Acum nu as vrea ca aceasta talentata (si o spun cu mana pe inima) autoare sa zica: uite mosii astia doi si-au dat mana pe pagina mea ca sa-mi treaca din cheful de ras cand se incaiereaza ei intre ei ca mosii din muppets! Adevarul e Roxana, si il marturisesc aici o singura data si gata ca am zambit amar la replica aceea a ta vis-a-vis de disputele mele cu Virgil si stii la ce m-am gandit? Ca intotdeauna copilul spune ca imparatul e gol, stii povestea nu? Dar ce nu se spune in povestea aia mai departe este ce s-a intamplat cu copilul cand s-a facut mare. Asta deja nu mai e aceeasi poveste... Revenind la text, tu ai o problema sa tii cititorul in text, ar trebui sa exersezi mai multe procedee narative decat folosesti la ora actuala. Trebuie sa pornesti de la premisa ca ceea ce spui nu trebuie spus asa cum iti vine tie sa o spui de prima data, ci altfel (si ma refer strict la proza). Acest altfel il vei lua din multe exercitii de lectura cu voce tare a textelor tale in fata unei audiente, you choose who. Apoi vei mai vedea. Succes la scris si mai putin la facut misto cu boticul in cana cu laptic. Cu drag, Andu
Nuta as fi eliminat in locul tau daca as fi la prima recitire cacofonia cacastrofala din "ca ciresele". Asta pana sa apucam vorbim aici despre detalii fine de tipul celor inteligent subliniate de Virgil. Andu P.S. Mie asta imi spune ca nu recitesti suficient de atent ceea ce scrii, pe viitor nu ar strica sa o faci...Si te rog sa nu corectezi acolo ca sa nu ma lasi "in aer", ok?
Dorința Aș vrea să-mi amintesc părul tău dimineața, gustul așteptat al micului dejun și-al desfătării de-amiază. Brațele tale erau zid de cetate, pătura serii mirosea a somn, noaptea a ochi nedormiți, iar culoarea din colț spre care mă părăseai am înțeles-o târziu bănuiesc. toți îți spuneau mama atunci când privindu-mă pe chipul tău soarele răsărea.
Ela, poate mai degrabă e o cufundare în umbre, în vortexul gândului, acolo unde găsești suprema liniște. Sunt doar 2 fonturi, dar poate că e deja prea mult doi, atunci când liniștea indică, de fapt, Unul. Voi ține cont de observațiile tale. Mulțumesc pentru gând.
Da, dragul meu aalizeei, am sa ma dau si eu poet acum si am sa iti spun ca nu e dat oricui sa imi poata intelege si cu atit mai putin simti textele. In ce priveste maciucile, ce sa iti spun... Banuiesc ca fiecare cu perspectiva lui. Daca tie incertul "neaceeasi" sau "umbrele" sau "palimpsest" iti sugereaza ideea de maciuci ma gindesc ca esti un tip voinic caruia ii plac maciucile. Pina de curind nu am reusit sa mi te imaginez asa dar uite ca omul se mai schimba. Maciuci zici... hmm p.s. a se citi cam asa: "umbrele orelor reprezinta un palimpsest peste urmele noastre de sare"
revin aici pentru că vreau să-ți las ceva la fel de frumos ca acest poem al tău. asta să fie oare muzica care ne escaladează simțurile?:) http://members.aol.com/Profondo75/lasoli.htm Madim
Cred că a doua variantă e mult mai reușită, e mai cursivă, curge mai limpede. Îmi place. Am văzut că e o modă să se scrie cu majuscule și semne de punctuație. Sunt demodată... :)
Te rog Ela sa-mi acorzi si mie sansa de a intelege ceea ce trancede pragul acela al trairilor/ideilor despre care vorbesti... eu am receptat atat cat ma duce mintea mea ingusta... ti-as fi recunoscator daca mi-ai raspunde explicitand ceea ce ai vrut sa ne transmiti. P.S. Si eu ma amuz de siteurile acelea cu tarotul dar am parcurs cateva linkuri cautand reprezentari ale tarotului egiptean si de acolo mi-a venit comparatia :)
la experiment de la bun început, trebuia aruncat şi la şantier? Sincer Mariana, şi eu aş arunca toate haikurile tale nu la şantier, le-aş trimite la morgă. Şiş domnule, dacă şi moderatorii au ajuns chirurgi (ca să nu zic măcelari) pe situl ăsta...
