Da, Paul, iată ,,versurile începute ieri" cum spuneai în poemul precedent :)
S-a meritat să fie terminate. La prima citire liberă, abia am descifrat ultimul vers din cauza unui plâns care m-a surprins. Versurile de mare forţă şi imaginile sugestive mi-au strecurat un dor mare de tinereţe, de liceu, de vremea primelor îndrâgostiri. Nu ştiu de ce, când e vorba de amintirile din liceu, ne amintim cu drag zilele de toamnă.
La a nu mai ştiu câta citire, observ tehnica prin care sentimentul acesta copleşitor uneori, dorul, este bine dozat, discret sugerat.
Încerc să fac o legătură între titlu şi poem, caut fructele din text...la un moment dat tresar la versul ,,strivită și lipsită de rost îmi simt
tinerețea"...Oare ai fi vrut-o cu mai mult rod? Dar nu e plină ea de pere galbene? de struguri... de amintiri, de prieteni, de poezie, de El, cel care le înţelege pe toate? Smochinul nu trebuie tăiat, are atâta rod! :)
La final spun din nou ca tine: uneori plânsul de dor e ca atunci când ,,a murit cel mai drag om de pe pământ".
Pentru forţa poemului, pentru toată ideatica lui, pentru impactul asupra lectorului, mai exact asupra mea, aş vrea să evidenţiez acest poem împreună cu felicitări şi mulţumiri, Paul.
Aa! Nu am înţeles ce e cu vorbele ruseşti :) Or fi vorbe neînţelese ( atunci mai bine erau turceşti ), sau poate sunt un ,,link" către una din limbile străine învăţate în liceu, sau..sau... :)
În sfârșit găsesc ceva interesant, într-un poem, despre țigară: "țin o țigară ca pe o lunetă vreau să descopăr prin ea sensul unic" Dar nu și rostul strofei a treia.
corect, fara "usor" e mai usor:) cat despre efectul ala "nocturna - adolescent - pastel" tare mi-ar placea sa stiu cum am ajuns la el:) multam de citire!
Lucian, ai intuit corect, e vorba de două ecuații ale timpului, poetice, desigur, dar logice. La mine totul e logic. Și funcții logaritmice. Cândva o să le desenez. Cred că poartă orgoliul lui epsilon. Pentru că, oricât de mic ar fi epsilon, tot există. Mulțumesc.
da Ioana, ai dreptate. simteam ca e ceva aiurea acolo si am avut o ezitare cind am pus acele versuri dar fiind prea "inginer" cautam o explicatie si nu eram gata sa modific fara sa o am. iata ca a venit "inginerul de scena" si m-a convins
Da, dragul meu aalizeei, am sa ma dau si eu poet acum si am sa iti spun ca nu e dat oricui sa imi poata intelege si cu atit mai putin simti textele. In ce priveste maciucile, ce sa iti spun... Banuiesc ca fiecare cu perspectiva lui. Daca tie incertul "neaceeasi" sau "umbrele" sau "palimpsest" iti sugereaza ideea de maciuci ma gindesc ca esti un tip voinic caruia ii plac maciucile. Pina de curind nu am reusit sa mi te imaginez asa dar uite ca omul se mai schimba. Maciuci zici... hmm p.s. a se citi cam asa: "umbrele orelor reprezinta un palimpsest peste urmele noastre de sare"
Şi eu am mai spus-o şi cu alte ocazii - nu cred că în poezie este loc pentru filosofie imanentă. Nici pe lângă ea. Lirismul are deja filtrul său criptic, iar caracterul ezoteric al filosofiei, pus peste primul, este dăunător.
Asta nu înseamnă însă că n-am înţeles demersul d-voastră sau nu apreciez timpul şi efortul. Numai că nu cred că un text trebuie analizat/ interpretat sau simtit atât de... intelectual.
