Virgil, te rog să desființezi pagina asta mie mi se pare că tu ai început de-o vreme și ai continuat să scrii doar aiureli în această pagină care au generat și comentarii pe măsură de idioate. Deci eu nu mai vreau să fiu legat de ea, fă-o monolog dacă vrei s-o păstrezi, eu o să-mi editez textele.
Mulțumesc.
poemul acesta are gust de piersica, e bine si cald in el, imaginile se succed
insa putin cam brusc consonand cu stari alternative ce trec de la citit la sport extrem :)
nu inteleg de ce "tolanit intr-o limba straina" si nici de ce "beat pe o panza nepictata" dar per ansamblu e cald si bine aici, chiar daca "perdeaua pe care intra soarele nu inmugureste" ... asta mi-a placut, la fel adrenalina aceea din versul cu bulgarele de zapada respirat pana la capat!
nu te superi daca mai zic ca ... nu inteleg de ce pui doua sau trei virgule din moment ce tot nu le pui pe toate? :)
Aş zice cum am zis: Tudor Cristea, simplu. Pentru că nu pot să-i spun lui Mihai Eminescu, Dl. Mihai Eminescu şi nici lui Dante, "gloriosul Dante" vorba lui N.Stanescu
cele două puncte putem să le unim într-un fel sau altul Erika, putem să le atingem, să le visăm... poate că nu reușim să le unim niciodată real, poate există doar în mintea noastră... dar, nu trebuie să încetăm să credem că ele există. p.s. - am răspuns după cum vezi la toate cele trei comentarii pe care mi le-ai lăsat și vreau să știi că mă onorează trecerea ta. mă bucur să te știu printre cititori. îmi cer scuze dacă nu am răspuns la alte comentarii, acum este deja tărziu să mai răspund. timpul nu îmi permite de cele mai multe ori să verific dacă am sau nu comentarii la texte. poate că pe viitor îmi va fi și ne va fi mai ușor dacă o să primim pe mail înștiințarea despre comentarii. mulțumesc! Madim
Mi-am dat seama pe parcurs.
Am început să scriu emotiv şi parcă totul se-ntâmpla acum...
Am retrăit într-un fel acele momente de tensiune.
Eram doar un copil ce simţea pentru prima oară o mare pierdere în viaţă.
Pe atunci nu ştiam cum să descriu şi poate că nici acum nu sunt prea pregătit, dar am încercat să folosesc aceleaşi cuvinte de odată.
Mulţumesc pentru trecere şi semn!
Aceste argumente mă vor ajuta să cresc odată cu voi şi să răzbesc mai departe.
textul „Devreme, câd a întis, între somn şi trezire, mâna să-l mângâie, a găsit, în culcuşul ce păstra urma lui, doar o foaie de hârtiea şi dimineaţa mohorâtă i s-a scurs printre degete, odată cu foaia mototolită dispărând...” are cel puțin două erori de tipărire. te rog să editezi întregul text.
„într-u tramvai ”, „Oameni somnabuli”,„neşţiută”, etc
Marina, Alina, mulțumesc din suflet pentru aprecieri (și Alinei și pentru peniță). A fost un text scris "dintr-o suflare" și mă întreb când (și dacă) voi mai avea șansa să scriu ceva asemănător pe viitor, mai ales că orice peniță de apreciere înseamnă și exigențe și cerințe mai mari pentru ce voi scrie în continuare... Satul în care am crescut mi-a rămas mereu în imimă (satul Benia, comuna Moldova-Sulița, jud. Suceava). De fiecare dată când încerc să scriu ceva inspirat de acolo, din rădăcinile mele, iese mai bine ca alte texte. Nu știu dacă merit toată această apreciere, totuși nu pot să nu fiu fericit pentru ea... Când ajung în țară (nu se știe însă când va fi asta...) abia aștept să trec și prin Iași. Acolo am făcut facultatea și masterul. Pentru mine e aproape la fel de apropiat ca satul meu natal. Din toate orașele din România (sunt, sigur multe orașe frumoase, unele poate mai frumoase ca el), Iașiul rămâne "orașul meu"...
