nu ştiu de ce nu mi te adresezi direct. sunt o persoană abordabilă cu destulă experienţă şi diplomaţie încât să suport orice părere făţişă, nu trebuie să foloseşti persoana a treia. e clar, de multă vreme, că nu există potriviri în ceea ce ne priveşte, din punct de vedere literar. şi care este problema?!. asta nu m-a determinat să nu apreciez reuşitele tale pe plan literar. şi nici să nu îţi permit să-ţi exprimi părerea. iată, sunt o altruistă.
eu ştiu aşa: când te referi la poezia cuiva, te referi la acela! fiindcă poezia este omul însuşi!
poezia mea induce. şi dacă doi poeţi inteligenţi au desluşit mesajul, înseamnă că "senzaţiile" de care vorbeşti există...
chiar şi literatura este o ecuaţie matematică. de ce nu? poetul este egal cu poezia lui.
nu există complicaţii decât acolo unde omul şi le creează!
Imaginea de care spui este singura la care ai tresărit tu! nu ar trebui, în viitor, să foloseşti axiome, cred că actualmente nu mai există oameni incapabili să tragă concluzii. în plus, eu ştiu de ce/ de cine să ţin cont şi de ce/ de cine nu.
îmi pare rău că nu ai priceput treaba cu timpul. chiar nu văd ce efort e necesar aici... mamma mia ce mai critică!
Daniela, totuşi îţi mulţumesc. iată că mă citeşti. ce poate fi mai relevant?!
părerea ta este părerea ta. iar eu nu zic pas!
te mai aştept, deci, după tot ce ai spus, sunt foarte sigură că mă înţelegi, cel puţin literar!
FRANCISC, "mirata si novice cruce ptr spanzurat cetitorii ..." ciudată exprimare, zău...mai bine zi-mi unde gresesc...fiindcă eu haiku tot voi face multumesc, erika
multumesc de comentariul Stefan! ma bucur ca mesajul finalului a ajuns la tine, lautarii aceia imi canta mereu si nu-i pot ignora:) imi plac, poate suna dizarmonic dar imi insotesc ideal starea ... ezitarea aceea in schimb, ma bucur ca ai vazut-o, e cheia care a ruginit de mult in usa unor zile, pregatind mereu cantecul sa iasa din tacere ... ma bucur ca te-am regasit pe acest site, toate cele bune!
ceremonia lucrurilor simple poarta aici in poem, un crescendo intim deosebit. e doar un fel de a te bucura de viata, de lucrurile mici care ii dau culoare. dincolo de oglinda ochiul critic pastreaza parca masura lucrurilor... finalul e delicat, deosebit. ma asteptam sa il lasi mostenire...:) "mă înfășor in halatul trandafiriu atât de cald moale atât de pufos le voi lăsa vorbă să mă îmbrace cu el"
Corect, pacat ca exista numai un text aici. As fi vrut sa citesc mai multe. La cate texte diluate lecturez zilnic, ma cuprinde mirarea cand dau peste ceva sa-mi placa. Colajul, ca tehnica, nu-i o vinovatie - e doar unul din pasii facuti prin poezie. Nu-i de mirare ca, spre sfarsitul carierei scriitoricesti, autorii revin exact asupra acestei tehnici: cand nu mai ai nimic de spus si totul pare derizoriu - te ascunzi in chestia asta artificiala. Astfel - mori scriitor, nu pensionarul X. Totusi, aici nu e vorba de tehnica in sine: ea este dublata de un aer modern, revitalizant. Pentru asta - o penita. Dancus
O peniță oferită pentru subiectul ales de autor și mai ales, sistemul de gândire propus. Recunosc, am fost captivată de tema "Jocuri de limbaj, Gödel, creativitate" în contextul postmodernismului. "Ori sistemele, în cadrul cărora Gödel are dreptate, sunt clar minoritare față de cele care exploatează, la maxim, celelalte potențe ale limbajului natural. Și în care transformările nu constau în înglobarea ordonată a unui sistem particular în altul mai general. Ci în amalgamarea, uneori (și mai ales în postmodernism) aleatorie, de sisteme/jocuri diferite în cadrul aceluiași discurs. Ducând astfel la ceea ce se numește "gândire fragmentară" [5]. În opoziție cu prima, numită (oarecum inadecvat - într-un viitor eseu se va vedea de ce) "conceptuală" [6], [7]."