urmarind filmul Sunshine ceva a ramas neterminat in mine...filmul este drama unor oameni de stiinta plecati sa salveze soarele care era pe moarte, completat de un soundtrack superb al lui John Murphy (da, filmul este britanic..;))...in fine, daca te intereseaza the trailer is here: http://www.youtube.com/watch?v=YZ2-xR54UDU
despre rindurile de mai sus, doar light verse, deci un fel de foreplay poetic..cu accent pe mortalitate individuala si tangenta la orice soare ne alegem: interior, exterior si, posibil chiar si californian..:)
mate, coaste sani, pleoape... dupa acel indeterminat "ei" Virgil coloreaza perspectica in detalii pregnant anatomice/antinomice dar si simbolice... eu as fi spus vintre in loc de mate (capata astfel nuante magice) si tîțe in loc de sani (e prea tehnic termenul de san, prea dulceag) pastrand sensul primar dar conturand o tușă arhaică. Pleoapele sunt foarte importante pentru ca datorita lor ochiul nu devine un sclav al luminii ci isi gaseste ragaz sa se intoarca inspre sine. Frumoasa imaginea "marelui bulgar de sare", numit asa de pompos, poate usor ironic la adresa Marelui Arhitect al Universului ori poate a Marelui Anonim (ca tot a ajuns discutia la Blaga). Cu siguranta drobul de sare si povestea sa spun mai multe decat am vrea sa credem la o prima vedere.
Alma, am inteles Perfect ceea ce ai scris. Gindeste-te ca toate poeziile tale din ultimele 6-7 luni cel putin, indiferent unde le-ai postat, seamana intre ele. La fel seamana si ale altor cunoscuti ai nostri, indiferent de nume. Acest lucru e bun, fiindca se poate recunoaste un autor dupa stilul lui, dar e si rau - in caz ca se poate spune rau - fiindca nu iese din matca, din lirica lui, ca sa folosesc tot expresia ta (desi Mihai Leoveanu, de ex., isi pastreaza lirica si stilul de mult timp). Asta e o discutie care se poate continua la nesfirsit. Pe de alta parte, am si poezii care nu seamana deloc, dar deloc intre ele. Sau nu seamana cu cele postate in ultimul timp. Apropo de volum, cind va mai fi sa fie, fii sigura ca inainte de a fi publicat se vor observa toate cele necesare inainte de aparitia lui. Si tot apropo de volum - in offtopic acum - cineva iti va aduce primul volum, zilele acestea. Sper sa poti citi poeziile, fara reprosul ca seamana intre ele si ca nu am adus nimic nou, conform necesitatii tale de nou. Nu e nevoie de mai multe explicatii din partea ta acum, fiindca am inteles destule.
Cred ca poemul contine un echivoc prea frust exprimat, copilareste. In rest e ecologic, curat, insa cum spunea cineva "mai e mult pana departe"... si asta e de bine. Aceasta stangacie mi-a placut, Andu
un comentariu aşa de liric. toamna este un anotimp despre care am scris cel mai mult. are ea ceva cu mine, nu ştiu, mi se aşază în palma dreaptă, zănateca, şi nu mă lasă până nu storc picături de cerneală ca strugurele copt.
mulţumesc, Nicholas.
