Peste sute de ani se va vorbi (scrie) despre trecut. Nostalgia este o formă de salvare a individului de problemele cotidianului. Altfel, ar dispărea istoria şi identitatea izvorâtă din trecut. Chiar dacă subiectul este perimat, mai sunt oameni care fac incursiuni în această parte a sufletului.

poemul poarta, de la inceput pana la sfarsit, o constanta stare de constientizare a starii de indragostit. sentimentele se desfasor puternice sub ochiul cititorului, descrise fiind in amanut, dar delicat.

astept replica referitoare la text. da?

am citit textul cam cînd a apărut prima dată. nu știu de ce dar mi-a generat așa o senzație de prea multă „contextualizare” personală. poate unele lucruri ar fi putut fi doar sugerate

Manifestul Futurist - puncte esentiale

1. Vrem sa cantam iubirea pentru primejdie, obisnuita energiei si indrazneala.

2. Elementele esentiale ale poeziei noastre vor fi curajul, indrazneala si revolta.

3. Literatura de pana acum a pus accentul pe nemiscarea ganditoare, extaz si somn, noi vrem sa punem in evidenta miscarea agresiva, insomnia cuprinsa de febra, pasul masurilor, saltul periculos, palma si lovitura de pumn.

4. Noi declaram ca splendoarea lumii s-a imbogatit cu o noua frumusete : frumusetea vitezei. Un automobil de curse cu frumosul sau motor, impodobit cu tuburi groase ca niste serpi cu incarcatura exploziva, un automobil care se napusteste, care are aerul ca alearga, este mult mai frumos decat Victoria de la Samotrace.

5. Vrem sa cantam omul care tine volanul a carui tija ideala traverseaza pamantul, lansata ea insasi pe circuitul orbitei sale.

6. Poetul trebuie sa se consume cu stralucire, caldura si talent pentru a creste fervoarea entuziasta a elementelor primordiale.

7. Frumusetea exista doar in lupta. Nu exista nici o capodopera care sa nu aiba un caracter agresiv. Poezia trebuie sa fie un atac violent impotriva fortelor necunoscutului, pentru a le obliga sa se incline in fata omului.

8. Suntem ultima culme a secolelor ! Ce rost are sa privim in urma cand trebuie sa deschidem portile misterioase ale imposibilului ? Timpul si Spatiul au murit ieri. Noi deja traim in absolut, pentru ca am creat deja viteza eterna si omniprezenta.

9. Vrem sa glorificam razboiul - singurul leac al lumii - militarismul, patriotismul, gesturile distructive ale anarhistilor, ideile frumoase care ucid si dispretul pentru femeie.Vrem sa demolam muzeele si bibliotecile, sa luptam impotriva moralitatii, feminismului si impotriva tuturor lasitatilor oportuniste si utilitariste.

10. Vrem sa cantam multimile agitate de munca, placeri si revolta ; freamatul multicolor si polifonic al revolutiilor in capitalele moderne ; vibratia nocturna a arsenalelor si atelierele din spatele lunilor violent electrice ; caile ferate care devora serpii invaluiti in fum ; fabricile atarnate de nori prin firul fumului lor ; podurile care sar ca niste gimnasti deasupra coturilor diabolice ale raurilor insorite ; vasele cu aburi care adulmeca orizontul ; locomotivele care pufaie pe sine, ca niste cai uriasi din otel, cu lungi tuburi in loc de haturi, si alunecarea in zbor a aeroplanelor ale caror motoare au sunetul unui steag ce flutura si aplauzele multimilor entuziaste.

preluat de pe http://www.artline.ro/Manifestul-Futurist-20-februarie-1909-14601-1-n.html

am șters textul din greșeală, offf, îți dau de lucru. scuze!

Mă întreb dacă are vreo semnificație folosirea limbii engleze în titlu sau pur și simplu așa a venit?! "adânc de suflet searbăd" sună cam... searbăd. La nivel ideatic nu prea "văd" cum e posibilă chestia asta, dar cine știe poate văd eu prea puțin. Ai un typo în versul al șaselea. Altfel, ai câteva imagini interesante aici.

Fiindcă tot mi-a zburat păsărica din gură, dar având în vedere că nu e niciun secret, să transcriu dedicaţia:
"Scriitorului Tudor Cristea şi medicului Andrei Bâlbâie, de la Spitalul Dimitrie Gerota din Bucureşti, care mi-au întins o mână în cel mai greu moment al vieţii mele.
De asemenea, prietenilor mei Nicoleta Iftode şi Daniel Barbu, care m-au învăţat că speranţa nu este o vorbă goală.
Şi din nou, fiicei mele, Nicoleta Şerban".
Aşa că aş fi fost ultimul om care să facă afirmaţii insinuante. Dar trebuie să explic, poate, în ce a constat "mâna intinsă" despre care scriitorul vorbeşte în dedicaţie: în cronica elogioasă la romanul "Maimuţe în haremul nopţii", publicată în "Litere" şi reprodusă în volumul amintit, ca şi în invitaţia pe care i-am adresat-o de a susţine o rubrică în revistă. Atât. În rest, corespondăm, din când în când, prin e-mail (legat de colaborarea la revistă sau de anumite evenimente literare) şi căutăm să fim obiectivi când ne discutăm unul altuia cărţile. Nu ne-am văzut niciodată, deşi avem doi prieteni comuni, profesori şi scriitori târgovişteni: Marin Neagu şi George Geacăr.
Cultul prieteniei (şi sau, poate, mai ales literare), ca şi încrederea în literatură sunt cele două modaliltăţi prin care Şerban Tomşa îşi exorcizează izolarea relativă. Dar ea este, cu adevărat, învinsă prin ceea ce scrie el. Legat de aceasta, îmi face plăcere să vă informez că, de curând, a fost primit în Uniunea Scriitorilor din România.

Teamă mi-e că a impresiona e chiar rostul poeziei...
Versul se paote să fie slăbuţ.

sancho, tu esti amica mea. asa o sa scriu. multumesc de atentionare. esti editor, fain, multumesc.

Matei, imi pare rau ca nu sint in copou. Asa ca miine am sa ma razbun si am sa ma plimb printr-un par prin San Francisco. Dar tot nu o sa fie Tatiana Stepa. Yester, cu siguranta poet matur este o supraestimare in ceea ce ma priveste dar iti multumesc pentu citire si opinii. Bobadil, par totusi doua texte diferite, nu neaparat unul neingrijit si celalalt elaborat. Doua note diferite, Bobadil, de aceea nu pot sa fiu de acord cu tine. parerea mea.

Ai dreptate ! Am gresit la tastare cand am postat si nu mi-am dat seama decat acum. E clar Takacs, si nu Tacaks !
Doar eu am facut clipul(sic).

Am vorbit tot alaturea cu drumul. Multumesc de tragere de maneca. Ai un foarte bun spirit de observatie.

Interesant scenariul, are si un pic de regie in el. Proza nu e, dar e nice... Poate te hotarasti la un moment dat (nu-i graba inca) ce si cum vrei sa scrii. Ca strutzocamile scriu multi. Te mai citesc, Andu

alma, asa cum spuneam mai sus, este o framantare a mai multora: ce anume mai putem scrie nou, provocator literar si cu autentica valoare in acest timp? incotro se indreapta poezia? etc. sunt multe intrebari pe care ni le vom pune mult timp inca si vom scrie. daca tu spui pauza la scris, eu spun sa scriem, sa lucram in noi intens, pana gasim acel nou. nu iau pauza, cata vreme viul e viu.