interesant deşi cu toată imaginaţia mea nu am reuşit să identific legătura dintre titlu si lucrare.
se zice că de fapt ceea ce noi numic cruce la romani era un obiect de tortură mai degrabă asemănător cu litera T decît cu semnul +.
acum e o altă zi, e soare mai puternic în preajmă... și mi-a plăcut observația ta Oana, drept pentru care am și operat. îți mulțumesc astăzi pentru atenționarea ta și dacă tu consideri că e un text ce merită remarcat îți mulțumesc și pentru aceasta!(Dorin avea dreptate)
Nici eu nu m-am extaziat prea rău după scrierea acestui text, d-nă Ştefan. Şi nici n-o s-o fac prea curând, cu vreo altă poezie de-a mea. Mă bucur că v-a plăcut. Eu am unele reţineri vizavi de câteva chestii. Dar na, altă dată se întâmpla invers - credeam unele porţiuni intangibile, cititorul chiar de alea se lua :) Mulţumesc pentru lectură!
Știm deja...:) Poate că acel ,,cu buzele” ar fi putut fi sugerat altfel, deși se deschide o imagine-senzație de învăluire ce apleacă. Dar alăturarea mâini-buze o găsesc cumva prea bruscă și singulară. Aș modifica de asemenea ultimul vers al celei de-a doua strofe. Folosirea lui ,,eu” diminuează impactul împărțirii din strofele următoare, iar ,,bine definite” contrazice prea repede în poezie lipsa desăvârșită a ,,determinărilor”. Îmi plac inserțiile italice, parcă le-aș spune diabolice, țipetele foșnitoare care, pentru mine, chiar reușesc să creeze atmosfera. E ceva din Frank Herbert în versurile tale :). Îmi place contrastul puternic de stări, acel hipnotic tu – eu, liniștea pietrei vs. nebunia sângelui. Finalul...ca de obicei în tușă personală de neuitat, de data asta m-a cuprins irezistibil. Superb, spun eu, riscând o posibilă catalogare desuetă. Noaptea asta, Bianca, e teribilă, dar cât invidiez teribilul ăsta...
ultimul vers face legătura între poem și titlu, un titlu care m-a atras. dar poemul mi-a plăcut pentru că am reușit să vizualizez starea, decorul și mi se pare sugestiv spus
"până atunci însă rană a nimănui
am să îmi las durerea
prin palmele strânse de volan
să curgă rece
fascinantă" . aș căuta altceva la versul "te leagă ca foamea de moment"... deși înțeleg ideea. un poem ce mizează cred pe empatie, un poem frumos, la care eu am rezonat,Paul și mă bucur că l-am citit. o zi faină. Daniela
simțeam nevoia să mai revin la acest poem. foarte fain, după mine. foarte dezinvolt, foarte bine strunit tehnic, dar mai ales foarte plăcut mie. aduce un aer proaspăt, atât ca atitudine cât și ca mesaj.
vezi tu
mergi pe stradă
și se întâmplă
se întâmplă să-ți dai seama că toți oamnii sunt frumoși, au pielea netedă, poartă cu ei povești uluitoare
de fapt
de fapt îți dai seama că nu-s simpli oameni
că tu nu ești doar om
că sub epiderma ta aleargă aleargă o herghelie de cai nărăvași
duduie țărâna sub galopul lor
le cresc maci sângerii în coamă
și lumea se rotește se rotește
și tu te-ai urcat pe calul tău
ține-te bine
ține-te bine
cu ambele mâini de lumea asta care-ți zâmbește ca soarele stâmb desenat pe astfalt
și mai sunt și peruanii de peste drum
cântă gutual și lumea a început să danseze
o fetiță zâmbește
tu prinzi zâmbetul ei
îl arunci ca pe un bumerang
mai departe de lună
iar el se întoarce scânteietor
și ți se înfige în suflet
pentru acest segment cred că merită remarcat. dar mie mi-a plăcut tot. și nu știu de ce dar îl simt, acum în insomnia mea, ca pe un gest de sfidare estetică și empirică. sau doar sunt eu adormit:) sau și una și alta... felicitări Oana!
