aceasta inundare de "tu" imbraca atmosfera intr-o forma suprarealista, dezvaluind nu numai o maniera de a te manifesta din aproape in aproape, analizand, revarsand stari din tine si prelucrandu-le, cat si o spaima care se declanseaza in mine ca cititor, in ceea ce priveste efectul necauzat de ceva anume, ci o inchidere pre-existenta nasterii, un fel de fuga in abis. frapant este acest joc de constienta-inconstienta-subconstienta la nivelul traibilului, fiindca pe masura ce se descopera un lucru, altul se inchide, asa incat se creeaza senzatia de baba-oarba intr-o lume intunecoasa, pantecoasa, dar in care exista tot atata viata cata dorinta de moarte. descoperirea luminii este momentul culminant, devine dimineata, devine cresterea, ruperea de lumesc si apoi uitarea. cred ca acest text suporta mai multe moduri de a fragmenta versurile, poate chiar lasate curgand ca in proza, ar fi ca un experiment sa vezi cum se simte cel mai bine poezia ta.
hai vino iar in gara noastra mica... era un hit al anilor '90 daca mi-aduc bine aminte. la asta ma gandeam acum, citind despre gara ta. in rest, imi place finalul dar, daca un tren pleaca, e sigur ca de undeva, mai devreme sau mai tarziu va veni altul...daca nu se intoarce chiar cel ce a plecat. imi plac din ce in ce mai mult textele tale, Anna, pe masura ce am timp sa le citesc.
One can almost “taste” this poem, Marlena, a poem where it seems you have stopped at the flavour of unspoken words, of buried nuances that lie between two heard words.
Răspunsuri - Multumesc pentru cuvinte. Mă bucur că sunt "în grafic " și că acest al doilea volum apare exact la un an de la apariția primului. Coperta este a Danei Stefan, o prietenă de neprețuit. De fapt este acelasi desen ca la volumul I, numai ca s-au schimat culorile. Procedăm în acest fel pentru a sugera că este vorba de o serie, de o continuare, fără a anula individualitatea fiecărei cărți. În ce privește Iașul, mă nedumerește numai faptul că rugămintea mea a fost uitată. Și era vorba de o chestiune de viață și de moarte.
si mai zice profetul ca dumnezeu, cand a râs, a facut lumea! apoi s-a dus la teatru in parc si la bancomat. samd ideea nu e nici noua nici rea, dar atitudinea usor teribilista, intru angoasa si tragism inainte de vreme, nu face bine textului. plus aceasta tendinta de a da sentinte "filosofice", in mod declamativ aproape, iarasi nu mi se pare ok. mai bine iei ideea, asa cum apare in final, si ii dai o noua forma, dar mai luminos, mai deschis. o estetica a uratului, data dracului, dar si dracul isi are rasul lui trasnit!
uuuf, sa renunt la "firimituri de sudoare si untdelemn de inima curata"? mie mi se pare ca toata transpiratia mintii voia sa ajunga la acest (logic) (epitet)...
ma voi despartii cu greu de el pe marturia a doi cititori.
mi se pare ca e mai bine sa renunt la "un fel de" in favoarea a: ci uneori (viata) e o acceptare a fragilitatii noastre...
La mulţi ani,Hermeneia!Virgil, mulţumim pentru urări! În altă ordine de idei, dacă nu eram atentă, aş fi crezut că cele două pahare umplute cu şampanie, vin, poate otravă,etc. sunt două picioruşe de pui cu radiografie cu tot:))))
de fapt are muzicalitate si cateva imagini faine. dar asa cum se remarca, pica putin in patetic, fiindca merge catre zona aia ultrabatatorita, cu alti si alti fluturi negri, banali, tociti, gretosi...
Mircea, vorbind acuma numai despre poezia ta, prima strofă este extraordinară, îmi place mult ideea clopotelor care răsună parcă din lumea cealaltă. Sunt gânduri la o slujbă de seară, mă gândesc că din săptămâna patimilor, surprinse aici de un eu liric care combină realul, sugerat prin exemplificarea unor elemente precum însemnele de pe sfântul potir sau sfântul disc, marmura, aerul condiționat, stația Sony, cu planul religios definit prin ubicuitatea lui Hristos, patimile, cuvintele acestuia de pe cruce, care denotă trăirea religioasă intensă a eului liric din acele momente. Nici urmă de blasfemie, din punctul meu de vedere, blasfemia este cu totul altceva. Aici e doar o întrepătrundere dintre cele două planuri, în spiritul unei poezii actuale. Felicitări pentru trăire,părinte Mircea.
un Virgil Titarenco de acum doi ani, aproape necunoscut astfel, pe site-ul sau. Salut aceasta initiativa de a posta poezii (de altadata)! si pentru poezia in sine, felicitari!
