un poem emoţionant la care nu sunt prea multe de spus, doar de simţit.
o lecţie despre cum să treci prin viaţă cu demnitate până
"auzi cum fierbe lumina
în soare"
semn de apreciere.
Dragă Aranca, nici un poem nu are nevoie de Dicționar Explicativ. Fiecare înțelege atât cât poate. Nu îmi amintesc să fi avut vreodată o prietenă pre numele tău. Dacă e vorba de cetatea poeziei pe Hermeneia, aici suntem autori, scriem, publicăm și nu ne comentăm "din prietenie". Dacă nu, ascunzișurile sub alte nume și neadevărurile nu le accept, indiferent din partea cui vin și pentru ce motiv.
parerea mea este ca textul nu merita o penita dar evident fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu ele. despre incadrarea acestui membru, ca de altfel despre incadrarea oricarui membru aici, responsabilitatea este a consiliului Hermeneia. ultima data cind m-am uitat nu l-am vazut pe Bobadil ca membru in el. sau poate imi zice cineva ca gresesc...
poate am reactionat un pic impulsiv, insa oricine ar sari ca ars daca ar fi acuzat pe nedrept; si alina manole, nu te scoti daca schimbi discursu', nu am greseli gramaticale si gata. eu insumi am notat cu 1 texte cu "nostrii" si alte ciudatenii. si inca o data, nu ma invinovati pe mine pentru notele juriului. de la o domnisoara respectabila de virsta ta ma asteptam la mai multa intelepciune (eu is copilu' teribil al sitului! haha). hai s-o incheiem cu toate speculatiile si injuriile astea nefondate
"Chestia" asta, ca poezie nu-i pot spune, e un fel de cuvantare comunista, un fel de "la arme, flacai !". In plus, conform profilului tau, ai 17 ani, deci nu inteleg de unde vii "matale" cu "eu o sa plec departe/ poetii ramaneti voi..." de parca ai avea nu stiu cati ani si te afli in iarna vietii si lasi nu stiu ce mare mostenire literara.
Este cel mai slab text pe care l-am citit in ultima vreme. Te-as ruga sa regandesti putin (mai mult) punctul de vedere... zic asta cu riscul de a fi bagat in aceeasi oala de musiu Bobadil.
incercand sa respect mult citatul regulament insusi, presupun prudent ca nu am voie sa comentez faptul ca expunerea motivelor personale de a face una sau alta frizeaza chiar regulamentul clamat. oricum nu e problema mea, it's a free conutry (e SINGURUL concept care poate face, imHo, situl sa functioneze), fiecare e liber sa ignore comentarile care i se par ne la locul lor. nu-i insa la fel cu intrebarile, aici intervin reguli generale. mi-ai ramasa datoare cu raspunsul la intrebarea: ce intelegi prin "stare acrilica". datoria unui comentariu e sa ajute textul sa se autoperfectioneze. e evident cazul intrerbarii mele, nu am nici un motov sa ma aflu in treaba. multumesc. astept raspunsul tau. rim
Eh! cum să nu! În momentul imediat următor... chestiei ăleia cu cuțitul prin stomac, un al doilea samurai îi taie capul primului. Eu așa știu, dar se poate să greșesc.
Cred că e genul de text care te prinde fără să ştii cu ce - mijloacele artistice, substanţa, decupajul/ puzzle-ul deatic...?
Oricum, sunt nişte fragmente remarcabile aici. Şi din acest motv, nu mai spun nimic despre slashuri sau despre titlu.
Linea, legenda am citit-o si eu foarte pe scurt, si mi s-a parut mult prea trista; unde mai pui ca samburelui de adevar mi s-a parut ca-i lipseste ceva. Intr-adevar, e nedrept, si am cautat sa redau povestea asa cum am "simtit-o" eu... si adaptata la mai mult, ca de obicei, am incercat sa fac o mica parabola, asa cum ai sesizat si tu, si Dahaar. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure, intrucat o astfel de incercare nu am mai facut pana acum. Nici nu se putea ca ochiul tau atat de sensibil la culoare sa nu remarce ce-i cu rosul acela... Dahaar, am "simtit" foarte puternic personajul acesta astazi, cand s-a nascut, cand mi-am permis de fapt sa-l reinventez. Stii, comentariile sunt extrem de utile de obicei sa-ti dai seama unde ar mai trebui sa lucrezi, sau ce anume nu lasi sa se vada din ceea ce ai de spus. Dar uneori, ele te fac sa mergi mai departe si sa iti spui ca se merita. L-ai vazut pe Pierrot asa cum mi l-am dorit. Ce-ar mai fi de spus mai mult decat atat?
