Aș rămâne la ”că” în primul caz, ca să păstrez deplin ambiguitatea. În cel de-al doilea caz, într-adevăr, fără demonstrativ pare a fi exact în ton. Mulțumesc.
Marea se afla intre Dumnezeu si noi. Unii o strabat, altii se ineaca.. Taietorul meu de sare sta in maruntaiele pamantului si TREBUIE ca are ochii albastri... Asa vad eu. Si uite, Vladimir m-a surprins in prelungiri de ganduri si mi-a tihnit asta..Am adaugat si eu cat m-am priceput..Calin, iti multumim. Pentru mine, personal, e un confort intelectual sa te citesc. Stiu ca Vladi nu se va supara ca am intervenit aici.
...Mircea, că tot ceri sugestii... uan ar fi să scapi de expresiile ușor sau total tautologice cum ar fi "stele pe cer", "sprijiniți în baston", "curge o cascadă". Adevărat, înainte de-a fi ușor sau total tautologice, ele sunt adevărate, însă tot nu sunt scuzabile. A le evita înseamnă, practic, a și trece din forma denotativă la una conotativa, ceea ce, pentru un poet, ar trebui să fie o prioritate. ...În acest text, mie mi-a plăcut, strict subiectiv, impresia finală - una a mișcării continue a spiritului mereu în căutare. Cu stimă! A.A.A
eu, de cand sunt membru aici pe Hermeneia am perceput un mediu cald, cu precadere barbatesc. sper sa nu-mi atrag pe viitor altceva, deoarece in mine e uneori o fetita ce imi blocheaza creierul si face inadins presiuni enervante asupra altora folosindu-se de cuvinte..de fapt e provocata uneori.
Un poem bine-nchegat cursiv, și totuși am rețineri cu privire la astfel de exprimări gen „cămașa de forță a lumii”ori „catapulta clipei” - care sună cumva disonant față cu simplitatea discursului din restul poemului. Apoi, nu știu de ce, mi se par și învechite, pretențioase și forțate astfel de sintagme. Și desigur, ce ne-am face dacă nu am folosi în poem, chiar și în treacăt , cuvântul poem?!. Nu știu, dar de la mine textul se vede fără ultimele 2 versuri care strică tot farmecul și naturalețea lirică de dinainte, ori cel puțin fără cuvântul poem, care sună foarte cerebral și pretențios spre final. Doar o părere /
Am evadat un pic în munți, în albul lor care atinge cerul, motiv pentru care răspunsul și mulțumirile mele vin târziu.
Vă mulțumesc, Virgil, Silviu, Carmen, Nicholas Dinu, Adrian și Silvia! Am scris cu drag pentru fiecare dintre voi, pentru fiecare dintre cei antologați, pentru fiecare cititor care zăbovește aici.
Textul e un amestec de stiluri din care cu greu pot descâlci ceva asemănător cu o poezie. Neologisme, nume, arhaisme, parcă e deja prea mult. Titlul nu mi se pare captivant, ci din contra. Dacă am ceva de bine de spus? "această plăsmuire a verii" - începe de aici.
Părerea mea e că singurul lucru care ar putea salva titlul poemului ar fi o aranjare a textului în formă orizontală, cu renunțarea la primele 3 cuvinte și la "condamnându-mă".