Am citit toate lucrările postate de Ionel Bostan pe site și recunosc, a fost un exercițiu interesant. Nu insist pe plusuri - avem deja semnale pozitive – voi trece direct la observație: autorul este îndrăgostit peste măsură de paranteze, ne oferă cu insistență, chiar în text, „note de subsol”, după părerea mea inutile, mai ales că sînt ușor de evitat/reformulat. Exemple: “până la urmă rana (mortală a) armei”- pînă la urmă rana mortală a armei. “(„mintenaș” nu se întrebuința deloc pe la noi, giurgeștenii fiind, de felul lor, mai neumblați prin lume)” –știu că autorul se întreabă dacă nu este confuz și dacă nu este cazul să ne lămurească matematic, mintenaș cu o nouă acoladă, dar nu este cazul, riscăm să insultăm inteligența cititorilor. “în ruptul capului să i se întâmple ceva lui Petrișor (cum îl botezaseră pe copil). Evident se găsesc și aici alte formulări, evitînd astfel parantezele. E păcat să oprești curgerea textului și să îl transformi într-o listă de footnotes/endnotes. Mă opresc aici, las autorului libertatea de a cumpăni. Cititorul așa cum a văzut el, Cu stimă!
un poem frumos, metafora e la ea acasă, de citit şi de răscitit. Remarc:
"tata continua să cioplească aerul
deasupra umerilor noştri
ca pe nişte aripi pe care ai vrea să le porţi într-o zi". Super.
LIM.
stiam ca textul este vechi si ca face parte dintr-un serial. eu am vrut pur si simplu sa las un semn. e modul in care arat ca ceva imi place foarte mult. cand tac inseamna ca nu a creat cine stie impresie:)
Andule...mie mi-a placut ca ti-a placut dar nu-mi place ca stai pe margine si ne numeri! :) te lasa inima sa privesti un meci unde "se confrunta" un luptoator de categorie grea si unul de la categoria musca? sau stai sa vezi cand trebuie sa arunci prosopul? :)) hai incoace mai bine si spune-mi: gasim sensul prin non-sens ori mai bine cautam acul in Carul Mare?
Deşi este de notorietate faptul că eu şi cu acest atât de aclamat autor tecucean nu ne regăsim pe aceleaşi lungimi de undă lirice, ca să zic aşa, unde mai pui ca el, tecuciul, este pentru mine mai abscons decât linia ferată de la bârlad la văscăuţi şi tot negativismul luate împreună, deci, cum spuneam, eu în mod normal nu împărtăşesc aceleaşi fioruri lirice cu autorul acestui text. Cu atât mai mult cu cât, iată, abia astăzi am citit şi eu mai cu atenţie biografia sa din pagina de autor şi am fost foarte impresionat, îndeosebi de cariera academică a autorului, nehotărâtă, lungă şi întreruptă de felurite halte cam ca sus-menţionata cale ferată şi care finalmente mi-a rămas destul de neclară.
Cu toate acestea spuneam, textul ăsta, că o fi scris la duş sau pe budă, mie mi-a plăcut. Întâi de toate îmi place cum începe iar eu sunt un romantic întârziat, dacă ceva îmi place cum începe, îi mai iert acolo două, trei episoade post-coitale...
Însă are verb mult în el (şi asta e greu) are luciditate cât să te pună niţel pe gânduri şi, cum spuneam, are în incipit chiar şi inspiraţie, apoi pe final desigur în lipsă de altă inspiraţie pe măsura primeia (iar asta e o şmecherie care ţine de o mie de ani), iată, autorul repetă incipitul şi în final... şi iar mi-a plăcut! Fără mumbo-jumbo (tare!) e un vers pe care îl reţin.
Ave.
Andu
am impresia ca in fata scrierilor tale , a celor mai multe din ele, raman nauca.asa ca dupa un vis complex, colorat pe care nu il poti povesti cu toate ca iti joaca in minte.Nu vad nicio criptare cu toate ca nu regasesc mesajul in forma liniara si "cumsecade" a logicii. E un cumul de stari, o sinestezie- nu stiu sa le explic stiu sa le percep.
