a.a.a. - 
      
     Demult, de mult,
trebuia sa-mi transform
aripile în picioare,
zborul în paşi,
trebuia să
sufăr mai singur.
Acum,
în cartierul meu plutesc gândaci negri,
copiii scot limba
şi râd la ei.
Poezie: 
 Demult, de mult,
trebuia sa-mi transform
aripile în picioare,
zborul în paşi,
trebuia să
sufăr mai singur.
Acum,
în cartierul meu plutesc gândaci negri,
copiii scot limba
şi râd la ei.
        -  
          superb. nici nu as lasa-o la.....         -  
          ---  măsurarea inteligenţei emoţionale   
        -  
          Pentru finalul genial......         -  
          ---  laparovision  
Comentarii
desi (sa zicem) ca indraznesc
Virgil -
desi (sa zicem) ca indraznesc sa spun ca inteleg textul, imi place enorm doar partea a doua. chiar ma intriga contrastul dintre cele doua parti. ma refer la contrastul stilistic. este oare intentionat?
- pustie -
a.a.a. -
Nu ştiu, a fost doar un gând spontan. A trebui să-l scot din mine, am făcut-o în 2 minute. De obicei, nu cred în spontaneitatea brută. Probabil că e un text mai slab sau slab de-a dreptul. În fine. Doar un text. Poate să se ducă pe pustie.