Alma, mă bucură nespus reacţia ta. Acum câţiva ani, când am avut plăcerea de a fi prezent la Virtualia, ai insistat să citesc şi eu un poem. A fost de bun augur. Poemul se numeşte "Morile de vânt nu au ecou". Nimic întâmplător, nu-i aşa?
Din ciclul Repetiţii, Buletin de Vaslui, dubla 14, nu am ce să fac, dau peniţa lui Dorin. O merită. Este un fapt lansarea lui pe orbita literaturii noatre. Eu sunt de acord cu el, il citesc si ca prozator şi ca poet, sunt de acord cu el şi mai sunt şi de acord cu el ca prozator şi ca poet.
P.S. Uitasem un lucru extrem de important şi anume: Felicitări, Maurice Bejart! Peniţa merge în artă, oricum.
titlul nu are legătură vizibilă cu textul, strofa a doua e slabă rău şi are şi o cacofonie nasoală, a chinui e verb de conjugarea a IV-a (chinuiesc), ultimul vers salvează, totuşi. bunicul merită un poem mai bun sau rămâi la proză.
Virgile, te rog sa ma scuzi ca ma bag si eu asa, netam-nesam, dar cred ca am dreptul daca ai facut o referire asa, directa la mine. Eu zic ca daca vrei (vreti) sa faceti "un concurs asa ca Bobadil pe aici", atunci ar trebui sa scoti (scoateti) 100 USD din buzunar. Sau tu ziceai de fapt altceva ca n-am inteles?
imi cer scuze pentru iesire, nu insa pentru ce am zis. adina, si eu ma gandeam la ceva constructiv. dar deh! sancho panza, don quijote intreaba: ce inseamna avertisment? nu mai am dreptul sa postez in republica socialista hermeneia? ce-i drept a fost un comentariu de-a dreptul neargumentat (ce-i drept al lui andu moldovan). ce nu-i drept este reactia ta. ce-i drept i se poate gasi o explicatie. ce-i drept:) multumesc celui (celei) care a trecut textul la recomandate.
Nu stiu prea bine ce reprezinta hermeneia ca si comunitate dar am sa aflu curand de vreme ce am ales sa public aici insa stiu cu siguranta ca "hermeneia" isi are obirsia din hermetism si nu vine de la Hermes. Eu cel putin asa am invatat la scoala. Poate ca ambele variante sunt corecte.
Cred că trebuie scos acel "nu" din versul "de parcă soldatului nu îi stă ceasul pe câmpul de luptă". Și dacă a fost gândit inițial fără acest "nu" , poemul e foarte reușit. Aceeași viteză salvatoare.Cu respect
cînd am citit această poezie nu era niciun com. aveam două observații, exact ce a semnalat și Adrian. și totuși revin la primele trei versuri -anna stă în gară/cu gluga de blană/în fața trenului- cred că este o exprimare confuză (cel puțin). cum stă cu gluga în fața trenului? și asta nu e tot, urmează - cu luminile galbene(cu gluga/cu luminile). de văzut!
Am citit aici un poem slab, în afară de secvența identificată de Virgil. Poemul e complet 'transparent', previzibil 'da capo al fine' iar mie nu mi-a transmis vreo emoție. Am citit o îngrămădire de metafore care se străduiesc să potențeze un fapt de viață fără vreun succes însă, totul este atât de evident iar pe final devine chiar rizibil
'şi-n gura ei aş fi spart
unşpe popice dintr-o singură bilă'
Limba de fier a autorului continua să facă zgomot degeaba 'în noaptea cu pricina' de parcă ne vorbește despre 'o pricină' cu perfuzia în venă.
Apoi urmează singura parte care stă în picioare... câteva versuri bune însă din păcate imposibil de scos din context. Pe final absurdul revine în forță cu o metaforă aiurită 'mi-am mușcat limba până la cuvânt' pentru ca să pună definitiv stăpânire pe acest poem în lumina reflectoarelor 'sonda' care 'a tușit ca un măr acru' și apoi soarele culegea oameni fericiți pentru că așa o scriere trebuie, nu-i așa, să aibe un fel de happy-end.
