"la marginea vietii" e in plus din punctul meu de vedere... un inceput al poeziei cu versul al doilea ar fi mult mai puternic. Partea aceasta "să iasă un chiot din pietre/sau poate o femeie singură/să treacă/pentru ultima dată" as reformula să iasă un chiot din pietre o femeie singură să treacă poate pentru ultima oară Acel "apoi" cred ca ar putea lipsi in aceasta poezie la fel ca si "ultimele semne"... as termina in remuscari valorizand si dimensiunea re-muscarilor. Mie mi-a placut latura primitiva :)
"Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? Ei vor aplauda desigur biografia subțire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare, C-ai fost om cum sunt și dânșii... Măgulit e fiecare Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Și prostatecele nări Și le umflă orișicine în savante adunări Când de tine se vorbește. S-a-nțeles de mai nainte C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte. Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege, Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înțelege... Dar afară de acestea, vor căta vieții tale Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandale - Astea toate te apropie de dânșii... Nu lumina Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele și vina, Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt Într-un mod fatal legate de o mână de pământ; Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit. ...
Silvia,
De ce nu incerci sa dezvolti, nu prea mult, cele scrise in acest com.? Ar iesi o noua recenzie. Poate asa reusim sa-i facem si pe altii sa citeasca "Apocalipsa..." inainte de dec. 2012, sa stie ce-i asteapta; ca p-orma va fi prea tarziu.
dacă aș fi știu că dumnezeu e un executor bancar
nu mi-aș fi făcut descoperire de inimă
nu am achitat rata la timp și-acum plătesc
o treime din ce trăiesc pînă cînd se va stinge
pustiul
astăzi cerul e insula utoya
trag la întîmplare în îngeri
eu nu am de gand sa- mi apar in vreun fel textul, nici eu nu il vad ca fiind foarte reusit.
daca nu v-a transmis nimic, hm.. asta e.
multumesc pentru parere.
Vlad, fireste ca vei incepe cu mine, ca doar nu mi-am racit pana degeaba. in ceea ce priveste proiectul tau - cum spuneam - nu cred ca analiza persoanei "creatoare" este plotul. oricum nu ai avea cum sa-i cunosti pe toti, individual, pentru a ramane obiectiv. mi-ar fi placut o metafora-analiza sincretica a universului literar al autorului. "Opera" este vizibila pentru toti. nu lungimea barbii sau a fustei e importanta aici, ci scriitora. asa ca pozele de profil nu sunt musai necesare. posibil chiar sa incurce. iar daca te temi de reactii, propun sa lasi deschisa o lista pentru inscrieri. oricum, iti va lua ceva timp pentru fiecare. cine nu e pe lista, nu vrea, nu vrea si gata!
Diana, e o atmosferă frumoasă în poeziile tale, dar expresia nu e îngrijită, ar trebui să lucrezi mai mult pe texte. Se te ferești de metafore fără valoare, de clișee, de construcții pleonastice: "icoana așezată la răsărit de soare"- locul icoanei chiar acolo este, nu mai era nevoie să specifici! dimineața asta este frumoasă, aerul superb vreo oră de acum încolo pot judeca la rece din geamul/ferecat de zăbrelele tainicei mele inimi. să mă cunoască pas cu pas astă-noapte când din prea multa fericire am crezut că pot să zbor." Cam multe, nu? Știu că ai și poezii mai bune, și mult mai bune. În fine, îți respect jocul! Inspirație ai, mai intră printre cuvinte!
Cît despre text, cred că formula "Lasă-ți la ușă papucii/ la poarta molatecă/ între melcii bizari" este puțin diluată într-un lirism desuet zilelor noastre. Se creează între ușă și poartă un grad de comparație care nu știu în ce măsură servește ideii. Sau poate că tocmai asta ai urmărit? Apoi există o scindare între ideea primelor două strofe și ultima. E ca o izbucnire de furie, după clipe de navigație lină pe apele dulci ale Mediteranei, după o plimbare prin grădina vrăjită. O trezire bruscă la realitate după momente de reverie. Am reținut: "coroana ce-o dau pruncii în zâmbet". Vreau să spun că poemul mi-a plăcut.
artificial imaginile. din momentul în care scrii: "pipăi literele" eu îmi zic, de aici - gata, totul e posibil. şi pierde mesajul, mesajul devine netransmisibil.
multumesc, anna, pentru ca ai trecut pe aici si ai fost atat de draguta sa si lasi un semn. sper sa treci mai des. scuze pentru intarzierea raspunsului ...eu ajung mai rar pe aici... doar aceasta e cauza...
