Mi-a placut foarte mult. In special prima si ultima strofa. Este o simplitate dublata de imagine foarte bine . Iar poemul nu falseaza sentimentul, nu are stridente. Asteptam de mult un poem ca acesta. Indifferent de pareri ulterioare, las semnul meu de apreciere, cu drag. Si te felicit, Cristina!
apreciez în continuare imaginile inspirat găsite cât și versurile ce alcătuiesc acest alfabet al semnelor, inspirației. un parcurs predestinat luminii, iluminării, interferenței timpului: în afara și înlăuntrul nostru ne locuiește Clipa. deosebite versurile: "Urcă spre lumina zilei, spre amiază – spre toate amiezele – Înaintează atât de lent încât îi poți descifra în mers toate ezitările gândurilor. " sau "La amiază, ora în fața ei însăși: miez de amiază. Oglindă a orei. Fiecare clipă se reflectă în clipa dinainte. Înaintând în sens opus."
Auzi, nenea Nicule, nu ţi se pare că-ţi cam depăşeşti lungul... atribuţiilor spunându-mi despre ce ar trebui şi n-ar trebui să discut eu? Eu zic să ne vedem fiecare de treabă şi de posiblităţi. Te rog eu fain de tot, ok?
Într-un celebru text „What is it to be like a bat?” al nu mai puțin celebrului filosof analitic Thomas Nagel care , singurul, depășește „filosofia analitica” (filozofie ce, după umila mea părere, este o deviere deoarece are pretenția de a”studia” limbajul nostru rupându-l de entitatea care-l produce), autorul ajunge la concluzia că dacă omul ar putea percepe lumea numai cu „sonarul” liliacului, atunci altfel ar arăta „epistemologia” și, mai general, „gnoseologia”. Același lucru cred că se poate spune (și chiar o spune Nagel) și despre un marțian. Plecând de aici zic și eu că singurul mod de a comunica cu un om-liliac, marțian, etc., este poezia. Și asta pentru că prin ea se comunică, de la suflet la suflet, dincolo de cuvintele oricărui limbaj chiar și „simbolic-abstract” (inclusiv al oricărei viețuitoare de aici de pe pământ). Pentru că mie chiar mi s-a întâmplat. Vizitam, într-o zi, serele grădinii botanice din București. Era acolo și o expoziție cu vânzare de flori și plante ornamentale. Nu m-a atras decât o pricăjită de plantă decorativă care se sufoca într-un ghiveci. Și mi-a șoptit (pe bune) „Ia-mă”! Și am luat-o. Iar la mine acasă, după ce am îngrijit-o (cum am putut) dar, mai ales, „am stat de vorbă” cu ea, și-a revenit miraculos. Tot așa am reușit și cu pisica mea. Care avea 19 ani și era pe ducă (blocaj renal). I-am mai prelungit viața cu un an, în condiții bune, „vorbind” cu ea aproape în fiecare seară. Cu oamenii, se pare, e mai greu să te înțelegi (asta zice nevastă-mea când i se pune pata pe mine; noroc că îi trece repede). Mulțumesc Profetului pentru întrebare. Că mi-am adus aminte de cele ce le-am zis. Și care au dovedit că „poezia” are o „eficiență” practică extraordinară. Și aduce un „profit” pe care „utilitariștii” nici nu îl visează. Pentru toate astea, „peniță” Asta da "polemică". Că aia in legătură cu RoLit nu a făcut decat să mă amuze (e și asta ceva; dar prea puțin; zic și eu - nu dau cu parul)
frumos text. m-a sedus in special tensiunea lui si incercarea reusita de depasire a artei poetice actuale. intr-adevar, in fata unui text bun, putine comentarii. felicitari, ioana
pai, oricum l-ai citi, e ceva care copleseste, nu? fie nisipul, fie tristetea... asa ca prefer sa nu fiu ceea ce sunt, sa fiu ceea ce as putea fi a LEX.