Textul e departe de ceea ce putea scrie autorul...E doar un fragment decapitat din altă poezie ce s-a anunțat mult mai interesantă în prima sa ipostază de editare. Rima din final (involuntară...) defavorizează întregul.
domnilor, eu nu am citit prea mult comentariile ca nu prea mai am timp dar vreau sa spun ca am o vaga oroare fata de aceasta idee a lui "expresia imi apartine" si "mi-o fura altii". Imi aduce aminte cu disconfort de obsesiile Silviei Caloinanu vis-a-vis de "plagiat" si ale abureli din astea. As vrea tare mult sa nu alunecam pe astfel de pirtii aberante. Cu exceptia situatiei in care cineva si-a inregistrat un motto sau un slogan la Oficiul de marci eu cred ca limba este libera, adica nimeni nu poate revendica "posesiuni" sau "monopoluri" asupra expresiilor sau metaforelor. E undeva intre ridicol si absurd si nu foloseste nimanui toata bruhahaua asta. DImpotriva, creaza inhibitii artificiale astfel incit oamenii vor ajunge ca de frica acestui gen de pseudo-plagiatura sa traiasca mereu cu frica in sin daca sa folosesca sau nu nu stiu ce expresie sau titulatura. Eu zic sa ne relaxam si mai bine sa scriem bine decit sa parcelam limba romana ca pe un cartier din Buftea.
Imi pare rau daca te-am ofuscat. Eu vad scrierea in limba straina ca pe o foarte mare calitate. Vezi marii intelectuali romani care au scris in alte limbi decat cea materna.
Totusi ma intorc la text sa imi explic interpretarea. In acel : "oricum ele niciodata" - pronumele personal feminin "ele" nu se poate referi la copaci... de aceea am acordat gramatical cu pietrele.
Se poate acorda si cu zidurile,urechile, buzunarele dar cu copacii nu. Ar trebui sa fie : "oricum ei niciodata". Masculin.
Nu este o critica ci o dorinta de a intelege corect textul :)) Si asta nu inseamna ca eu nu fac greseli :)
Frumos spus :
indiferent în ce parte
a trupului le vei aşeza tăcerea...
Younger Sister, as fi curios sa vad cum argumentezi sintagma lirism neconformist. Pentru ca mie mi se pare un text manieristic si de un autobiografism sarcastic. Cineva mi-a reprosat dupa postare ca ar fi trebuit sa scot subtitlul pentru ca se subintelege din text. Raspunsul meu a fost ca numai repetitia obsesiva poate preintimpina greselile de interpretare. Multumesc oricum de semn, chiar daca am remarcat ca nu te numeri printre amatorii de acest gen. In plus, aici nu e vorba de specii literare, ci de stilul unui autor. Asta in opinia mea. Virgil, initial, am vrut sa incadrez textul la experiment pentru ca am incercat sa imbin genurile remarcate si de tine. In plus exista citeva chei in care ar trebui citit acest text, una dintre ele fiind exact moara numita suflet.
mulțumesc pentru părere, Vladimir, poate că este o filă de jurnal al zilei de azi. deci, să înțeleg că am greșit secținuea, textul meu nu este o poezie. deocamdată nu modific nimic, mai aștept și alte păreri în acest sens. în cazul în care nu apar mă mai gândesc. p.s. - știu de mai mult timp că nu prea ești încântat de poezia pe care o scriu, nu este o noutate pentru mine acest aspect. Madim
desigur. problema este că tu ai vorbit despre „obami(a)nation” și nu eu. tu ai acuzat că aș fi simpatetic(sic!) cu nu știu ce chestie politică. așa că, dragul meu, înainte să îmi scoți mie paiul din ochi ai grijă de bîrna din al tău. eu am comentat pe text și tu ai alunecat spre altceva. așa că nu știu cine „face pe deșteptu'”, ca să folosesc sintagma preferată de tine.
