ce dragut, e deja al doilea poem pe care aproape il preiei din repertoriul meu si mai bagi de la tine 3 viersuri colorati. mai mai ca as crede ca ori iti place la nebunie cum scriu, ori incepe sa fie o treaba personala. En fine, cum treaba asta nu conteaza, asa cum nu a contat niciodata, am sa ma raportez la calitatea indoielnica a textului.
"o mai ia
poate prin mehala sau poate prin alt cartier
unde ar trebui securitatea asigurată
vârsta nu va fi trecută în buletin corect
blugii frecaţi îi vor fi aliaţi în lupta cu bodyguarzii
oricum fetele celelalte vor face treişpe-paişpe
gaşcă de copii scăpaţi de acasă
nesăţioşi de imagini cu femei goale
nu e simplu îţi trebuie o cauţiune la M.A.I.
c'est la putain de merdre elle vous fait tomber dans la latrine
aşadar parcă nimic nu este mai penal
decât o tipă care-şi linge degetele
după ce le-a băgat într-un pahar
cu apă plată şi lămâie
răsărind dinspre torontal
pe calea aradului"- pentru ca doar atat este al tau, atat am sa comentez si eu. Mai pe scurt, mai pe lung, un text care se distinge prin antimetafora, prin realitatea frusta pe care o prezinta. In entitatea poeticeasca se da o lupta, o batalie pe care incearca sa o mascheze prin modul ironic in care afiseaza defectele/ durerile/ metehnele acestei lumi. M-a impresionat mai ales prin tentele putin lascive, imaginile vizuale m-au trimis direct la un... film francez in care tipa vine dintr-o familie vai vai si ajunge sa rasara de nicaieri direct pe torontal. Na, eu am incercat, dar sa stii ca textul tot prost ramane. Nu-i bai, se vor gasi care sa te premieze, au mai fost, da' eu iti zic asa, nu te lasa pacalita, mai degraba lasa-te de scris, nu de alta dar progres la tine... nema'
Virgile, să încep prin a spune drept că m-ai nimerit cu outsourcing-ul și cu mediocritatea... și e un subiect vast aici.
Însă revenind la site, dacă ți-ai asumat această paternitate, apoi asumă-ți și neplăcerile ei într-o lume liberă. Adică nu e fair să vii cu o versiune din asta scrisă pe genunchi și să o impui unei comunități (o parte chiar captivă) care vrea să se exprime aici.
Părerea mea este câ noua versiune are probleme tehnice și îți trebuie timp ca să corectezi greșelile. Oricum eu îți doresc succes și râmân pe aici ca un bătrân ce sunt... unul care admiră poezia dintotdeauna și în momentele de inspirație pe cea scrisă de Virgil Titarenco.
Iar site-ul H 2.0... să fie tot mai bun pe zi ce trece!
Andu
P.S. Adriana, sper că am rămas înțeleși fato
există esență în poemul tău, acea tristețe ce devine metafizică. simt ce vrei să comunici, la partea tehnică am o singură obsevație: personificarea morții și eliberarea de unele explicații. e un poem sensibil care își merită autoarea. un poem care intră sfios cu ochii triști. am citit cu plăcere!
Sorin, fii puțin atent: "în imaginea pustiirii dețesută de glasul mulțimii frunzișului răscolit pe creștetul nemângâierii…" patru versuri, 12 cuvinte (din care trei, de legătură) și șapte atribute! ajungi pana la atribute de gradul 3! "glasul mulțimii frunzișuluirăscolit de fapt, tot textul are 31 de cuvinte, din care 15 atribute! nu crezi, totuși, că este prea mult?!