În concluzie îmi pare rău că trebuie să revin la ce am mai afirmat când mi-am luat o suspendare dictatorială de la acest autor-editor care confundă în mod discreționar literatura cu funcția pe care o deține pe acest site valoros, anume că, dincolo de o educație și o disciplină pe care le posedă nu are mai nimic de spus în literatura contemporană. Folosește metafore modificate genetic ca niște roșii fără gust fără miros însă adevărat, sunt ceva ce n-a mai văzut nimeni, apoi le amestecă cu un mujdei de fracturism din care i-a scos toată sarea și tot usturoiul.
Este doar părerea mea și sper că de data asta mi-am exprimat-o fără a încălca Regulamentul, pentru a nu oferi acestui autor-editor un nou prilej de a mă suspenda în mod abuziv.
Margas
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Virgil, te rog să desființezi pagina asta mie mi se pare că tu ai început de-o vreme și ai continuat să scrii doar aiureli în această pagină care au generat și comentarii pe măsură de idioate. Deci eu nu mai vreau să fiu legat de ea, fă-o monolog dacă vrei s-o păstrezi, eu o să-mi editez textele.
pentru textul : românia lui virgil t -V- deMulțumesc.
luasem foarfeca, dar am lăsat-o jos. sper să nu se supere relaţiile.
pentru textul : agnozie depoate
daca asa vrei tu
trebuie sa gandesc, dar observ oricum doua lucruri care nu te caracterizeaza: acel ca in loc de precum, iar c cobor crama
suna a ironie, zau.
pentru textul : pseudopatriarhale III deda, multumesc, Adrian. Chiar daca si acum par multi "trebuiau", cred ca restul vor ramane. ( am scos unul).
pentru textul : auto - market depoemul acesta are gust de piersica, e bine si cald in el, imaginile se succed
insa putin cam brusc consonand cu stari alternative ce trec de la citit la sport extrem :)
nu inteleg de ce "tolanit intr-o limba straina" si nici de ce "beat pe o panza nepictata" dar per ansamblu e cald si bine aici, chiar daca "perdeaua pe care intra soarele nu inmugureste" ... asta mi-a placut, la fel adrenalina aceea din versul cu bulgarele de zapada respirat pana la capat!
nu te superi daca mai zic ca ... nu inteleg de ce pui doua sau trei virgule din moment ce tot nu le pui pe toate? :)
inspiratie si pace buna
pentru textul : tolănit într-o limbă străină deAş zice cum am zis: Tudor Cristea, simplu. Pentru că nu pot să-i spun lui Mihai Eminescu, Dl. Mihai Eminescu şi nici lui Dante, "gloriosul Dante" vorba lui N.Stanescu
pentru textul : Recitatorul şi mâna muzei decele două puncte putem să le unim într-un fel sau altul Erika, putem să le atingem, să le visăm... poate că nu reușim să le unim niciodată real, poate există doar în mintea noastră... dar, nu trebuie să încetăm să credem că ele există. p.s. - am răspuns după cum vezi la toate cele trei comentarii pe care mi le-ai lăsat și vreau să știi că mă onorează trecerea ta. mă bucur să te știu printre cititori. îmi cer scuze dacă nu am răspuns la alte comentarii, acum este deja tărziu să mai răspund. timpul nu îmi permite de cele mai multe ori să verific dacă am sau nu comentarii la texte. poate că pe viitor îmi va fi și ne va fi mai ușor dacă o să primim pe mail înștiințarea despre comentarii. mulțumesc! Madim
pentru textul : Săpătură fără fulgere deMi-am dat seama pe parcurs.
Am început să scriu emotiv şi parcă totul se-ntâmpla acum...
Am retrăit într-un fel acele momente de tensiune.
Eram doar un copil ce simţea pentru prima oară o mare pierdere în viaţă.
Pe atunci nu ştiam cum să descriu şi poate că nici acum nu sunt prea pregătit, dar am încercat să folosesc aceleaşi cuvinte de odată.
Mulţumesc pentru trecere şi semn!
Aceste argumente mă vor ajuta să cresc odată cu voi şi să răzbesc mai departe.