Emilian, îmi pare rău că ai înţeles greşit. În alegoria cu merele si perele, eu eram Ionică. Adicătelea, dacă fura cineva, eu eram ăla. N-ar trebui să te jignească ipoteticul fapt că aş înţelege greşit pe altcineva în afară de tine. Iar în cazul de faţă, nu cred c-am făcut-o. Când cineva vine cu linkul în spate, băgându-ţi sub ochi un fragment (!) de text (pe care nu l-ai citit până atunci), tinzi să argumentezi ce şi cum. Ceea ce am şi făcut.
Uite, Ştefane, aproape ţi-a ieşit. Ţi-ai luat bere, chipsuri, ai plătit netul?
boba, ce îmi suge rezi tu e mult mai plăcut decât să mă apuc eu să îți deschei prohabul. ai o îndemânare demnă de invidiat și multă experiență în domeniu. continuă și dacă poți... mimează și gândirea, ca în multe alte rânduri când eu eram vameșul nu fariseul...
de aceea vămuiesc rândurile tale odată cu tine...
despre supărare nici nu poate fi vorba...
Maria, textul de mai sus se află în strânsă corelaţie cu alte două texte: Şarpele cu ochelari şi Şarpele cu ochelari (II). Ultimul a fost trimis de editori la Inacceptabile. Intuiesc şi de ce. Din cauza cuvântului-belea... Oricum, nu mă victimizez. Rămâne să văd dacă o să public varianta cenzurată a celuilalt text pe site sau nu.
În altă ordine de idei, mă bucur că ai rezonat cu acest text, interpretându-l în cheia în care eu mi l-am dorit în momentul în care îl concepusem. Cu o mică nuanţare totuşi: şarpele reprezintă conotaţii negative doar la creştini, nu şi la indieni sau chinezi, la care şarpele simbolizează înţelepciune. Însă, textul de faţă, interpretat de tine în cheie corectă, reprezintă, dacă vrei, un fel de dedicaţie de-a-ndoaselea(dat fiind că ne aflăm în anul şarpelui), la substratul căreia se află un personaj negativ pe care îl ţin sub observaţie de ceva vreme. E un text dacă vrei care încearcă la un moment dat să se preschimbe în fabulă. Încearcă, dar nu reuşeşte... pentru că personajul meu(inteligent, de altfel, nu şi înţelept) se află dincolo de orice morală... Adu-ţi aminte de nişte versuri cântate:
fiindcă banul şi puterea
sunt pericole morale,
circul vieţii ne-a impus
salturi mortale.
mulţumesc Silviu :) E una dintre poeziile mele mai scurte. Oricât am încercat, nu am reuşit să o scriu mai lungă pentru ideea aceea care ţi-a plăcut şi care are rostul ei aici.
Oooo, reveneam la acest haiku și voiam să te întreb ce e acel "sabi". Chiar nu știu. Apoi, nu vedeam sensul secund din final; abia când titlul m-a trimis la harakiri (sau cum se scrie) am înțeles mai bine. E bunicel. De la japonezi nu mă prea pricep decât la Go.
femeia părea mai puțin atentă chiar decât mine la viața orașului, la o bătaie în vechiul gong sluga ei venea necontenit cu două pahare pline cu absint faptele despre care îți vorbesc sunt mai puțin noi sau stranii decât crezi, au fost războaie pe care nu le-am purtat iar eu nu-ți voi da acum amănunte sau lămuriri, dar dacă poți, tu pleacă repede înainte de venirea furtunilor echinoxului ai mai putea găsi pe cineva să te ducă departe de aici și poate că întunericul tău e mai mult decât al meu dar gândește-te și alege repede
emilian scrie bine. textul trădează experiența scrisului. și talent. partea canceroasă din mijloc parcă încă nu se integrează perfect dar textul te urmărește.