"Este „boala” autorului – pe care am semnalat-o şi cu alte ocazii - de a prezenta, la nivel de text ca întreg, o interpretare precisă" - legat de această idee, din nou - am mai spus-o: eu nu mizez pe ambiguitatea excesivă. Ba mai mult, o consider o primă voce a poetizării, un instrument al poeziei supradimensionate. Dacă aş vrea să spun tot şi în acelaşi timp nimic, aş lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui. De accea, prefer o ambiguitatea firească, necesară şi suficientă.
În rest, încet, încet, încep să cred că cititorul are întotdeauna dreptate.(în măsură în care este un cititor capabil). Aşadar, de acord, textul e slab. Sau bun de aruncat.
in prima strofa m-ai adus pe mine cititor prea repede de la inaltimea acoperisurilor sub fusta de in. eu cred ca versurile de inceput ar sta bine la finalul strofei.
m-am lasat purtata de vers in atmosfera evocata cu nostalgie , cu picatura aceea indurerata pe care eu o regasesc mereu in textele tale (poate ma insel, posibil) si am gasit punctul de lumina, de pace aici, mi-a placut tare mult - "cădea lumină printre viţe peste cântecul încolţit pe buza de sus"...
aceasta poezie mi-a placut mult mai tare decat multe altele. momentan, nu cred ca e nevoie sa explic "de ce-ul". pot doar sa spun ca vobrsti de o iubire cum nu s-a mai vazut. :)
...îmi exprimasem, recent, afinitatea mea neîngrădită față de cel ce sta "La curțile dorului". regăsesc în modul tău de a comenta, așezat, tihnit, ceva din lirismul lui, ceva din rămânerea într-o lume magică. sau poate aspirația la una de acest fel. îmi face bine să știu că îți place, și felul de a o spune. cât despre "legământ", da. dar Cineva spunea, pare-mi-se: "cine nu este cu Mine, este împotriva Mea". deci, oareșce războiuț, tre să fie, nu?:) (întrebare retorică)
Pe vremuri inventasem ”epifanigramele”. Plecând de la epifanii (arătare Divintatii sub o forma mai mult sau mai puţin simbolică – vezi şi epifenomen : un fenomen secundar care însoţeşte un fenomen esenţial) ; prin transfer semantic : ”epifanigramă” - ceva care îţi atrage atenţia că în spatele său se întâmplă altceva esenţial. Ca, de exemplu, visezi cu ochii deschişi că peste un timp te vei întâlni cu o persoană (o şi vezi cum arată dar pe care nu ai cunoscut-o niciodată) care va juca un rol deosebit în viaţa ta ; şi lucru chiar se întâmplă.
De data asta ”aforema” (de asemenea inventată de subsemnatul) ar vrea să sugereze că în spatele unui enunţ, mai mult sau mai puţin aforistic, meditaţia (Zen de care încerc să mă apropii, dar şi de alte tipuri) îţi produce un ”ínsight” cu totul neaşteptat ca şi rezolvarea unui koan. Că reuşesc (sau nu) să scot ”aforeme” ca lumea, este cu totul altceva. Principalul este că mă straduiesc. Ca în perioada în care am locuit într-un oraş din provincie. Când aveam un cunoscut director la ”Legume şi fructe”. Şi de câte ori îl vizitam la servici era luat la rost de şefii din Bucureşti că nu îşi face planul. Răspunsul invariabil era : ”Mă străduiesc, tovarăşu’ Cutare, mă strduiesc ! ”. În ajunul unui An Nou, făcându-i o vizită, îşi strânge rapid lucrurile şi-mi zice : Hai, că dau de băut !. Cu ce ocazie ? Am primit de la Centru o primă. Păi ţi-ai făcut planu’ ?. Nu, da au văzut că m-am străduit !
