inima ca aici nu intereseaza absolut pe nimeni. Adica, ca sa folosesc o sintagma mai frusta, nimeni nu da nici o ceapa degerata pe asa ceva. Vorba Adrianei, daca scriai un articol separat probabil ca vreo citiva ar fi catadicsit sa il citeasca eventual si ar fi avut un rost. Altfel nu e decit o chestie asa undeva intre comic si jenant. Si nu ti-o spun cu rea vointa ci pentru ca asa se vede de aici. Desigur insa ca nu esti obligat sa consideri opinia mea. De obicei fiecare pasare pe limba ei ....
...Adevărat, textul are ceva ardere internă, însă una lipsită de amprentă. Versurile par un colaj din "n" voci. Cred că, iniţial, ar trebui să ocoleşti "construcţiile pim", clişeice. (mări de singurătate/ corăbii duse de vânt/ sărutări amare/ umbra pleoapelor etc). Nu cred că ar strica şi o oarecare criptare a versurilor sau, barem, nişte sugestii în locul stihurilor denotative.
acum citesc și recunosc că acest stil ți s-ar potrivi ca o mănușă. dar e vară..ce ...neamu' nevoii, cum spunea eminovici:)! îmi placi acilea. baftă man! te pândesc oameni care îți vor...binele:). cu drag, Paul
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
probabil ca ultimul vers ar fi mai corect doar:
"once you are looking straight into my eyes"
sau
"once you've looked straight into my eyes"
pentru textul : a consequence dee un poem de raiting, placut, pupat piata independentei si labuta pisicii, ai scarmanat sfoara cu motocei, multumesc pt purici. mai vin.
pentru textul : Mâțâli deYin și Yang de primăvară rar am văzut atâta Conștiință Literară(chiar și atunci când greșesc, ei CRED) ca la Alina Manole și Virgil Titarenco; prin asta vreau să spun că, deși nu îi cunosc personal, sunt unul dintre martorii Dăinuirii lor; nimeni nu poate spune că sunt un "simpatizant" (nu mai mult decât simpatizarea pe care unele texte sau unele acțiuni având un caracter literar ale lor o reclamă inevitabil) sau că, vezi doamne, săvârșesc aici un act de prezență (dacă mi se permite) mistagogică, fiind un (deja?) vechi urmăritor ar prezenței lor virtuale; tocmai de aceea îmi permit să Remarc (recurgând la "mijloacele" pe care însuși acest site mi le-a pus la dispoziție) un eveniment care ar fi păcat să treacă neobservat; și cine mă cunoașate știe că nu mă entuziasmez ușor. dincolo de a felicita autorul (consideră-te, Virgil, unul dintre autorii mei virtuali preferați...), țin să o felicit pe Alma nu pentru ceea ce Ea poartă Înainte, ci, mai ales, pentru ceea ce Ea, cu inteligența nativă a unui loc binecuvântat de Dumnezeu, Știe Să Dea Înapoi. Pentru lucururi niciodată exprimate, Alma, eu, un cititor necunoscut, îți mulțumesc: Cum, de asemenea, îți mulțumesc și ție, Virgil, pentru rarele, dar substanțialele Intersectări. Excelsior (Mai sus)! cu apreciere, Vasile Munteanu
pentru textul : Mirabile Dictu dece aluzie visătoareo? ți se pare neromânește sau incorect că în versuri nu încep rîndurile cu majuscule? ce ți-ai mai dori de la versurile mele? să aibă rimă și să stoarcă lacrimi? hai sa fim serioși. maria ți-a scris cîteva lucruri dar se pare că nu le-ai înțeles. în esență a fi consecvent într-o anumită formă a textului, chiar dacă se abate deliberat de la anumite reguli ale limbii scrise, este total diferit de a face greșeli din ignoranță sau neglijență. este vorba despre o cutumă vis a vis de o infracțiune. tu, care ești jurist, ar trebui să poți sesiza diferența între aceste două nuanțe.