mirari/ intorogatii: 1) "pielea cojită" poate fi, ea, "obisnuită"? 2) patul lui Procust avea ...arcuri??! inteleg ce ai vrut sa transmiti, dar asta numai datorita primei strofe.
Mulţumesc Alina. (Eu visam să scriu mai multe descrieri de natură şi modelul meu era Sadoveanu. Nu cred că acest lucru se mai observă acum.) Dar tot un fel de descriere e şi această povestioară, un fel de pictură poate, cum sugerează Virgil. Cât despre volum, sincer, cred că ar fi prea eclectic. "Arta este acel ceva prin care formele devin stil".
Adrian, voi lua în considerare sugestiile tale. Eram nemulțumit de prima strofă. Dar așa sunt toți meticuloșii, ca noi. Probabil era prea dură. Iar aici, fiind și atelier de creație, am ales opțiunea de față a textului. Foarte bune observațiile care se referă la segmentele ce dau într-un ușor patetism. Mă voi gândi la o soluție. Mulțumesc frumos!
Sebi, mulțumesc.
Am considerat mereu că observațiile pe text pot ajuta autorul cu condiția ca acesta să nu le ia în mod personal.
Mă tot uit după greșelile de ortografie și nu le văd. E vina mea.
„minţind de a nu-i fi spus nimeni” - versul acesta sună agramat
ce vrea să spună „avan despletit”?
altă exprimare relativ agramată:
„se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept”
Eu cred ca primul vers, frumos de altfel e din alt text, in opinia mea nu se potriveste deloc cu partea de mijloc. Si finalul e frumos dar, la fel, rupt de mijloc.
Eh, acum dacă ai ajuns chiar la fundul sacului cu editori mă ofer voluntar pentru postul de editor de criză? Hermeneia. Cu toată seriozitatea. Mi-ar plăcea să fac parte din conducerea colectivă (chiar și dacă aceasta înseamnă doar tu și cu mine) a acestui site pe care îl apreciez cu bunele și cu relele.
Andu
observ că nu comentezi nici un text. bănuiesc că pot să îţi încadrez contul la corespondent unde nu vei mai avea facilitatea comentariului printre alte restricţii.
poazia asta a fost postata la 5 minute dupa ce a fost scrisa. mereu fac asta ... niciodata nu e de bine.
ulterior au fost lucruri in ea care nu mi-au placut nici macar mie.
acum.. repetitiile... repetitiile acelea imi par ca redau o anumita stare. daca o citesti repede-repede - parca ele au sens.
cat despre... hai-huiul poeziei asteia - daca mai treci pe aici, spune-mi de iti place mai tare varianta asta. chiar ti-as multumi de feed-back. iar rugaminta nu iti e adresata doar tie.
apoi as mai scoate faza cu zambetul fetitei. dar parca mi-e mila de el :))
Cred că este drept să spun că acest text nu are absolut nicio ideii. Mi-aş paria tastatura că e scris fără niciun motor ideatic. Un morman de enunţuri, unele mai preţioase şi mai poetice ca altele, fără liant. Compunere de imagini.
"cîteva monosilabe ciugulesc aerul moale din palmele toamnei" - bănuiesc c-o exista vreun subst. "monosilab", dar asta nu înseamnă că nu sună ca din perete.
"îl iau aşa cum mi se oferă / semiotic şi limpede" - pretenţios/ didactic.
"luna pare un sîmbure de fistic
cerul pom de crăciun cu beculeţe albe şi galbene
mă întreb cînd soarele va apare noaptea în care" - se observă tăietura - autorul nu mai ştia ce să spună şi a intrat puţin în universul idilico-peisagistic. "Va apăreA", mai degrabă.