Mai întâi de toate, sper ca aceste rânduri să nu te găsească surd, nu că ai citi cu urechile, dar poate vei dori să pui pe oareşcine să-ţi citească această filipică, să te simţi ca un conte lungit între (i)ele, spărgând struguri muiaţi în sos de migdale şi accesând Hermeneia. Aşadar, dragul meu posibil surd:
află că am luat la purtător neuronal semnul antibormaşină şi mi-am achiziţionat una bucată. Una bucată de tir plin. Sincer şi complet onest şi corect să-ţi spun, m-am codit cum se codeşte craiu' la-nsurătoare timp de câteva zile + v'o două săptămâni - să i-l lipesc mârlei pe uşă, să nu i-l lipsesc, să i-l lipsesc, să ma atârn de tavan... Pentru că de ce din ce motiv: datorită din cauza faptului că, imediat după primirea scrisorii tale (pe care am simţit-o ca pe a doua venire a mântuitorului şi pe care am sărutat-o stând în genunchi, cu moaca spre răsărit, cum am mai sărutat numa' la 13 ani, când m-a pus Vivina, în vie, să-i pup rotulele, prin ştrampi, vreo patru ceasuri, de mi-am făcut un bot cât Cheetah ) , imediat după scrisoarea ta, spuneam, mi-am luat un rânjet de asin mângâiat dupa ceafă, mi-am pus cămăşa de duminică, m-am dat din urechi până-n călcâie cu agheasmă, mi-am îndesat o legătură de usturoi în chiloţi şi am tăbărât la uşa ţopârlanului comunist, adică a ucigaşului de ciocan, scăriţă şi nicovală. Mi-a deschis şi m-am mirat până la stupefacţie uluită că, de data asta, nu mai era în bipu' gol şi nu se mai scărpina în icsicselul plin, ci era aproape decent: chilot tip zeghe Jilava, care cădeau elegant până sub genunchi, maiou tip tractor U650, cu "anchior" galben, iar din pieptul său răsărea neterminatul peisaj al lui Grigorescu - Pădure cu mistreţii morţi. Zâmbea apocaliptic şi, între trei coji de răsărită pe care mi le-a tuflit între ochi, m-a intrebat ceva aproape inteligibil. Cum era prea târziu să fug, iar zborul prin geamul de pe casa scării mi se părea oarecum riscant, m-am mulţumit să-i laud tonusul, să-i spun că ultima partitură după Vivaldi îi iese nemaipomenit atunci când o începe la trei de noapte. Apoi, numai şi numai ca să-mi dovedesc restul infim de bărbăţie şi puterea de încasare, am adus vorba de semnul despre care mi-ai spus. După numai cinci vorbe şi trei interjecţii din partea mea, târla s-a prins ce şi cum si mă aşteptam la o dură discuţie contradictorie, cu argumente aristotelice, de tipul cosmosului mitizat, despre utopia libertăţii din perspectivă metafizică, despre defragmentarea logosului ideilor înnăscute, până la discrepanţa dintre cotitura lingvistică şi aparenta lipsă de nevoie a limbajului în arta castraveciorilor în oţet. Numai că totul s-a terminat mult mai paşnic: fleoşc, fleoşc, bum, bum! Dârla mi-a aplicat, destul de subversiv, două palme peste gât şi două nucleare dorofteice sau butice în ochiul stâng, de-ţi scriu acum cu lupa. I-am mulţumit pentru timp şi am plecat legănatu.
E de prisos, dragul meu Sebi, să-ţi mai scriu că n-am mai putut să stau în propria mea casă şi m-am mutat în tir, tir care e luat cu chirie şi-l mai am la dispoziţie trei zile, M-am culcat printre acele semne îmbrăţişând, destul de mămos, bucăţile de carton. N-am abandonat nicio secundă lupta. Când m-am trezit, i-am dat unui puşti 5 lei, de acadele, ca să-i bage jigodiei, pe sub uşă, un semn de ăla. A venit înapoi, mi-a arătat 50 de lei, m-a intrebat dacă am idee de unde-i are, apoi a scos o praştie şi mi-a spart geamul de la bucătărie. M-am strecurat eu însumi (că fie-s curajos din cale-afară, fie a început să-mi placă bătaia) până la pragul dobitocului, şi i-am umplut uşa de cercuri roşii. Ah, nu vreau să-ţi spun ce orgasm de linişte mi s-a pogorât din urechi, ce satisfacţie (mu)zeistică am avut... A doua zi mi-a explodat butelia.
Azi noapte, chiar când îţi scriam acest bocet, fiind în tir, am îngheţat. Cataclismul metalic se auzea din podea. Până să fiu în stare să raţionez din nou, s-a ivit ţestosu' mârlanului, purtat de o rânjeală demonică şi ştirbă. Apoi, ca Lucifer din fundul iadului, a apărut şi bormaşina rotindu-şi halucinant limba oţelită. N-am mai auzit decât "mi-era frică să nu mori, ţi-am făcut aerisire".