o fantana inseamna un izvor si un izvor ti-e drag intotdeauna sa-l privesti si sa-l asculti. cel mai frumos poem tu il scrii sapand intre coastele timpului o fantana
ceea ce ne apropie de un poet cand ii citim versurile, e culoarea cuvintelor lui. spun eu „culoare” pentru ca mi se pare mai sugestiv , ea putand armoniza mai bine legaturile de atingere cu sufletul. caci un cuvant chiar bine scris poate sa nu iti atinga sufletul si atunci dintr-o loialitate obligatorie fata de arta, poti recunoaste calitatea lui, fara insa a trezi in tine aceea adiere... eu mi-amintesc inca de cand te-am citit prima data, era... dar nu are importanta asta, ca am rezonat atat de usor la cuvintele tale, era ca o completare a ceea ce eu as fi vrut sa spun si bineinteles nu reuseam. am simtit nevoia sa spun asta... si acum fara nici o pretentie de critica, doar din punctul de vedere a cuiva ce stie simti mai bine decat scrie, incerc sa spun... cuvintele padurii, inaltate deasupra timpului care face legea, au duiosia unei iubite parasite, e un protest si o acceptare deopotriva, caci cel ce moare odata cu frunzele, poate renaste odata cu mugurii, cel ce dezgroapa singuratatea dintre coaste si o aseaza intre frunzele moarte, poate sapa singur albia destinului... imi place „inima ta dreapta”, cea care creste invizibil mai mare decat trupul... ceea ce ne apropie de oameni in general, poate fi uneori umbra cuvantului nerostit, care pluteste bland deasupra, atat de aproape, ca se face sarbatoare prin noi. scuze pentru „Calian” din raspunsul din pagina mea, chiar imi placea imainte de a cunoaste semnificatia reala a lui „Cailean”.
Cam adulterin poemul asta :-) Insa mi-a placut, in sensul ca merita sa mai scrii pe tema asta, eventual chiar sa rescrii ce am citit aici in alta forma. Oricum tema nu justifica forma asta de poem scurt. Parerea mea, Andu P.S. Si de ce ai simtit acolo nevoia sa faci apel la Marele Salvator al Lipsei Nostre de Inspiratie "in causul palmei lui Dumnezeu". "coboram in causul palmelor si adormim" nu era destul oare? De ce sa coboram in "causul palmelor LUI Dumnezeu" atributat Virgile? Nu vezi cum imaginea asta e comerciala, nu vezi ai? Ba vezi :-)
...Nu am idee ce aș mai putea continua, Fancisc; n-am avut kerosen ideatic decât pentru fragmetul ăsta. Și oricum, ar fi cam târziu, zc io, având în vedere că textul e aruncat pe nu știu unde de vreo șase luni. Mulțumesc de timpul tău!
vreau sa semnalez o problema. pe contul meu apare un text calificat inacceptabil intitulat " noapte bună rusia" pe care nu l-am postat eu, în schimb am introdus poezia cu titlul "arta" ( astăzi) care urma să fie aprobată sau neaprobată şi care din păcate nu mai apare la nici o secţiune. nu ştiu ce s-a întâmplat, poate mă ajutaţi. mulţumesc.
"Ea
e femeia de miercuri
ce face, din ziua în care-şi scoate pantofii pe covorul din camera de gardă, Miercurea Mare.
Ea duce pe umeri pletele tristeţii celorlalte femei de miercuri,
Care îţi tac la apus neiubirea."
Ceea ce îi atribui personajului tău liric aici nu prea ar fi în acord cu condiţia de Lolită pe care i-o alipeşti în finalul textului.
Chiar ştii ce e o Lolită?
E un text cuminte, așezat. Ca întotdeauna, claritate și concizie. Nu prea am înțeles însă repetiția lui merg de la mijlocul textului, nici finalul - pare cumva o imagine care îmi scapă la citire.
P.S:Paul, idolatrizarea nu face bine la ten, iar instinctul de conservare aparține ălora care conduc din umbră și ucid pe la spate, fără să riște nimic.
"arunca resturile gambelor ei"?... ale cui "ei"? am aplicat o citire anaforica, dar mi-e greu sa descopar ce anume in text, mentionat anterior, poate fi inlocuit de adjectivul pronominal. "zarva" nu cred ca este... "nemurirea"? sau poate este vorba pur si simplu de o surpriza ori de un fragment dintr-un dialog inceput mai demult, in care o fi fost si un nume. ei, uite, tot caut logica undeva unde poate nici nu este nevoie.
