ideea, chiar daca nu e noua ("la steaua care-a rasarit, e-o cale-asa de lunga", etc) dar e buna. realizarea insa e subtire de tot, ca nu spun mediocra. si e pacat pentru ca sint convins ca puteai mai mult.
Textul e indecent, are o lipsă de pudoare morală neașteptată. E șocant și realmente trivial, adică necuviincios, macabru, scabros atunci când vine de la o persoană cu o pregătire declarată de teolog. Din punct de vedere al versificației, mă repet, e copilăresc. Din punct de vedere al gramaticii, există lacune pe care le-am observat și în comentarii. Chiar dacă te indispun comentariile mele dure și directe, asta e, eu consider că trebuie să ți le spună cineva.
O forță sugestivă evidentă, subliniată atât în modelul ales, cât și în tehnica utilizată: suprapunerea a două imagini într-un gri monocord, precum și printr-o superpoziție perfect studiată ce are scopul de a crea un punct fix în Spațiu și Timp, spre a induce o veritabilă centrare pe imagine: gândirea se întrerupe într-o clipă, "ô temps, suspends ton vol..." („o, timp, oprește-ți zborul”…)(Lamartine). Calul așteaptă în acest peisaj urban al unui cartier burghez de la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX.Caleașca este goală, statuia este încremenită, nici un suflet omenesc nu apare, doar umbra bustului profilat interoghează prin ferestrele clădirii, ce par a fi „ochii unui chip uman” – ceea ce s-ar traduce printr-o privire interioară ducând către introspecție, deoarece Fața însăși ne apare direct, în timp ce privirea răzbate până departe, printr-un „salt cuantic” în afara dimensiunilor :)) Imediatitatea realității se estompează, fiind ștearsă de acest gri precum o ceață invadatoare care înghite, încetul cu încetul, cele mai fine detalii perceptibile, și ne aduce aminte că fenomenul realului este efemer. De observat că această poziționare a chipului (din față) și cu părul lung ne aduce aminte de Gioconda, având ca și aceasta o privire enigmatică proiectată în direcția spectatorului, pus astfel în legătură cu titlul fotografiei: „Autoportret”. Si expresia pusa inaintea "Totul despre Mine" ( cu majuscule...) mi se pare cu subtila tenta ironica.
aș fi evitat formularea "cu_capace". mi-a plăcut ideea golului care se vrea umplut impreuna, exclamația cu zăpada și finalul deși se putea formulat mai simplu ultimul vers, să sune mai bine. pe alocuri e diluat însă ai și momente mai puternice.
aurul, smirna şi tămâia să vă fie înmulţite. cu mulţumiri, îmi voi scrie condamnarea la moarte, peniţe sînt destule, slavă domnului. să aveţi şi voi sărbători cu toate cele de trebuinţă pe lângă şi bucuria să vă fie nămeţi.
gradinărit, Îmi perimteți să , dimplomatul, Niciodată nu vorbi același timp cu clientul., lacrmile le curgeau . Sunt conștientă că am aruncat buzduganul și-am plecat, dar de atâtea ori îmi spun că notey direct tzpos când citesc, pentru că la a doua lectură nu le mai văd nici eu :-) În fine, asta este ce am observat acum. Data viitoare vei fi, probabil, și tu mult mai atentă ;-)
înțeleg ce simți, Virgil, poate așa m-am făcut și eu înțeles... îți mulțumesc frumos de semn și de maniera lui.
Ionuț, bine ai revenit pe Hermeneia. Mă bucur că după ce te-a luat la mișto Alex Ștefănescu într-o emisiune pe TVR Cultural, tu mai scrii și o faci din suflet. apreciez asta!
mă bucură orice semn al tău Cristina! eu mă exprim cum pot doar să pot transmite ce simt. mulțumesc cu drag!
aveti niste repetitii care deranjeaza si care, cu un minim de bunavointa, puteau fi evitate.
ex:
"Unde e acel Maxim pe care el îl ducea în cârcă peste tot și se lua la bătaie cu flăcăii mai mari, când aceștia îl băteau pe Maxim,"
...