Am citit aici un poem care ar fi fost bun dacă nu ar fi slab, asta desigur, foarte pe scurt spus. Autorul ne este tuturor cunoscut și este clar că poate, dar aici nu, el epatează inutil, vrea să demonstreze habar n-am ce și ce iese este un text numai bun de recycle bin. Plin de metafore forțate de exemplu 'toamnă cu silicon în frunze' 'ochi destul de verzi' și beneficiind între ghilimele desigur de un final de clasa a treia acest poem este stillborn. Nu cred că se poate scoate ceva din el. Părerea mea, desigur
Marga
Textul acesta este o colectie de expresii, un fel de planseta pe care Emil si-a asezat niste bucati de sentimente pe care un privitor fascinat de puzzle sa le aseze la o adica intr-o imagine intreaga. Nu mi-a placut ca pe poezie ai taiat finalul, asta cel putin mie mi-a dat asa o impresie de oportunism ieftin, mai ales ca finalul acesta chiar apartine acestui puzzle. Dar nu ma mai mir ca, in aceasta lume virtuala a postarilor si comentariilor prea deseori de doi lei (grei, vorba lui Virgil) facem lucruri doar asa, de flori de mar. Andu
"sa-ti spun de ce meriti un branci pe treptele moi ale templului pentru zambet zambet zambet vis dorinta amintire zambet efortul molarului scanteietor fara macar un blitz sau film in aparat fara macar refren la cantecul vacantelor de la neptun fara macar o negare o grimasa o lacrima un contrapunct" Excelent pasaj din punctul meu de vedere, care are o forta deosebita imprimata de acel "citez". Un poem foarte bun in opinia mea, bun si sigur. Plus o constructie interesanta. La un moment dat am avut tendinta sa ma pierd, insa am remarcat acel moment de respiro de mai sus care asigura liantul logic al poemului.
Deosebit poemul tău, chiar și fără imagini, este aproape desăvârșit. Am găsit aici acea "grădină Zen" de care vorbești. Iar imaginile sunt alese cu grija unui șlefuitor de diamante. Felicitări!
am resimtit poezia asta a ta ca pe ceva rece, de-ti trece prin spate suficient de repede incat sa nu-l poti zari decat cu coltul ochiului.
"în ziua de mijloc pâlpâim
îmi legăn copilul
între două televizoare aprinse
jucăriile
încep să frigă"
imi plac poeziile tale pentru ca provoaca reactii fizice in mine. finalul asta m-a facut sa ma simt ca o fetita cocotata pe un scaun mult prea inalt.
dau penita pentru maiestria cu care ai construit o metafora aproape ermetica din flashuri de imagini/ de actiuni.
p.s. - la modul subiectiv, nu pot sa nu remarc faptul ca daca te uiti la poeziile noastre ( si cand zic noastre ma refer la toate trei - sunt convinsa ca stii despre cine e vorba), se intrezareste aceeasi alienare/insingurare/disperare. nci macar nu stiu cum s-o numesc.
cat pe ce sa fiu senti+mentala intr-un comm caruia i-am dat delete. voiam sa-ti zic doar ca m-ai prins. in rest, o cam lalaiam. de fapt, trebuie sa-ti spun ca nu sunt un alergator de cursa lunga. la mine, personajele se fac din mers. e doar o revolta. sincopata, asa cum mirarea este. asa cum stii ca traiesti.
D-le Gorun, mărturisesc că mi-a trebuit ceva timp să mă dezmeticesc din bucuria procurată de rândurile dumneavoastră. Aşa, ca un fel de profeţie frumoasă, pe care aţi simţit s-o exprimaţi faţă de mine, are darul de a mă motiva să dedic mai mult timp poeziei. Acel "ceva" care v-a atras atenţia în textele mele, voi încerca să-l păstrez şi să-l cresc , în speranţa că nu voi dezamăgi aşteptările. Am încă multe de învăţat,aşa că, vă mai aştept, cu bune şi cu rele. Cu stimă şi prietenie.
Eugen, n-am spus că n-ar avea legătură strofa trei cu restul. În fapt, în general vorbind, autorul o să găsească mereu legături - fie ele logice, metafiice, horoscopice ori clovnice. Am spus că-i dulceagă şi romanţioasă (nu-mi cere să-ţi argumentez evidenţa că ajungem pe la romantici!). Şi mai e şi clişeică până la dumnezeu - să mă smult din braţele tale, să-mi nu ştiu ce cu inima şi să te [verb] cu sânge. Fii serios! Clişeic şi, dpdv expresiv, ucide tot ce-i bun în text.
Repet, faptul că ceva are legătură cu textul, nu-i argument că o parte trebuie păstrată cu orice preţ. Şi nici pentru lungire.