pe mine au inceput sa ma plictiseasca de multa vreme textele astea "amorezate". n-am nimic cu femeile care se indragostesc. din punctul meu de vedere este insa la fel ca si mersul la pescuit sau sapatul de morminte. daca incepi sa imi descrii sau sa imi spui ce simti incetezi sa mai scrii poezie. poezia nu este ce s-a intimplat ci ce ajungi sa scrii pentru ca s-a intimplat ceea ce s-a intimplat. la urma urmei cred ca si sylvia plath cu tot "confesionalismul" ei nu a facut "naratiuni".
singurul vers care mi-a atras atentia a fost "dar ție îți plac artificiile și să te închizi în cercul tău desenat cu cretă mov"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
interesant deşi cu toată imaginaţia mea nu am reuşit să identific legătura dintre titlu si lucrare.
pentru textul : perpetuum mobile (II) dese zice că de fapt ceea ce noi numic cruce la romani era un obiect de tortură mai degrabă asemănător cu litera T decît cu semnul +.
acum e o altă zi, e soare mai puternic în preajmă... și mi-a plăcut observația ta Oana, drept pentru care am și operat. îți mulțumesc astăzi pentru atenționarea ta și dacă tu consideri că e un text ce merită remarcat îți mulțumesc și pentru aceasta!(Dorin avea dreptate)
pentru textul : pastel pentru alecsandri deNici eu nu m-am extaziat prea rău după scrierea acestui text, d-nă Ştefan. Şi nici n-o s-o fac prea curând, cu vreo altă poezie de-a mea. Mă bucur că v-a plăcut. Eu am unele reţineri vizavi de câteva chestii. Dar na, altă dată se întâmpla invers - credeam unele porţiuni intangibile, cititorul chiar de alea se lua :) Mulţumesc pentru lectură!
pentru textul : Spaghete şi vin roşu, pe-o masă cu rotile deȘtim deja...:) Poate că acel ,,cu buzele” ar fi putut fi sugerat altfel, deși se deschide o imagine-senzație de învăluire ce apleacă. Dar alăturarea mâini-buze o găsesc cumva prea bruscă și singulară. Aș modifica de asemenea ultimul vers al celei de-a doua strofe. Folosirea lui ,,eu” diminuează impactul împărțirii din strofele următoare, iar ,,bine definite” contrazice prea repede în poezie lipsa desăvârșită a ,,determinărilor”. Îmi plac inserțiile italice, parcă le-aș spune diabolice, țipetele foșnitoare care, pentru mine, chiar reușesc să creeze atmosfera. E ceva din Frank Herbert în versurile tale :). Îmi place contrastul puternic de stări, acel hipnotic tu – eu, liniștea pietrei vs. nebunia sângelui. Finalul...ca de obicei în tușă personală de neuitat, de data asta m-a cuprins irezistibil. Superb, spun eu, riscând o posibilă catalogare desuetă. Noaptea asta, Bianca, e teribilă, dar cât invidiez teribilul ăsta...
pentru textul : Flesh deultimul vers face legătura între poem și titlu, un titlu care m-a atras. dar poemul mi-a plăcut pentru că am reușit să vizualizez starea, decorul și mi se pare sugestiv spus
pentru textul : un trup nemișcat o întrebare arsă de"până atunci însă rană a nimănui
am să îmi las durerea
prin palmele strânse de volan
să curgă rece
fascinantă" . aș căuta altceva la versul "te leagă ca foamea de moment"... deși înțeleg ideea. un poem ce mizează cred pe empatie, un poem frumos, la care eu am rezonat,Paul și mă bucur că l-am citit. o zi faină. Daniela
si penita
pentru textul : story of a city desimțeam nevoia să mai revin la acest poem. foarte fain, după mine. foarte dezinvolt, foarte bine strunit tehnic, dar mai ales foarte plăcut mie. aduce un aer proaspăt, atât ca atitudine cât și ca mesaj.
