Aşa cum apare nu prea este un haiku. Există şi haiku scrise într-un singur rând, dar şi acelea respectă anumite reguli. Faptul că un micropoem are 5-7-5 silabe nu îl transformă în haiku. Ca haiku, eu l-aş scrie altfel, de exemplu:
un stol de cocori
dispare fără sunet
cerul plumburiu
Această versiune a mea este 5-7-5, dar regula aceasta este desuetă, e necesar să fie un haiku adevărat în primul rând. Îmi place imaginea ta şi ceea ce sugerează. Iar cerul de plumb este la limita unei metafore.
Însă vreau să adaug, scuze că revin, că poemul tău are forţă de sugestie mai mare decât haikuul pe care l-am dat eu ca exemplu.
Poate fi prelucrat altfel, pentru a exprima efemerul, de exemplu:
cerul plumburiu
în urma cocorilor
doar linişte
(cu menţiunea că ultima linie poate fi schimbată, să fie mai sugestivă, de exemplu "niciun sunet" sau "linişte adâncă" sau "linişte grea" etc.)
Raluca, acest site nu este un site de haiku şi din câte ştiu nu conţine eseuri despre fenomenul haiku, este un site axat mai mult pe poezie generală şi proză. Eu nu am făcut publicitate altui site, am mai văzut că şi alţii chiar din consilul de administraţie oferă linkuri, iar siteul pe care l-am menţionat este o resursă utilă şi respectată azi pentru cei care doresc să aprofundeze haikuul, având referinţe şi către alte resurse. Nu cred că ai dreptate. Cât despre comentarii, mi-a părut rău că am postat trei, dar dacă te uiţi la ultimele mele postări vei vedea că m-am gândit să răspund simultan la mai multe comentarii într-unul singur, pentru a evita astfel de acuzaţii ca a ta, în timp ce alte persoane nu au grija aceasta.
ok, cristina, in primul rind nu cred ca ai dreptate ca "nu prea este un haiku". in plus, nu ai facut nimic ca sa demonstrezi asta. si ma tem ca nu esti bine informata daca consideri ca un haiku nu poate contine metafore. le evita dar asta nu inseamna ca nu le poate contine. iti spun si tie ce am mai spus si altora: nu stiu cu cine ai discutat tu despre haiku. eu insa am stat de vorba cu oameni care scriu haiku si care au locuit multi ani in janponia si care sint destul de buni cunoscatori ai culturii si filosofiei japoneze. modul tau "purist" de aboradare (si oarecum dispetuitor - "Faptul că un micropoem are 5-7-5 silabe nu îl transformă în haiku.") nu are nicio legatura cu modul in care gindesc sau simt japonezii. este un mod pe care eu l-as numi simplist. japonezul "simte" haiku. nu il scrie dupa reguli. evident, exista principii si traditii. dar si ele sint ca si traditiile noastre, orientative. a spune ca "cerul de plumb" nu poate exista intr-un haiku dar "cerul plumburiu" da este putin amuzant. in orice caz lucrurile sint mult mai nuantate si mai personalizate decit crezi tu. evident in japonia. probabil nu in europa.
despre link-ul acela. inclin sa ii dau dreptate ralucai. evident nu se pot face reguli pentru orice situatie. dar, daca vrei sa oferi o explicatie si nu esti dispusa sa o scrii, iar un link o ofera in mod clar, atunci probabil este ok sa il folosesti chiar daca si in acest caz este de evitat pentru ca nu as vrea ca hermeneia sa devina un "directory", o colectie de link-uri catre alte site-uri. dar mai ales in cazul cum ai folosit tu link-ul, el este perceput ca o reclama catre un alt site. pentru ca te trimite la o pagina sau la un site intreg fara nicio adresa precisa. ce sa inteleg de aici? ca faci reclama acelui site. pentru ca daca voiai sa oferi o explicatie specifica necesara comentariului tau atunci o faceai. dar nu ai procedat asa. acest principiu se aplica si altor situatii si nu numai la comentariul tau. si vom avea grija mai mult pe viitor.