Acum bat străzile, e 4 de noapte ori de dimineaţă, şi mă gândesc că nu mai am decât o soluţie, cea mai inumană cale de apărare pe care am sperat să n-o pun în practică niciodată: mă voi propti în uşa lui, îmi pun armură şi coif, şi încep să-i recit din Adrian Păunescu. Dacă nici aşa nu crapă râia, înseamnă că nu există Dumnezeu.
Acum te las, sper să te regăsesc în toate urechile.
Dihania, nu a fost nici un abuz. Ti-am raspuns chiar si eu sub text. Nu inteleg de ce continui sa te porti infantil si sa jignesti in loc sa corectezi textul.
e o licenta iesita din comun "pereți de chirpici buganvilii "...ar suride orice constructor... despre Buguenvilia (in engleza) sau Bougainvillea aglabra (latina) ca planta, numai de bine...insa chirpici buganvilii... despre avon, o fi nova si v-a produs fascinatie, dar sincer nu merita, asta vorbind din punct de vedere comercial... din punct de vedere al textului, mai trebuie realmente lucrat...
Andu, păi atunci de ce mai urezi "la mulţi ani", că nu vreau să scriu "tot aşa"... de împleticit. sper să scriu şi mai bine :)! (sau poate nu este pentru mine această urare?!).
oricum, îţi mulţumesc pentru faptul că te afli aici la final de an, prilej cu care, dă-mi voie să-ţi urez toate cele bune, bucurii şi inspiraţie maximă.
La mulţi ani!
Multumesc pentru prima sugestie, voi incerca sa modific, am nevoie de putin timp sa vad cum. Legat de partea a doua a comentariului... nu inteleg de ce va macina atata ca nu vreau sa scriu in vers alb. V-am comunicat deja ca nu am vreo pretentie mai mult sau mai putin literara, stiti bine cum scriu, daca nu va convine nu intrati pe textele mele. Ialin
Ma bucur ca tineti in mana romanul lui Serban.
Datorita furtunilor din ultimele zile, n-am putut utiliza internetul. In perioada verii, locuiesc în casa mea de la tara, cu o curte largă şi cu o livadă frumoasă (dar şi cu nucul dintr-o tableta postata, mi se pare, si aici), unde am jumatate din cele vreo cinci mii de volume ale bibliotecii mele, un superb motan galben si doi caini (unul foarte batran, care, probabil, va muri peste cateva luni). Fulgerele teribile au provocat fluctuaţii de tensiune si mi-au afectat calculatorul, asa ca abia azi, dupa vreo sase zile fara internet, reusesc, cu bucurie, sa va regasesc pe site.
E un mic roman în ceea ce va spun. Casa in care ma aflu a fost construita de bunicul sotiei mele, care a fost logofat boieresc. In 1967, cand americanii coborau pe luna, am urmnarit evenimentul la televizor, intr-un sat invecinat, deoarece aici, unde ma aflu, nu se introdusese curentul electric (se va intampla asta in 1968). Acum am cablu tv si internet. Dincolo de toate nenorocirile care ni se intampla (inclusiv incriminarea presei ca element de vulnerabilizare a sigurantei nationale), e bine.
Sper sa va placa romanul lui Serban. Astept cu interes ce veti scrie despre el.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Acum nu as vrea ca aceasta talentata (si o spun cu mana pe inima) autoare sa zica: uite mosii astia doi si-au dat mana pe pagina mea ca sa-mi treaca din cheful de ras cand se incaiereaza ei intre ei ca mosii din muppets! Adevarul e Roxana, si il marturisesc aici o singura data si gata ca am zambit amar la replica aceea a ta vis-a-vis de disputele mele cu Virgil si stii la ce m-am gandit? Ca intotdeauna copilul spune ca imparatul e gol, stii povestea nu? Dar ce nu se spune in povestea aia mai departe este ce s-a intamplat cu copilul cand s-a facut mare. Asta deja nu mai e aceeasi poveste... Revenind la text, tu ai o problema sa tii cititorul in text, ar trebui sa exersezi mai multe procedee narative decat folosesti la ora actuala. Trebuie sa pornesti de la premisa ca ceea ce spui nu trebuie spus asa cum iti vine tie sa o spui de prima data, ci altfel (si ma refer strict la proza). Acest altfel il vei lua din multe exercitii de lectura cu voce tare a textelor tale in fata unei audiente, you choose who. Apoi vei mai vedea. Succes la scris si mai putin la facut misto cu boticul in cana cu laptic. Cu drag, Andu
pentru textul : Csungy, tu știai? deNuta as fi eliminat in locul tau daca as fi la prima recitire cacofonia cacastrofala din "ca ciresele". Asta pana sa apucam vorbim aici despre detalii fine de tipul celor inteligent subliniate de Virgil. Andu P.S. Mie asta imi spune ca nu recitesti suficient de atent ceea ce scrii, pe viitor nu ar strica sa o faci...Si te rog sa nu corectezi acolo ca sa nu ma lasi "in aer", ok?
