sunt un bărbat straight aproape de 40 îmi place bowie și ce
dacă am cîteva femei pe care le posed cu îndrăzneală în fereastra mea
și-a făcut casa un păianjen
cred că o să văd lumea prin pînza lui așa
cum prind un șoarece gîndindu-mă la schweitzer tu ești
ca un blestem la nașterea mea care vine și vine și mama
nu mai poate face nimic la o adică
pot să citesc Seamus Heaney fără să mă gîndesc la tine la o adică
citesc și-n albia porcilor despre viitorul meu era o vreme
cînd pădurile prin care umblam îți strigau numele și numele tău ca un blestem
peste sat
nu mai contează că tinerețea ta a făcut acum trei zile trandafirii să moară
nu mai are importanță că ochii tăi au făcut icoanele
se ne pară bordeluri de lux nu mai contează
din povestea ta curgea sînge în toate izvoarele în povestea ta
trenul era tăiat în bucăți
de anna karenina
și un stejar secular stătea sub umbra mea și-mi cerea
o țigară
și-un copac secular stătea sub umbra mea și tu erai îngropată sub mine
ca dacia de acum 2000 de ani sub romînia de azi și-mi e clar
că pot să citesc Seamus Heaney fără să mă gîndesc la altceva decît noi
de exemplu la o fată deschisă pe piept ca o călătorie
fără sfîrșit nu-i așa că Seamus e un mistreț fară colți nu-i așa cum să
te gîndești la tăieri ca la niște distanțe la tăceri ca la surzenia morților la morți
ca la iuțeala de viață și nebăgarea de seamă cum să-ți vezi
chipul într-o lacrimă ce stinge lumînarea cum să crezi că durerea
e ceva ce-ți aparține cînd el nu dă nici două nici măcar una nimic
pe durerea ta
el e mort la fel ca eminescu și ei cîntă despre trandafiri sălbatici
răsăriți în zăpadă
ei cîntă despre stelele din ochii tăi demult ucise
de o pală de vînt
amintind toamna
nu mai contează că sufletul tău e o moară care macină munți
nu mai contează că mîinile tale au ținut în brațe un iepure călcat de un 4X4
nu are importanță că ochii tăi au făcut icoanele
să pară bordeluri de lux nu mai contează
eu știu din povestea ta curgea sînge în toate izvoarele tu scoteai apă din fîntîni
o vărsai în mare și-n povestea ta
trenul era tăiat în bucăți
de anna karenina
în povestea ta un stejar secular stătea sub umbra mea și-mi cerea
o țigară
un copac secular stătea sub umbra mea și-mi cerea
să se-ngroape sub mine
și dragostea mea
așa că știi sunt sigur că știi niciodată
n-am fost mai aproape de dumnezeu
abuream o oglindă
pe ea chipul tău
am coborît în eminescu cu brigada antidrog și i-am confiscat visele
de cocaină
am coborît în cocaină am confiscat visele tuturor poeților
am coborît în visele tuturor poeților și mi-am făcut o seringă
fără vise
am coborît în tine și-am găsit o copilărie fericită
o tinerețe desăvărșită și o moarte
fără de moarte
cine e eminescu și cine ești tu stelele-ți umblă pe sub bluză
cine ești tu cine-i eminescu cerul atunci cînd arunci cu bluza în aer
înainte să mă săruți
nu m-ai știut vreodată
am învățat să-mi cresc moartea pînă face pui trăiesc
aproape de tine am un pisoi de lapte în buzunarul de la piept
mi-am dorit cîteva femei am rămas cu un dicționar
de stări conflictuale cu un sertar de medicamente și mersul
șchiopătat de parcă la fiecare pas
aș ocoli o fîntînă în care-ți văd chipul
sunt mai trist decît eminescu el să mă judece plîng în vodkă
să mi se pară mai tare o vărs în mare
să mi se pară mai multă plîng
în ochii tăi să nu plîngi tu pentru mine
un bețiv cu bunici în loc de inimă cu mamă în loc de respirație cu iarnă în loc
de dragoste cu dragoste în loc de gînduri și gînduri în loc de cei o mie
de cai pe care i-aș sacrifica la picioarele tale
dacă lumea ar fi un bob de strugure aș face-o vin iubito și m-aș îmbăta
să-ți trimit vorbă ca un călău soției
că întîrzie la cină
Comentarii
n-o să te judece
bobadil -
Leo, dacă stai un pic și cugeți asupra titlului pe care l-ai dat acestui poem din altă postură decât a ta, poate vei realiza că acesta (titlul) poate fi interpretat ca fiind peiorativ sau poate retoric în cel mai fericit caz.
Apoi poemul e mult prea lung și nu suficient de închegat pentru a putea emite pretenția să îți fie citit până la capăt cu inima deschisă de altcineva decât de fanii tăi.
Iar last but not least, chestia asta cu Eminescu și 15 ianuarie este atât de overated încât, părerea mea, din clipa când începi să scrii despre asta ești doomed. Unless nu ești genial, iar tu nu ești. Niciunul dintre noi nu este. Indiferent dacă 'simți' (și maneliștii simt, no ofense) sau nu 'simți' cum zice antecomentatoarea mea. Aici nu e chestie de simțire.
Aici, dacă o dai în bară, e chestie de 'nesimțire'.
E doar părerea mea, desigur