Da Virgil, sunt de acord cu tine şi pe viitor voi veni cu comentarii argumentate, puteam cita sau selecta din acel site sau altele relaţionate, eu am oferit direct posibile resurse în loc să muncesc şi să elaborez mai mult. Ştiu că uneori haikuul poate conţine metafore, dar îţi spun sincera mea părere - ţi-am oferit exemple de haikuuri reale plecând de la poemul tău. Totuşi scriu haiku de doi ani şi jumătate şi pot afirma că tu ai scris o combinaţie ciudată între haiku contemporan, poate experimental, şi haiku clasic. Aşa ceva nu am mai văzut şi nu cred că e o combinaţie reuşită sau că se poate numi haiku. Afirmaţia ta că eu aş fi dispreţuitoare este absurdă :). Din punct de vedere ştiinţific, tradiţional mai degrabă, poemul tău nu are structură de haiku - este ca o rocă din care statuia nu s-a desprins. Cred că observi şi tu că nu are kireji, nu are juxtapunere de imagini cât de cât şi se centrează pe acţiunea din trecut în timp ce haikuul în general capturează momentul prezent. Dar, repet, mi-a plăcut imaginea, curgerea timpului sugerată frumos, pe care am încercat să o surprind 'în ultimul exemplu pe care ţi l-am dat. Sau aceeaşi idee:
cerul plumburiu
în urma cocorilor
doar tăcerea
Aici, ca şi în comentariile anterioare, eu mă centrez pe momentul prezent, care conţine în el şi trecutul.
Pentru a înţelege un haiku, pentru a-l simţi, cred că e necesar să fim în starea şi ,,locul" autorului.
La prima lectură, rece, am observat un enunţ poetic care ar putea fi scris pe un singur rând, ca o propoziţie dezvoltată , cu topică firească, având subiect, atribut, predicat, complement etc.:
,,un stol de cocori a trecut fără sunet sub cerul de plumb".
Acest fel de scriere nu prea e recomandat în haiku, adică un singur enunţ distribuit în cele trei rânduri.
La următoarele lecturi mi-am pus întrebări: de ce acest poem are forţă? De ce are şi o forţă centripetă, şi una centrifugă? Care a fost starea autorului, precepţia lui când a scris, când a capturat acest aspect al realităţii toamnei?
Şi l-am recitit altfel. I-am depistat un kireji în cuvinte, ( nu cel clasic marcat prin liniuţă). Am citit, am contemplat, primul plan din poem:
,,un stol de cocori” ...unul oarecare, ca multe altele, undeva în orizontul apropiat...şi privindu-l, atâtea amintiri, atâtea nostalgii năvălesc...şi cât de frumos le e zborul! Cât de bine organizaţi! Primul preia tot aerul în piept uşurându-le zborul celorlalte. Şi gândurile pot continua. După această pauză, citesc:
,, a trecut fără sunet
sub cerul de plumb”
Acum sunt în alt plan. Aici. Cocorii acolo, tot mai departe. Ceva ne leagă: şi eu şi cocorii sub acelaşi cer de plumb, sub aceeaşi apăsare a toamnei. Mă întreb: când au trecut de nu i-am auzit?! De ce nu i-am auzit? Poate eu sunt prea prinsă cu alte sunete…sau poate ei ştiu a-şi purta mai lin greutăţile…şi gândurile se pot succeda precum zborul lin al cocorilor.
Încerc un mic artificiu grafic:
un stol de cocori -
a trecut fără sunet
sub cerul de plumb
Am citit cu plăcere un haiku ,,altfel"! Mi-a adus toamna mai aproape.
Comentarii
Aşa cum apare nu prea este un
Cristina Moldoveanu -
Aşa cum apare nu prea este un haiku. Există şi haiku scrise într-un singur rând, dar şi acelea respectă anumite reguli. Faptul că un micropoem are 5-7-5 silabe nu îl transformă în haiku. Ca haiku, eu l-aş scrie altfel, de exemplu:
un stol de cocori
dispare fără sunet
cerul plumburiu
Această versiune a mea este 5-7-5, dar regula aceasta este desuetă, e necesar să fie un haiku adevărat în primul rând. Îmi place imaginea ta şi ceea ce sugerează. Iar cerul de plumb este la limita unei metafore.