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă dee perfect asa. ca un ochi identic cu sine, privindu-se pe sine semnez, a real woman
pentru textul : spălat uscat și deloc pufos desensibilitatea acestor randuri nu se poate incadra doar intr-o simpla poezie. exista tente autobiografice ce nu pot fi uitate atat de usor, raman impregnate dramatic sub carne intre consoane, devastand anacronic propria existenta: "aș fi vrut să-ți spun că mi-e bine că sînt un erou că mi-a prins bine cheia pe care mi-o legai la gît cu ață galbenă sperînd că voi deschide cu ea orice lume" totul pare o litanie veche numai a ta pe care o impachetezi vremelnic in cuvinte incerci sa le pierzi prin case prin sertare pe rafturi ele se intorc umile inapoi la nesfarsit lasand ecoul bolnav al trecutului sa invadeze prezentul: "iar tu nu spui nimic te-ai închis într-o lacrimă ca-ntr-o biserică fără acoperiș" clipele de altadata raman agatate dincolo de singuratate, precum luminile unui oras indepartat intangibil, ca vocea unui copil uitat prin cutele sufletului ce refuza sa creasca: "ce dar să-ți aduc mamă..." iata in schimbul acestui poem un dar din partea mea: Albinoni
pentru textul : mater misericordiae deDomnule Gorun Semn că vă citesc și eu.
pentru textul : La rădăcină demultumesc Adrian de sesizare, am corectat! s-ar putea sa ai dreptate, prima strofa s-a scris de fapt singura poate de-asta are alta curgere, la celelalte am "muncit" mai mult... de fapt eu simteam necesara o continuare a ideii, de-asta nu m-am oprit dupa prima strofa... ma bucur ca ai trecut pe-aici!
pentru textul : în umbra părului tău deNarcisa, prin definitie, eu vorbesc mult, ceea ce se vede si in textele mele. Multumesc
pentru textul : grand touring deCeasul. Timpul. Acea de nenumit „oră care trebuie”. Oglinda (reflecția realului) și ochii, privirea (a te vedea pe tine, prin ceilalți… și reciproca. sau a-ți imagina că vezi, compunând totul din frânturi). Și iarăși ceasul, care trebuie întors la momentul potrivit, nu mai devreme, nu mai târziu. Și fără să insiști, pentru că apare ruptura.
pentru textul : Ceasul deAm o problemă cu acel ficus… un indiciu?
Tanti Nina, ca o parabolă a necesității și a clipei ratate, mă face să mă gândesc la (să nu râdeți, domnule Gorun)… la sfârșitul poveștii lui Ispirescu, „Tinerețe fără bătrânețe…”
Bun. Inițial, scrisesem un comentariu mai lung, dar am șters o bună parte din el… prea se învârtea în jurul aceleiași idei. Destul de cețoase, de altfel, nu?
Prima parte mi se pare ca trebuie lucrata mai mult. Versul doi suna foarte ciudat pentru ca adverbul "nefiresc" nu apare ca un punct de intrerupere la un nivel conversational. El rupe un vers dintr-o poezie si rupe textul, ritmul lui... inca de la inceput. Nici versul trei nu-l pot considera o reusita; "si" cumulativ (si aici si departe) formeaza o constructie care nu suna foarte poetic. Ideea este buna, dar cred ca ar trebui exprimata altfel. De preferat sa evitati cacofonille "de departe" si "pe perete". Cum poate pare ceva de departe mare ? ("de departe pare o pasăre mare albă"), iar in "pasare mare alba" nu vad vreun superlativ stilistic(textul are cere aceasta, acesta este stilul adoptat). Mi-a placut foarte mult ideea "dați liniștea aceea mai încet". Ialin
pentru textul : cascade deFascinanta lipsă a determinărilor, imagini care frizează limita între oniric, imaginație și real... am impresia ca spațiul și timpul încep să curgă și se deformează ca într-o pictură de Dali... și tot ca acolo, reușești să păstrezi în echilibru ritmul interior. Deosebit.
pentru textul : Acolo unde realitatea nu are nimic real dev-am citit trei poeme recunosc nu am reușit mai mult, cred că ar trebui să vă concentrați mai mult pe un anume singur adică mesaj poetic. Oricât ar părea de complicată prin procedee, poezia este mereu simplă când o citești cu inima, așa e ea.
pentru textul : Soarele e rotund deDvs. complicați prea mult și încercați prea puțin. Încercați mai mult, mai direct și mai simplu, complicați mai puțin, doar acolo unde simțiți că aveți justificarea.