"Mărioara venise pe lume imediat după moartea tatălui lor, strivit de un bolovan în cariera de la Oblaz. Ce-i drept mai aveau un frate, pe Ion, însă acesta s-a însurat imediat după moartea tatălui lor"
...
"Andrei se trezi slugă la evreul Leib, unde hrănea animalele, asigurând astfel în fiecare zi hrana familiei,"
"unii dintre copiii de vărsta lui" - un typo, aici
exprimari greoaie pe alocuri:
"Anna vorbi cu Ion și cu Andrei care căzură de acord, ca el să meargă la școală"
...
"asigurând astfel în fiecare zi hrana familiei, care se compunea dintr-un kilogram de mălai și doi litri de lapte."
Ovidiu, eu am convingerea că am postat un comentariu foarte la obiect și suficient de clar. Mai mult decât atât, avem pretenția că suntem cu toții oameni maturi care știu să facă față criticii, fără a se teme că există ceva dedesubturi ascunse. N-am vrut să spun nimic mai mult decât ce am spus, victimizarea nu vă pune deloc într-o poziție avantajoasă. Ceea ce este însă perfect adevărat este, așa cum a subliniat și Virgil, că oricine postează pe hermeneia trebuie să se aștepte la păreri deosebit de critice, și să încerce să se folosească de asta. Cum alegi să te folosești sau nu, e numai alegerea ta. Singura consecință ar fi, dacă nu te interesează ce avem noi de spus aici pe hermeneia despre scrierile tale, că, fie noi toți suntem complet pe lângă ce înseamnă poezie (ceea ce, teoretic, e posibil, dar atunci nu văd de ce te-ar mai interesa părerile noastre), fie tu vei continua să scrii la fel de slab, și atunci mă întreb de ce mai scrii. Oricât ți-ar părea de greu de crezut, îți garantez că toți care scriem aici am trecut prin faza "scriu pentru că nu am încotro", "nu eu caut scrisul, el mă caută pe mine". Etapa următoare ar fi "nu primesc tot ceea ce mi se oferă, pot să triez". Părerea mea, și subliniez asta, Ovidiu, părerea mea personală este că, până când nu devii cel mai drastic critic al tău, nu vei reuși să scrii mai bine. Iar dacă din asta vei înțelege că trebuie să accepți ORICE critică, iar nu citești cu atenție. Când vei putea să fii cel mai drastic critic al tău, vei ști și să aperi ceea ce tu consideri că merită să fie apărat și îi faci pe ceilalți să vadă. Mai departe, despre limbaj: ciclul "Arama" - în toți anii de când merg la biserică și la mănăstiri prin țară, nu am auzi un preot vorbind despre "urbe", de exemplu. Să nu confundăm limbajul strict bisericesc, care, da, este încărcat de așa-zise arhaisme (deși, dacă îl citești pe Părintele Stăniloae, de exemplu, vei constata că în unele scrieri limbajul este simplu, apropiat omului de rând, în discursurile sale teologice însă, vei avea nevoie de ceva dicționare la îndemână...), cu universul poetic care se centrează pe viața trăită religios. Referitor la interacțiunea cu hermeneia. Nu cred că sunt mulți pe aici cu pretenții de critic literar. Nu ne-am pus nici unul eticheta aceasta. De aceea te încurajez încă o dată, citește-i pe ceilalți și încearcă să comentezi. Este clar de ce te îndemn asta: îți va spori capacitatea de percepție și, mai important, exact spiritul critic despre care vorbeam. Este un exercițiu, nimic mai mult, pe care îl vei putea folosi apoi pentru tine. De citit am citit tot ce ai postat, nu este nevoie să comentez sub fiecare text însă. Iar atâta vreme cât nu precizez că ai încălcat în vreun fel regulamentul, poți fi sigur că orice intervenții ale mele sunt doar în calitate de membru al acestui site. La fel ca și tine. Cam atât deocamdată și te asigur că plictiseala nu intră în discuție atâta vreme cât dialogul va fi civilizat și la obiect.
paule, felicitari pentru acest poem foarte puternic. M-ai dus prin multe locuri, incepand cu Cernul si terminand cu Biblia Reloaded. Felicitari si pentru un final puternic, un final al jocului, un final al titanilor care arunca unul dupa altul cu muntii. ai o penita de la mine. ai naibii fotonii astia!!! :) petre
daca finalul nu ar fi atit de explicit, poate as recita altfel. poemele sint ca flacarile vii de pe comori sint lasate de urma gindurilor noastre, ca potecile iernii intr-un peisaj alb rupt de lume.