Ecaterina, eu sper si stiu ca o sa scapati cu bine. Insa ce ar trebui sa faci (dupa ce scapi, desigur) ar fi sa pui diacritice la text, sa lasi doar una dintre "2cm pe minut" si "sapte metri pe zi", ca nu se leaga, sa corectezi expresia "iesite pe dinafara" si "apa fierbe dupa 100 de grade celsius" plus exprimarea "fiinte care iubesc gaurile", apoi sa gasesti o exprimare mai de doamne-ajuta la "satenii locali" (or exista si sateni globali?) (poate voiai sa zici "localnici?). Poemul asta parca e scris de tine, in fine. Un inceput promitator.
Hei, Ioana! Să știi că ai idei bune. Uite, las și eu un text.. O chestie să îți spun: nu există maeștrii pe acest site, ceea ce probabil e și normal pt început, iar novice..nu sunt decât eu. Mai e încă cineva, dar fără nici un text sau comentariu. Așadar mă simt vedetă!! EU SUNT NOVICELE! Aruncați cu pietre! Lăsând gluma la o parte, e un site interesant, dar scorțos rău de tot. Așa și trebuia. Iată textul scris într-un moment de nebunie. Am ales greu. Cristale de abientin, ca lacrimi, pe scoarță se preling, Făcând slalom printre lucruri abiotice, dar verzi. Copilul abject al unei dame cu picioarele drepte Și-a făcut abonament la o revistă pentru copii handicapați; Folosind un abrazor pe post de netezitor al gândurilor, El rașchetează abuziv printre sentimente, Abrutizându-se molcom, fără să știe ce face. Pierdut în abandon, copilul devine matur, Capabil de abstinența permanentă a sufletului, Folosindu-se de cuvinte abstracte în locul celor simple Și, până la urmă, cade în ambiguitatea nocturnă. El are din abundență lacrimi, dar și le păstrează. Cerul e absurd cu imensitatea lui apogeică; În jur, atmosfera divulgă aburii ascunși. Cred că mă lovise tâmpenia, de m-am aruncat în asemenea cuvinte.;) Toate cele bune!
"decît un clipocit de suflet cărăbănit pe după ziduri de cărți" - Inedită imagine tocmai prin folosirea cuvântului "cărăbănit" (regionalism moldovenesc, reminiscență a copilăriei), felicitări, Virgil, ai găsit un cuvânt mai rar care pune-n valoare contextul! În ultimele patru versuri, însă, ai comis un abuz: doar în patru versuri sunt 5 epitete! ! ! Brrr, prea dulce! "ca într-un batiscaf translucid răsucindu-mă embrionic și plec pentru încă o noapte distrofică spre diminețile cărămizii ale labirinthiei"
"dar mai rămăseseră prin absurd câţiva" este intradevar o formulare absurda si neglijenta. poti eventual sa spui "ramasesera din intimplare" sau "prin reducere la absurd". dar nu poti sa spui in limba romana ca ceva "ramine prin absurd".
mi se pare jenant xenofob sa afirmi ca "pitecantropii" ar fi fost printre "nationalitatile conlocuitoare" mai mult decit printre "majoritari". un pic de modestie nu strica la romani.
mi se pare aiurea si nedrept sa condamni pe cineva pentru ca parintii lui purtau numele de ...escu si prin natura lucrurilor a ajuns sa poarte un astfel de nume de familie. nimeni nu are nici o vina pentru parintii pe care i-a primit de la Dumnezeu. buni sau rai. si nici pentru numele mostenit. sau pentru etnia din care face parte. iar asta este probabil primul pas in a-l respecta. si fiecare sintem sensibili la modul in care este privit numele nostru sau etnia si parintii nostri. fiecare. si noi dar si oamenii pe care s-ar putea sa ii dispretuim. pentru ca fiecare dintre ei este in primul si in ultimul rind om.
nu se înțelege prea bine: --- să nu mai fi fost publicat pe un alt website de literatură sau în volum timp de două luni înainte de publicarea lui pe Hermeneia. (fac excepție site-urile personale).--- ce înseamnă asta de fapt? eu din e-mail am înțeles să nu public decît texte inedite în primele 2 luni ale "existenței" mele pe site. da! vrei să îl scot, virgil? mă gîndeam că prin feed-back, hermeneia nu va face "ceea ce face altcineva". am nevoie de "altceva la acest text".