vezi tu
mergi pe stradă
și se întâmplă
se întâmplă să-ți dai seama că toți oamnii sunt frumoși, au pielea netedă, poartă cu ei povești uluitoare
de fapt
de fapt îți dai seama că nu-s simpli oameni
că tu nu ești doar om
că sub epiderma ta aleargă aleargă o herghelie de cai nărăvași
duduie țărâna sub galopul lor
le cresc maci sângerii în coamă
și lumea se rotește se rotește
și tu te-ai urcat pe calul tău
ține-te bine
ține-te bine
cu ambele mâini de lumea asta care-ți zâmbește ca soarele stâmb desenat pe astfalt
și mai sunt și peruanii de peste drum
cântă gutual și lumea a început să danseze
o fetiță zâmbește
tu prinzi zâmbetul ei
îl arunci ca pe un bumerang
mai departe de lună
iar el se întoarce scânteietor
și ți se înfige în suflet
pentru acest segment cred că merită remarcat. dar mie mi-a plăcut tot. și nu știu de ce dar îl simt, acum în insomnia mea, ca pe un gest de sfidare estetică și empirică. sau doar sunt eu adormit:) sau și una și alta... felicitări Oana!
pentru textul : Fast forward deAdrian, te-ai intrebat cat de dese sunt pauzele?
pentru textul : Lucirea ierbii frăgezind izvorul deDar ce, o ruga doua rugi nu merge? Are dublu inteles d'aia m-am incurcat dom'le :-)). Las pentru diseara placerea lecturii partii a doua. Andu
pentru textul : parcul revoluțiilor de absint I deTextul e departe de ceea ce putea scrie autorul...E doar un fragment decapitat din altă poezie ce s-a anunțat mult mai interesantă în prima sa ipostază de editare. Rima din final (involuntară...) defavorizează întregul.
pentru textul : racing live deOtti - m ai atins in adancurile poetice ale fiintei unde nici eu nu inru prea des: Multumesc , nu voi uita asta...
Virgi - stop talking crazy, woman! :p
pentru textul : K.2 deDoamnă Marga Stoicovici, vă mulțumesc că ați văzut nu numai poezia aceasta, ci și ceea ce este „dincolo” de ea. sau, cel puțin, a năzuit să fie...;)
Adriana
pentru textul : lumina dinaintea vederii dedomnilor, eu nu am citit prea mult comentariile ca nu prea mai am timp dar vreau sa spun ca am o vaga oroare fata de aceasta idee a lui "expresia imi apartine" si "mi-o fura altii". Imi aduce aminte cu disconfort de obsesiile Silviei Caloinanu vis-a-vis de "plagiat" si ale abureli din astea. As vrea tare mult sa nu alunecam pe astfel de pirtii aberante. Cu exceptia situatiei in care cineva si-a inregistrat un motto sau un slogan la Oficiul de marci eu cred ca limba este libera, adica nimeni nu poate revendica "posesiuni" sau "monopoluri" asupra expresiilor sau metaforelor. E undeva intre ridicol si absurd si nu foloseste nimanui toata bruhahaua asta. DImpotriva, creaza inhibitii artificiale astfel incit oamenii vor ajunge ca de frica acestui gen de pseudo-plagiatura sa traiasca mereu cu frica in sin daca sa folosesca sau nu nu stiu ce expresie sau titulatura. Eu zic sa ne relaxam si mai bine sa scriem bine decit sa parcelam limba romana ca pe un cartier din Buftea.
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deImi pare rau daca te-am ofuscat. Eu vad scrierea in limba straina ca pe o foarte mare calitate. Vezi marii intelectuali romani care au scris in alte limbi decat cea materna.
Totusi ma intorc la text sa imi explic interpretarea. In acel : "oricum ele niciodata" - pronumele personal feminin "ele" nu se poate referi la copaci... de aceea am acordat gramatical cu pietrele.