Sapphire, remarcile tale sunt apreciate prin insusi faptul ca incerci sa cauti versuri ce comunica/poarta o magie... insa nu s-a format poemul la genul "ce părere ai avea dacă aș scrie o poezie despre..." departe acest gind. exista uneori amurguri interioare in sevraj care tin de altfel de panouri de semnalizare... nu am inca veleitatea de a ridica in general, cititorii de pe scaune. si nici nu am de gind. inca nu. asa cum iti spuneam, sint ancorata/naufragiata momentan in perioada bleu a vietii...
un gand-refuz asezat vertical, de sorginte cioraniana, pesimism cu valente cinice clare, fara turbulenta patimilor, ca o scara de mina, cu versuri adiacente, gen refugii, intr-o suspendare estetica bine conturata, cu fluenta primei parti rupta prin sublimari, printr-o tehnica specifica stilizarii, cu axul central al meditatiei prins intre cele doua faceri (“de copii” si “de morminte”), fara extensii sau spirale, ca un pivot al desertaciunii, vidului, lipsei “binelui”, “fericirii” (stergerea “mastilor din cortegiul meschin al certitudinilor”), obs: as inlocui ultimul cuvant (sunt destule solutii), rupe treptele ritmului si aglomereaza inutil consoanele (acel “ti-tu-di”),
n-am prea inteles chestia cu "Be You!" de la sfirsit dar fiindca tot au cistigat democratii in hose si probabil si in senat o interpretez asa mai... saizecist. Anyway, merci de trecere, e un text ca oricare altul pe care le scriu
Ioana dragă, de ce oare zidul din text și titlul mă duc cu gândul la un poem al meu de pe Hermeneia: http://www.hermeneia.com/experiment/2464 Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...! Ar putea fi un text interesant, am înțeles povestea și contorsionările temporale, ai început cu epilogul la pers a III-a, foarte rece povestit. Îmi place trecerea rapidă la pers I, de la rece la fierbinte, la o trăire tensionată, detest sfârșiturile ratate ca ăsta începând de la "nemuritor și rece". Gata.eu. tu nu.
Ce-mi plac tinerii acestia care atunci cand nu au argumente, ii ataca pe cei care le critica textele, considerandu-se adevarate vedete, genii si asa mai departe, cand, de fapt, incearca si ei sa scoata capul din anonimat, sa se faca cunoscuti in randul prietenilor de blog si sa concureze cu fostele iubite care au ajuns sa scrie mai bine ca ei. Cu alte cuvinte, Emilian Pal, lasa-ti frustrarile literare deoparte, tu poti sa crezi ca esti mai bun si decat toti scriitorii planetei, pe mine nu ma impresioneaza visele tale, eu ti-am facut analiza pe text, iar parerea unui cititor nu tine cont de cat de bun autor este, ca nu toti criticii au fost mari poeti. Faptul ca ataci comentatorii care iti critica textele arata ca esti frustrat literar si needucat. Pune mana si scrie texte mature, pline de substanta si idei, ca nu vei ajunge nicaieri cu jurnalul tau intim in care stai sub dus si iti imaginezi tot felul de monstri. Priveste doar cat de prost scrii, versuri cu catelus cu parul cret si rata din cotet. L-ati vazut cumva pe zdreanta, cel cu ochii de faianta?
mai am o singură frică
sub duș cînd închid ochii
îmi imaginez că mă sfîșie tot soiul de monștri
panicat ochii deschid
mă orbește apa
bîjbîi după prosop
alunec pe gresie
și-n timp ce țeasta se lovește de cadă
mă întreb dacă moartea
are ochi de faianță
"peste" ca vers unitar nu merge, eventual unești primele 2 versuri, în "peste un sărut". de asemenea cele 2 succesiuni ne-dorit/ne-fericirea dau pe verticală repetiția "ne-ne". poți folosi "o condamnare" în loc de condamnându-mă, dacă dorești. îmi place ideea, îndeosebi finalul "un trecut fără măști în cortegiul meschin al certitudinilor". îmi dă de gândit percepția dragostei ca vid între naștere și moarte, între cele două chipuri ale facerii. :) văd aici mai mult un gând, o reflectare, amplă, profundă, nu poem. oricum, structura de coloană implică alegerea aparte și cu atenție a versurilor-cuvinte.