Bună dimineața, Vladimir. Aș încerca o suprapunere de planuri, deși în momentul acesta mi se pare o impietate. Am vrut să las imaginea să-și spună poemul său nerostit de aceea am optat pentru experiment. Trebuie să mă mai gîndesc. Cer un pic de pauză.
Un amestec de Arghezi şi, să zicem, Mircea Cărtărescu, la nivelul unei pastişe destul de uşurele (ca să nu zic uşuratice). Plus "profeţia [...] despre cum vor degenera/ sărbatorile tale anuale,/ în penetrări anale".
Numai că experimentele de aici trebuie să fie literare, iar nu de altă natură. A se vedea, în acest sens, şi poemul-"experiment" anterior postat (şi prezentat drept "poezie virtuală").
Un text care se citește dintr-o suflare. Și care pare scris dintr-o suflare tăiată. Cu aparente stȃngăcii pe care numai clipa de inspirație le așează la locul lor pentru a rotunji întregul; căci: „ of doamne zice george iartă-ne bată-ne vina și e o liniște ca înainte de Hiroshima”
da.
cum ar fi femeia cu bărbatul. amândoi sunt oameni. religios vorbind ei nu pot trăi unul fără celălalt. sunt truisme, părerea mea.
de ex: eu vin cu femeia şi dacă dvs. nu veniţi cu bărbatul, femeia rămâne incompletă. şi invers.
nu e mare chestie dar e important, nu?
pe mine mă amuză textele astea împodobite cu titluri provocatoare. şi observ că ai un fel de propensiune (sau se spune propensitate?..) spre aşa ceva fiindcă nu e primul text. probabil că vrei să continui conjugînd la toate timpurile şi persoanele construcţia asta predicativă cu iz de tabloid. în orice caz textul e slăbuţ şi plictisitor de previzibil. precum un banc răsuflat. iar finalul (tagicomic) cu limba clopotului muşcînd din tăcerea clepsidrei mi-aduce aminte de expresia aia cu şamponul pe purcel. dar sînt convins că inimile sensibile are să vibreze. la urma urmei sînt majoritare. iar poezia de consum se măsoară în cifre, nu?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mi-a placut foarte mult. In special prima si ultima strofa. Este o simplitate dublata de imagine foarte bine . Iar poemul nu falseaza sentimentul, nu are stridente. Asteptam de mult un poem ca acesta. Indifferent de pareri ulterioare, las semnul meu de apreciere, cu drag. Si te felicit, Cristina!
pentru textul : ajun de Paşte deapreciez în continuare imaginile inspirat găsite cât și versurile ce alcătuiesc acest alfabet al semnelor, inspirației. un parcurs predestinat luminii, iluminării, interferenței timpului: în afara și înlăuntrul nostru ne locuiește Clipa. deosebite versurile: "Urcă spre lumina zilei, spre amiază – spre toate amiezele – Înaintează atât de lent încât îi poți descifra în mers toate ezitările gândurilor. " sau "La amiază, ora în fața ei însăși: miez de amiază. Oglindă a orei. Fiecare clipă se reflectă în clipa dinainte. Înaintând în sens opus."
pentru textul : Absens - alfabet poetic (4) deAuzi, nenea Nicule, nu ţi se pare că-ţi cam depăşeşti lungul... atribuţiilor spunându-mi despre ce ar trebui şi n-ar trebui să discut eu? Eu zic să ne vedem fiecare de treabă şi de posiblităţi. Te rog eu fain de tot, ok?