Nu era vorba de peniţă, ci de apreciere. Nu te crampona şi tu de forme.
Am spus eu că s-ar putea să mai fie membri hermeneia printre premiaţi, mai ales ca au fost şi premiile speciale. Acestea au fost acordate, pe baza ierarhiei stabilite de juriul de preselecţie, de către reprezentanţii unor instituţii si reviste (aşadar, nu de către juriul naţional), iar lucrările celor astfel premiaţi nu sunt cuprinse în antologie. Ceea ce nu înseamnă că autorii aceştia n-ar merita sa fie apreciaţi si felicitaţi. O felicit, prin urmare, şi eu pe Maricica Frumosu (a cărei diplomă a fost luată, spre a-i fi dusă in Basarabia, de catre acad. Mihai Cimpoi).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Aș rămâne la ”că” în primul caz, ca să păstrez deplin ambiguitatea. În cel de-al doilea caz, într-adevăr, fără demonstrativ pare a fi exact în ton. Mulțumesc.
pentru textul : Despre târziul lucrurilor deMarea se afla intre Dumnezeu si noi. Unii o strabat, altii se ineaca.. Taietorul meu de sare sta in maruntaiele pamantului si TREBUIE ca are ochii albastri... Asa vad eu. Si uite, Vladimir m-a surprins in prelungiri de ganduri si mi-a tihnit asta..Am adaugat si eu cat m-am priceput..Calin, iti multumim. Pentru mine, personal, e un confort intelectual sa te citesc. Stiu ca Vladi nu se va supara ca am intervenit aici.
pentru textul : Culori de...Mircea, că tot ceri sugestii... uan ar fi să scapi de expresiile ușor sau total tautologice cum ar fi "stele pe cer", "sprijiniți în baston", "curge o cascadă". Adevărat, înainte de-a fi ușor sau total tautologice, ele sunt adevărate, însă tot nu sunt scuzabile. A le evita înseamnă, practic, a și trece din forma denotativă la una conotativa, ceea ce, pentru un poet, ar trebui să fie o prioritate. ...În acest text, mie mi-a plăcut, strict subiectiv, impresia finală - una a mișcării continue a spiritului mereu în căutare. Cu stimă! A.A.A
pentru textul : Felul în care murim deeu, de cand sunt membru aici pe Hermeneia am perceput un mediu cald, cu precadere barbatesc. sper sa nu-mi atrag pe viitor altceva, deoarece in mine e uneori o fetita ce imi blocheaza creierul si face inadins presiuni enervante asupra altora folosindu-se de cuvinte..de fapt e provocata uneori.
pentru textul : starea hermeneia deUn poem bine-nchegat cursiv, și totuși am rețineri cu privire la astfel de exprimări gen „cămașa de forță a lumii”ori „catapulta clipei” - care sună cumva disonant față cu simplitatea discursului din restul poemului. Apoi, nu știu de ce, mi se par și învechite, pretențioase și forțate astfel de sintagme. Și desigur, ce ne-am face dacă nu am folosi în poem, chiar și în treacăt , cuvântul poem?!. Nu știu, dar de la mine textul se vede fără ultimele 2 versuri care strică tot farmecul și naturalețea lirică de dinainte, ori cel puțin fără cuvântul poem, care sună foarte cerebral și pretențios spre final. Doar o părere /
Am citit,
pentru textul : În amonte deEugen.