Dle Andu Moldovan, ati intuit exact intentiile mele. Scriu foarte rar poezie in dulcele stil clasic. Dar de data asta am simtit ca Podul Grant - de pe care de nenumarate ori am privit, cu o bucurie de copil, cum trec trenurile - imi poate servi ca pretext pentru ideea de curgere a vietii. Forma fixa, baladesca, s-a impus de la sine. M-am decis deci sa scriu o scurta balada a Podului Grant si a cartierului care o inconjoara pentru ca ele sunt purtatoare a unei mici mitologii urbane. Si-apoi trecerea trenurilor nu seamana cu ineluctabila trecere a vietii? Va multumesc sincer pentru intelegere si pentru penita.
se pare c-ai atins un înger. cel al poeziei. ultimele tale două texte sunt... cum să le numesc? că nu am cum, știu numai că m-au încântat nespus. imaginile sunt inspirat "colorate" și-s însoțite de un aer în care plutește revolta(de ce nu?) și vremea reproșurilor. un fel de "datul cărților pe față". deși nu-mi place să neîndreptățesc un text, cu atat mai mult autorul, m-aș opri puțin la versurile :"acum pe aici e un fel de iarnă- și ninge mare.....- iar cel mai rău este că totul trece...". te-ai folosit de imagini albe pentru a exprima sentimente interioare(care dor) și situații de moment... fiindcă nu va rămâne așa cu siguranță. refuzi să auzi dar vezi și toate acestea "la timp". îmi pare rău, e un text pe care l-aș fi comentat mult mai atent dar nu e timp... rămân fan.
de cele mai multe ori femeia are nevoie, simplu, de dragoste. poate de aceea isi cauta la nesfirsit umbra, dublura, ca pe o extensie, un sistem periferic vital... "cînd îi găsește se face un fel de tăcere ca atunci cînd plouă și e prea tîrziu să mai pleci undeva te cuibărești într-un colț de pat cu o cană de vin albastru violet fierbinte în mînă citești pe ascuns ultimele pagini ale unui roman fluviu și adormi" Cherchez la femme.
Uau, ce de lume :) ăsta da feedback. Multzam tuturor. Younger Sister Canicula nu este doar un element de decor, ea vlăguiește personajele. Ai intuit bine, paharul cu apă este puntea care lipsește și de partea bătrânilor și a comis voiajorului și reprezintă de fapt chiar legăturile interumane. În felul lor toate cele trei personaje sunt izolate dincolo de puterile lor, prin ceea ce sunt. Sapphire Mulțumesc. M-ai ajutat mult prin faptul că ai revenit. Crin Nu ești prea critică. Exact asta aștept de la cei care mă comentează. Și dacă vreodată am nevoie de un șut în fund te rog să mi-l dai fără ezitare. O să țin cont de sugestiile tale deoarece comis-voiajorul este un personaj încă în lucru și e destul de complicat, el dă tonul și creează absurdul. O parte din decor este reală... ca și replicile și imaginea bătrânilor... îmi place să învăț din lumea în care trăiesc. Voi lăsa totuși ca timp verbal trecutul. Nostalgia este un element important, am urmărit-o din start fiindcă originile bătrânilor trebuie să se piardă complet, ei trebuie să fie văzuți ca existând dintotdeauna în casa din pustietate. Gândește-te la cei doi din Courage, the Cowardly Dog :)) Și eu te citesc și promit să revin în pagina ta.
acesta este un text foarte slab. adică un fel de lălăială.
chestia asta cu dedicația e o chestie sensibilă pe hermeneia ca de altfel pe orice site de literatură. pentru că din capul locului un text capătă încărcătură emoțională personală în mod evident artificial. și poate fi ok dacă textul e bun sau acceptabil sau foarte bun. dar cînd e slab poate deveni o problemă. pentru că autorul poate percepe critica drept o lovitură dublă. și nu este corect. tocmai de aceea hermeneia nu este menită a fi un loc în care se fac dedicații deși se poate folosi pentru a face dedicații. dar, așa cum spun americanii, at your own risk.