Apoi mai citim, mai vedem.
Deocamdată valul, visul, soarele, paradisul, dojana mamei când 'erai în vizită' sunt o salata de beouf cu iz de nimic serios.
Nici măcar de maioneză.
Andu
aud des și „cristos” și cred că e chiar acceptată și forma asta, dar e intrată foarte tîrziu în uz la noi, adică destul de recent. la urma urmei nu prea contează
pentru textul : Fanii lui Cristos deAlma.. In 1950 McLuhan a declarat apusul revolutiei Gutenberg. Televiziunea capta atentia maselor, se abandonau cartile( tipariturile) in favoarea vizualului de pe ecrane. O a doua majora cotitura a fost prin anii 90 cand programele word processing Qtext si Word au facilitat milioanelor de posesori de PC sa creeze si sa manipuleze cu o usurinta incredibila texte. Facilitatile noilor programe : copy & paste, save, send & print devin atributele unei noi ordini. Din acest moment orice persoana ce doreste sa scrie( indiferent de motiv) poate folosi ordinatorul, liber accesibil in scoli, birouri, acasa sau de la net-cafe. Sute de milioane de PC inunda planeta in numai 25 de ani de la inventarea lui de IBM Ultima etapa in trivializarea scrisului este Internetul care faciliteaza transportul instantaneu de date, imagini si sunete world-wide. Chaturile au si ele un rol important in definirea unui limbaj semiotic, ele stabilesc reguli de comunicare si patternuri relationale care afecteaza limbajul netului si eventual se infiltreaza in scrisul cult pe net. Individul pe net devine consumator de informatie sau distractie el navigheaza intre "rame digitale" ce ofera orice clientul isi doreste intr-o mina taxonomic organizata. Un particular anume, consuma o anumita felie din facilitatile webului, de pilda: cauta date pe google, posteaza poze pe flickr.com sau verifica starea vremii pe weather.com etc. Preferintele individuale on line sunt categorisite folksonomic in categorii dupa interesul social, etnic, ierarhic si chiar de clica ( mob indexing in literatura webnetica -vezi Paul McFedries: Folk Wisdom). Ce sa intampla cu literatura pe net? Este evident, textul electronic are o viata efemera el sufera de cross-talk (se modifica interactiv, rezultatul criticilor on line), de o imediata entropie si disipatie in zgomotul de fond, in monotona crestere cantitativa al textelor noi postate (il numesc NOISE). Noise se poate cuantifica intr-un site care are "n" texte postate de "x" autori si e total rupt de calitatea mesajului. As studia cateva aspecte: care este sansa de interes pentru un text continut de un site al carui noise este in permanenta crestere. Care sunt criteriile care ne fac sa accesam un text si sa ignoram un altul postat in paralel? De ce foamea de a citi ultimul text postat de un cutare autor vis a vis de un interes diminuat pt un text mai vechi pe care il clasam "deja vu". Noutatea confera calitate, sau incercam o obsesiva cautare de nou? Ziaristica ne supune la un bombardament de informatii care se perinda cu viteza lumii in spatiul perceptiv. Spamul si reclama comerciala vulgarizeza informatia supunandu-ne la vesnica dilema de a cerceta sau refuza un text oferit. Filtrarea cere timp dar si uzeza consumatorul. De multe ori remarc cu regret texte minunate care trec neobservate, pierdute intr-un ocean de mediocritate si nonsens. Ce sta in balanta alegerii? biasul cultural sau interesul socio-economic al consumatorului. Folksonomia defineste ca "wisdom of crowds" decizia de a alege sau respinge un text publicat intr-o comunitate larga.( One person can be pretty smart but 1000 people are by far smarter). Observ o manipulare statistica a gusturilor noastre si nu o obiectivitate a alegerii. Si in final: Care este soarta cuvintelor noi care se nasc pe net intr-o anume limba? Citez aici pe www.wordspy.com care filtreaza netul inregistrand neologisme ,expresii sau cuvinte noi in limba engleza. Sper ca am reusit sa trezesc interesul pentru fenomenul textului digital asa cum il percepem pe net. Invit deci comentarii la subiect. Eu zic ca traim o revolutie de magnitudine egala cu inventia tiparului. Spunea Chu En Lai unui ziarist care cerea o parere despre revolutia franceza, raspunsul sefului de stat a fost surprinzator: "200 de ani e o perioada prea scurta ca sa intelegem profund istoria" Dar nimic nu ne impiedica sa cercetam revolutia post Gutenberg la care vrem sau nu, luam noi parte activa, azi.