Însă vreau să adaug, scuze că
Cristina Moldoveanu -
Însă vreau să adaug, scuze că revin, că poemul tău are forţă de sugestie mai mare decât haikuul pe care l-am dat eu ca exemplu.
Poate fi prelucrat altfel, pentru a exprima efemerul, de exemplu:
cerul plumburiu
în urma cocorilor
doar linişte
(cu menţiunea că ultima linie poate fi schimbată, să fie mai sugestivă, de exemplu "niciun sunet" sau "linişte adâncă" sau "linişte grea" etc.)
o altă versiune:
câtă linişte
în urma cocorilor
cerul plumburiu
Şi acesta e tot haiku.
O resursă on line utilă
Cristina Moldoveanu -
O resursă on line utilă pentru înţelegerea principiilor estetice şi istoriei haikuului găseşti aici în engleză. Există desigur şi altele.
http://simplyhaiku.theartofhaiku.com/summer-2012/features/japanese-haiku...
Raluca, acest site nu este un
Cristina Moldoveanu -
Raluca, acest site nu este un site de haiku şi din câte ştiu nu conţine eseuri despre fenomenul haiku, este un site axat mai mult pe poezie generală şi proză. Eu nu am făcut publicitate altui site, am mai văzut că şi alţii chiar din consilul de administraţie oferă linkuri, iar siteul pe care l-am menţionat este o resursă utilă şi respectată azi pentru cei care doresc să aprofundeze haikuul, având referinţe şi către alte resurse. Nu cred că ai dreptate. Cât despre comentarii, mi-a părut rău că am postat trei, dar dacă te uiţi la ultimele mele postări vei vedea că m-am gândit să răspund simultan la mai multe comentarii într-unul singur, pentru a evita astfel de acuzaţii ca a ta, în timp ce alte persoane nu au grija aceasta.
ok, cristina, in primul rind
Virgil -
ok, cristina, in primul rind nu cred ca ai dreptate ca "nu prea este un haiku". in plus, nu ai facut nimic ca sa demonstrezi asta. si ma tem ca nu esti bine informata daca consideri ca un haiku nu poate contine metafore. le evita dar asta nu inseamna ca nu le poate contine. iti spun si tie ce am mai spus si altora: nu stiu cu cine ai discutat tu despre haiku. eu insa am stat de vorba cu oameni care scriu haiku si care au locuit multi ani in janponia si care sint destul de buni cunoscatori ai culturii si filosofiei japoneze. modul tau "purist" de aboradare (si oarecum dispetuitor - "Faptul că un micropoem are 5-7-5 silabe nu îl transformă în haiku.") nu are nicio legatura cu modul in care gindesc sau simt japonezii. este un mod pe care eu l-as numi simplist. japonezul "simte" haiku. nu il scrie dupa reguli. evident, exista principii si traditii. dar si ele sint ca si traditiile noastre, orientative. a spune ca "cerul de plumb" nu poate exista intr-un haiku dar "cerul plumburiu" da este putin amuzant. in orice caz lucrurile sint mult mai nuantate si mai personalizate decit crezi tu. evident in japonia. probabil nu in europa.
despre link-ul acela. inclin sa ii dau dreptate ralucai. evident nu se pot face reguli pentru orice situatie. dar, daca vrei sa oferi o explicatie si nu esti dispusa sa o scrii, iar un link o ofera in mod clar, atunci probabil este ok sa il folosesti chiar daca si in acest caz este de evitat pentru ca nu as vrea ca hermeneia sa devina un "directory", o colectie de link-uri catre alte site-uri. dar mai ales in cazul cum ai folosit tu link-ul, el este perceput ca o reclama catre un alt site. pentru ca te trimite la o pagina sau la un site intreg fara nicio adresa precisa. ce sa inteleg de aici? ca faci reclama acelui site. pentru ca daca voiai sa oferi o explicatie specifica necesara comentariului tau atunci o faceai. dar nu ai procedat asa. acest principiu se aplica si altor situatii si nu numai la comentariul tau. si vom avea grija mai mult pe viitor.