Părerea mea e că repeţi obsesiv tema, discursul şi, mai ales, sintagme şi cuvinte [pământ, umbră, sărut, om, iubire, a vorbi... sunt doar câteva pe care le-ai ameţit de cap]. :)
acest text nu este un articol.
dacă nu vă pricepeţi la literatură sau gazetărie vă sfătuiesc să întrebaţi dar nu aruncaţi texte aiurea pe hermeneia şi nu o confundaţi cu altceva.
vă rog să vă consideraţi avertizat.
dacă veţi deveni membru activ al Hermeneia veţi avea dreptul la replică. nu încercaţi alte soluţii.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
ce dragut, e deja al doilea poem pe care aproape il preiei din repertoriul meu si mai bagi de la tine 3 viersuri colorati. mai mai ca as crede ca ori iti place la nebunie cum scriu, ori incepe sa fie o treaba personala. En fine, cum treaba asta nu conteaza, asa cum nu a contat niciodata, am sa ma raportez la calitatea indoielnica a textului.
"o mai ia
poate prin mehala sau poate prin alt cartier
unde ar trebui securitatea asigurată
vârsta nu va fi trecută în buletin corect
blugii frecaţi îi vor fi aliaţi în lupta cu bodyguarzii
oricum fetele celelalte vor face treişpe-paişpe
gaşcă de copii scăpaţi de acasă
nesăţioşi de imagini cu femei goale
nu e simplu îţi trebuie o cauţiune la M.A.I.
pentru textul : Pe calea aradului nu circulă organe dec'est la putain de merdre elle vous fait tomber dans la latrine
aşadar parcă nimic nu este mai penal
decât o tipă care-şi linge degetele
după ce le-a băgat într-un pahar
cu apă plată şi lămâie
răsărind dinspre torontal
pe calea aradului"- pentru ca doar atat este al tau, atat am sa comentez si eu. Mai pe scurt, mai pe lung, un text care se distinge prin antimetafora, prin realitatea frusta pe care o prezinta. In entitatea poeticeasca se da o lupta, o batalie pe care incearca sa o mascheze prin modul ironic in care afiseaza defectele/ durerile/ metehnele acestei lumi. M-a impresionat mai ales prin tentele putin lascive, imaginile vizuale m-au trimis direct la un... film francez in care tipa vine dintr-o familie vai vai si ajunge sa rasara de nicaieri direct pe torontal. Na, eu am incercat, dar sa stii ca textul tot prost ramane. Nu-i bai, se vor gasi care sa te premieze, au mai fost, da' eu iti zic asa, nu te lasa pacalita, mai degraba lasa-te de scris, nu de alta dar progres la tine... nema'
oricum te taxam cu ora:)!
pentru textul : de dimineaţă deVirgile, să încep prin a spune drept că m-ai nimerit cu outsourcing-ul și cu mediocritatea... și e un subiect vast aici.
pentru textul : fotografia de lângă icoană deÎnsă revenind la site, dacă ți-ai asumat această paternitate, apoi asumă-ți și neplăcerile ei într-o lume liberă. Adică nu e fair să vii cu o versiune din asta scrisă pe genunchi și să o impui unei comunități (o parte chiar captivă) care vrea să se exprime aici.
Părerea mea este câ noua versiune are probleme tehnice și îți trebuie timp ca să corectezi greșelile. Oricum eu îți doresc succes și râmân pe aici ca un bătrân ce sunt... unul care admiră poezia dintotdeauna și în momentele de inspirație pe cea scrisă de Virgil Titarenco.
Iar site-ul H 2.0... să fie tot mai bun pe zi ce trece!
