mă întreb uneori dacă ai suferi
în dimineața în care ai descoperi
că de fapt nu exist
n-am fost decît o iluzie prelungită
de febra unei boli banale
în mintea ta plutind în nesomn
precum o epavă etruscă
răvășită de valuri
oare vei fi gata să te arunci de disperare
în golul lăuntric
de care te temi atît de mult
sau îți vei vinde amintirile cu mine
primului șeic ce-ți va oferi
un preț mai acătării
jurîndu-te să nu mai iei străini
în caravana ta multicoloră
cu care te afunzi tot mai adînc
în deșert