Adriana... așișderea! Fiecare sfârșit de an vine și cu plățile aferente, parcă asta îți taie din bucuria Crăciunului, mulțumesc ție!
Domniilor voastre nicodem și yester mă rezum la a vă face cunoștință dacă până acum nu v-ați cunoscut. Nicodem... yester! Yester... nicodem!
Margas
evident, răspunsul depinde de ce înțelegi prin salvarea lumii. și aș mai adăuga că nu există numai frumos. există și urît. iar estetica lui nu e cu mai puțin importantă. iar asta probabil reașează piesele pe tabla de joc între adevăr, credință și frumos
Sunt și idei care aparțin părintelui Benedict Ghius, dar nu numai, sunt meditații, texte, pe care le-am citit și mi-au rămas în minte, pe care și domnia sa le-a avut în vedere când și-a elaborat lucrarea, inclusiv texte biblice pe care adeseori ni le însușim, chiar și în limbajul cotidian, fără a pune întotdeauna ghilimelele de rigoare, poate și din considerentul că originea acestora este arhicunoscută; nu am făcut trimiterile respective și din lipsă de timp, dar nici nu am considerat comentariul ca o lucrare, a mea, doar doream să comunic cu tine și cu cei care trăiesc acest sentiment, despre ideea de însingurare.
am citit primele două strofe și vreau să îți spun că ai pășit cu stîngul în Hermeneia. încearcă să scrii mai scurt și nu încerca să simți ceea ce scrii ci să scrii ceea ce simți. în rest, textul este un amalgam de bombasticisme care nu transmit nimic.
Anisoara, mie mi-a placut condensarea motivelor... Incerci sa surprinzi foarte multe in foarte putine versuri si reusesti sa o faci fara se te complici... Te felicit! cu drag petre
Partea asta este super: "vom dormi o mie de ani între aceste imense perne ardelenesti si nu se va schimba nimic" La mijloc nu imi place deloc: "fără să te simt cum spargi probleme de matematică în gînd mă întreb lăsîndu-ti laba piciorului să mă atingă în somn iubito" - cum adica "spargi probleme de matematica" si apoi chestia cu "laba piciorului" este un detaliu ciudat, de ce nu simplu "lasandu-ti piciorul sa ma atinga in somn"... parca suna mai poetic, nu crezi? De fapt este o tendinta la tine sa supra-specifici la nivel de detaliu aproape anatomic, eu inteleg unde bati, insa uneori suna ca nuca-n perete. In ansamblu, imi pare un poem mai vechi, refurbisat. Nu reusesc sa regasesc in el prea multe elemente ale liricii hai sa o numesc "moderne" marca Virgil Titarenco... insa s-ar putea desigur sa ma insel. As comasa "uneori cînd dormi mă gîndesc la tine cum ai putut să te nasti" ... in "uneori cand dormi ma gandesc cum ai putut sa te nasti"... pentru ca versul independent "uneori cand dormi ma gandesc la tine" suna a manea. In rest, mai vedem, mai citim. Oricum, un poem placut, cel putin te pune pe ganduri si asta e de bine. Andu
alma, pe scurt: nu ai avut de lucru! mai întâi, calific gestul tău ca subiectivism semeț. mai apoi spun că, a-ți vârâ mâna într-un stup, cu intenția didactică de a bate albinuțele la funduleț cu vărguța, e un gest complet neinspirat. încă ceva: celor ce s-au simțit gâdiliți, le recomand pana de struț cu înlocuitori! celor ce s-au simțit jigniți, le recomand izolare în credința scrierii, eventual. celorlalți: auguri!