Bobadil am corectat pe ixci pe colo. Din ce stiu eu, ambele forme sint acceptate si "masa" si ma-sa". Iar acolo, la demult, exact aia am vrut sa spun: cindva. Nu demult timp, ca e prea explicit. Multumesc de apreciere.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ideea, chiar daca nu e noua ("la steaua care-a rasarit, e-o cale-asa de lunga", etc) dar e buna. realizarea insa e subtire de tot, ca nu spun mediocra. si e pacat pentru ca sint convins ca puteai mai mult.
pentru textul : mount palomar deTextul e indecent, are o lipsă de pudoare morală neașteptată. E șocant și realmente trivial, adică necuviincios, macabru, scabros atunci când vine de la o persoană cu o pregătire declarată de teolog. Din punct de vedere al versificației, mă repet, e copilăresc. Din punct de vedere al gramaticii, există lacune pe care le-am observat și în comentarii. Chiar dacă te indispun comentariile mele dure și directe, asta e, eu consider că trebuie să ți le spună cineva.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual dezile de moină -
din ultimul ţurţure
picură soare
în rigola tulbure
spălând cenuşa din zori
zile de moină -
din ultimul ţurţure
picură soare
lăsând stropi de lumină
în coroana salciei
De data aceasta am încercat să completez în fir continuu, păstrând un singur kireji după primul vers.
pentru textul : Renga deÎți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucur că ți-au plăcut poemele mele. Te mai aștept
pentru textul : Tăcerea dunelor deMuţumesc Adrian. Voi modifica la început. Cred că ai dreptate.
pentru textul : lied pentru lună şi doi luceferi deO forță sugestivă evidentă, subliniată atât în modelul ales, cât și în tehnica utilizată: suprapunerea a două imagini într-un gri monocord, precum și printr-o superpoziție perfect studiată ce are scopul de a crea un punct fix în Spațiu și Timp, spre a induce o veritabilă centrare pe imagine: gândirea se întrerupe într-o clipă, "ô temps, suspends ton vol..." („o, timp, oprește-ți zborul”…)(Lamartine). Calul așteaptă în acest peisaj urban al unui cartier burghez de la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX.Caleașca este goală, statuia este încremenită, nici un suflet omenesc nu apare, doar umbra bustului profilat interoghează prin ferestrele clădirii, ce par a fi „ochii unui chip uman” – ceea ce s-ar traduce printr-o privire interioară ducând către introspecție, deoarece Fața însăși ne apare direct, în timp ce privirea răzbate până departe, printr-un „salt cuantic” în afara dimensiunilor :)) Imediatitatea realității se estompează, fiind ștearsă de acest gri precum o ceață invadatoare care înghite, încetul cu încetul, cele mai fine detalii perceptibile, și ne aduce aminte că fenomenul realului este efemer. De observat că această poziționare a chipului (din față) și cu părul lung ne aduce aminte de Gioconda, având ca și aceasta o privire enigmatică proiectată în direcția spectatorului, pus astfel în legătură cu titlul fotografiei: „Autoportret”. Si expresia pusa inaintea "Totul despre Mine" ( cu majuscule...) mi se pare cu subtila tenta ironica.
pentru textul : Totul despre Mine deaș fi evitat formularea "cu_capace". mi-a plăcut ideea golului care se vrea umplut impreuna, exclamația cu zăpada și finalul deși se putea formulat mai simplu ultimul vers, să sune mai bine. pe alocuri e diluat însă ai și momente mai puternice.
pentru textul : Poem de iubire și moarte deVlad, Paul, Raluca,
aurul, smirna şi tămâia să vă fie înmulţite. cu mulţumiri, îmi voi scrie condamnarea la moarte, peniţe sînt destule, slavă domnului. să aveţi şi voi sărbători cu toate cele de trebuinţă pe lângă şi bucuria să vă fie nămeţi.
pentru textul : aşa a spus el dedoar finalul încearcă oarecum școlărește să mai salveze ceva din textul acesta efectiv lipsit de poezie.
pentru textul : Urăsc această lume deun text interesant
o poezie ce răsună ca un "ecou".