Mie îmi pare un pic stranie, încerc să nu spun misogină, afirmația "toate femeile crapă umflate de frig". Aici avem -20C în mod curent și eu încă nu am crăpat, deși NU sunt mai tare ca piatra. Deci eu sunt un contraexemplu, carevasăzică. Altfel, poezia e lungă/umflată artificial iar din cauza unor exprimări neelegante și frigide își pierde din appealing, aproape că stă să crape în orice moment! No ofense. Cu drag, /O\
Ţi-am urmat sfatul şi am eliminat surplusul la sugestia ta. Cred că textul este acum mai aerisit. Sunt de acord că finalul este mai blând, dar cuantifică simbolurile biblice. Mă bucur că ai trecut pe aici, Nuţa.
Structura si efectul povestirii m-au dus spre Vasile Voiculescu si ale sale "Iubire magica", "Ultimul berevoi" samd. Capacitatea ta de a scrie este cu totul deosebita, nu pot decat sa te felicit! O penita de multe ori, e prea putin pentru un asemenea text.
Nu înțeleg de ce ar fi acest text poezie. Un dialog cu încercări de filozofare, nimic mai mult. Slab, lipsit de originalitate, oralitate care strică pentru că nu e bine mânuită (mare risc în poezie). Cred că ți-ar folosi mai mult dacă ai încerca sa alegi calitatea în fața cantității. Am văzut că ai postat 3 texte în aceeași zi, și nici unul dintre ele nu excelează, după părerea mea.
E altfel decât scrii tu de obicei. Cred că e vorba de o atitudine lirică ceva mai... cuminte (aş spune "docilă" dacă mi-ar plăcea cuvântul). Textul e unul bun.
Eu aş opta pentru "aruncat", nu aş lăsa paranteza aia - nu are nici un scop.
se poate aprinde, poate exploda, totul poate căpăta culoare de la un simplu băţ de chibrit. dar la fel de simplu se poate stinge. cam asta este trecerea. de la un an la altul. de la o viaţă la alta.
versul "uneori te iubesc atît de albastru" se intrepatrunde cu " ca dintr-un mal prăbuşit/ peste oasele mele golite de timp" - versuri revelatoare, meditatoare , setea spre o traire intensa , nelinistita .
se intampla insa un lucru ciudat "după rănile paşilor tăi în nisip / îmi fac fetiş din fiecare cochilie / răsucită în forma călcîielor tale " - o traire sugestiva a adancimilor irationale, sub un impuls contradictoriu "adorm ghemuit între coapsele-ţi "
un poem , incepand de la titlu , cu o bogata putere de sugestie si rezonante adanci in starile emotionale - "atît de vii încît icnesc a moarte / te ating în fiecare lipsă pe care tu / o mistui neliniştit în mine " ...
sper ca nu am deranjat cu aceasta analiza !
Aparea cindva la Roma un jurnal minunat numit "La Voce" care era tribuna unei noi generatii intelectuale. Scriau acolo Savinio, Breton (rar) si cred si Chirico. Desenele lor facute prin cafenele sugerau metafizica zilelor incerte ce urmau sa vina, misterul mecanizarii, freamatul industrial al unei Europe in cautare de sensuri. Azi traim o insingurare infernala, din fotoliul casnic scriem, tiparim, editam, punem grafica si apoi SEND! trimetem totul prin eter unor cititori care probabil nici nu exista. Nici vorba de o cafea, de o privire , de sunetul vocii cuiva sau macar reflexul fugar al unui chip in oglinda unui bistro afumat. Mi se pare o pierdere grava de echilibru . E ca si cum am mege la opera sa ascultam o soprana cu corzile vocale strivite.
De observat că Virgil nu a contestat textul în sine, ci încadrarea.