Chiar si cu o rima si un ritm in mai multe picioare, poemul sta bine si nu numai datorita finalului de invidiat, ci si ideii smulse din Capela Sixtina si inchisa in manastirea de Tamaie de la Arges. Iar drumul nu pierde din simbolistica deseori clasica pentru stilul poetului de la Turburea.
matale ai necazuri cu banca sau cu singuratatea? cica lumea se imparte in doua: unii fara bani si altii foarte saraci. Pe mine ma preocupa duhul, adica saracia lui. Entropia textelor de pilda . Ce am scris acum un an e bun de pus la gunoi. Chiar vreau sa dau faliment ca sa pot pleca linistit la pescuit. In canalul deltaic desigur.
Am citit articolul domnului Velea si tocmai voiam sa-l felicit cand am zis sa citesc si comentariul lui Adrian... acum, marturisesc ca-s intr-o oarecare stare de perplexitate, intrebandu-ma cum poate fi filosofia, esoterica si cum poti face ca un lucru sa fie bun sau un act sa fie substantial(indiferent de natura acelui lucru sau a acelui act) daca nu stabilesti de la inceput, inaintea lui "cum", "ce" anume vrei sa faci ori sa transmiti.
bucuros că ți-am răpit din timp și nu intenționez să-mi cer iertare pentru asta. pot să fluier eu doamnă? mie îmi reușește pînă și în biserică. doamnă, chiar mă admir (nu pentru fluierat). Adriana Lisandru, stimă!
pentru curgerea textului, simplitate și profunzimea mesajului sugerat îți dau mâna ca și cum n-ar mai exista ploi de veghe la mine-n suflet Dumnezeu nu știe nimic sigur despre noi nu oprește niciodată ceasurile ne umblă prin trup și ne numără. felicitări
"pocnetul tocurilor îmi va aminti cum priveam primul televizor color
sunt plin de ezitări fără sens într-o lume mare"
o poezie "simtita", cum spui tu adesea, care are mult suflet în ea. fragmentul citat ma duce cu gândul la ceea ce simt eu când "aud" tocuri pe asfalt : picioare fine de femeie frumoasa (o femeie cu tocuri înalte nu poate fi altfel decât frumoasa). o atmosfera de singuratate în doi. frumos.
de fapt, petre este cel care a vorbit despre erotism fara ca eu sa ma fi gandit la acest aspect. apoi gandeam ca are ceva dreptate, iar vladimir, in incursiunea despre moarte in istoria religiilor, m-a facut sa inteleg ca act sexual si erotism sunt doua aspecte fundamentale ale unei relatii umane si cu sinele, si cu absolutul. oare, despre asa ceva am voit eu sa scriu? sau poemul meu chiar va poarta, cu felul sau imperfect, in lumea pe care o descoperiti, acceptand-o sau negand-o, asa cum este abordata aici? va astept la fel de efervescenti si va multumesc tuturor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un poem emoţionant la care nu sunt prea multe de spus, doar de simţit.
pentru textul : laparovision deo lecţie despre cum să treci prin viaţă cu demnitate până
"auzi cum fierbe lumina
în soare"
semn de apreciere.
Dragă Aranca, nici un poem nu are nevoie de Dicționar Explicativ. Fiecare înțelege atât cât poate. Nu îmi amintesc să fi avut vreodată o prietenă pre numele tău. Dacă e vorba de cetatea poeziei pe Hermeneia, aici suntem autori, scriem, publicăm și nu ne comentăm "din prietenie". Dacă nu, ascunzișurile sub alte nume și neadevărurile nu le accept, indiferent din partea cui vin și pentru ce motiv.
pentru textul : și zeii plîng deparerea mea este ca textul nu merita o penita dar evident fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu ele. despre incadrarea acestui membru, ca de altfel despre incadrarea oricarui membru aici, responsabilitatea este a consiliului Hermeneia. ultima data cind m-am uitat nu l-am vazut pe Bobadil ca membru in el. sau poate imi zice cineva ca gresesc...