...frumos comentariu , Marina.[acum fie vorba între noi, eu mi-aș fi dat peniță la "Masca mea e Chipul Tău":)!] îmi place cum ai surprins ideea că fiecare copil din noi este orfan, în granițele maturităților noastre. Fain. Mulțumesc! ... însă totuși nu-mi place ceva la ea, nu știu ce... a... oare de ce lui moș crăciun nu-i place proza?:)
e vorbeam serios. asteptam o propunere din partea ta. atunci cred ca ma sa introduc o subsectiune de poem in proza si ai sa o reincadrezi atunci. ce zici?
"vei simți întinderi de ape calme
noastre devine acut dureros
nu-l băga în seamă e un cuvânt" - nonsens. taiat si aruncat la cosul de gunoi, apoi vorbim poezie.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
aceasta inundare de "tu" imbraca atmosfera intr-o forma suprarealista, dezvaluind nu numai o maniera de a te manifesta din aproape in aproape, analizand, revarsand stari din tine si prelucrandu-le, cat si o spaima care se declanseaza in mine ca cititor, in ceea ce priveste efectul necauzat de ceva anume, ci o inchidere pre-existenta nasterii, un fel de fuga in abis. frapant este acest joc de constienta-inconstienta-subconstienta la nivelul traibilului, fiindca pe masura ce se descopera un lucru, altul se inchide, asa incat se creeaza senzatia de baba-oarba intr-o lume intunecoasa, pantecoasa, dar in care exista tot atata viata cata dorinta de moarte. descoperirea luminii este momentul culminant, devine dimineata, devine cresterea, ruperea de lumesc si apoi uitarea. cred ca acest text suporta mai multe moduri de a fragmenta versurile, poate chiar lasate curgand ca in proza, ar fi ca un experiment sa vezi cum se simte cel mai bine poezia ta.
pentru textul : Implozii dehai vino iar in gara noastra mica... era un hit al anilor '90 daca mi-aduc bine aminte. la asta ma gandeam acum, citind despre gara ta. in rest, imi place finalul dar, daca un tren pleaca, e sigur ca de undeva, mai devreme sau mai tarziu va veni altul...daca nu se intoarce chiar cel ce a plecat. imi plac din ce in ce mai mult textele tale, Anna, pe masura ce am timp sa le citesc.
pentru textul : după o fotografie deOne can almost “taste” this poem, Marlena, a poem where it seems you have stopped at the flavour of unspoken words, of buried nuances that lie between two heard words.
pentru textul : The forgotten taste of crushed vowels dee o intuiție Vlad. mi-ai adus zâmbet și stimă, mai ales.
pentru textul : login deRăspunsuri - Multumesc pentru cuvinte. Mă bucur că sunt "în grafic " și că acest al doilea volum apare exact la un an de la apariția primului. Coperta este a Danei Stefan, o prietenă de neprețuit. De fapt este acelasi desen ca la volumul I, numai ca s-au schimat culorile. Procedăm în acest fel pentru a sugera că este vorba de o serie, de o continuare, fără a anula individualitatea fiecărei cărți. În ce privește Iașul, mă nedumerește numai faptul că rugămintea mea a fost uitată. Și era vorba de o chestiune de viață și de moarte.
pentru textul : Lansare carte - SONETE 2 de Adrian Munteanu desi acum, ai putea scoate textul din santier?
pentru textul : și cuvintele se rostogoleau ca perlele pe covorul moale desi mai zice profetul ca dumnezeu, cand a râs, a facut lumea! apoi s-a dus la teatru in parc si la bancomat. samd ideea nu e nici noua nici rea, dar atitudinea usor teribilista, intru angoasa si tragism inainte de vreme, nu face bine textului. plus aceasta tendinta de a da sentinte "filosofice", in mod declamativ aproape, iarasi nu mi se pare ok. mai bine iei ideea, asa cum apare in final, si ii dai o noua forma, dar mai luminos, mai deschis. o estetica a uratului, data dracului, dar si dracul isi are rasul lui trasnit!
pentru textul : Jeg deNu-mi place deloc dublul genitiv din primul vers.
pentru textul : între timp afară a început să ningă deÎmi place atmosfera intimă, dar, în acelaşi timp, deschisă cititorului.
mulțumesc, anna.
pentru textul : poem pentru mine de2 observaţii: typo "Ne-aşteptă"; trebuie o virgulă după "întunecate ape".