Daca este vorba despre o experienta asemanatoare si increzator fiind ca nu era faza cu zmeul care-l baga in pamant pana la brau pe fat-frumos as fi interesat sa aflu care-i sursa. Multam de feed-back.
offtopic: virgil, cum pot face să pun mîna pe poze și filmări de la virtualia aia din iunie 2007? cred că-s singurele mele poze pletos, tare aș vrea să mă mai admir oleacă
ontopic: să mergeți la virtualia că e fain și se poate ridica oricine să citească orice, nu e refuzat nimeni din sală, plus că am văzut la altă ediție crăciunițe cu fustițe
Adriana, tu ai un darul de a vedea acolo unde puțini văd.Acest har este dublat de erudiție și sensibilitate. În legatură cu oprirea la mâna violet, te-aș ruga să pășești cu încredere pe tărâmul tenebros al strofelor următoare la sfârșitul cărora : "fantoșa începu să rânjească pășind peste capetele rase ale ochilor negri" E prima oară când mă citez, dar promit să nu mai fac. Mulțumesc pentru atenta citire, cuvintele frumoase și te mai aștept !
nici eu nu mă simt a fi eu în acest poem, Aranca. poeme de pe hermeneia sunt toate recente, dar, așa cum atent observai, exersez. în ceea ce privește asociarea dintre iluzii și iad, cred că una din pedepsele iadului este aceea de a ne crea iluzii, binențeles, dacă într-adevăr crezi în așa ceva. un fel de inorog, unicorn transformat în cerber. Voi cei ce intrați, lăsați orice speranță...
uite, atașez și forma inițială, chiar te rog să-mi spui dacă ți se pare că „osatura” (ca să-i spunem așa) lirică a acestui text s-a schimbat ori în ce măsură
deci;
pe atunci, mama avea o voce în care
mă cuibăream ca o pisică udă,
întoarsă din primele ei escapade.
uneori mă lua strâns în brațe și nu prea știam ce să facem
cu timpul tors prin casele străine.
încerc să îmi aduc aminte cum râdea.
dar știu bine că tăcerile ei
aveau gustul feliei crocante
și-a untului proaspăt lăsat dimineața pe masă.
scuza-ma bobadil dar nu am inteles ce vrei sa spui. nu faci decit fandari evazive. originalitatea nu trebuie dovedita. ci lipsa ei. pe care tu ai invocat-o. deci, te rog, arata-mi citatele. dar te rog, fara formulari generale. in ce priveste dictionarul tu esti cel care ai afirmat ca este nevoie de el. de vreme ce nimeni nu a mai reclamat asta cred ca este la mintea cocosului ca te refereai la tine. hai sa nu ne jucam cu cuvintele.
despre ultima fraza nu am sa ma pronunt. oamenii cind nu mai au argumente dau cu ce apuca. jenant.
Atentie la final: "împreună eram numai când apăsam pe durere/ să nu mai curgă". Gasit, in mod fericit, pentru text ca un "tot". Numai din inapetenta mea pentru "analiza" nu pot acorda o "penita". Drept care imi cer scuze autoarei.
Francisc, daca sint secvente care iti plac, nu poate decit sa ma bucure. Inseamna ca, pe undeva se vede un progres. Orice text e perfectibil in masura in care in care exista argumente pertinente. A te crampona de imperfectiuni, dincolo de atitudine, face parte din recuzita criticii comune. Orice semn care da dovada de pertinenta ma ajuta sa evoluez, chiar daca tu vezi in nevoie de comunicare un fel de a apela la mila celorlalti. Cit despre partea a doua a comentariului tau, daca te ajuta cu ceva, esti iertat. Mergi in pace, eu nu am nici o putere, dar, daca as fi vreun pui de editor, cu siguranta nu te-as uita.
Ideea textului este generoasă, realizarea translației dinspre particular spre universal, e manifestă, însă modalitatea stilistică prin care le exprimați nu este poate cea mai potrivită.
Ela, bineînțeles că nu deranjează întrebările firești, și știu că iubești magnoliile; și eu :-) Dar chiar nu știu (și nu cred) că sunt magnolii, sau, dacă sunt, nu e o specie de magnolie pe care s-o mai fi văzut vreodată. Uite, am să pun și poza inițială... mi-ai dat o idee. Ce vroiam eu să spun este că o floare este în sine o minune suficientă, în fața căreia întrebarea (dacă este să fie întrebare) nu este decât una. Cât despre "imediat", ia-o așa: eu am simțit așa, lasă-te puțin pe mâna poeziei acesteia, cât ești aici. PS uuuf, nu știi să ții un secret :-) Nu ai pentru ce.