"mă întreb eu pe cine trebuie să votez" - asta e pentru că autorul a devenit prea oniric şi serios. Plus de asta, şi-a dat seama că nici după partea bucolică n-are idee. Şi tot aşa.
A, am uitat de paranteze, paranteze care au menirea de-a ne arăta că autorul e mai complex decât ne-o arată.
super poem, discursiv, emotional, picurat cu meticulozitate in ochiul cititorului
remarc de ex
'în zori când difracția luminii printre nori e un fenomen care
ne apropie
de idealul nostru comun
Iubirea de sine '
și în completare
'în căutarea idealului nostru comun
descoperirea prematură a sinelui'
un poem frumos construit pe un discurs bazat pe cursivitate
sunt și elemente care nu îmi plac,
'am construit pe hârtii străzile cu magazine de bonton la parter chiar
lângă cimitirele pline de garoafe roșii
și halele de procesare a cărnii
chiar lângă căminele muncitorești'
și chiar pe lângă poezie aș îndrăzni să comentez
Dar una peste alta am citit aici un poem care m-a prins și pe care îl remarc
Un poem inteligent care, deși nu este foarte bine scris, este foarte bine spus.
vis a vis de structura poemului, exprimarea "indecent de necâştigătoare" îmi sună ca "pahar de încredere" - bilete indecent de necâştigătoare... nu ştiu, îmi sună într-un fel şi nu tocmai confortabil. posibil să fie doar de la mine. e doar o părere. personal aş fi renunţat la "indecent".
Marina, multumesc, din punctul meu de vedere toata strofa pe care ai semnalat-o e scheletul textului. Francis, e frumos sa spui ca am typo, dar personal nu vad, poate si din cauza grabei mele. Nu stiu daca esti ironic ori ai apreciat textul, multumesc oricum. Si da ai dreptate, partea cu mama e un cliseu cit casa de mare, dar mi l-am asumat. Si sfirsitul e previzibil pentru mine, e cam teribilist, dar textul e scris in Gara de Nord linga un panou publicitar pentru ca nu aveam doi lei sa dau supraveghetorilor din sala de asteptare sa dorm cu capul pe rucsac.
Uite și poetul! Ce versuri frumoase. :) Multumesc ca le-ai postat. :) si de semn. Adevarul e ca si eu am ceva cu septembrie. Era un frig, ca daca nu era grozavia asta la picioarele cabanei mi-ar fi fost mila si de soarecii de afara. Toti zgribuleam infofoliti pe buza prapastiei cu ceaiul si viroza ce urma. Ma bucur ca ti-au placut pozele... ne-au costat ceva limfocite.:)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu ştiu de ce nu mi te adresezi direct. sunt o persoană abordabilă cu destulă experienţă şi diplomaţie încât să suport orice părere făţişă, nu trebuie să foloseşti persoana a treia. e clar, de multă vreme, că nu există potriviri în ceea ce ne priveşte, din punct de vedere literar. şi care este problema?!. asta nu m-a determinat să nu apreciez reuşitele tale pe plan literar. şi nici să nu îţi permit să-ţi exprimi părerea. iată, sunt o altruistă.
eu ştiu aşa: când te referi la poezia cuiva, te referi la acela! fiindcă poezia este omul însuşi!
poezia mea induce. şi dacă doi poeţi inteligenţi au desluşit mesajul, înseamnă că "senzaţiile" de care vorbeşti există...
chiar şi literatura este o ecuaţie matematică. de ce nu? poetul este egal cu poezia lui.
nu există complicaţii decât acolo unde omul şi le creează!
Imaginea de care spui este singura la care ai tresărit tu! nu ar trebui, în viitor, să foloseşti axiome, cred că actualmente nu mai există oameni incapabili să tragă concluzii. în plus, eu ştiu de ce/ de cine să ţin cont şi de ce/ de cine nu.