pentru textul : anotimpuri cu pălării vechi deDorința Aș vrea să-mi amintesc părul tău dimineața, gustul așteptat al micului dejun și-al desfătării de-amiază. Brațele tale erau zid de cetate, pătura serii mirosea a somn, noaptea a ochi nedormiți, iar culoarea din colț spre care mă părăseai am înțeles-o târziu bănuiesc. toți îți spuneau mama atunci când privindu-mă pe chipul tău soarele răsărea.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 15 depărerea mea este că textul acesta ar fi putut fi mult mai bun dacă ar fi fost mai concentrat și mai scurt
pentru textul : în cădere liberă deEla, poate mai degrabă e o cufundare în umbre, în vortexul gândului, acolo unde găsești suprema liniște. Sunt doar 2 fonturi, dar poate că e deja prea mult doi, atunci când liniștea indică, de fapt, Unul. Voi ține cont de observațiile tale. Mulțumesc pentru gând.
pentru textul : soliloquy dee rar
pentru textul : Série grise ou noire demarar
"muscat"
de har ... :)
e mult
mai des
un
nenufar...
mai sunt typo....textul lasa de dorit, la fel titlul.
pentru textul : Altă rugă în Grădina Ghetsimani deregret ca te deranjează opinia mea... din mînecă. dar asta e... nu toată lumea poate emite chestii inteligente...
pentru textul : Singurătate în doi; cu luna în piața romană. deIoana, te rog corectează, șterge subtitlul și adaugă dedesubtul poeziei: apărută în revista "Neliniști Metafizice", nr icsulescu. Ok?
pentru textul : Ana deDa, dragul meu aalizeei, am sa ma dau si eu poet acum si am sa iti spun ca nu e dat oricui sa imi poata intelege si cu atit mai putin simti textele. In ce priveste maciucile, ce sa iti spun... Banuiesc ca fiecare cu perspectiva lui. Daca tie incertul "neaceeasi" sau "umbrele" sau "palimpsest" iti sugereaza ideea de maciuci ma gindesc ca esti un tip voinic caruia ii plac maciucile. Pina de curind nu am reusit sa mi te imaginez asa dar uite ca omul se mai schimba. Maciuci zici... hmm p.s. a se citi cam asa: "umbrele orelor reprezinta un palimpsest peste urmele noastre de sare"
pentru textul : mate blues derevin aici pentru că vreau să-ți las ceva la fel de frumos ca acest poem al tău. asta să fie oare muzica care ne escaladează simțurile?:) http://members.aol.com/Profondo75/lasoli.htm Madim
pentru textul : Solitudine deCred că a doua variantă e mult mai reușită, e mai cursivă, curge mai limpede. Îmi place. Am văzut că e o modă să se scrie cu majuscule și semne de punctuație. Sunt demodată... :)
pentru textul : Scurtmetraj în aer liber deTe rog Ela sa-mi acorzi si mie sansa de a intelege ceea ce trancede pragul acela al trairilor/ideilor despre care vorbesti... eu am receptat atat cat ma duce mintea mea ingusta... ti-as fi recunoscator daca mi-ai raspunde explicitand ceea ce ai vrut sa ne transmiti. P.S. Si eu ma amuz de siteurile acelea cu tarotul dar am parcurs cateva linkuri cautand reprezentari ale tarotului egiptean si de acolo mi-a venit comparatia :)
pentru textul : secret revelation dela experiment de la bun început, trebuia aruncat şi la şantier? Sincer Mariana, şi eu aş arunca toate haikurile tale nu la şantier, le-aş trimite la morgă. Şiş domnule, dacă şi moderatorii au ajuns chirurgi (ca să nu zic măcelari) pe situl ăsta...