Pentru atmosfera atit de naturala schitata doar din citeva gesturi cit se poate de firesti. Un poem senzitiv care incepe si se termina cit se poate de uman. Poate sfirsitul lumii mi s-ar parea putin banal, insa cred ca isi are locul sau intr-un cotidian compus in aparenta simplu, dar perfectionat prin detaliu. Iar finalul acela se aseaza excelent peste ghemuirea alcalina sub patura.
multam' pt. aprecieri, teodor. ma bucura cand cititorul rezoneaza cu scrierea si mai ales cand promite ca mai revine :)) daca reuseam sa elimin cumva "ne"-uri aia, imi placea chiar si mie scriitura:))
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Da, Paul, iată ,,versurile începute ieri" cum spuneai în poemul precedent :)
S-a meritat să fie terminate. La prima citire liberă, abia am descifrat ultimul vers din cauza unui plâns care m-a surprins. Versurile de mare forţă şi imaginile sugestive mi-au strecurat un dor mare de tinereţe, de liceu, de vremea primelor îndrâgostiri. Nu ştiu de ce, când e vorba de amintirile din liceu, ne amintim cu drag zilele de toamnă.
La a nu mai ştiu câta citire, observ tehnica prin care sentimentul acesta copleşitor uneori, dorul, este bine dozat, discret sugerat.
Încerc să fac o legătură între titlu şi poem, caut fructele din text...la un moment dat tresar la versul ,,strivită și lipsită de rost îmi simt
tinerețea"...Oare ai fi vrut-o cu mai mult rod? Dar nu e plină ea de pere galbene? de struguri... de amintiri, de prieteni, de poezie, de El, cel care le înţelege pe toate? Smochinul nu trebuie tăiat, are atâta rod! :)
La final spun din nou ca tine: uneori plânsul de dor e ca atunci când ,,a murit cel mai drag om de pe pământ".
Pentru forţa poemului, pentru toată ideatica lui, pentru impactul asupra lectorului, mai exact asupra mea, aş vrea să evidenţiez acest poem împreună cu felicitări şi mulţumiri, Paul.
Aa! Nu am înţeles ce e cu vorbele ruseşti :) Or fi vorbe neînţelese ( atunci mai bine erau turceşti ), sau poate sunt un ,,link" către una din limbile străine învăţate în liceu, sau..sau... :)
pentru textul : eu mă închin în fața pomului cu fructe deÎn sfârșit găsesc ceva interesant, într-un poem, despre țigară: "țin o țigară ca pe o lunetă vreau să descopăr prin ea sensul unic" Dar nu și rostul strofei a treia.
pentru textul : Nicht hinauslehnen decorect, fara "usor" e mai usor:) cat despre efectul ala "nocturna - adolescent - pastel" tare mi-ar placea sa stiu cum am ajuns la el:) multam de citire!
pentru textul : mai bine târziu deLucian, ai intuit corect, e vorba de două ecuații ale timpului, poetice, desigur, dar logice. La mine totul e logic. Și funcții logaritmice. Cândva o să le desenez. Cred că poartă orgoliul lui epsilon. Pentru că, oricât de mic ar fi epsilon, tot există. Mulțumesc.