pentru textul : trei cuvinte depoate am reactionat un pic impulsiv, insa oricine ar sari ca ars daca ar fi acuzat pe nedrept; si alina manole, nu te scoti daca schimbi discursu', nu am greseli gramaticale si gata. eu insumi am notat cu 1 texte cu "nostrii" si alte ciudatenii. si inca o data, nu ma invinovati pe mine pentru notele juriului. de la o domnisoara respectabila de virsta ta ma asteptam la mai multa intelepciune (eu is copilu' teribil al sitului! haha). hai s-o incheiem cu toate speculatiile si injuriile astea nefondate
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” de"Chestia" asta, ca poezie nu-i pot spune, e un fel de cuvantare comunista, un fel de "la arme, flacai !". In plus, conform profilului tau, ai 17 ani, deci nu inteleg de unde vii "matale" cu "eu o sa plec departe/ poetii ramaneti voi..." de parca ai avea nu stiu cati ani si te afli in iarna vietii si lasi nu stiu ce mare mostenire literara.
Este cel mai slab text pe care l-am citit in ultima vreme. Te-as ruga sa regandesti putin (mai mult) punctul de vedere... zic asta cu riscul de a fi bagat in aceeasi oala de musiu Bobadil.
emil
pentru textul : Cenaclul uitat deGabi, multumesc pentru rabdare si descalcire
pentru textul : Din casa bunicilor deincercand sa respect mult citatul regulament insusi, presupun prudent ca nu am voie sa comentez faptul ca expunerea motivelor personale de a face una sau alta frizeaza chiar regulamentul clamat. oricum nu e problema mea, it's a free conutry (e SINGURUL concept care poate face, imHo, situl sa functioneze), fiecare e liber sa ignore comentarile care i se par ne la locul lor. nu-i insa la fel cu intrebarile, aici intervin reguli generale. mi-ai ramasa datoare cu raspunsul la intrebarea: ce intelegi prin "stare acrilica". datoria unui comentariu e sa ajute textul sa se autoperfectioneze. e evident cazul intrerbarii mele, nu am nici un motov sa ma aflu in treaba. multumesc. astept raspunsul tau. rim
pentru textul : deuteronomia deEh! cum să nu! În momentul imediat următor... chestiei ăleia cu cuțitul prin stomac, un al doilea samurai îi taie capul primului. Eu așa știu, dar se poate să greșesc.
pentru textul : Onoare deCred că e genul de text care te prinde fără să ştii cu ce - mijloacele artistice, substanţa, decupajul/ puzzle-ul deatic...?
pentru textul : and you gave me the poison/and you gave me the lullaby deOricum, sunt nişte fragmente remarcabile aici. Şi din acest motv, nu mai spun nimic despre slashuri sau despre titlu.
multumesc Francisc am corectat
pentru textul : winter love I deLinea, legenda am citit-o si eu foarte pe scurt, si mi s-a parut mult prea trista; unde mai pui ca samburelui de adevar mi s-a parut ca-i lipseste ceva. Intr-adevar, e nedrept, si am cautat sa redau povestea asa cum am "simtit-o" eu... si adaptata la mai mult, ca de obicei, am incercat sa fac o mica parabola, asa cum ai sesizat si tu, si Dahaar. Ceea ce nu poate decat sa ma bucure, intrucat o astfel de incercare nu am mai facut pana acum. Nici nu se putea ca ochiul tau atat de sensibil la culoare sa nu remarce ce-i cu rosul acela... Dahaar, am "simtit" foarte puternic personajul acesta astazi, cand s-a nascut, cand mi-am permis de fapt sa-l reinventez. Stii, comentariile sunt extrem de utile de obicei sa-ti dai seama unde ar mai trebui sa lucrezi, sau ce anume nu lasi sa se vada din ceea ce ai de spus. Dar uneori, ele te fac sa mergi mai departe si sa iti spui ca se merita. L-ai vazut pe Pierrot asa cum mi l-am dorit. Ce-ar mai fi de spus mai mult decat atat?
pentru textul : Pierrot deAdriana... așișderea! Fiecare sfârșit de an vine și cu plățile aferente, parcă asta îți taie din bucuria Crăciunului, mulțumesc ție!
pentru textul : Crăciun crizat - 2011 deDomniilor voastre nicodem și yester mă rezum la a vă face cunoștință dacă până acum nu v-ați cunoscut. Nicodem... yester! Yester... nicodem!