pentru textul : Sonet 223 deuuuf, sa renunt la "firimituri de sudoare si untdelemn de inima curata"? mie mi se pare ca toata transpiratia mintii voia sa ajunga la acest (logic) (epitet)...
ma voi despartii cu greu de el pe marturia a doi cititori.
mi se pare ca e mai bine sa renunt la "un fel de" in favoarea a: ci uneori (viata) e o acceptare a fragilitatii noastre...
hai ca nici eu nu stiu cum ar fi mai bine!
pentru textul : viaţa nu este o sumedenie de minuni deLa mulţi ani,Hermeneia!Virgil, mulţumim pentru urări! În altă ordine de idei, dacă nu eram atentă, aş fi crezut că cele două pahare umplute cu şampanie, vin, poate otravă,etc. sunt două picioruşe de pui cu radiografie cu tot:))))
pentru textul : starea hermeneia dede fapt are muzicalitate si cateva imagini faine. dar asa cum se remarca, pica putin in patetic, fiindca merge catre zona aia ultrabatatorita, cu alti si alti fluturi negri, banali, tociti, gretosi...
pentru textul : Trec fluturi negri deMircea, vorbind acuma numai despre poezia ta, prima strofă este extraordinară, îmi place mult ideea clopotelor care răsună parcă din lumea cealaltă. Sunt gânduri la o slujbă de seară, mă gândesc că din săptămâna patimilor, surprinse aici de un eu liric care combină realul, sugerat prin exemplificarea unor elemente precum însemnele de pe sfântul potir sau sfântul disc, marmura, aerul condiționat, stația Sony, cu planul religios definit prin ubicuitatea lui Hristos, patimile, cuvintele acestuia de pe cruce, care denotă trăirea religioasă intensă a eului liric din acele momente. Nici urmă de blasfemie, din punctul meu de vedere, blasfemia este cu totul altceva. Aici e doar o întrepătrundere dintre cele două planuri, în spiritul unei poezii actuale. Felicitări pentru trăire,părinte Mircea.
pentru textul : Gând de vecernie deun Virgil Titarenco de acum doi ani, aproape necunoscut astfel, pe site-ul sau. Salut aceasta initiativa de a posta poezii (de altadata)! si pentru poezia in sine, felicitari!
pentru textul : Eva și Diavolul ▒ deAm citit toate lucrările postate de Ionel Bostan pe site și recunosc, a fost un exercițiu interesant. Nu insist pe plusuri - avem deja semnale pozitive – voi trece direct la observație: autorul este îndrăgostit peste măsură de paranteze, ne oferă cu insistență, chiar în text, „note de subsol”, după părerea mea inutile, mai ales că sînt ușor de evitat/reformulat. Exemple: “până la urmă rana (mortală a) armei”- pînă la urmă rana mortală a armei. “(„mintenaș” nu se întrebuința deloc pe la noi, giurgeștenii fiind, de felul lor, mai neumblați prin lume)” –știu că autorul se întreabă dacă nu este confuz și dacă nu este cazul să ne lămurească matematic, mintenaș cu o nouă acoladă, dar nu este cazul, riscăm să insultăm inteligența cititorilor. “în ruptul capului să i se întâmple ceva lui Petrișor (cum îl botezaseră pe copil). Evident se găsesc și aici alte formulări, evitînd astfel parantezele. E păcat să oprești curgerea textului și să îl transformi într-o listă de footnotes/endnotes. Mă opresc aici, las autorului libertatea de a cumpăni. Cititorul așa cum a văzut el, Cu stimă!
pentru textul : Motanul Fuior și Securitatea statului deun poem frumos, metafora e la ea acasă, de citit şi de răscitit. Remarc:
pentru textul : Anotimpul păpuşilor de"tata continua să cioplească aerul
deasupra umerilor noştri
ca pe nişte aripi pe care ai vrea să le porţi într-o zi". Super.