pentru textul : joacă de rime deurmarind filmul Sunshine ceva a ramas neterminat in mine...filmul este drama unor oameni de stiinta plecati sa salveze soarele care era pe moarte, completat de un soundtrack superb al lui John Murphy (da, filmul este britanic..;))...in fine, daca te intereseaza the trailer is here: http://www.youtube.com/watch?v=YZ2-xR54UDU
despre rindurile de mai sus, doar light verse, deci un fel de foreplay poetic..cu accent pe mortalitate individuala si tangenta la orice soare ne alegem: interior, exterior si, posibil chiar si californian..:)
glad to see ya!:p
pentru textul : Ra demate, coaste sani, pleoape... dupa acel indeterminat "ei" Virgil coloreaza perspectica in detalii pregnant anatomice/antinomice dar si simbolice... eu as fi spus vintre in loc de mate (capata astfel nuante magice) si tîțe in loc de sani (e prea tehnic termenul de san, prea dulceag) pastrand sensul primar dar conturand o tușă arhaică. Pleoapele sunt foarte importante pentru ca datorita lor ochiul nu devine un sclav al luminii ci isi gaseste ragaz sa se intoarca inspre sine. Frumoasa imaginea "marelui bulgar de sare", numit asa de pompos, poate usor ironic la adresa Marelui Arhitect al Universului ori poate a Marelui Anonim (ca tot a ajuns discutia la Blaga). Cu siguranta drobul de sare si povestea sa spun mai multe decat am vrea sa credem la o prima vedere.
pentru textul : sarea pămîntului deAlma, am inteles Perfect ceea ce ai scris. Gindeste-te ca toate poeziile tale din ultimele 6-7 luni cel putin, indiferent unde le-ai postat, seamana intre ele. La fel seamana si ale altor cunoscuti ai nostri, indiferent de nume. Acest lucru e bun, fiindca se poate recunoaste un autor dupa stilul lui, dar e si rau - in caz ca se poate spune rau - fiindca nu iese din matca, din lirica lui, ca sa folosesc tot expresia ta (desi Mihai Leoveanu, de ex., isi pastreaza lirica si stilul de mult timp). Asta e o discutie care se poate continua la nesfirsit. Pe de alta parte, am si poezii care nu seamana deloc, dar deloc intre ele. Sau nu seamana cu cele postate in ultimul timp. Apropo de volum, cind va mai fi sa fie, fii sigura ca inainte de a fi publicat se vor observa toate cele necesare inainte de aparitia lui. Si tot apropo de volum - in offtopic acum - cineva iti va aduce primul volum, zilele acestea. Sper sa poti citi poeziile, fara reprosul ca seamana intre ele si ca nu am adus nimic nou, conform necesitatii tale de nou. Nu e nevoie de mai multe explicatii din partea ta acum, fiindca am inteles destule.
pentru textul : downtown dehop, hop, apare şi don juan phoetus cu offtopic. scuzele sînt acceptate. mergi în pace.
pentru textul : când se crapă de ziuă, deun poem in care este definit, fin si atent, gandul cotidian feminin.
pentru textul : pink velvet deCred că textul ar trebui încadrat la traduceri/lingua.
pentru textul : Culori deCred ca poemul contine un echivoc prea frust exprimat, copilareste. In rest e ecologic, curat, insa cum spunea cineva "mai e mult pana departe"... si asta e de bine. Aceasta stangacie mi-a placut, Andu
pentru textul : și nici nu vei ști ba vei ști deun comentariu aşa de liric. toamna este un anotimp despre care am scris cel mai mult. are ea ceva cu mine, nu ştiu, mi se aşază în palma dreaptă, zănateca, şi nu mă lasă până nu storc picături de cerneală ca strugurele copt.
pentru textul : Vremuieşte demulţumesc, Nicholas.