Şi aici, sunt de acord cu el. Textul e departe de ce presupune un, să-i zicem, articol. Aş recomanda ca el să fie reîncadrat la proză, subcategoria "jurnal" ori "note".
nu stiu ce sa cred: e atat de slab textul, chiar hilar... ce demoni ai noptii se pot trezi la un biet mieunat (al pisicii de mare)?!? samd amesteci atatea elemente incat iese altceva, nu gasesc un alt sinonim, fara sa nu devin prea dura... nu este polifonie... bietul crocodile hunter!
A, nici nu m-am gândit că e o interpretare lirică a legendei respective. Poezia ta m-a mișcat și m-a dus cu gândul și cu emoția, la acea legendă a perlei, care mie îmi place. Era doar o paralelă. Probabil, nu era într-adevăr, cazul. Promit că n-am să mai fac!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"la marginea vietii" e in plus din punctul meu de vedere... un inceput al poeziei cu versul al doilea ar fi mult mai puternic. Partea aceasta "să iasă un chiot din pietre/sau poate o femeie singură/să treacă/pentru ultima dată" as reformula să iasă un chiot din pietre o femeie singură să treacă poate pentru ultima oară Acel "apoi" cred ca ar putea lipsi in aceasta poezie la fel ca si "ultimele semne"... as termina in remuscari valorizand si dimensiunea re-muscarilor. Mie mi-a placut latura primitiva :)
pentru textul : paseo campeon de"Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? Ei vor aplauda desigur biografia subțire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare, C-ai fost om cum sunt și dânșii... Măgulit e fiecare Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Și prostatecele nări Și le umflă orișicine în savante adunări Când de tine se vorbește. S-a-nțeles de mai nainte C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte. Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege, Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înțelege... Dar afară de acestea, vor căta vieții tale Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandale - Astea toate te apropie de dânșii... Nu lumina Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele și vina, Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt Într-un mod fatal legate de o mână de pământ; Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit. ...
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deSilvia,
pentru textul : „Apocalipsa după Vaslui” (Humanitas, 2009) a lui Dorin Cozan – o parodie imensă. deDe ce nu incerci sa dezvolti, nu prea mult, cele scrise in acest com.? Ar iesi o noua recenzie. Poate asa reusim sa-i facem si pe altii sa citeasca "Apocalipsa..." inainte de dec. 2012, sa stie ce-i asteapta; ca p-orma va fi prea tarziu.
un final care ]mi place mult emilian
dacă aș fi știu că dumnezeu e un executor bancar
nu mi-aș fi făcut descoperire de inimă
nu am achitat rata la timp și-acum plătesc
o treime din ce trăiesc pînă cînd se va stinge
pustiul
astăzi cerul e insula utoya
pentru textul : london here i come detrag la întîmplare în îngeri
eu nu am de gand sa- mi apar in vreun fel textul, nici eu nu il vad ca fiind foarte reusit.
pentru textul : niciodatănuamfostsingură dedaca nu v-a transmis nimic, hm.. asta e.
multumesc pentru parere.
chiar m-a captivat această călătorie. textul acesta nu trebuie să treacă neobservat.
pentru textul : fulgurant deVlad, fireste ca vei incepe cu mine, ca doar nu mi-am racit pana degeaba. in ceea ce priveste proiectul tau - cum spuneam - nu cred ca analiza persoanei "creatoare" este plotul. oricum nu ai avea cum sa-i cunosti pe toti, individual, pentru a ramane obiectiv. mi-ar fi placut o metafora-analiza sincretica a universului literar al autorului. "Opera" este vizibila pentru toti. nu lungimea barbii sau a fustei e importanta aici, ci scriitora. asa ca pozele de profil nu sunt musai necesare. posibil chiar sa incurce. iar daca te temi de reactii, propun sa lasi deschisa o lista pentru inscrieri. oricum, iti va lua ceva timp pentru fiecare. cine nu e pe lista, nu vrea, nu vrea si gata!