pentru textul : Caravaggio - ultimii 4 ani dema bucur ca textul ti-a atras atentia incat sa lasi un semn.
pentru textul : and you gave me the poison/and you gave me the lullaby dedin pacate nu pot promite nimic in privinta slash-urilor si titlurilor in engleza, care probabil enerveaza pe multi. asta e, totul vine la pachet.:)
o poezie interesantă, bine legată, fără a fi prea încărcată, şi totuşi cu o imagistică frumoasă, bine construită. parcă mie nu mi-ar ieşi atât de bine :)
pentru textul : treaba ta este să mă ții tânăr deparcă e altceva. ideea e mult mai bine, mai simplu adică, susținută de text. fără a deveni o poezie remarcabilă, sentimentul de toamnă, atât ca anotimp al naturii, cât și al vieții biologice, te captează, te sfâșie un pic.
poate ai putea renunța la substantivul dobânzi, iese din ”cadru” și nu oferă ceva în plus.
nu ar fi mai corect ”îmbătrânirea o altfel de naștere” ?
pentru textul : clinical life deun titlu neinspirat si plin de nisip. nimic nou sub soare si pe mare.
pentru textul : un val răbdător? deei bine, acum sunt doua plusuri! inspirata solutie ai gasit. as lasa o penita, dar la ora asta n-o sa-mi reuseasca un comentariu cat de cat multumitor. felicitari.
pentru textul : Turnul derugaciunea pentru mama, ca si cea anterioara, pentru tata, striga din adancul traditiilor romanesti, cu glas teologico-folosofic. poemul acesta, ca si cel dinainte, sufera de prea multa esenta si de prea multe mesaje la un loc. cred, insa, ce aceste suferinte sunt ale autorului, cele legate de idea sa despre parinti.
pentru textul : urâții deBucuros de trecerea voastră și de rezonanță. Și reflecție, și zen, și... cine suntem noi? Mulțumesc.
pentru textul : Poveste cu un cal deÎmi plac textele care, la sfârşit, îmi spun că nu ştiu ce am citit... Pentru că revin intriga(n)t, pentru că ştiu că e ceva acolo. La fel, îmi plac poeziile care nu-şi dau de gol genul autorului (feminine/masculine, nimic peiroativ aici, evident). Aici, e puţin din amândouă.
Scrierea de faţă este un proaspătă, proaspătă în sens de inedit, şi chiar dacă acest lucru este ştiut de autor, ţin să prezicez, că aşa-s io - precizant. Stilul este percutant, deşi bogat (uneori parcă prea bogat, dar asta poate fi doar o impresie de-a mea), cumpatat, deşi verbele sunt uneori temerare, clar, deşi uzează de "metafore lungi". Probabil că, la textele Cristinei, cel mai mult îmi place echilibrul emoţional şi faptul că îsi asumă ceea ce scrie - nu-i tremură mâna pe foaie, nu o dă cu puncte puncte, nu simpatizează cu accidentele lirice.
Despre poezia de faţă - inspirată alternarea verbului/elipsă, tonul confesiv, cuminte, nuanţa ludică.