Dragă Sebi,
Mai întâi de toate, sper ca aceste rânduri să nu te găsească surd, nu că ai citi cu urechile, dar poate vei dori să pui pe oareşcine să-ţi citească această filipică, să te simţi ca un conte lungit între (i)ele, spărgând struguri muiaţi în sos de migdale şi accesând Hermeneia. Aşadar, dragul meu posibil surd:
află că am luat la purtător neuronal semnul antibormaşină şi mi-am achiziţionat una bucată. Una bucată de tir plin. Sincer şi complet onest şi corect să-ţi spun, m-am codit cum se codeşte craiu' la-nsurătoare timp de câteva zile + v'o două săptămâni - să i-l lipesc mârlei pe uşă, să nu i-l lipsesc, să i-l lipsesc, să ma atârn de tavan... Pentru că de ce din ce motiv: datorită din cauza faptului că, imediat după primirea scrisorii tale (pe care am simţit-o ca pe a doua venire a mântuitorului şi pe care am sărutat-o stând în genunchi, cu moaca spre răsărit, cum am mai sărutat numa' la 13 ani, când m-a pus Vivina, în vie, să-i pup rotulele, prin ştrampi, vreo patru ceasuri, de mi-am făcut un bot cât Cheetah ) , imediat după scrisoarea ta, spuneam, mi-am luat un rânjet de asin mângâiat dupa ceafă, mi-am pus cămăşa de duminică, m-am dat din urechi până-n călcâie cu agheasmă, mi-am îndesat o legătură de usturoi în chiloţi şi am tăbărât la uşa ţopârlanului comunist, adică a ucigaşului de ciocan, scăriţă şi nicovală. Mi-a deschis şi m-am mirat până la stupefacţie uluită că, de data asta, nu mai era în bipu' gol şi nu se mai scărpina în icsicselul plin, ci era aproape decent: chilot tip zeghe Jilava, care cădeau elegant până sub genunchi, maiou tip tractor U650, cu "anchior" galben, iar din pieptul său răsărea neterminatul peisaj al lui Grigorescu - Pădure cu mistreţii morţi. Zâmbea apocaliptic şi, între trei coji de răsărită pe care mi le-a tuflit între ochi, m-a intrebat ceva aproape inteligibil. Cum era prea târziu să fug, iar zborul prin geamul de pe casa scării mi se părea oarecum riscant, m-am mulţumit să-i laud tonusul, să-i spun că ultima partitură după Vivaldi îi iese nemaipomenit atunci când o începe la trei de noapte. Apoi, numai şi numai ca să-mi dovedesc restul infim de bărbăţie şi puterea de încasare, am adus vorba de semnul despre care mi-ai spus. După numai cinci vorbe şi trei interjecţii din partea mea, târla s-a prins ce şi cum si mă aşteptam la o dură discuţie contradictorie, cu argumente aristotelice, de tipul cosmosului mitizat, despre utopia libertăţii din perspectivă metafizică, despre defragmentarea logosului ideilor înnăscute, până la discrepanţa dintre cotitura lingvistică şi aparenta lipsă de nevoie a limbajului în arta castraveciorilor în oţet. Numai că totul s-a terminat mult mai paşnic: fleoşc, fleoşc, bum, bum! Dârla mi-a aplicat, destul de subversiv, două palme peste gât şi două nucleare dorofteice sau butice în ochiul stâng, de-ţi scriu acum cu lupa. I-am mulţumit pentru timp şi am plecat legănatu.
E de prisos, dragul meu Sebi, să-ţi mai scriu că n-am mai putut să stau în propria mea casă şi m-am mutat în tir, tir care e luat cu chirie şi-l mai am la dispoziţie trei zile, M-am culcat printre acele semne îmbrăţişând, destul de mămos, bucăţile de carton. N-am abandonat nicio secundă lupta. Când m-am trezit, i-am dat unui puşti 5 lei, de acadele, ca să-i bage jigodiei, pe sub uşă, un semn de ăla. A venit înapoi, mi-a arătat 50 de lei, m-a intrebat dacă am idee de unde-i are, apoi a scos o praştie şi mi-a spart geamul de la bucătărie. M-am strecurat eu însumi (că fie-s curajos din cale-afară, fie a început să-mi placă bătaia) până la pragul dobitocului, şi i-am umplut uşa de cercuri roşii. Ah, nu vreau să-ţi spun ce orgasm de linişte mi s-a pogorât din urechi, ce satisfacţie (mu)zeistică am avut... A doua zi mi-a explodat butelia.