pentru textul : poetesei cu dragoste şi margarete deDiana, e o atmosferă frumoasă în poeziile tale, dar expresia nu e îngrijită, ar trebui să lucrezi mai mult pe texte. Se te ferești de metafore fără valoare, de clișee, de construcții pleonastice: "icoana așezată la răsărit de soare"- locul icoanei chiar acolo este, nu mai era nevoie să specifici! dimineața asta este frumoasă, aerul superb vreo oră de acum încolo pot judeca la rece din geamul/ferecat de zăbrelele tainicei mele inimi. să mă cunoască pas cu pas astă-noapte când din prea multa fericire am crezut că pot să zbor." Cam multe, nu? Știu că ai și poezii mai bune, și mult mai bune. În fine, îți respect jocul! Inspirație ai, mai intră printre cuvinte!
pentru textul : A 7-a zi deCît despre text, cred că formula "Lasă-ți la ușă papucii/ la poarta molatecă/ între melcii bizari" este puțin diluată într-un lirism desuet zilelor noastre. Se creează între ușă și poartă un grad de comparație care nu știu în ce măsură servește ideii. Sau poate că tocmai asta ai urmărit? Apoi există o scindare între ideea primelor două strofe și ultima. E ca o izbucnire de furie, după clipe de navigație lină pe apele dulci ale Mediteranei, după o plimbare prin grădina vrăjită. O trezire bruscă la realitate după momente de reverie. Am reținut: "coroana ce-o dau pruncii în zâmbet". Vreau să spun că poemul mi-a plăcut.
pentru textul : După Pompei deartificial imaginile. din momentul în care scrii: "pipăi literele" eu îmi zic, de aici - gata, totul e posibil. şi pierde mesajul, mesajul devine netransmisibil.
pentru textul : sunt orb demultumesc, anna, pentru ca ai trecut pe aici si ai fost atat de draguta sa si lasi un semn. sper sa treci mai des. scuze pentru intarzierea raspunsului ...eu ajung mai rar pe aici... doar aceasta e cauza...
pentru textul : semne deMie îmi pare un pic stranie, încerc să nu spun misogină, afirmația "toate femeile crapă umflate de frig". Aici avem -20C în mod curent și eu încă nu am crăpat, deși NU sunt mai tare ca piatra. Deci eu sunt un contraexemplu, carevasăzică. Altfel, poezia e lungă/umflată artificial iar din cauza unor exprimări neelegante și frigide își pierde din appealing, aproape că stă să crape în orice moment! No ofense. Cu drag, /O\
pentru textul : poveste de iarnă deŢi-am urmat sfatul şi am eliminat surplusul la sugestia ta. Cred că textul este acum mai aerisit. Sunt de acord că finalul este mai blând, dar cuantifică simbolurile biblice. Mă bucur că ai trecut pe aici, Nuţa.
pentru textul : voi străluci în ochii fratelui meu Abel deStructura si efectul povestirii m-au dus spre Vasile Voiculescu si ale sale "Iubire magica", "Ultimul berevoi" samd. Capacitatea ta de a scrie este cu totul deosebita, nu pot decat sa te felicit! O penita de multe ori, e prea putin pentru un asemenea text.
pentru textul : Cojocul (Cujuh) deas face misto de textul asta, dar nu am sentimentul ca merita.
pentru textul : mihai viteazu debobadil, cheia fie cu tine!
Nu înțeleg de ce ar fi acest text poezie. Un dialog cu încercări de filozofare, nimic mai mult. Slab, lipsit de originalitate, oralitate care strică pentru că nu e bine mânuită (mare risc în poezie). Cred că ți-ar folosi mai mult dacă ai încerca sa alegi calitatea în fața cantității. Am văzut că ai postat 3 texte în aceeași zi, și nici unul dintre ele nu excelează, după părerea mea.
pentru textul : Tu demulţumesc, o să mă mai gândesc.
acolo, la soarele cu pălăria pe ochi, e o aluzie la nepăsarea acestuia faţă de durerea din jur.
pentru textul : tablou cu mii de culori deE altfel decât scrii tu de obicei. Cred că e vorba de o atitudine lirică ceva mai... cuminte (aş spune "docilă" dacă mi-ar plăcea cuvântul). Textul e unul bun.
pentru textul : spring time cassandra deEu aş opta pentru "aruncat", nu aş lăsa paranteza aia - nu are nici un scop.