Citit cu plăcere. Sărbători luminate!
pentru textul : ecou degradinărit, Îmi perimteți să , dimplomatul, Niciodată nu vorbi același timp cu clientul., lacrmile le curgeau . Sunt conștientă că am aruncat buzduganul și-am plecat, dar de atâtea ori îmi spun că notey direct tzpos când citesc, pentru că la a doua lectură nu le mai văd nici eu :-) În fine, asta este ce am observat acum. Data viitoare vei fi, probabil, și tu mult mai atentă ;-)
pentru textul : Paharul cu apă deînțeleg ce simți, Virgil, poate așa m-am făcut și eu înțeles... îți mulțumesc frumos de semn și de maniera lui.
pentru textul : poate are un nume mai frumos ca al meu deIonuț, bine ai revenit pe Hermeneia. Mă bucur că după ce te-a luat la mișto Alex Ștefănescu într-o emisiune pe TVR Cultural, tu mai scrii și o faci din suflet. apreciez asta!
mă bucură orice semn al tău Cristina! eu mă exprim cum pot doar să pot transmite ce simt. mulțumesc cu drag!
merci.. pentru promovare, încredere şi pentru curajul transmis, într-adevăr a fost o surpriză plăcută pentru mine, un moment prea frumos.
pentru textul : pâine neagră decu drag
Da, Acteon, credeam că ai corectat deja :). Recitind, nici expresia din jargon, din final, parcă nu sună tocmai bine.
pentru textul : Drumul mătăsii deaveti niste repetitii care deranjeaza si care, cu un minim de bunavointa, puteau fi evitate.
ex:
"Unde e acel Maxim pe care el îl ducea în cârcă peste tot și se lua la bătaie cu flăcăii mai mari, când aceștia îl băteau pe Maxim,"
...
"Mărioara venise pe lume imediat după moartea tatălui lor, strivit de un bolovan în cariera de la Oblaz. Ce-i drept mai aveau un frate, pe Ion, însă acesta s-a însurat imediat după moartea tatălui lor"
...
"Andrei se trezi slugă la evreul Leib, unde hrănea animalele, asigurând astfel în fiecare zi hrana familiei,"
"unii dintre copiii de vărsta lui" - un typo, aici
exprimari greoaie pe alocuri:
pentru textul : Aproapelui cu ură II de"Anna vorbi cu Ion și cu Andrei care căzură de acord, ca el să meargă la școală"
...
"asigurând astfel în fiecare zi hrana familiei, care se compunea dintr-un kilogram de mălai și doi litri de lapte."