pentru textul : tattoos deda Ioana, ai dreptate. simteam ca e ceva aiurea acolo si am avut o ezitare cind am pus acele versuri dar fiind prea "inginer" cautam o explicatie si nu eram gata sa modific fara sa o am. iata ca a venit "inginerul de scena" si m-a convins
pentru textul : winter love II deDa, dragul meu aalizeei, am sa ma dau si eu poet acum si am sa iti spun ca nu e dat oricui sa imi poata intelege si cu atit mai putin simti textele. In ce priveste maciucile, ce sa iti spun... Banuiesc ca fiecare cu perspectiva lui. Daca tie incertul "neaceeasi" sau "umbrele" sau "palimpsest" iti sugereaza ideea de maciuci ma gindesc ca esti un tip voinic caruia ii plac maciucile. Pina de curind nu am reusit sa mi te imaginez asa dar uite ca omul se mai schimba. Maciuci zici... hmm p.s. a se citi cam asa: "umbrele orelor reprezinta un palimpsest peste urmele noastre de sare"
pentru textul : mate blues deŞi eu am mai spus-o şi cu alte ocazii - nu cred că în poezie este loc pentru filosofie imanentă. Nici pe lângă ea. Lirismul are deja filtrul său criptic, iar caracterul ezoteric al filosofiei, pus peste primul, este dăunător.
Asta nu înseamnă însă că n-am înţeles demersul d-voastră sau nu apreciez timpul şi efortul. Numai că nu cred că un text trebuie analizat/ interpretat sau simtit atât de... intelectual.
"Este „boala” autorului – pe care am semnalat-o şi cu alte ocazii - de a prezenta, la nivel de text ca întreg, o interpretare precisă" - legat de această idee, din nou - am mai spus-o: eu nu mizez pe ambiguitatea excesivă. Ba mai mult, o consider o primă voce a poetizării, un instrument al poeziei supradimensionate. Dacă aş vrea să spun tot şi în acelaşi timp nimic, aş lăsa foaia goală, iar citititorul i-ar umple golurile după chipul şi asemănarea lui. De accea, prefer o ambiguitatea firească, necesară şi suficientă.
În rest, încet, încet, încep să cred că cititorul are întotdeauna dreptate.(în măsură în care este un cititor capabil). Aşadar, de acord, textul e slab. Sau bun de aruncat.
Multumindu-vă pentru atenţie, o seară bună!
pentru textul : Nu se mai întorc, întorsule suflet dein prima strofa m-ai adus pe mine cititor prea repede de la inaltimea acoperisurilor sub fusta de in. eu cred ca versurile de inceput ar sta bine la finalul strofei.
pentru textul : fata care scrie pe boabe de orez dem-am lasat purtata de vers in atmosfera evocata cu nostalgie , cu picatura aceea indurerata pe care eu o regasesc mereu in textele tale (poate ma insel, posibil) si am gasit punctul de lumina, de pace aici, mi-a placut tare mult - "cădea lumină printre viţe peste cântecul încolţit pe buza de sus"...
pentru textul : când stele sunt o mie deaceasta poezie mi-a placut mult mai tare decat multe altele. momentan, nu cred ca e nevoie sa explic "de ce-ul". pot doar sa spun ca vobrsti de o iubire cum nu s-a mai vazut. :)
pentru textul : amanta mea supraponderală de...îmi exprimasem, recent, afinitatea mea neîngrădită față de cel ce sta "La curțile dorului". regăsesc în modul tău de a comenta, așezat, tihnit, ceva din lirismul lui, ceva din rămânerea într-o lume magică. sau poate aspirația la una de acest fel. îmi face bine să știu că îți place, și felul de a o spune. cât despre "legământ", da. dar Cineva spunea, pare-mi-se: "cine nu este cu Mine, este împotriva Mea". deci, oareșce războiuț, tre să fie, nu?:) (întrebare retorică)
pentru textul : Cândva dePe vremuri inventasem ”epifanigramele”. Plecând de la epifanii (arătare Divintatii sub o forma mai mult sau mai puţin simbolică – vezi şi epifenomen : un fenomen secundar care însoţeşte un fenomen esenţial) ; prin transfer semantic : ”epifanigramă” - ceva care îţi atrage atenţia că în spatele său se întâmplă altceva esenţial. Ca, de exemplu, visezi cu ochii deschişi că peste un timp te vei întâlni cu o persoană (o şi vezi cum arată dar pe care nu ai cunoscut-o niciodată) care va juca un rol deosebit în viaţa ta ; şi lucru chiar se întâmplă.