îmi pare rău că nu ai priceput treaba cu timpul. chiar nu văd ce efort e necesar aici... mamma mia ce mai critică!
Daniela, totuşi îţi mulţumesc. iată că mă citeşti. ce poate fi mai relevant?!
părerea ta este părerea ta. iar eu nu zic pas!
te mai aştept, deci, după tot ce ai spus, sunt foarte sigură că mă înţelegi, cel puţin literar!
pentru textul : “totul mi se pare că are greutate” deFRANCISC, "mirata si novice cruce ptr spanzurat cetitorii ..." ciudată exprimare, zău...mai bine zi-mi unde gresesc...fiindcă eu haiku tot voi face multumesc, erika
pentru textul : Crucea - Haiku demultumesc de comentariul Stefan! ma bucur ca mesajul finalului a ajuns la tine, lautarii aceia imi canta mereu si nu-i pot ignora:) imi plac, poate suna dizarmonic dar imi insotesc ideal starea ... ezitarea aceea in schimb, ma bucur ca ai vazut-o, e cheia care a ruginit de mult in usa unor zile, pregatind mereu cantecul sa iasa din tacere ... ma bucur ca te-am regasit pe acest site, toate cele bune!
pentru textul : repetiție cu vioară deceremonia lucrurilor simple poarta aici in poem, un crescendo intim deosebit. e doar un fel de a te bucura de viata, de lucrurile mici care ii dau culoare. dincolo de oglinda ochiul critic pastreaza parca masura lucrurilor... finalul e delicat, deosebit. ma asteptam sa il lasi mostenire...:) "mă înfășor in halatul trandafiriu atât de cald moale atât de pufos le voi lăsa vorbă să mă îmbrace cu el"
pentru textul : pink velvet derecitesc si mai trebuie sa spun, Dorin, ca imaginea omului, vazut drept ,,animal de circ, care sfasie tot" este... nu, nu geniala; este coplesitoare.
pentru textul : Ah deCorect, pacat ca exista numai un text aici. As fi vrut sa citesc mai multe. La cate texte diluate lecturez zilnic, ma cuprinde mirarea cand dau peste ceva sa-mi placa. Colajul, ca tehnica, nu-i o vinovatie - e doar unul din pasii facuti prin poezie. Nu-i de mirare ca, spre sfarsitul carierei scriitoricesti, autorii revin exact asupra acestei tehnici: cand nu mai ai nimic de spus si totul pare derizoriu - te ascunzi in chestia asta artificiala. Astfel - mori scriitor, nu pensionarul X. Totusi, aici nu e vorba de tehnica in sine: ea este dublata de un aer modern, revitalizant. Pentru asta - o penita. Dancus
pentru textul : liftul.cazi.inexistent deO peniță oferită pentru subiectul ales de autor și mai ales, sistemul de gândire propus. Recunosc, am fost captivată de tema "Jocuri de limbaj, Gödel, creativitate" în contextul postmodernismului. "Ori sistemele, în cadrul cărora Gödel are dreptate, sunt clar minoritare față de cele care exploatează, la maxim, celelalte potențe ale limbajului natural. Și în care transformările nu constau în înglobarea ordonată a unui sistem particular în altul mai general. Ci în amalgamarea, uneori (și mai ales în postmodernism) aleatorie, de sisteme/jocuri diferite în cadrul aceluiași discurs. Ducând astfel la ceea ce se numește "gândire fragmentară" [5]. În opoziție cu prima, numită (oarecum inadecvat - într-un viitor eseu se va vedea de ce) "conceptuală" [6], [7]."
pentru textul : Jocuri de limbaj, Gödel, creativitate demirari/ intorogatii: 1) "pielea cojită" poate fi, ea, "obisnuită"? 2) patul lui Procust avea ...arcuri??! inteleg ce ai vrut sa transmiti, dar asta numai datorita primei strofe.
pentru textul : foarfecele iubirii devina ta este deopotrivă cu norocul.