Ovidiu, eu am convingerea că am postat un comentariu foarte la obiect și suficient de clar. Mai mult decât atât, avem pretenția că suntem cu toții oameni maturi care știu să facă față criticii, fără a se teme că există ceva dedesubturi ascunse. N-am vrut să spun nimic mai mult decât ce am spus, victimizarea nu vă pune deloc într-o poziție avantajoasă. Ceea ce este însă perfect adevărat este, așa cum a subliniat și Virgil, că oricine postează pe hermeneia trebuie să se aștepte la păreri deosebit de critice, și să încerce să se folosească de asta. Cum alegi să te folosești sau nu, e numai alegerea ta. Singura consecință ar fi, dacă nu te interesează ce avem noi de spus aici pe hermeneia despre scrierile tale, că, fie noi toți suntem complet pe lângă ce înseamnă poezie (ceea ce, teoretic, e posibil, dar atunci nu văd de ce te-ar mai interesa părerile noastre), fie tu vei continua să scrii la fel de slab, și atunci mă întreb de ce mai scrii. Oricât ți-ar părea de greu de crezut, îți garantez că toți care scriem aici am trecut prin faza "scriu pentru că nu am încotro", "nu eu caut scrisul, el mă caută pe mine". Etapa următoare ar fi "nu primesc tot ceea ce mi se oferă, pot să triez". Părerea mea, și subliniez asta, Ovidiu, părerea mea personală este că, până când nu devii cel mai drastic critic al tău, nu vei reuși să scrii mai bine. Iar dacă din asta vei înțelege că trebuie să accepți ORICE critică, iar nu citești cu atenție. Când vei putea să fii cel mai drastic critic al tău, vei ști și să aperi ceea ce tu consideri că merită să fie apărat și îi faci pe ceilalți să vadă. Mai departe, despre limbaj: ciclul "Arama" - în toți anii de când merg la biserică și la mănăstiri prin țară, nu am auzi un preot vorbind despre "urbe", de exemplu. Să nu confundăm limbajul strict bisericesc, care, da, este încărcat de așa-zise arhaisme (deși, dacă îl citești pe Părintele Stăniloae, de exemplu, vei constata că în unele scrieri limbajul este simplu, apropiat omului de rând, în discursurile sale teologice însă, vei avea nevoie de ceva dicționare la îndemână...), cu universul poetic care se centrează pe viața trăită religios. Referitor la interacțiunea cu hermeneia. Nu cred că sunt mulți pe aici cu pretenții de critic literar. Nu ne-am pus nici unul eticheta aceasta. De aceea te încurajez încă o dată, citește-i pe ceilalți și încearcă să comentezi. Este clar de ce te îndemn asta: îți va spori capacitatea de percepție și, mai important, exact spiritul critic despre care vorbeam. Este un exercițiu, nimic mai mult, pe care îl vei putea folosi apoi pentru tine. De citit am citit tot ce ai postat, nu este nevoie să comentez sub fiecare text însă. Iar atâta vreme cât nu precizez că ai încălcat în vreun fel regulamentul, poți fi sigur că orice intervenții ale mele sunt doar în calitate de membru al acestui site. La fel ca și tine. Cam atât deocamdată și te asigur că plictiseala nu intră în discuție atâta vreme cât dialogul va fi civilizat și la obiect.
pentru textul : a catedralei grea singurătate deAdriana, nu cred ca am facut chiar bine dar atat am reusit. Multumesc de atentionare.
pentru textul : Preludiu depaule, felicitari pentru acest poem foarte puternic. M-ai dus prin multe locuri, incepand cu Cernul si terminand cu Biblia Reloaded. Felicitari si pentru un final puternic, un final al jocului, un final al titanilor care arunca unul dupa altul cu muntii. ai o penita de la mine. ai naibii fotonii astia!!! :) petre
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii deda, e un text imagine. am mai spus si altadata, uneori prefer sa percep cuvintele ca pe niste culori.
pentru textul : cea fără de cireșe amare dedaca finalul nu ar fi atit de explicit, poate as recita altfel. poemele sint ca flacarile vii de pe comori sint lasate de urma gindurilor noastre, ca potecile iernii intr-un peisaj alb rupt de lume.
pentru textul : memento devă mulțumesc tuturor. am reținut esența impresiilor. voi încerca să nu las în depresie pe nimeni!
pentru textul : patul în formă de gondolă deSapphire, remarcile tale sunt apreciate prin insusi faptul ca incerci sa cauti versuri ce comunica/poarta o magie... insa nu s-a format poemul la genul "ce părere ai avea dacă aș scrie o poezie despre..." departe acest gind. exista uneori amurguri interioare in sevraj care tin de altfel de panouri de semnalizare... nu am inca veleitatea de a ridica in general, cititorii de pe scaune. si nici nu am de gind. inca nu. asa cum iti spuneam, sint ancorata/naufragiata momentan in perioada bleu a vietii...