pentru textul : psalm deÎntr-un celebru text „What is it to be like a bat?” al nu mai puțin celebrului filosof analitic Thomas Nagel care , singurul, depășește „filosofia analitica” (filozofie ce, după umila mea părere, este o deviere deoarece are pretenția de a”studia” limbajul nostru rupându-l de entitatea care-l produce), autorul ajunge la concluzia că dacă omul ar putea percepe lumea numai cu „sonarul” liliacului, atunci altfel ar arăta „epistemologia” și, mai general, „gnoseologia”. Același lucru cred că se poate spune (și chiar o spune Nagel) și despre un marțian. Plecând de aici zic și eu că singurul mod de a comunica cu un om-liliac, marțian, etc., este poezia. Și asta pentru că prin ea se comunică, de la suflet la suflet, dincolo de cuvintele oricărui limbaj chiar și „simbolic-abstract” (inclusiv al oricărei viețuitoare de aici de pe pământ). Pentru că mie chiar mi s-a întâmplat. Vizitam, într-o zi, serele grădinii botanice din București. Era acolo și o expoziție cu vânzare de flori și plante ornamentale. Nu m-a atras decât o pricăjită de plantă decorativă care se sufoca într-un ghiveci. Și mi-a șoptit (pe bune) „Ia-mă”! Și am luat-o. Iar la mine acasă, după ce am îngrijit-o (cum am putut) dar, mai ales, „am stat de vorbă” cu ea, și-a revenit miraculos. Tot așa am reușit și cu pisica mea. Care avea 19 ani și era pe ducă (blocaj renal). I-am mai prelungit viața cu un an, în condiții bune, „vorbind” cu ea aproape în fiecare seară. Cu oamenii, se pare, e mai greu să te înțelegi (asta zice nevastă-mea când i se pune pata pe mine; noroc că îi trece repede). Mulțumesc Profetului pentru întrebare. Că mi-am adus aminte de cele ce le-am zis. Și care au dovedit că „poezia” are o „eficiență” practică extraordinară. Și aduce un „profit” pe care „utilitariștii” nici nu îl visează. Pentru toate astea, „peniță” Asta da "polemică". Că aia in legătură cu RoLit nu a făcut decat să mă amuze (e și asta ceva; dar prea puțin; zic și eu - nu dau cu parul)
pentru textul : Ce rost are poezia? deDaca as fi putut sa nu-l scriu. Dar a trebuit. Ca un catharsis. Ca si precedentul "Noul Adam (Avatar II)". Bine ca am scapat de ele.
pentru textul : O crimă perfectă – intertext (Kafka, Borges, Bauddillard, Deleuze şi…subsemnatul) deDacă pentru tine parodia este egală cu batjocura, e clar: nu prea avem despre ce să vorbim. Cu simaptie.
pentru textul : coborârea în Carte defrumos text. m-a sedus in special tensiunea lui si incercarea reusita de depasire a artei poetice actuale. intr-adevar, in fata unui text bun, putine comentarii. felicitari, ioana
pentru textul : Efectul Pygmalion depai, oricum l-ai citi, e ceva care copleseste, nu? fie nisipul, fie tristetea... asa ca prefer sa nu fiu ceea ce sunt, sa fiu ceea ce as putea fi a LEX.
pentru textul : Epilog... demultam fain de popas, draga Silviu, in fond toate ni se ascund in afara de cele descoperite :) mai hai!:)
pentru textul : când bărbatul în somn pare zeu resemnat demie mi se pare finalul remarcabil, iti ramine in memorie
pentru textul : la nave del olvido deEcaterina, eu sper si stiu ca o sa scapati cu bine. Insa ce ar trebui sa faci (dupa ce scapi, desigur) ar fi sa pui diacritice la text, sa lasi doar una dintre "2cm pe minut" si "sapte metri pe zi", ca nu se leaga, sa corectezi expresia "iesite pe dinafara" si "apa fierbe dupa 100 de grade celsius" plus exprimarea "fiinte care iubesc gaurile", apoi sa gasesti o exprimare mai de doamne-ajuta la "satenii locali" (or exista si sateni globali?) (poate voiai sa zici "localnici?). Poemul asta parca e scris de tine, in fine. Un inceput promitator.