LIM.
stiam ca textul este vechi si ca face parte dintr-un serial. eu am vrut pur si simplu sa las un semn. e modul in care arat ca ceva imi place foarte mult. cand tac inseamna ca nu a creat cine stie impresie:)
pentru textul : story of a city deo incursiune interesanta si instructiva in lumea suprarealistilor! din cand in cand un studiu de acest gen este binevenit! felicitari!
pentru textul : Revista Alge 1930-1933 deAndule...mie mi-a placut ca ti-a placut dar nu-mi place ca stai pe margine si ne numeri! :) te lasa inima sa privesti un meci unde "se confrunta" un luptoator de categorie grea si unul de la categoria musca? sau stai sa vezi cand trebuie sa arunci prosopul? :)) hai incoace mai bine si spune-mi: gasim sensul prin non-sens ori mai bine cautam acul in Carul Mare?
pentru textul : (3) Câte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Primul intermezzo: Caragiale & fizica cuantică & dialetheismul deDeşi este de notorietate faptul că eu şi cu acest atât de aclamat autor tecucean nu ne regăsim pe aceleaşi lungimi de undă lirice, ca să zic aşa, unde mai pui ca el, tecuciul, este pentru mine mai abscons decât linia ferată de la bârlad la văscăuţi şi tot negativismul luate împreună, deci, cum spuneam, eu în mod normal nu împărtăşesc aceleaşi fioruri lirice cu autorul acestui text. Cu atât mai mult cu cât, iată, abia astăzi am citit şi eu mai cu atenţie biografia sa din pagina de autor şi am fost foarte impresionat, îndeosebi de cariera academică a autorului, nehotărâtă, lungă şi întreruptă de felurite halte cam ca sus-menţionata cale ferată şi care finalmente mi-a rămas destul de neclară.
pentru textul : într-o dimineață cu lună deCu toate acestea spuneam, textul ăsta, că o fi scris la duş sau pe budă, mie mi-a plăcut. Întâi de toate îmi place cum începe iar eu sunt un romantic întârziat, dacă ceva îmi place cum începe, îi mai iert acolo două, trei episoade post-coitale...
Însă are verb mult în el (şi asta e greu) are luciditate cât să te pună niţel pe gânduri şi, cum spuneam, are în incipit chiar şi inspiraţie, apoi pe final desigur în lipsă de altă inspiraţie pe măsura primeia (iar asta e o şmecherie care ţine de o mie de ani), iată, autorul repetă incipitul şi în final... şi iar mi-a plăcut! Fără mumbo-jumbo (tare!) e un vers pe care îl reţin.
Ave.
Andu
am impresia ca in fata scrierilor tale , a celor mai multe din ele, raman nauca.asa ca dupa un vis complex, colorat pe care nu il poti povesti cu toate ca iti joaca in minte.Nu vad nicio criptare cu toate ca nu regasesc mesajul in forma liniara si "cumsecade" a logicii. E un cumul de stari, o sinestezie- nu stiu sa le explic stiu sa le percep.
pentru textul : Mulţimi deRevin. Observ ca acum, cand am scris cele anterioare, textul a ajuns la a aptea citire. Lucru deloc intamplator
pentru textul : Bufonul de1. - este vorba despre o problema coincidentala pentru ca ea s-a incidentala ptr ca ea s-a inscris abia acum dar cred ca se va rezolva
2. Am testat si eu Introdus/Editat si la mine merge corect ca sortare...
Nu am inteles observatia cu listarea comentariilor
3 Urmareste vizite pagini e ceva la care de fapt vreau sa renunt
Ca timestamp am preferat GMT
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 de...frumos comentariu , Marina.[acum fie vorba între noi, eu mi-aș fi dat peniță la "Masca mea e Chipul Tău":)!] îmi place cum ai surprins ideea că fiecare copil din noi este orfan, în granițele maturităților noastre. Fain. Mulțumesc! ... însă totuși nu-mi place ceva la ea, nu știu ce... a... oare de ce lui moș crăciun nu-i place proza?:)
pentru textul : Vifor cubist pe notele unui Colind deCred că în locul punctelor de suspensie ar merge mai bine virgula (mai puţin invaziv-agresivă).
pentru textul : reconstituire dee vorbeam serios. asteptam o propunere din partea ta. atunci cred ca ma sa introduc o subsectiune de poem in proza si ai sa o reincadrezi atunci. ce zici?
pentru textul : pescarii din nashville de"vei simți întinderi de ape calme
pentru textul : într-o dimineață cu lună denoastre devine acut dureros
nu-l băga în seamă e un cuvânt" - nonsens. taiat si aruncat la cosul de gunoi, apoi vorbim poezie.
Domnule Gorun, mulțumesc pentru vizită și cuvinte. Mă bucură nespus faptul că textul reușește să transmită ...
Cu stimă și prietenie,
pentru textul : Copile blond, deEugen.
Încerc într-adevăr să renunț la rimă și excesul de genitive.
pentru textul : Teenage angst dePagini