Am evadat un pic în munți, în albul lor care atinge cerul, motiv pentru care răspunsul și mulțumirile mele vin târziu.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" deVă mulțumesc, Virgil, Silviu, Carmen, Nicholas Dinu, Adrian și Silvia! Am scris cu drag pentru fiecare dintre voi, pentru fiecare dintre cei antologați, pentru fiecare cititor care zăbovește aici.
cred, ca și Aranca, ca titlul propus de ea, este unul potrivit, deși văd că deja te-ai conformat.
pentru textul : Cafea cu noapte deTextul e un amestec de stiluri din care cu greu pot descâlci ceva asemănător cu o poezie. Neologisme, nume, arhaisme, parcă e deja prea mult. Titlul nu mi se pare captivant, ci din contra. Dacă am ceva de bine de spus? "această plăsmuire a verii" - începe de aici.
pentru textul : La piață deSecțiunea aceasta numită experiment, are oarece ascuză prin însă-și denumirea...
pentru textul : în sepia lumii demi-a placut ideea care se dezvaluie in finalul textului, insa as lucra la redarea ei destul de mult
pentru textul : ecouri sub semnul întrebării dePărerea mea e că singurul lucru care ar putea salva titlul poemului ar fi o aranjare a textului în formă orizontală, cu renunțarea la primele 3 cuvinte și la "condamnându-mă".
pentru textul : via sepia deAm citit aici un poem care ar fi fost bun dacă nu ar fi slab, asta desigur, foarte pe scurt spus. Autorul ne este tuturor cunoscut și este clar că poate, dar aici nu, el epatează inutil, vrea să demonstreze habar n-am ce și ce iese este un text numai bun de recycle bin. Plin de metafore forțate de exemplu 'toamnă cu silicon în frunze' 'ochi destul de verzi' și beneficiind între ghilimele desigur de un final de clasa a treia acest poem este stillborn. Nu cred că se poate scoate ceva din el. Părerea mea, desigur
pentru textul : de n luate câte două deMarga
Mă voi mai gândi ce şi unde să mai schimb. Mulţumesc!
pentru textul : Flacără tremurândă deTextul acesta este o colectie de expresii, un fel de planseta pe care Emil si-a asezat niste bucati de sentimente pe care un privitor fascinat de puzzle sa le aseze la o adica intr-o imagine intreaga. Nu mi-a placut ca pe poezie ai taiat finalul, asta cel putin mie mi-a dat asa o impresie de oportunism ieftin, mai ales ca finalul acesta chiar apartine acestui puzzle. Dar nu ma mai mir ca, in aceasta lume virtuala a postarilor si comentariilor prea deseori de doi lei (grei, vorba lui Virgil) facem lucruri doar asa, de flori de mar. Andu
pentru textul : keep my secret well de"sa-ti spun de ce meriti un branci pe treptele moi ale templului pentru zambet zambet zambet vis dorinta amintire zambet efortul molarului scanteietor fara macar un blitz sau film in aparat fara macar refren la cantecul vacantelor de la neptun fara macar o negare o grimasa o lacrima un contrapunct" Excelent pasaj din punctul meu de vedere, care are o forta deosebita imprimata de acel "citez". Un poem foarte bun in opinia mea, bun si sigur. Plus o constructie interesanta. La un moment dat am avut tendinta sa ma pierd, insa am remarcat acel moment de respiro de mai sus care asigura liantul logic al poemului.
pentru textul : sarut de siguranta deAdrian, singuratatea ar putea deveni astfel absurda. Multumesc pentru continuarea starii. Virgil, ma bucur ca spui asta. Am renuntat la acel cuvant.
pentru textul : somn deMultumesc frumos, Otilia, imi place cum ai sintetizat, pup!
pentru textul : poem lung in care plouă deDeosebit poemul tău, chiar și fără imagini, este aproape desăvârșit. Am găsit aici acea "grădină Zen" de care vorbești. Iar imaginile sunt alese cu grija unui șlefuitor de diamante. Felicitări!
pentru textul : Mâinile Margăi deam resimtit poezia asta a ta ca pe ceva rece, de-ti trece prin spate suficient de repede incat sa nu-l poti zari decat cu coltul ochiului.