pentru textul : scrisoare deîmi place, fără ultima strofă/ultimele două versuri
pentru textul : Urme deHei, Ioana! Să știi că ai idei bune. Uite, las și eu un text.. O chestie să îți spun: nu există maeștrii pe acest site, ceea ce probabil e și normal pt început, iar novice..nu sunt decât eu. Mai e încă cineva, dar fără nici un text sau comentariu. Așadar mă simt vedetă!! EU SUNT NOVICELE! Aruncați cu pietre! Lăsând gluma la o parte, e un site interesant, dar scorțos rău de tot. Așa și trebuia. Iată textul scris într-un moment de nebunie. Am ales greu. Cristale de abientin, ca lacrimi, pe scoarță se preling, Făcând slalom printre lucruri abiotice, dar verzi. Copilul abject al unei dame cu picioarele drepte Și-a făcut abonament la o revistă pentru copii handicapați; Folosind un abrazor pe post de netezitor al gândurilor, El rașchetează abuziv printre sentimente, Abrutizându-se molcom, fără să știe ce face. Pierdut în abandon, copilul devine matur, Capabil de abstinența permanentă a sufletului, Folosindu-se de cuvinte abstracte în locul celor simple Și, până la urmă, cade în ambiguitatea nocturnă. El are din abundență lacrimi, dar și le păstrează. Cerul e absurd cu imensitatea lui apogeică; În jur, atmosfera divulgă aburii ascunși. Cred că mă lovise tâmpenia, de m-am aruncat în asemenea cuvinte.;) Toate cele bune!
pentru textul : ce am scris "atunci" desi las o penita de aur langa cea de alabastru
pentru textul : scrisoare de limpezit privirea de"decît un clipocit de suflet cărăbănit pe după ziduri de cărți" - Inedită imagine tocmai prin folosirea cuvântului "cărăbănit" (regionalism moldovenesc, reminiscență a copilăriei), felicitări, Virgil, ai găsit un cuvânt mai rar care pune-n valoare contextul! În ultimele patru versuri, însă, ai comis un abuz: doar în patru versuri sunt 5 epitete! ! ! Brrr, prea dulce! "ca într-un batiscaf translucid răsucindu-mă embrionic și plec pentru încă o noapte distrofică spre diminețile cărămizii ale labirinthiei"
pentru textul : ghemuire III de"dar mai rămăseseră prin absurd câţiva" este intradevar o formulare absurda si neglijenta. poti eventual sa spui "ramasesera din intimplare" sau "prin reducere la absurd". dar nu poti sa spui in limba romana ca ceva "ramine prin absurd".
mi se pare jenant xenofob sa afirmi ca "pitecantropii" ar fi fost printre "nationalitatile conlocuitoare" mai mult decit printre "majoritari". un pic de modestie nu strica la romani.
mi se pare aiurea si nedrept sa condamni pe cineva pentru ca parintii lui purtau numele de ...escu si prin natura lucrurilor a ajuns sa poarte un astfel de nume de familie. nimeni nu are nici o vina pentru parintii pe care i-a primit de la Dumnezeu. buni sau rai. si nici pentru numele mostenit. sau pentru etnia din care face parte. iar asta este probabil primul pas in a-l respecta. si fiecare sintem sensibili la modul in care este privit numele nostru sau etnia si parintii nostri. fiecare. si noi dar si oamenii pe care s-ar putea sa ii dispretuim. pentru ca fiecare dintre ei este in primul si in ultimul rind om.