Margas
evident, răspunsul depinde de ce înțelegi prin salvarea lumii. și aș mai adăuga că nu există numai frumos. există și urît. iar estetica lui nu e cu mai puțin importantă. iar asta probabil reașează piesele pe tabla de joc între adevăr, credință și frumos
pentru textul : Războiul rece dintre ştiinţă şi poezie deSunt și idei care aparțin părintelui Benedict Ghius, dar nu numai, sunt meditații, texte, pe care le-am citit și mi-au rămas în minte, pe care și domnia sa le-a avut în vedere când și-a elaborat lucrarea, inclusiv texte biblice pe care adeseori ni le însușim, chiar și în limbajul cotidian, fără a pune întotdeauna ghilimelele de rigoare, poate și din considerentul că originea acestora este arhicunoscută; nu am făcut trimiterile respective și din lipsă de timp, dar nici nu am considerat comentariul ca o lucrare, a mea, doar doream să comunic cu tine și cu cei care trăiesc acest sentiment, despre ideea de însingurare.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva demintuirea exista cu adevarat - doar ca o gasim in noi :)
pentru textul : eli pili de„căci vine-o vreme/ vine ziua”, „și vine-o vreme” aproape tautologii, „se va dezlega izbucnirea”, „se vor pune în mișcare/ strecurându-se”
pentru textul : zăgăzuind… deam citit primele două strofe și vreau să îți spun că ai pășit cu stîngul în Hermeneia. încearcă să scrii mai scurt și nu încerca să simți ceea ce scrii ci să scrii ceea ce simți. în rest, textul este un amalgam de bombasticisme care nu transmit nimic.
pentru textul : Rapsodie in subteran desînt si eu un nesuferit. dar lupta cu gospodinele aciuate pe situri literare la menopauza e în van
pentru textul : sînt un nesuferit deŞi mie mi-au plăcut unele fragmente aici, dar cel mai mult am apreciat sugestia. Se pare că ati făcut un progres din acest pdv, d-le Dinu.
"între felii pun litera h de la haine
haina e o fereastră între aer şi nud/
ca o
furtună în ceainic femeia pe care o
lipeşti de buzele tale şi pleoapele tac"
Cred că "sala" ar putea lipsi din "sala de maternitate", adică
"în maternitate
pentru textul : in extremis deun cuvânt se naşte..." etc.
Anisoara, mie mi-a placut condensarea motivelor... Incerci sa surprinzi foarte multe in foarte putine versuri si reusesti sa o faci fara se te complici... Te felicit! cu drag petre
pentru textul : matadorul dePartea asta este super: "vom dormi o mie de ani între aceste imense perne ardelenesti si nu se va schimba nimic" La mijloc nu imi place deloc: "fără să te simt cum spargi probleme de matematică în gînd mă întreb lăsîndu-ti laba piciorului să mă atingă în somn iubito" - cum adica "spargi probleme de matematica" si apoi chestia cu "laba piciorului" este un detaliu ciudat, de ce nu simplu "lasandu-ti piciorul sa ma atinga in somn"... parca suna mai poetic, nu crezi? De fapt este o tendinta la tine sa supra-specifici la nivel de detaliu aproape anatomic, eu inteleg unde bati, insa uneori suna ca nuca-n perete. In ansamblu, imi pare un poem mai vechi, refurbisat. Nu reusesc sa regasesc in el prea multe elemente ale liricii hai sa o numesc "moderne" marca Virgil Titarenco... insa s-ar putea desigur sa ma insel. As comasa "uneori cînd dormi mă gîndesc la tine cum ai putut să te nasti" ... in "uneori cand dormi ma gandesc cum ai putut sa te nasti"... pentru ca versul independent "uneori cand dormi ma gandesc la tine" suna a manea. In rest, mai vedem, mai citim. Oricum, un poem placut, cel putin te pune pe ganduri si asta e de bine. Andu
pentru textul : paradis left over dealma, pe scurt: nu ai avut de lucru! mai întâi, calific gestul tău ca subiectivism semeț. mai apoi spun că, a-ți vârâ mâna într-un stup, cu intenția didactică de a bate albinuțele la funduleț cu vărguța, e un gest complet neinspirat. încă ceva: celor ce s-au simțit gâdiliți, le recomand pana de struț cu înlocuitori! celor ce s-au simțit jigniți, le recomand izolare în credința scrierii, eventual. celorlalți: auguri!