"în ziua de mijloc pâlpâim
îmi legăn copilul
între două televizoare aprinse
jucăriile
încep să frigă"
imi plac poeziile tale pentru ca provoaca reactii fizice in mine. finalul asta m-a facut sa ma simt ca o fetita cocotata pe un scaun mult prea inalt.
dau penita pentru maiestria cu care ai construit o metafora aproape ermetica din flashuri de imagini/ de actiuni.
p.s. - la modul subiectiv, nu pot sa nu remarc faptul ca daca te uiti la poeziile noastre ( si cand zic noastre ma refer la toate trei - sunt convinsa ca stii despre cine e vorba), se intrezareste aceeasi alienare/insingurare/disperare. nci macar nu stiu cum s-o numesc.
pentru textul : Poezie pentru orbi decat pe ce sa fiu senti+mentala intr-un comm caruia i-am dat delete. voiam sa-ti zic doar ca m-ai prins. in rest, o cam lalaiam. de fapt, trebuie sa-ti spun ca nu sunt un alergator de cursa lunga. la mine, personajele se fac din mers. e doar o revolta. sincopata, asa cum mirarea este. asa cum stii ca traiesti.
pentru textul : timpanul domnului t1 demerci lucian si aranca pentru trecere aritmosa unde este textul la care te referi?
pentru textul : aritmie depoemul este o amintire a felului în care se scria poezie înainte de 1989.
pentru textul : Spartan despre patria mea dePaul, d-le Manolescu, vă mulţumesc pentru trecere şi semne!
pentru textul : Andante deD-le Gorun, mărturisesc că mi-a trebuit ceva timp să mă dezmeticesc din bucuria procurată de rândurile dumneavoastră. Aşa, ca un fel de profeţie frumoasă, pe care aţi simţit s-o exprimaţi faţă de mine, are darul de a mă motiva să dedic mai mult timp poeziei. Acel "ceva" care v-a atras atenţia în textele mele, voi încerca să-l păstrez şi să-l cresc , în speranţa că nu voi dezamăgi aşteptările. Am încă multe de învăţat,aşa că, vă mai aştept, cu bune şi cu rele. Cu stimă şi prietenie.
pentru textul : vară camusiană deEugen, n-am spus că n-ar avea legătură strofa trei cu restul. În fapt, în general vorbind, autorul o să găsească mereu legături - fie ele logice, metafiice, horoscopice ori clovnice. Am spus că-i dulceagă şi romanţioasă (nu-mi cere să-ţi argumentez evidenţa că ajungem pe la romantici!). Şi mai e şi clişeică până la dumnezeu - să mă smult din braţele tale, să-mi nu ştiu ce cu inima şi să te [verb] cu sânge. Fii serios! Clişeic şi, dpdv expresiv, ucide tot ce-i bun în text.
Repet, faptul că ceva are legătură cu textul, nu-i argument că o parte trebuie păstrată cu orice preţ. Şi nici pentru lungire.
Nu era vorba de peniţă, ci de apreciere. Nu te crampona şi tu de forme.
pentru textul : Simbioză deSi eu iti multumesc. Intr-adevar, strofa 3 e cheia. as fi putut sa scriu textul intr-un stil mai aproape de ce se scrie azi. Poate am sa-l rescriu
pentru textul : Copacul (Psalm) demulţumesc Elena pentru trecere şi părere.
pentru textul : Galben dezgustător deAm spus eu că s-ar putea să mai fie membri hermeneia printre premiaţi, mai ales ca au fost şi premiile speciale. Acestea au fost acordate, pe baza ierarhiei stabilite de juriul de preselecţie, de către reprezentanţii unor instituţii si reviste (aşadar, nu de către juriul naţional), iar lucrările celor astfel premiaţi nu sunt cuprinse în antologie. Ceea ce nu înseamnă că autorii aceştia n-ar merita sa fie apreciaţi si felicitaţi. O felicit, prin urmare, şi eu pe Maricica Frumosu (a cărei diplomă a fost luată, spre a-i fi dusă in Basarabia, de catre acad. Mihai Cimpoi).
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte demulțumesc!
pentru textul : încep să smulg crini din televizor deAm înțeles sensul. Mă gândeam la varianta: suspendat, precum podul, curcubeul, puntea etc. :) Dar poți păstra cum simți tu, desigur. :)
pentru textul : Despre pom dePagini