Dar cel mai tare m-aş bucura să spui ceva despre poem, totuşi. Sau ai spus şi nu am fost eu atent?
pentru textul : cămaşa lui de forţă semăna cu o redingotă deMulţumesc Alina. (Eu visam să scriu mai multe descrieri de natură şi modelul meu era Sadoveanu. Nu cred că acest lucru se mai observă acum.) Dar tot un fel de descriere e şi această povestioară, un fel de pictură poate, cum sugerează Virgil. Cât despre volum, sincer, cred că ar fi prea eclectic. "Arta este acel ceva prin care formele devin stil".
pentru textul : Pe Volga liniştită deAdrian, voi lua în considerare sugestiile tale. Eram nemulțumit de prima strofă. Dar așa sunt toți meticuloșii, ca noi. Probabil era prea dură. Iar aici, fiind și atelier de creație, am ales opțiunea de față a textului. Foarte bune observațiile care se referă la segmentele ce dau într-un ușor patetism. Mă voi gândi la o soluție. Mulțumesc frumos!
pentru textul : ai ceva maritim și nu știu ce deSebi, mulțumesc.
pentru textul : Trăiește capra vecinului deAm considerat mereu că observațiile pe text pot ajuta autorul cu condiția ca acesta să nu le ia în mod personal.
Mă tot uit după greșelile de ortografie și nu le văd. E vina mea.
„minţind de a nu-i fi spus nimeni” - versul acesta sună agramat
pentru textul : orgoliu dece vrea să spună „avan despletit”?
altă exprimare relativ agramată:
„se-mpungea cu sfinţii în stele
de-aşezat pe umărul
drept”
alma, acolo tu ai vrut sa pui un link la o poza sau ai vrut sa publici poza?
pentru textul : după douăzeci de ani deEu cred ca primul vers, frumos de altfel e din alt text, in opinia mea nu se potriveste deloc cu partea de mijloc. Si finalul e frumos dar, la fel, rupt de mijloc.
pentru textul : noapte de pământ ars deEh, acum dacă ai ajuns chiar la fundul sacului cu editori mă ofer voluntar pentru postul de editor de criză? Hermeneia. Cu toată seriozitatea. Mi-ar plăcea să fac parte din conducerea colectivă (chiar și dacă aceasta înseamnă doar tu și cu mine) a acestui site pe care îl apreciez cu bunele și cu relele.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IV – deAndu
Ioan, parca, totusi, e mai bine "vor sa stie ce fac..."etc.
pentru textul : poveste de noiembrie deExcepţională veste! Abia aştept.
pentru textul : Serile Artgotice, Sibiu 2011 dece să spun? mulțumesc frumos, Daniela, semnul tău contează pentru mine cât și lectura ta.
pentru textul : sunt fluierele picioarelor Lui desărbătoare plăcută ție și celor dragi!
titlu sugerează înțelept ideea întoarcerii frunzei ce se petrece prin cădere în neființă.
pentru textul : Sfera deobserv că nu comentezi nici un text. bănuiesc că pot să îţi încadrez contul la corespondent unde nu vei mai avea facilitatea comentariului printre alte restricţii.
pentru textul : Adio devlad
poazia asta a fost postata la 5 minute dupa ce a fost scrisa. mereu fac asta ... niciodata nu e de bine.
ulterior au fost lucruri in ea care nu mi-au placut nici macar mie.
acum.. repetitiile... repetitiile acelea imi par ca redau o anumita stare. daca o citesti repede-repede - parca ele au sens.
cat despre... hai-huiul poeziei asteia - daca mai treci pe aici, spune-mi de iti place mai tare varianta asta. chiar ti-as multumi de feed-back. iar rugaminta nu iti e adresata doar tie.
apoi as mai scoate faza cu zambetul fetitei. dar parca mi-e mila de el :))
pentru textul : Fast forward deCred că este drept să spun că acest text nu are absolut nicio ideii. Mi-aş paria tastatura că e scris fără niciun motor ideatic. Un morman de enunţuri, unele mai preţioase şi mai poetice ca altele, fără liant. Compunere de imagini.