Mulţumirile mele!
pentru textul : va veni o vreme demulţumesc pentru sesizare!
pentru textul : ambiguo | le mani des-a rezolvat
nu sînt neaparat convins. de ceea ce spui. dar am facut cîteva modificări. şi nu e neaparat cald. cred că s-a răcit. şi poate asta displace
pentru textul : oscilațiile podurilor lumii detextul „Devreme, câd a întis, între somn şi trezire, mâna să-l mângâie, a găsit, în culcuşul ce păstra urma lui, doar o foaie de hârtiea şi dimineaţa mohorâtă i s-a scurs printre degete, odată cu foaia mototolită dispărând...” are cel puțin două erori de tipărire. te rog să editezi întregul text.
pentru textul : Întâmplare de„într-u tramvai ”, „Oameni somnabuli”,„neşţiută”, etc
Marina, Alina, mulțumesc din suflet pentru aprecieri (și Alinei și pentru peniță). A fost un text scris "dintr-o suflare" și mă întreb când (și dacă) voi mai avea șansa să scriu ceva asemănător pe viitor, mai ales că orice peniță de apreciere înseamnă și exigențe și cerințe mai mari pentru ce voi scrie în continuare... Satul în care am crescut mi-a rămas mereu în imimă (satul Benia, comuna Moldova-Sulița, jud. Suceava). De fiecare dată când încerc să scriu ceva inspirat de acolo, din rădăcinile mele, iese mai bine ca alte texte. Nu știu dacă merit toată această apreciere, totuși nu pot să nu fiu fericit pentru ea... Când ajung în țară (nu se știe însă când va fi asta...) abia aștept să trec și prin Iași. Acolo am făcut facultatea și masterul. Pentru mine e aproape la fel de apropiat ca satul meu natal. Din toate orașele din România (sunt, sigur multe orașe frumoase, unele poate mai frumoase ca el), Iașiul rămâne "orașul meu"...
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) deîmi place mult imaginea din primul vers. Ar merita alt context,zic eu. la fel, deosebite sunt: nici morții nu-i rămâne cărare nici numelui tău
pentru textul : madlenă deAlma, mă bucură nespus reacţia ta. Acum câţiva ani, când am avut plăcerea de a fi prezent la Virtualia, ai insistat să citesc şi eu un poem. A fost de bun augur. Poemul se numeşte "Morile de vânt nu au ecou". Nimic întâmplător, nu-i aşa?
Cu drag,
pentru textul : Concursul de Debut Literar UniCredit 2011 deL
Am înțeles sensul. Mă gândeam la varianta: suspendat, precum podul, curcubeul, puntea etc. :) Dar poți păstra cum simți tu, desigur. :)
pentru textul : Despre pom deaici sunt două penițe, una a apărut accidental...
pentru textul : de-a-ndăratelea deputeți face ceva în sensul ăsta?
demers înseamnă intervenție... nu intervenții...
pentru textul : patul în formă de gondolă dePASS.
pentru textul : Întoarcerea toamnei deda, mi-a placut si mie. ideea, sentimentul transmis, legarea cuvintelor perfect justificata, nici mai mult nici mai putin decat trebuie. felicitari!
pentru textul : cuvintelepecarevreausățilespun deDin ciclul Repetiţii, Buletin de Vaslui, dubla 14, nu am ce să fac, dau peniţa lui Dorin. O merită. Este un fapt lansarea lui pe orbita literaturii noatre. Eu sunt de acord cu el, il citesc si ca prozator şi ca poet, sunt de acord cu el şi mai sunt şi de acord cu el ca prozator şi ca poet.
P.S. Uitasem un lucru extrem de important şi anume: Felicitări, Maurice Bejart! Peniţa merge în artă, oricum.
pentru textul : Baletistul-lansare de carte detitlul nu are legătură vizibilă cu textul, strofa a doua e slabă rău şi are şi o cacofonie nasoală, a chinui e verb de conjugarea a IV-a (chinuiesc), ultimul vers salvează, totuşi. bunicul merită un poem mai bun sau rămâi la proză.
pentru textul : sînt trei rugăciuni într-un cuibar deVirgile, te rog sa ma scuzi ca ma bag si eu asa, netam-nesam, dar cred ca am dreptul daca ai facut o referire asa, directa la mine. Eu zic ca daca vrei (vreti) sa faceti "un concurs asa ca Bobadil pe aici", atunci ar trebui sa scoti (scoateti) 100 USD din buzunar. Sau tu ziceai de fapt altceva ca n-am inteles?