pentru textul : omul pe care nu îl așteptam deun gand-refuz asezat vertical, de sorginte cioraniana, pesimism cu valente cinice clare, fara turbulenta patimilor, ca o scara de mina, cu versuri adiacente, gen refugii, intr-o suspendare estetica bine conturata, cu fluenta primei parti rupta prin sublimari, printr-o tehnica specifica stilizarii, cu axul central al meditatiei prins intre cele doua faceri (“de copii” si “de morminte”), fara extensii sau spirale, ca un pivot al desertaciunii, vidului, lipsei “binelui”, “fericirii” (stergerea “mastilor din cortegiul meschin al certitudinilor”), obs: as inlocui ultimul cuvant (sunt destule solutii), rupe treptele ritmului si aglomereaza inutil consoanele (acel “ti-tu-di”),
pentru textul : via sepia deam "acordat" locul cu pricina. da' fara apostrofu' de la copilu', celalalt apostrof mi se pare ca nu rezolva situatia. sau nu? multam!
pentru textul : din când în când mă vizitează ăla demi se pare mie sau titlul este agramat?
pentru textul : Dreptul legal de a te instrui den-am prea inteles chestia cu "Be You!" de la sfirsit dar fiindca tot au cistigat democratii in hose si probabil si in senat o interpretez asa mai... saizecist. Anyway, merci de trecere, e un text ca oricare altul pe care le scriu
pentru textul : ca și cum le-aș azvîrli deIoana dragă, de ce oare zidul din text și titlul mă duc cu gândul la un poem al meu de pe Hermeneia: http://www.hermeneia.com/experiment/2464 Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...! Ar putea fi un text interesant, am înțeles povestea și contorsionările temporale, ai început cu epilogul la pers a III-a, foarte rece povestit. Îmi place trecerea rapidă la pers I, de la rece la fierbinte, la o trăire tensionată, detest sfârșiturile ratate ca ăsta începând de la "nemuritor și rece". Gata.eu. tu nu.
pentru textul : oul de piatră deCe-mi plac tinerii acestia care atunci cand nu au argumente, ii ataca pe cei care le critica textele, considerandu-se adevarate vedete, genii si asa mai departe, cand, de fapt, incearca si ei sa scoata capul din anonimat, sa se faca cunoscuti in randul prietenilor de blog si sa concureze cu fostele iubite care au ajuns sa scrie mai bine ca ei. Cu alte cuvinte, Emilian Pal, lasa-ti frustrarile literare deoparte, tu poti sa crezi ca esti mai bun si decat toti scriitorii planetei, pe mine nu ma impresioneaza visele tale, eu ti-am facut analiza pe text, iar parerea unui cititor nu tine cont de cat de bun autor este, ca nu toti criticii au fost mari poeti. Faptul ca ataci comentatorii care iti critica textele arata ca esti frustrat literar si needucat. Pune mana si scrie texte mature, pline de substanta si idei, ca nu vei ajunge nicaieri cu jurnalul tau intim in care stai sub dus si iti imaginezi tot felul de monstri. Priveste doar cat de prost scrii, versuri cu catelus cu parul cret si rata din cotet. L-ati vazut cumva pe zdreanta, cel cu ochii de faianta?
mai am o singură frică
sub duș cînd închid ochii
îmi imaginez că mă sfîșie tot soiul de monștri
panicat ochii deschid
mă orbește apa
bîjbîi după prosop
alunec pe gresie
și-n timp ce țeasta se lovește de cadă
mă întreb dacă moartea
are ochi de faianță
ca zdreanță
pentru textul : text parțial lipsă de"peste" ca vers unitar nu merge, eventual unești primele 2 versuri, în "peste un sărut". de asemenea cele 2 succesiuni ne-dorit/ne-fericirea dau pe verticală repetiția "ne-ne". poți folosi "o condamnare" în loc de condamnându-mă, dacă dorești. îmi place ideea, îndeosebi finalul "un trecut fără măști în cortegiul meschin al certitudinilor". îmi dă de gândit percepția dragostei ca vid între naștere și moarte, între cele două chipuri ale facerii. :) văd aici mai mult un gând, o reflectare, amplă, profundă, nu poem. oricum, structura de coloană implică alegerea aparte și cu atenție a versurilor-cuvinte.
pentru textul : via sepia deBobadil am corectat pe ixci pe colo. Din ce stiu eu, ambele forme sint acceptate si "masa" si ma-sa". Iar acolo, la demult, exact aia am vrut sa spun: cindva. Nu demult timp, ca e prea explicit. Multumesc de apreciere.
pentru textul : despre moarte și alte obsesii dePagini