Andu
P.S. Adriana, sper că am rămas înțeleși fato
care "cosor"?!
pentru textul : pluvială deexistă esență în poemul tău, acea tristețe ce devine metafizică. simt ce vrei să comunici, la partea tehnică am o singură obsevație: personificarea morții și eliberarea de unele explicații. e un poem sensibil care își merită autoarea. un poem care intră sfios cu ochii triști. am citit cu plăcere!
pentru textul : o variantă de iubire dePaul, mulțumesc pentru trecere și semnul tău aurit! Valoreză mult! O duminică frumoasă în compania marelui poet Eminovici, doar e ziua lui, nu?:)
pentru textul : din băscuța roșie am scos iepurașul deSorin, fii puțin atent: "în imaginea pustiirii dețesută de glasul mulțimii frunzișului răscolit pe creștetul nemângâierii…" patru versuri, 12 cuvinte (din care trei, de legătură) și șapte atribute! ajungi pana la atribute de gradul 3! "glasul mulțimii frunzișului răscolit de fapt, tot textul are 31 de cuvinte, din care 15 atribute! nu crezi, totuși, că este prea mult?!
pentru textul : Crisalida deo fantana inseamna un izvor si un izvor ti-e drag intotdeauna sa-l privesti si sa-l asculti. cel mai frumos poem tu il scrii sapand intre coastele timpului o fantana
pentru textul : cel ce scrie poeme deceea ce ne apropie de un poet cand ii citim versurile, e culoarea cuvintelor lui. spun eu „culoare” pentru ca mi se pare mai sugestiv , ea putand armoniza mai bine legaturile de atingere cu sufletul. caci un cuvant chiar bine scris poate sa nu iti atinga sufletul si atunci dintr-o loialitate obligatorie fata de arta, poti recunoaste calitatea lui, fara insa a trezi in tine aceea adiere... eu mi-amintesc inca de cand te-am citit prima data, era... dar nu are importanta asta, ca am rezonat atat de usor la cuvintele tale, era ca o completare a ceea ce eu as fi vrut sa spun si bineinteles nu reuseam. am simtit nevoia sa spun asta... si acum fara nici o pretentie de critica, doar din punctul de vedere a cuiva ce stie simti mai bine decat scrie, incerc sa spun... cuvintele padurii, inaltate deasupra timpului care face legea, au duiosia unei iubite parasite, e un protest si o acceptare deopotriva, caci cel ce moare odata cu frunzele, poate renaste odata cu mugurii, cel ce dezgroapa singuratatea dintre coaste si o aseaza intre frunzele moarte, poate sapa singur albia destinului... imi place „inima ta dreapta”, cea care creste invizibil mai mare decat trupul... ceea ce ne apropie de oameni in general, poate fi uneori umbra cuvantului nerostit, care pluteste bland deasupra, atat de aproape, ca se face sarbatoare prin noi. scuze pentru „Calian” din raspunsul din pagina mea, chiar imi placea imainte de a cunoaste semnificatia reala a lui „Cailean”.
pentru textul : Cântecul pădurii către cel ce moare în frunzele ei deVă mulțumesc, Vanda și Aleksandar, pentru răbdarea de a lucra până în zori la acest colaj. Mulțumesc, RadioLynx, pentru inspirație.
pentru textul : H * deCam adulterin poemul asta :-) Insa mi-a placut, in sensul ca merita sa mai scrii pe tema asta, eventual chiar sa rescrii ce am citit aici in alta forma. Oricum tema nu justifica forma asta de poem scurt. Parerea mea, Andu P.S. Si de ce ai simtit acolo nevoia sa faci apel la Marele Salvator al Lipsei Nostre de Inspiratie "in causul palmei lui Dumnezeu". "coboram in causul palmelor si adormim" nu era destul oare? De ce sa coboram in "causul palmelor LUI Dumnezeu" atributat Virgile? Nu vezi cum imaginea asta e comerciala, nu vezi ai? Ba vezi :-)
pentru textul : coborîrea din tablou de...Nu am idee ce aș mai putea continua, Fancisc; n-am avut kerosen ideatic decât pentru fragmetul ăsta. Și oricum, ar fi cam târziu, zc io, având în vedere că textul e aruncat pe nu știu unde de vreo șase luni. Mulțumesc de timpul tău!