pentru textul : mic pamflet de neputinţă. 2. denu se înțelege prea bine: --- să nu mai fi fost publicat pe un alt website de literatură sau în volum timp de două luni înainte de publicarea lui pe Hermeneia. (fac excepție site-urile personale).--- ce înseamnă asta de fapt? eu din e-mail am înțeles să nu public decît texte inedite în primele 2 luni ale "existenței" mele pe site. da! vrei să îl scot, virgil? mă gîndeam că prin feed-back, hermeneia nu va face "ceea ce face altcineva". am nevoie de "altceva la acest text".
pentru textul : poemul cornet de semințe decailean, esti sigur in privinta palariei? mov a la diderot? destul de patetic totul....
pentru textul : Viziune cu barză, vacă și broască deBună dimineața, Vladimir. Aș încerca o suprapunere de planuri, deși în momentul acesta mi se pare o impietate. Am vrut să las imaginea să-și spună poemul său nerostit de aceea am optat pentru experiment. Trebuie să mă mai gîndesc. Cer un pic de pauză.
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie depe tine te înbie limba română? după aia vorbim restul. cam așa e în literatură.
pentru textul : colonizând albul deUn amestec de Arghezi şi, să zicem, Mircea Cărtărescu, la nivelul unei pastişe destul de uşurele (ca să nu zic uşuratice). Plus "profeţia [...] despre cum vor degenera/ sărbatorile tale anuale,/ în penetrări anale".
pentru textul : Momente cotrafăcute deNumai că experimentele de aici trebuie să fie literare, iar nu de altă natură. A se vedea, în acest sens, şi poemul-"experiment" anterior postat (şi prezentat drept "poezie virtuală").
un poem ce mi/a dat senzatia, dupa ce l/am citit, ca este scris pe muchie de cutit. foarte estetic.
pentru textul : în ochii tăi negri ▒ deUn text care se citește dintr-o suflare. Și care pare scris dintr-o suflare tăiată. Cu aparente stȃngăcii pe care numai clipa de inspirație le așează la locul lor pentru a rotunji întregul; căci: „ of doamne zice george iartă-ne bată-ne vina și e o liniște ca înainte de Hiroshima”
pentru textul : Silent white deConte, sper să te prindem cât de curând la Sibiu.
pentru textul : ”Serile artgotice” de la Sibiu deda.
pentru textul : Epifanigramă (2) decum ar fi femeia cu bărbatul. amândoi sunt oameni. religios vorbind ei nu pot trăi unul fără celălalt. sunt truisme, părerea mea.
de ex: eu vin cu femeia şi dacă dvs. nu veniţi cu bărbatul, femeia rămâne incompletă. şi invers.
nu e mare chestie dar e important, nu?
Pentru ca hialin a intrebat : subiectul este fanatismul religios musulman. Braul este centura cu exploziv.
pentru textul : Brâie negre cu şnur deDorine, l-am scos din cutie. pe raspunderea ta, eu ma ascund in nisip, sa stii! :))
pentru textul : pridvorbe dedouă margele mici din ...nas. text slab.
pentru textul : memento depe mine mă amuză textele astea împodobite cu titluri provocatoare. şi observ că ai un fel de propensiune (sau se spune propensitate?..) spre aşa ceva fiindcă nu e primul text. probabil că vrei să continui conjugînd la toate timpurile şi persoanele construcţia asta predicativă cu iz de tabloid. în orice caz textul e slăbuţ şi plictisitor de previzibil. precum un banc răsuflat. iar finalul (tagicomic) cu limba clopotului muşcînd din tăcerea clepsidrei mi-aduce aminte de expresia aia cu şamponul pe purcel. dar sînt convins că inimile sensibile are să vibreze. la urma urmei sînt majoritare. iar poezia de consum se măsoară în cifre, nu?
pentru textul : Când faci dragoste deinteresant... mai ales titlu. :) oricum, felicitari, e un text plin de lirism, care vibreaza adesea. am ramas impresionat petre
pentru textul : blogbadil dePagini