Da Virgil, sunt de acord cu
Cristina Moldoveanu -
Da Virgil, sunt de acord cu tine şi pe viitor voi veni cu comentarii argumentate, puteam cita sau selecta din acel site sau altele relaţionate, eu am oferit direct posibile resurse în loc să muncesc şi să elaborez mai mult. Ştiu că uneori haikuul poate conţine metafore, dar îţi spun sincera mea părere - ţi-am oferit exemple de haikuuri reale plecând de la poemul tău. Totuşi scriu haiku de doi ani şi jumătate şi pot afirma că tu ai scris o combinaţie ciudată între haiku contemporan, poate experimental, şi haiku clasic. Aşa ceva nu am mai văzut şi nu cred că e o combinaţie reuşită sau că se poate numi haiku. Afirmaţia ta că eu aş fi dispreţuitoare este absurdă :). Din punct de vedere ştiinţific, tradiţional mai degrabă, poemul tău nu are structură de haiku - este ca o rocă din care statuia nu s-a desprins. Cred că observi şi tu că nu are kireji, nu are juxtapunere de imagini cât de cât şi se centrează pe acţiunea din trecut în timp ce haikuul în general capturează momentul prezent. Dar, repet, mi-a plăcut imaginea, curgerea timpului sugerată frumos, pe care am încercat să o surprind 'în ultimul exemplu pe care ţi l-am dat. Sau aceeaşi idee:
cerul plumburiu
în urma cocorilor
doar tăcerea
Aici, ca şi în comentariile anterioare, eu mă centrez pe momentul prezent, care conţine în el şi trecutul.
ok, fie cum zici tu.
Virgil -
ok, fie cum zici tu. multumesc pentru observatii. <smile>
Un alt fel de a citi şi a simţi!
Maria - Doina -
Pentru a înţelege un haiku, pentru a-l simţi, cred că e necesar să fim în starea şi ,,locul" autorului.
La prima lectură, rece, am observat un enunţ poetic care ar putea fi scris pe un singur rând, ca o propoziţie dezvoltată , cu topică firească, având subiect, atribut, predicat, complement etc.:
,,un stol de cocori a trecut fără sunet sub cerul de plumb".
Acest fel de scriere nu prea e recomandat în haiku, adică un singur enunţ distribuit în cele trei rânduri.
La următoarele lecturi mi-am pus întrebări: de ce acest poem are forţă? De ce are şi o forţă centripetă, şi una centrifugă? Care a fost starea autorului, precepţia lui când a scris, când a capturat acest aspect al realităţii toamnei?
Şi l-am recitit altfel. I-am depistat un kireji în cuvinte, ( nu cel clasic marcat prin liniuţă). Am citit, am contemplat, primul plan din poem:
,,un stol de cocori” ...unul oarecare, ca multe altele, undeva în orizontul apropiat...şi privindu-l, atâtea amintiri, atâtea nostalgii năvălesc...şi cât de frumos le e zborul! Cât de bine organizaţi! Primul preia tot aerul în piept uşurându-le zborul celorlalte. Şi gândurile pot continua. După această pauză, citesc:
,, a trecut fără sunet
sub cerul de plumb”
Acum sunt în alt plan. Aici. Cocorii acolo, tot mai departe. Ceva ne leagă: şi eu şi cocorii sub acelaşi cer de plumb, sub aceeaşi apăsare a toamnei. Mă întreb: când au trecut de nu i-am auzit?! De ce nu i-am auzit? Poate eu sunt prea prinsă cu alte sunete…sau poate ei ştiu a-şi purta mai lin greutăţile…şi gândurile se pot succeda precum zborul lin al cocorilor.
Încerc un mic artificiu grafic:
un stol de cocori -
a trecut fără sunet
sub cerul de plumb
Am citit cu plăcere un haiku ,,altfel"! Mi-a adus toamna mai aproape.