pentru textul : Camilafca iubirii deimi cer scuze pentru iesire, nu insa pentru ce am zis. adina, si eu ma gandeam la ceva constructiv. dar deh! sancho panza, don quijote intreaba: ce inseamna avertisment? nu mai am dreptul sa postez in republica socialista hermeneia? ce-i drept a fost un comentariu de-a dreptul neargumentat (ce-i drept al lui andu moldovan). ce nu-i drept este reactia ta. ce-i drept i se poate gasi o explicatie. ce-i drept:) multumesc celui (celei) care a trecut textul la recomandate.
pentru textul : viața mea deNu stiu prea bine ce reprezinta hermeneia ca si comunitate dar am sa aflu curand de vreme ce am ales sa public aici insa stiu cu siguranta ca "hermeneia" isi are obirsia din hermetism si nu vine de la Hermes. Eu cel putin asa am invatat la scoala. Poate ca ambele variante sunt corecte.
pentru textul : The State of Hermeneia decorina, de fapt ai dreptate. primul vers a fost o inserție ulterioară. am eliminat-o. mulțumesc pentru opinie.
paul, am schimbat. nu știu dacă este în bine, dar am schimbat. nu prea sînt bun la titluri.
pentru textul : french kiss vegetal deCred că trebuie scos acel "nu" din versul "de parcă soldatului nu îi stă ceasul pe câmpul de luptă". Și dacă a fost gândit inițial fără acest "nu" , poemul e foarte reușit. Aceeași viteză salvatoare.Cu respect
pentru textul : NolamnotHamlet de"un moment de reculegere"
pentru textul : Moment de reculegere de"îmbelşugată cu respiraţia ta"
am citit cu plăcere.
Virgil am retușat textul, ai avut dreptate era cam telegrafică exprimarea, lipsea fluiditatea.. Acum ce zici de text?
pentru textul : [praf de nimfă] decînd am citit această poezie nu era niciun com. aveam două observații, exact ce a semnalat și Adrian. și totuși revin la primele trei versuri -anna stă în gară/cu gluga de blană/în fața trenului- cred că este o exprimare confuză (cel puțin). cum stă cu gluga în fața trenului? și asta nu e tot, urmează - cu luminile galbene(cu gluga/cu luminile). de văzut!
pentru textul : anna deAm citit aici un poem slab, în afară de secvența identificată de Virgil. Poemul e complet 'transparent', previzibil 'da capo al fine' iar mie nu mi-a transmis vreo emoție. Am citit o îngrămădire de metafore care se străduiesc să potențeze un fapt de viață fără vreun succes însă, totul este atât de evident iar pe final devine chiar rizibil
pentru textul : Viraj mult prea strâns de'şi-n gura ei aş fi spart
unşpe popice dintr-o singură bilă'
Limba de fier a autorului continua să facă zgomot degeaba 'în noaptea cu pricina' de parcă ne vorbește despre 'o pricină' cu perfuzia în venă.
Apoi urmează singura parte care stă în picioare... câteva versuri bune însă din păcate imposibil de scos din context. Pe final absurdul revine în forță cu o metaforă aiurită 'mi-am mușcat limba până la cuvânt' pentru ca să pună definitiv stăpânire pe acest poem în lumina reflectoarelor 'sonda' care 'a tușit ca un măr acru' și apoi soarele culegea oameni fericiți pentru că așa o scriere trebuie, nu-i așa, să aibe un fel de happy-end.
În concluzie îmi pare rău că trebuie să revin la ce am mai afirmat când mi-am luat o suspendare dictatorială de la acest autor-editor care confundă în mod discreționar literatura cu funcția pe care o deține pe acest site valoros, anume că, dincolo de o educație și o disciplină pe care le posedă nu are mai nimic de spus în literatura contemporană. Folosește metafore modificate genetic ca niște roșii fără gust fără miros însă adevărat, sunt ceva ce n-a mai văzut nimeni, apoi le amestecă cu un mujdei de fracturism din care i-a scos toată sarea și tot usturoiul.
Este doar părerea mea și sper că de data asta mi-am exprimat-o fără a încălca Regulamentul, pentru a nu oferi acestui autor-editor un nou prilej de a mă suspenda în mod abuziv.
Margas
Pagini