Azi noapte, chiar când îţi scriam acest bocet, fiind în tir, am îngheţat. Cataclismul metalic se auzea din podea. Până să fiu în stare să raţionez din nou, s-a ivit ţestosu' mârlanului, purtat de o rânjeală demonică şi ştirbă. Apoi, ca Lucifer din fundul iadului, a apărut şi bormaşina rotindu-şi halucinant limba oţelită. N-am mai auzit decât "mi-era frică să nu mori, ţi-am făcut aerisire".
Acum bat străzile, e 4 de noapte ori de dimineaţă, şi mă gândesc că nu mai am decât o soluţie, cea mai inumană cale de apărare pe care am sperat să n-o pun în practică niciodată: mă voi propti în uşa lui, îmi pun armură şi coif, şi încep să-i recit din Adrian Păunescu. Dacă nici aşa nu crapă râia, înseamnă că nu există Dumnezeu.
Acum te las, sper să te regăsesc în toate urechile.
Cu prietenie,
pentru textul : Jurnal de vecin. Bormașina cu surdină decamaradul tău de tortură.
uneori, încăpățânarea cea bună. felicitări, Radu !
pentru textul : verificări deDihania, nu a fost nici un abuz. Ti-am raspuns chiar si eu sub text. Nu inteleg de ce continui sa te porti infantil si sa jignesti in loc sa corectezi textul.
pentru textul : Antoverb (provocare lingvistică) dee o licenta iesita din comun "pereți de chirpici buganvilii "...ar suride orice constructor... despre Buguenvilia (in engleza) sau Bougainvillea aglabra (latina) ca planta, numai de bine...insa chirpici buganvilii... despre avon, o fi nova si v-a produs fascinatie, dar sincer nu merita, asta vorbind din punct de vedere comercial... din punct de vedere al textului, mai trebuie realmente lucrat...
pentru textul : avon cosmetics debun gasit alex!
pentru textul : ziua cu patru pereţi denici mie nu-mi place prea mult sonoritatea acestui cuvant:"fâşâia" o sa incerc sa caut altceva, multumesc de comentariu!
ganduri bune!
Andu, păi atunci de ce mai urezi "la mulţi ani", că nu vreau să scriu "tot aşa"... de împleticit. sper să scriu şi mai bine :)! (sau poate nu este pentru mine această urare?!).
oricum, îţi mulţumesc pentru faptul că te afli aici la final de an, prilej cu care, dă-mi voie să-ţi urez toate cele bune, bucurii şi inspiraţie maximă.
pentru textul : Spaima drumurilor deLa mulţi ani!
Multumesc pentru prima sugestie, voi incerca sa modific, am nevoie de putin timp sa vad cum. Legat de partea a doua a comentariului... nu inteleg de ce va macina atata ca nu vreau sa scriu in vers alb. V-am comunicat deja ca nu am vreo pretentie mai mult sau mai putin literara, stiti bine cum scriu, daca nu va convine nu intrati pe textele mele. Ialin
pentru textul : Ison deMa bucur ca tineti in mana romanul lui Serban.
pentru textul : Treptele visului şi strategiile scrisului deDatorita furtunilor din ultimele zile, n-am putut utiliza internetul. In perioada verii, locuiesc în casa mea de la tara, cu o curte largă şi cu o livadă frumoasă (dar şi cu nucul dintr-o tableta postata, mi se pare, si aici), unde am jumatate din cele vreo cinci mii de volume ale bibliotecii mele, un superb motan galben si doi caini (unul foarte batran, care, probabil, va muri peste cateva luni). Fulgerele teribile au provocat fluctuaţii de tensiune si mi-au afectat calculatorul, asa ca abia azi, dupa vreo sase zile fara internet, reusesc, cu bucurie, sa va regasesc pe site.
E un mic roman în ceea ce va spun. Casa in care ma aflu a fost construita de bunicul sotiei mele, care a fost logofat boieresc. In 1967, cand americanii coborau pe luna, am urmnarit evenimentul la televizor, intr-un sat invecinat, deoarece aici, unde ma aflu, nu se introdusese curentul electric (se va intampla asta in 1968). Acum am cablu tv si internet. Dincolo de toate nenorocirile care ni se intampla (inclusiv incriminarea presei ca element de vulnerabilizare a sigurantei nationale), e bine.
Sper sa va placa romanul lui Serban. Astept cu interes ce veti scrie despre el.
Pagini