"cîteva monosilabe ciugulesc aerul moale din palmele toamnei" - bănuiesc c-o exista vreun subst. "monosilab", dar asta nu înseamnă că nu sună ca din perete.
"îl iau aşa cum mi se oferă / semiotic şi limpede" - pretenţios/ didactic.
"luna pare un sîmbure de fistic
cerul pom de crăciun cu beculeţe albe şi galbene
mă întreb cînd soarele va apare noaptea în care" - se observă tăietura - autorul nu mai ştia ce să spună şi a intrat puţin în universul idilico-peisagistic. "Va apăreA", mai degrabă.
"mă întreb eu pe cine trebuie să votez" - asta e pentru că autorul a devenit prea oniric şi serios. Plus de asta, şi-a dat seama că nici după partea bucolică n-are idee. Şi tot aşa.
A, am uitat de paranteze, paranteze care au menirea de-a ne arăta că autorul e mai complex decât ne-o arată.
Nu a ieşit. E catastrofic.
pentru textul : a hundred schools of thought desuper poem, discursiv, emotional, picurat cu meticulozitate in ochiul cititorului
pentru textul : every / body / dies deremarc de ex
'în zori când difracția luminii printre nori e un fenomen care
ne apropie
de idealul nostru comun
Iubirea de sine '
și în completare
'în căutarea idealului nostru comun
descoperirea prematură a sinelui'
un poem frumos construit pe un discurs bazat pe cursivitate
sunt și elemente care nu îmi plac,
'am construit pe hârtii străzile cu magazine de bonton la parter chiar
lângă cimitirele pline de garoafe roșii
și halele de procesare a cărnii
chiar lângă căminele muncitorești'
și chiar pe lângă poezie aș îndrăzni să comentez
Dar una peste alta am citit aici un poem care m-a prins și pe care îl remarc
Un poem inteligent care, deși nu este foarte bine scris, este foarte bine spus.
vis a vis de structura poemului, exprimarea "indecent de necâştigătoare" îmi sună ca "pahar de încredere" - bilete indecent de necâştigătoare... nu ştiu, îmi sună într-un fel şi nu tocmai confortabil. posibil să fie doar de la mine. e doar o părere. personal aş fi renunţat la "indecent".
pentru textul : doar eu și clipocitul ploii deNu am citit subtitlul (senryū), am crezut că sunt haikuri, de aici şi începutul comentariului meu. Mea culpa!
pentru textul : Zâmbetul ca o frunză căzătoare.... deMarina, multumesc, din punctul meu de vedere toata strofa pe care ai semnalat-o e scheletul textului. Francis, e frumos sa spui ca am typo, dar personal nu vad, poate si din cauza grabei mele. Nu stiu daca esti ironic ori ai apreciat textul, multumesc oricum. Si da ai dreptate, partea cu mama e un cliseu cit casa de mare, dar mi l-am asumat. Si sfirsitul e previzibil pentru mine, e cam teribilist, dar textul e scris in Gara de Nord linga un panou publicitar pentru ca nu aveam doi lei sa dau supraveghetorilor din sala de asteptare sa dorm cu capul pe rucsac.
pentru textul : puls 0 deUite și poetul! Ce versuri frumoase. :) Multumesc ca le-ai postat. :) si de semn. Adevarul e ca si eu am ceva cu septembrie. Era un frig, ca daca nu era grozavia asta la picioarele cabanei mi-ar fi fost mila si de soarecii de afara. Toti zgribuleam infofoliti pe buza prapastiei cu ceaiul si viroza ce urma. Ma bucur ca ti-au placut pozele... ne-au costat ceva limfocite.:)
pentru textul : septembrie de"pleacă cu totul"
pentru textul : Stare precară denu mai da si tu din aripioare
pentru textul : Ca sunetul în fluier dePagini