pentru textul : Protocolar derespectul e reciproc, știi asta.
pentru textul : în ultima cameră, el devreau sa semnalez o problema. pe contul meu apare un text calificat inacceptabil intitulat " noapte bună rusia" pe care nu l-am postat eu, în schimb am introdus poezia cu titlul "arta" ( astăzi) care urma să fie aprobată sau neaprobată şi care din păcate nu mai apare la nici o secţiune. nu ştiu ce s-a întâmplat, poate mă ajutaţi. mulţumesc.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - IX – de"Ea
e femeia de miercuri
ce face, din ziua în care-şi scoate pantofii pe covorul din camera de gardă, Miercurea Mare.
Ea duce pe umeri pletele tristeţii celorlalte femei de miercuri,
Care îţi tac la apus neiubirea."
Ceea ce îi atribui personajului tău liric aici nu prea ar fi în acord cu condiţia de Lolită pe care i-o alipeşti în finalul textului.
pentru textul : Femeia de miercuri deChiar ştii ce e o Lolită?
E un text cuminte, așezat. Ca întotdeauna, claritate și concizie. Nu prea am înțeles însă repetiția lui merg de la mijlocul textului, nici finalul - pare cumva o imagine care îmi scapă la citire.
P.S:Paul, idolatrizarea nu face bine la ten, iar instinctul de conservare aparține ălora care conduc din umbră și ucid pe la spate, fără să riște nimic.
O seară bună,
pentru textul : nimeni nu pune la îndoială aerul deEugen.
Multumesc mult. As putea apela la metoda mea rudimentara dintotdeauna, dar nu am avut timp in ultima vreme si nici putere ca sa zic asa :)
pentru textul : promise I de"arunca resturile gambelor ei"?... ale cui "ei"? am aplicat o citire anaforica, dar mi-e greu sa descopar ce anume in text, mentionat anterior, poate fi inlocuit de adjectivul pronominal. "zarva" nu cred ca este... "nemurirea"? sau poate este vorba pur si simplu de o surpriza ori de un fragment dintr-un dialog inceput mai demult, in care o fi fost si un nume. ei, uite, tot caut logica undeva unde poate nici nu este nevoie.
pentru textul : invocatio deDle Andu Moldovan, ati intuit exact intentiile mele. Scriu foarte rar poezie in dulcele stil clasic. Dar de data asta am simtit ca Podul Grant - de pe care de nenumarate ori am privit, cu o bucurie de copil, cum trec trenurile - imi poate servi ca pretext pentru ideea de curgere a vietii. Forma fixa, baladesca, s-a impus de la sine. M-am decis deci sa scriu o scurta balada a Podului Grant si a cartierului care o inconjoara pentru ca ele sunt purtatoare a unei mici mitologii urbane. Si-apoi trecerea trenurilor nu seamana cu ineluctabila trecere a vietii? Va multumesc sincer pentru intelegere si pentru penita.
pentru textul : Podul Grant dese pare c-ai atins un înger. cel al poeziei. ultimele tale două texte sunt... cum să le numesc? că nu am cum, știu numai că m-au încântat nespus. imaginile sunt inspirat "colorate" și-s însoțite de un aer în care plutește revolta(de ce nu?) și vremea reproșurilor. un fel de "datul cărților pe față". deși nu-mi place să neîndreptățesc un text, cu atat mai mult autorul, m-aș opri puțin la versurile :"acum pe aici e un fel de iarnă- și ninge mare.....- iar cel mai rău este că totul trece...". te-ai folosit de imagini albe pentru a exprima sentimente interioare(care dor) și situații de moment... fiindcă nu va rămâne așa cu siguranță. refuzi să auzi dar vezi și toate acestea "la timp". îmi pare rău, e un text pe care l-aș fi comentat mult mai atent dar nu e timp... rămân fan.