se poate aprinde, poate exploda, totul poate căpăta culoare de la un simplu băţ de chibrit. dar la fel de simplu se poate stinge. cam asta este trecerea. de la un an la altul. de la o viaţă la alta.
pentru textul : Haiku de"neșiniștit" , ar trebui corectat !!
versul "uneori te iubesc atît de albastru" se intrepatrunde cu " ca dintr-un mal prăbuşit/ peste oasele mele golite de timp" - versuri revelatoare, meditatoare , setea spre o traire intensa , nelinistita .
se intampla insa un lucru ciudat "după rănile paşilor tăi în nisip / îmi fac fetiş din fiecare cochilie / răsucită în forma călcîielor tale " - o traire sugestiva a adancimilor irationale, sub un impuls contradictoriu "adorm ghemuit între coapsele-ţi "
un poem , incepand de la titlu , cu o bogata putere de sugestie si rezonante adanci in starile emotionale - "atît de vii încît icnesc a moarte / te ating în fiecare lipsă pe care tu / o mistui neliniştit în mine " ...
pentru textul : eros și thanatos desper ca nu am deranjat cu aceasta analiza !
la mai multe Ioan Barb. succes!
pentru textul : Lansare de carte. Ioan Barb - Babilon, ed. Brumar 2011 şi Sabatul Interior, ed. Limes, 2011. deAparea cindva la Roma un jurnal minunat numit "La Voce" care era tribuna unei noi generatii intelectuale. Scriau acolo Savinio, Breton (rar) si cred si Chirico. Desenele lor facute prin cafenele sugerau metafizica zilelor incerte ce urmau sa vina, misterul mecanizarii, freamatul industrial al unei Europe in cautare de sensuri. Azi traim o insingurare infernala, din fotoliul casnic scriem, tiparim, editam, punem grafica si apoi SEND! trimetem totul prin eter unor cititori care probabil nici nu exista. Nici vorba de o cafea, de o privire , de sunetul vocii cuiva sau macar reflexul fugar al unui chip in oglinda unui bistro afumat. Mi se pare o pierdere grava de echilibru . E ca si cum am mege la opera sa ascultam o soprana cu corzile vocale strivite.
pentru textul : Gustul uitat al vocalelor strivite deDe observat că Virgil nu a contestat textul în sine, ci încadrarea.
pentru textul : Adrian Munteanu- un trubadur tomnatic cu privighetori în suflet deŞi aici, sunt de acord cu el. Textul e departe de ce presupune un, să-i zicem, articol. Aş recomanda ca el să fie reîncadrat la proză, subcategoria "jurnal" ori "note".
nu stiu ce sa cred: e atat de slab textul, chiar hilar... ce demoni ai noptii se pot trezi la un biet mieunat (al pisicii de mare)?!? samd amesteci atatea elemente incat iese altceva, nu gasesc un alt sinonim, fara sa nu devin prea dura... nu este polifonie... bietul crocodile hunter!
pentru textul : murmur detare seamana cu unica poza a sefului de pe site-ul de poezie agoniac :D deja numitul herinean radu. o fi fost o mica scapare, oricum comica
pentru textul : cine ești tu de fapt Vlad Turbure? deși eu care credeam că este cel mai vloros...
pentru textul : you are dedinule, cu cît ești mai scorțos cu atît ești mai ridicol. ai reușit să mă amuzi.
dacă e lege, lege să fie...facem corectura cuvenită.
pentru textul : La ceas de cumpănă deMulţumesc pentru popas, citire şi sfat.
cu stimă, IPV.
nu exista cumva o greseala in titlu? amuzant finalul
pentru textul : story of a city deA, nici nu m-am gândit că e o interpretare lirică a legendei respective. Poezia ta m-a mișcat și m-a dus cu gândul și cu emoția, la acea legendă a perlei, care mie îmi place. Era doar o paralelă. Probabil, nu era într-adevăr, cazul. Promit că n-am să mai fac!
pentru textul : exercițiul umilinței dethe silence of the lambs is the key... it seems to me you're in love...
pentru textul : Oster-Monath dePagini