pentru textul : Cel mai, Cea mai deChiar si cu o rima si un ritm in mai multe picioare, poemul sta bine si nu numai datorita finalului de invidiat, ci si ideii smulse din Capela Sixtina si inchisa in manastirea de Tamaie de la Arges. Iar drumul nu pierde din simbolistica deseori clasica pentru stilul poetului de la Turburea.
pentru textul : teoria mulțimilor dematale ai necazuri cu banca sau cu singuratatea? cica lumea se imparte in doua: unii fara bani si altii foarte saraci. Pe mine ma preocupa duhul, adica saracia lui. Entropia textelor de pilda . Ce am scris acum un an e bun de pus la gunoi. Chiar vreau sa dau faliment ca sa pot pleca linistit la pescuit. In canalul deltaic desigur.
pentru textul : imaginea rememorată deAm citit articolul domnului Velea si tocmai voiam sa-l felicit cand am zis sa citesc si comentariul lui Adrian... acum, marturisesc ca-s intr-o oarecare stare de perplexitate, intrebandu-ma cum poate fi filosofia, esoterica si cum poti face ca un lucru sa fie bun sau un act sa fie substantial(indiferent de natura acelui lucru sau a acelui act) daca nu stabilesti de la inceput, inaintea lui "cum", "ce" anume vrei sa faci ori sa transmiti.
pentru textul : Despre cum poate fi recâştigat prestigiul poeziei debucuros că ți-am răpit din timp și nu intenționez să-mi cer iertare pentru asta. pot să fluier eu doamnă? mie îmi reușește pînă și în biserică. doamnă, chiar mă admir (nu pentru fluierat). Adriana Lisandru, stimă!
pentru textul : film grain deVă rog să vă familiarizaţi cu regulamentul Hermeneia şi să nu publicaţi mai mult de un text pe zi!
pentru textul : Oameni fara nume depentru curgerea textului, simplitate și profunzimea mesajului sugerat îți dau mâna ca și cum n-ar mai exista ploi de veghe la mine-n suflet Dumnezeu nu știe nimic sigur despre noi nu oprește niciodată ceasurile ne umblă prin trup și ne numără. felicitări
pentru textul : Lucian de"pocnetul tocurilor îmi va aminti cum priveam primul televizor color
pentru textul : memory house desunt plin de ezitări fără sens într-o lume mare"
o poezie "simtita", cum spui tu adesea, care are mult suflet în ea. fragmentul citat ma duce cu gândul la ceea ce simt eu când "aud" tocuri pe asfalt : picioare fine de femeie frumoasa (o femeie cu tocuri înalte nu poate fi altfel decât frumoasa). o atmosfera de singuratate în doi. frumos.
de fapt, petre este cel care a vorbit despre erotism fara ca eu sa ma fi gandit la acest aspect. apoi gandeam ca are ceva dreptate, iar vladimir, in incursiunea despre moarte in istoria religiilor, m-a facut sa inteleg ca act sexual si erotism sunt doua aspecte fundamentale ale unei relatii umane si cu sinele, si cu absolutul. oare, despre asa ceva am voit eu sa scriu? sau poemul meu chiar va poarta, cu felul sau imperfect, in lumea pe care o descoperiti, acceptand-o sau negand-o, asa cum este abordata aici? va astept la fel de efervescenti si va multumesc tuturor.
pentru textul : Îngroparea îmi pare a fi un act sexual dePagini