pentru textul : pseudo/credo dede cele mai multe ori femeia are nevoie, simplu, de dragoste. poate de aceea isi cauta la nesfirsit umbra, dublura, ca pe o extensie, un sistem periferic vital... "cînd îi găsește se face un fel de tăcere ca atunci cînd plouă și e prea tîrziu să mai pleci undeva te cuibărești într-un colț de pat cu o cană de vin albastru violet fierbinte în mînă citești pe ascuns ultimele pagini ale unui roman fluviu și adormi" Cherchez la femme.
pentru textul : uneori femeia delogic! ultima strofă, în cazul ăsta, e fructul/rostul poeziei. celelalte sunt drumul până la el:)
pentru textul : cuvinte de jurnal detext slăbuț și plin de prețiozități. te rog să corectezi diacriticele. ai folosit î cu punct în loc de căciulă
pentru textul : N-am să-ţi spun dedesi nu e frumos si nici nu e corect spus ""pipăind după zboruri"" etc, poemul imi place
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră deGabriela,
In copilarie, imi placea teribil cuvantul acesta - "bortos", dar posibil sa ai dreptate, referitor la locul lui in context.
pentru textul : Civilizații extra deIti multumesc pentru semn.
Uau, ce de lume :) ăsta da feedback. Multzam tuturor. Younger Sister Canicula nu este doar un element de decor, ea vlăguiește personajele. Ai intuit bine, paharul cu apă este puntea care lipsește și de partea bătrânilor și a comis voiajorului și reprezintă de fapt chiar legăturile interumane. În felul lor toate cele trei personaje sunt izolate dincolo de puterile lor, prin ceea ce sunt. Sapphire Mulțumesc. M-ai ajutat mult prin faptul că ai revenit. Crin Nu ești prea critică. Exact asta aștept de la cei care mă comentează. Și dacă vreodată am nevoie de un șut în fund te rog să mi-l dai fără ezitare. O să țin cont de sugestiile tale deoarece comis-voiajorul este un personaj încă în lucru și e destul de complicat, el dă tonul și creează absurdul. O parte din decor este reală... ca și replicile și imaginea bătrânilor... îmi place să învăț din lumea în care trăiesc. Voi lăsa totuși ca timp verbal trecutul. Nostalgia este un element important, am urmărit-o din start fiindcă originile bătrânilor trebuie să se piardă complet, ei trebuie să fie văzuți ca existând dintotdeauna în casa din pustietate. Gândește-te la cei doi din Courage, the Cowardly Dog :)) Și eu te citesc și promit să revin în pagina ta.
pentru textul : Paharul cu apă deacesta este un text foarte slab. adică un fel de lălăială.
pentru textul : În ajun de ziua crucii dechestia asta cu dedicația e o chestie sensibilă pe hermeneia ca de altfel pe orice site de literatură. pentru că din capul locului un text capătă încărcătură emoțională personală în mod evident artificial. și poate fi ok dacă textul e bun sau acceptabil sau foarte bun. dar cînd e slab poate deveni o problemă. pentru că autorul poate percepe critica drept o lovitură dublă. și nu este corect. tocmai de aceea hermeneia nu este menită a fi un loc în care se fac dedicații deși se poate folosi pentru a face dedicații. dar, așa cum spun americanii, at your own risk.
Ia uite-l si pe Domnul Pa in memoria colectiva! =))
pentru textul : Frumosul Principe Cercel dePărerea mea e că repeţi obsesiv tema, discursul şi, mai ales, sintagme şi cuvinte [pământ, umbră, sărut, om, iubire, a vorbi... sunt doar câteva pe care le-ai ameţit de cap]. :)
pentru textul : Joc în aşteptare deacest text nu este un articol.
pentru textul : Consideratii despre traducere dedacă nu vă pricepeţi la literatură sau gazetărie vă sfătuiesc să întrebaţi dar nu aruncaţi texte aiurea pe hermeneia şi nu o confundaţi cu altceva.
vă rog să vă consideraţi avertizat.
dacă veţi deveni membru activ al Hermeneia veţi avea dreptul la replică. nu încercaţi alte soluţii.
Pagini