Se poate acorda si cu zidurile,urechile, buzunarele dar cu copacii nu. Ar trebui sa fie : "oricum ei niciodata". Masculin.
Nu este o critica ci o dorinta de a intelege corect textul :)) Si asta nu inseamna ca eu nu fac greseli :)
Frumos spus :
pentru textul : Zimţii deindiferent în ce parte
a trupului le vei aşeza tăcerea...
"un moment de reculegere"
pentru textul : Moment de reculegere de"îmbelşugată cu respiraţia ta"
am citit cu plăcere.
Younger Sister, as fi curios sa vad cum argumentezi sintagma lirism neconformist. Pentru ca mie mi se pare un text manieristic si de un autobiografism sarcastic. Cineva mi-a reprosat dupa postare ca ar fi trebuit sa scot subtitlul pentru ca se subintelege din text. Raspunsul meu a fost ca numai repetitia obsesiva poate preintimpina greselile de interpretare. Multumesc oricum de semn, chiar daca am remarcat ca nu te numeri printre amatorii de acest gen. In plus, aici nu e vorba de specii literare, ci de stilul unui autor. Asta in opinia mea. Virgil, initial, am vrut sa incadrez textul la experiment pentru ca am incercat sa imbin genurile remarcate si de tine. In plus exista citeva chei in care ar trebui citit acest text, una dintre ele fiind exact moara numita suflet.
pentru textul : pentru liniștea dumneavoastră decand vei depasi faza cu ghicitorile, Marga, vom avea un dialog!
pentru textul : risipă de nori devoi reveni, cât de repede pot, cu explicaţii pentru fiecare poză. :)
pentru textul : Mineritul Văii Jiului în alb şi negru demulțumesc pentru părere, Vladimir, poate că este o filă de jurnal al zilei de azi. deci, să înțeleg că am greșit secținuea, textul meu nu este o poezie. deocamdată nu modific nimic, mai aștept și alte păreri în acest sens. în cazul în care nu apar mă mai gândesc. p.s. - știu de mai mult timp că nu prea ești încântat de poezia pe care o scriu, nu este o noutate pentru mine acest aspect. Madim
pentru textul : Fără titlu dedesigur. problema este că tu ai vorbit despre „obami(a)nation” și nu eu. tu ai acuzat că aș fi simpatetic(sic!) cu nu știu ce chestie politică. așa că, dragul meu, înainte să îmi scoți mie paiul din ochi ai grijă de bîrna din al tău. eu am comentat pe text și tu ai alunecat spre altceva. așa că nu știu cine „face pe deșteptu'”, ca să folosesc sintagma preferată de tine.
pentru textul : când se crapă de ziuă, deEmilian, îmi pare rău că ai înţeles greşit. În alegoria cu merele si perele, eu eram Ionică. Adicătelea, dacă fura cineva, eu eram ăla. N-ar trebui să te jignească ipoteticul fapt că aş înţelege greşit pe altcineva în afară de tine. Iar în cazul de faţă, nu cred c-am făcut-o. Când cineva vine cu linkul în spate, băgându-ţi sub ochi un fragment (!) de text (pe care nu l-ai citit până atunci), tinzi să argumentezi ce şi cum. Ceea ce am şi făcut.
Uite, Ştefane, aproape ţi-a ieşit. Ţi-ai luat bere, chipsuri, ai plătit netul?
pentru textul : Alb şi roşu dedragii mei, norocul acestui text este sa aiba cititori ca si voi. are cu cine dialoga.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni I deboba, ce îmi suge rezi tu e mult mai plăcut decât să mă apuc eu să îți deschei prohabul. ai o îndemânare demnă de invidiat și multă experiență în domeniu. continuă și dacă poți... mimează și gândirea, ca în multe alte rânduri când eu eram vameșul nu fariseul...
pentru textul : noaptea în care am tușit dede aceea vămuiesc rândurile tale odată cu tine...
despre supărare nici nu poate fi vorba...