De data asta ”aforema” (de asemenea inventată de subsemnatul) ar vrea să sugereze că în spatele unui enunţ, mai mult sau mai puţin aforistic, meditaţia (Zen de care încerc să mă apropii, dar şi de alte tipuri) îţi produce un ”ínsight” cu totul neaşteptat ca şi rezolvarea unui koan. Că reuşesc (sau nu) să scot ”aforeme” ca lumea, este cu totul altceva. Principalul este că mă straduiesc. Ca în perioada în care am locuit într-un oraş din provincie. Când aveam un cunoscut director la ”Legume şi fructe”. Şi de câte ori îl vizitam la servici era luat la rost de şefii din Bucureşti că nu îşi face planul. Răspunsul invariabil era : ”Mă străduiesc, tovarăşu’ Cutare, mă strduiesc ! ”. În ajunul unui An Nou, făcându-i o vizită, îşi strânge rapid lucrurile şi-mi zice : Hai, că dau de băut !. Cu ce ocazie ? Am primit de la Centru o primă. Păi ţi-ai făcut planu’ ?. Nu, da au văzut că m-am străduit !
Mulţumit de răspuns ?
pentru textul : (3) Aforeme deDaca este vorba despre o experienta asemanatoare si increzator fiind ca nu era faza cu zmeul care-l baga in pamant pana la brau pe fat-frumos as fi interesat sa aflu care-i sursa. Multam de feed-back.
pentru textul : schiță deofftopic: virgil, cum pot face să pun mîna pe poze și filmări de la virtualia aia din iunie 2007? cred că-s singurele mele poze pletos, tare aș vrea să mă mai admir oleacă
ontopic: să mergeți la virtualia că e fain și se poate ridica oricine să citească orice, nu e refuzat nimeni din sală, plus că am văzut la altă ediție crăciunițe cu fustițe
pentru textul : Poezie şi pişcoturi în târgul Ieşilor, înainte de solstiţiu deAdriana, tu ai un darul de a vedea acolo unde puțini văd.Acest har este dublat de erudiție și sensibilitate. În legatură cu oprirea la mâna violet, te-aș ruga să pășești cu încredere pe tărâmul tenebros al strofelor următoare la sfârșitul cărora : "fantoșa începu să rânjească pășind peste capetele rase ale ochilor negri" E prima oară când mă citez, dar promit să nu mai fac. Mulțumesc pentru atenta citire, cuvintele frumoase și te mai aștept !
pentru textul : roșu-vânare de vânt denici eu nu mă simt a fi eu în acest poem, Aranca. poeme de pe hermeneia sunt toate recente, dar, așa cum atent observai, exersez. în ceea ce privește asociarea dintre iluzii și iad, cred că una din pedepsele iadului este aceea de a ne crea iluzii, binențeles, dacă într-adevăr crezi în așa ceva. un fel de inorog, unicorn transformat în cerber. Voi cei ce intrați, lăsați orice speranță...
pentru textul : Portretul paznicului iluziilor deMarga Stoicovici, asta de poate rezolva ușor.
uite, atașez și forma inițială, chiar te rog să-mi spui dacă ți se pare că „osatura” (ca să-i spunem așa) lirică a acestui text s-a schimbat ori în ce măsură
deci;
pe atunci, mama avea o voce în care
mă cuibăream ca o pisică udă,
întoarsă din primele ei escapade.
uneori mă lua strâns în brațe și nu prea știam ce să facem
cu timpul tors prin casele străine.
