adela -
Femeia Cratiță se căsătorește cu domnul Card
Iubirea lor stă în sticle de bulion,
Curge în pahare de 100 ml.
Lipsită de picanterii, madam se desenează cu frunze de
pătrunjel,
Are o privire piperată și buzele sărate
Domnul Card dă ordine în funcție de cotațiile bursiere,
Își lasă haina în coș,
Așteaptă prânzul după un ceas elvețian...
Pe buze poartă doar love(le)
Își îndreaptă programat privirea...
Copiii lor pendulează între mângâieri delicate și inimi
triunghiulare
Își fac mustăți din pătrunjel,
Se joacă de-a șefii
E noapte, femeia Cratiță trage perdeaua...
Poezie:
Comentarii
Sapphire -
... nu știu dacă ar merge nici măcar drept parodie. Nu are nimic original, poate decât distanțarea versurilor la două rânduri; chiar, de ce ai postat astfel? Nu spune nimic din ceea ce nu știm deja, abordarea seamănă pe alocuri a manele "Pe buze poartă doar love(le)". Pur și simplu, ai strâns împreună o groază de clișee (mai mult sau mai puțin cu bază reală) și ai încercat să faci un fel de "critică a societății", dar nu a reușit. Mai mult decât atât, îmi voi permite să-mi exprim îndoiala că personajele tale mai există astăzi. Exagerarea nu prea se mai poartă ca procedeu artistic. Mă întreb însă, dacă ai aplecare spre social, spre cotidian, de ce nu încerci să scrii articol. Desigur, se poate face poezie din orice, dar trebuie ceva mai mult decât spirit critic și ironie.
adela -
să înțeleg că nu aș avea șanse în lumea poeziei? am sa încerc să scriu articole. nu vă împărtășesc părerea conform căreia personajele mele nu există, fiecare percepe realitatea din jur într-un mod personal, diferit, dacă pentru dumneavoastră personajele- domnul card și femeia cratita nu exista, pentru mine exista, cum exista pentru multi altii. cat despre faptul ca am scris textul la doua randuri, nu e nimic special, de obicei asa scriu eu textele. va multumesc pentru critici si opiniile pertinente cu stima, adela
Sapphire -
Nu, draga mea Adela, citește mai atent comentariile. Nu am spus că nu ai șanse în lumea poeziei, nu numai că nu aș avea căderea să spun așa ceva, dar chiar nu mi-a trecut prin cap. Spuneam că un ochi atent la social, dublat de un spirit ironic, poate produce articole bune, cu mai multă ușurință decât poezie pe aceeași temă. Femeia cratiță există, cum probabil și domnul card, dar nu cred că, în lumea complexă în care trăim astăzi, ei mai pot fi definiți atât de simplist, atât de linear. Cu alte cuvinte, cred mai curând într-o femeie-cratiță-cloșcă-fard ieftin-țipăt-pantof-cu-toc-și-pantalon-de-trening... desigur, atributele sunt interșanjabile de la caz la caz, pentru că, așa cum spuneam, tipologiile prezentului sunt ceva mai complicate.
Virgil -
eu as evita folosirea de astfel de titluri. am mai spus-o si altadata. oricit de fancy am vrea sa fim totusi titlul are si un rol pur pragmatic de identificare si tabulare a unei colectii. cu un astfel de titlu in lumea computerelor si in lumea oamenilor textul tau se va pierde in necunoscut. acum despre text. evident este un text undeva intre mediocru si slab iar gaselnita asta cu „la doua rinduri” (la care te-as ruga sa renunti pe hermeneia) nu aduce nici un plus pentru ca nu are la ce. asta nu inseamna ca textul ca intreg nu te lasa cu o anumita senzatie pe care o poti atribui unei valente poetice. pacat insa ca o idee destul de interesanta s-a scufundat in mediocritatea unei sonoritati maneliste. in acest text se observa ca autorului ii lipseste elitismul exigentei cu ceea ce scrie.