Maria, textul de mai sus se află în strânsă corelaţie cu alte două texte: Şarpele cu ochelari şi Şarpele cu ochelari (II). Ultimul a fost trimis de editori la Inacceptabile. Intuiesc şi de ce. Din cauza cuvântului-belea... Oricum, nu mă victimizez. Rămâne să văd dacă o să public varianta cenzurată a celuilalt text pe site sau nu.
În altă ordine de idei, mă bucur că ai rezonat cu acest text, interpretându-l în cheia în care eu mi l-am dorit în momentul în care îl concepusem. Cu o mică nuanţare totuşi: şarpele reprezintă conotaţii negative doar la creştini, nu şi la indieni sau chinezi, la care şarpele simbolizează înţelepciune. Însă, textul de faţă, interpretat de tine în cheie corectă, reprezintă, dacă vrei, un fel de dedicaţie de-a-ndoaselea(dat fiind că ne aflăm în anul şarpelui), la substratul căreia se află un personaj negativ pe care îl ţin sub observaţie de ceva vreme. E un text dacă vrei care încearcă la un moment dat să se preschimbe în fabulă. Încearcă, dar nu reuşeşte... pentru că personajul meu(inteligent, de altfel, nu şi înţelept) se află dincolo de orice morală... Adu-ţi aminte de nişte versuri cântate:
fiindcă banul şi puterea
sunt pericole morale,
circul vieţii ne-a impus
salturi mortale.
Mulţumesc de trecere şi pentru semn.
Eugen
pentru textul : Târâtoarea şi târâtura sau şarpele cu două capete demulţumesc Silviu :) E una dintre poeziile mele mai scurte. Oricât am încercat, nu am reuşit să o scriu mai lungă pentru ideea aceea care ţi-a plăcut şi care are rostul ei aici.
pentru textul : cafeaua de la ora 3 AM deOooo, reveneam la acest haiku și voiam să te întreb ce e acel "sabi". Chiar nu știu. Apoi, nu vedeam sensul secund din final; abia când titlul m-a trimis la harakiri (sau cum se scrie) am înțeles mai bine. E bunicel. De la japonezi nu mă prea pricep decât la Go.
pentru textul : Onoare defemeia părea mai puțin atentă chiar decât mine la viața orașului, la o bătaie în vechiul gong sluga ei venea necontenit cu două pahare pline cu absint faptele despre care îți vorbesc sunt mai puțin noi sau stranii decât crezi, au fost războaie pe care nu le-am purtat iar eu nu-ți voi da acum amănunte sau lămuriri, dar dacă poți, tu pleacă repede înainte de venirea furtunilor echinoxului ai mai putea găsi pe cineva să te ducă departe de aici și poate că întunericul tău e mai mult decât al meu dar gândește-te și alege repede
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 13 deemilian scrie bine. textul trădează experiența scrisului. și talent. partea canceroasă din mijloc parcă încă nu se integrează perfect dar textul te urmărește.
pentru textul : peruvian dream depe mine au inceput sa ma plictiseasca de multa vreme textele astea "amorezate". n-am nimic cu femeile care se indragostesc. din punctul meu de vedere este insa la fel ca si mersul la pescuit sau sapatul de morminte. daca incepi sa imi descrii sau sa imi spui ce simti incetezi sa mai scrii poezie. poezia nu este ce s-a intimplat ci ce ajungi sa scrii pentru ca s-a intimplat ceea ce s-a intimplat. la urma urmei cred ca si sylvia plath cu tot "confesionalismul" ei nu a facut "naratiuni".
pentru textul : m-am lăsat de fumat desingurul vers care mi-a atras atentia a fost "dar ție îți plac artificiile și să te închizi în cercul tău desenat cu cretă mov"
de citit este nevoie permanent. aici aveti mai multa dreptate , datorita primului vers e cam dificil de perceput ca haiku.
pentru textul : Haiku(2) destima
Pagini