încerc să îmi aduc aminte cum râdea.
dar știu bine că tăcerile ei
pentru textul : felie crocantă deaveau gustul feliei crocante
și-a untului proaspăt lăsat dimineața pe masă.
scuza-ma bobadil dar nu am inteles ce vrei sa spui. nu faci decit fandari evazive. originalitatea nu trebuie dovedita. ci lipsa ei. pe care tu ai invocat-o. deci, te rog, arata-mi citatele. dar te rog, fara formulari generale. in ce priveste dictionarul tu esti cel care ai afirmat ca este nevoie de el. de vreme ce nimeni nu a mai reclamat asta cred ca este la mintea cocosului ca te refereai la tine. hai sa nu ne jucam cu cuvintele.
pentru textul : Pe străzile Ballinei dedespre ultima fraza nu am sa ma pronunt. oamenii cind nu mai au argumente dau cu ce apuca. jenant.
profitind de erata /oferit penita/, raspund simplu: ai dreptate. imi cer scuze virgil pentru toate interventiile mele de aici.
pentru textul : cîntec pentru ploaie defie
pentru textul : aer rupt demodific, după păreri.
merci Silvia, Adrian pentru lectură şi sfaturi.
Atentie la final: "împreună eram numai când apăsam pe durere/ să nu mai curgă". Gasit, in mod fericit, pentru text ca un "tot". Numai din inapetenta mea pentru "analiza" nu pot acorda o "penita". Drept care imi cer scuze autoarei.
pentru textul : mâna lui rezema liniștea deFrancisc, daca sint secvente care iti plac, nu poate decit sa ma bucure. Inseamna ca, pe undeva se vede un progres. Orice text e perfectibil in masura in care in care exista argumente pertinente. A te crampona de imperfectiuni, dincolo de atitudine, face parte din recuzita criticii comune. Orice semn care da dovada de pertinenta ma ajuta sa evoluez, chiar daca tu vezi in nevoie de comunicare un fel de a apela la mila celorlalti. Cit despre partea a doua a comentariului tau, daca te ajuta cu ceva, esti iertat. Mergi in pace, eu nu am nici o putere, dar, daca as fi vreun pui de editor, cu siguranta nu te-as uita.
pentru textul : Misericordiae deIdeea textului este generoasă, realizarea translației dinspre particular spre universal, e manifestă, însă modalitatea stilistică prin care le exprimați nu este poate cea mai potrivită.
pentru textul : Aproape de cer demersi, bătrânetrăgător. are el ceva textul ăsta, probabil. o amintire profundă însă nu. o senzație se pare că da. ne mai citim.
pentru textul : epistolă pentru iarnă desă mă votez pe mine în ideea că nu mă votează nimeni!
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” dedar mă bucur că ţi-am aflat părerea, dragă Nuţa.
Ela, bineînțeles că nu deranjează întrebările firești, și știu că iubești magnoliile; și eu :-) Dar chiar nu știu (și nu cred) că sunt magnolii, sau, dacă sunt, nu e o specie de magnolie pe care s-o mai fi văzut vreodată. Uite, am să pun și poza inițială... mi-ai dat o idee. Ce vroiam eu să spun este că o floare este în sine o minune suficientă, în fața căreia întrebarea (dacă este să fie întrebare) nu este decât una. Cât despre "imediat", ia-o așa: eu am simțit așa, lasă-te puțin pe mâna poeziei acesteia, cât ești aici. PS uuuf, nu știi să ții un secret :-) Nu ai pentru ce.
pentru textul : no memory deScuze, dar nu inteleg despre ce corecturi este vorba. Poti detalia?
pentru textul : poemele mele dePentru atmosfera atit de naturala schitata doar din citeva gesturi cit se poate de firesti. Un poem senzitiv care incepe si se termina cit se poate de uman. Poate sfirsitul lumii mi s-ar parea putin banal, insa cred ca isi are locul sau intr-un cotidian compus in aparenta simplu, dar perfectionat prin detaliu. Iar finalul acela se aseaza excelent peste ghemuirea alcalina sub patura.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni I demultam' pt. aprecieri, teodor. ma bucura cand cititorul rezoneaza cu scrierea si mai ales cand promite ca mai revine :)) daca reuseam sa elimin cumva "ne"-uri aia, imi placea chiar si mie scriitura:))
pentru textul : iubire în stil modern deniciun.
prea obosita pentru un alt comentariu, dar revin.
pentru textul : This ain't a love song dePagini