O sugestie care ţine cert doar de modul meu de-a scrie şi care vizează mai mult fenomenul general decât cel de fată:
"s-au rotit strălucitori vulturii" - eu aş fi mers pe adverb, nu pe atribut, adică "s-au rotit strălucitor vulturii.
Şi mai multe, altă dată, că aşa-s eu - altădatist. :)
pentru textul : Mulţimi deAre o anume seninatate poezia ta, ca si cum carnea si rana - inteleasa ca pretext de inaltare din trup - isi talmacesc pana la urma sensul. Trebuie sa existe un rost pentru toate acestea, nu? Altfel ar fi prea greu de suportat.
pentru textul : sura rănii deMarina, multumesc, inca am o problema cu incadrarea textelor avind in vedere constructia si stilul care ma caracterizeaza.
pentru textul : last man standing I deda Crin, un mic dar de Crăciun, un fel de fotografie în grup. Imaginează-ţi o fotografie clară, aşa cum ai făcut tu, sus pe munţi, cu toţi autorii de pe Hermeneia. Dac-am aveam una, eu m-aş uita atent la fiecare în parte şi m-aş gândi zâmbind: asta e Roxana, ăsta e Vald Turbure... Ar fi frumos! Mulţumesc pentru peniţă, zic aşa: dacă s-au acordat peniţe pentru diverse proiecte, de ce nu şi pentru proiectul acesta?
Multumesc Matei.
pentru textul : aşa a spus el deScuza-ma Ionut dar ultimul tau comentariu ma face sa izbucnesc in ris. Din mai multe motive. Si iti dai seama ce bine rizi cind ai mai multe motive in acelasi timp. Ca sa ma pot opri din ris am pus sa ascult o versiune completa a imnului uniunii sovietice intre timp. Ca sa ma pot opri din ris si sa pot sa scriu. Motivele sint in primul rind ca manifesti o nevoie patrunzatoare de a te autobaga in seama, apoi faptul ca nu ai inteles absolut nimic din ce am scris eu acolo si mai ales nu ai inteles spiritul a ceea ce am scris eu acolo. Apoi am ris si pentru ca perseverezi in aceasta dorinta de a ne arata ce important si cunoscator esti tu. Ceva ce te asigur cu mina pe inima ca aici nu intereseaza absolut pe nimeni. Adica, ca sa folosesc o sintagma mai frusta, nimeni nu da nici o ceapa degerata pe asa ceva. Vorba Adrianei, daca scriai un articol separat probabil ca vreo citiva ar fi catadicsit sa il citeasca eventual si ar fi avut un rost. Altfel nu e decit o chestie asa undeva intre comic si jenant. Si nu ti-o spun cu rea vointa ci pentru ca asa se vede de aici. Desigur insa ca nu esti obligat sa consideri opinia mea. De obicei fiecare pasare pe limba ei ....
pentru textul : și eu te iubesc de"oare arta nu e liberă în om?"
si eu, cand am spus "las-o sa fie", la ce m-oi fi referit? sau ti se pare ca intre "a fi" si "a face" nu-i nicio diferenta?
phii...devine din ce in ce mai... interesant dialogul asta! :))
pentru textul : fals interviu despre menirea artei de...Adevărat, textul are ceva ardere internă, însă una lipsită de amprentă. Versurile par un colaj din "n" voci. Cred că, iniţial, ar trebui să ocoleşti "construcţiile pim", clişeice. (mări de singurătate/ corăbii duse de vânt/ sărutări amare/ umbra pleoapelor etc). Nu cred că ar strica şi o oarecare criptare a versurilor sau, barem, nişte sugestii în locul stihurilor denotative.
pentru textul : Cu săruturi îndelungi deacum citesc și recunosc că acest stil ți s-ar potrivi ca o mănușă. dar e vară..ce ...neamu' nevoii, cum spunea eminovici:)! îmi placi acilea. baftă man! te pândesc oameni care îți vor...binele:). cu drag, Paul
pentru textul : Strainul Cinei dePagini