Un poem bine structurat, prin adăugări succesive de elemente. Doar că, aşa cum observă şi Andu Moldovan, finalul e sub nivelul a ceea ce se construise până atunci. E o simplă poantă, destul de facilă, Or, acumulările acelea ar fi trebuit să ducă spre ceva, dacă nu revelatoriu, macar surprinzător şi relevant. Mă refer aici la ultimele doua versuri şi, poate, chiar la ultimele trei.
Virgil, am să îți răspund după capacitatea mea de înțelegere a fenomenului și cât se poate de succint. Dacă în trecut un Goethe îl nega vehement pe Shakespeare, totul este posibil. Însă acest tot se rezumă la un răspuns impus de limitele logicii. Acum când sunt o sumedenie de manifeste literare, când poezia, atât europeană cât și extracontinentală se dovedește a fi suculentă, prin organizarea de festivale internaționale, când fenomenele tranzitează avangardele din diferitele spații culturale, poezia este vie. Modestia și respectul imens pentru monștrii sacrii (un pic comic cuvântul monștri alăturat de sacri) generează o insatisfacție. Această insatisfacție o vor avea și generațiile posterioare la rândul lor. În speranța că mai sunt care cred ca mine mă opresc aici. Deocamdată, probabil, sau nu! Este o întrebare pertinentă, scuzele mele că am șezut primul la masă.
Ei bine, pentru motivele arătate mai devreme, și pentru perseverență... nu știu ce și cui se datorează, dar revenind îmi place și mai mult, și, chiar dacă îmi păstrez urma mea de rezervă la primele două versuri, parcă am impresia că ai adâncit atmosfera despre care spuneam, și asta e de bine. Peniță, așadar.
interesantă această încercare de ritm și de rimă, la urma urmei ar suna chiar ok dacă nu ar fi aproximații de genul 'încet' 'aplec' 'ascet' 'profet' sau typos ca 'universul se-ntroarce' accentuate de gafe ca 'povestea se-ascunde'... deci eu mă ridic, universul se-ntroarce iar povesetea se-ascunde. una peste alta îmi amintește de un poem mai vechi al meu care era scris în limba spargă și se numaea shi bin a plec.
Dacă e să sintetizez, mi se pare un poem care ar avea ceva de spus dacă nu ar fi neglijent ca autorul său recently.
Andu
Ideea este foarte interesanta. Un punct de vedere diferit. Cred totusi ca ai ratat finalul. Mesajul s-a diluat, ultimele doua replici nu se ridica sub nicio forma la nivelul textului. Mai lucreaza-l acolo. Ialin
daca as fi in locul tau as apuca cu ambele maini si as musca din ceea ce numim, generic, viață. fiind o dedicatie si una intr-un context aparte, cred ca e atitudinea cea mai potrivita. asta ne da de gandit ca tb sa gandim mai mult cand scriem un comentariu cu dintii...
Adriana, nu cred că trebuie să îți spun despre imanență... așa am simțit! Dacă tu crezi că nu sunt ok versurile acelea e bun și așa. În definitiv sunt semnate de mine! Îți mulțumesc pentru intervenție...
gând bun!
"unde oamenii merg..."
"mașinile merg printre..."
"deasupra tuturor trec norii..."
"prin fața mașinii trec doi copii"
"și gloanțele care trec..."
"deși ar putea trece... - se poate ca repetiţiile să fie intenţioante, însă nu au efect artistic/stilsitic, pentru că 1. reluările verbelor nu sunt susţinute antagonic/analogic/eliptic etc; 2. le lipseşte un oarecare algoritm/ritm. La celăllt pol, mă uit în ultima unitate, unde găsesc iarăşi repetiţii, dar de această data, ele au efect, pentru că au unele elemente enunţate mai sus.
Mi-a plăcut partea italică, pe care o simt ca un monolog demult gândit.
Merge mai bine verbul la imperfect si in titlu, si in tot poemul. Poem care mi-a amintit de "Un veac de singuratate", care ramane pentru mine cea mai ciudat de interesanta carte din toate timpurile mele. Pentru cine s-a intrebat vreodata cum ar arata un arbore genealogic al personajelor, iata ca l-am gasit aici: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/99/Buendia.gif Desi "Un veac..." s-a petrecut in Columbia si imparatul tau e mai mult peruvian. Pizarro il chema pe criminalul spaniol, Francisco Pizarro. Atat ii ducea capul la vremea aceea, sa ucida "in numele Domnului", vapaia din final probabil ca se refera la faptul ca se spune ca Atahualpa a fost condamnat la moarte pe rug, dar, pentru ca intre timp s-a crestinat, a fost iertat la moarte prin spanzurare. Parca acum s-a schimbat mare lucru! Ce vroiam sa spun de fapt e ca poemul tau m-a fascinat pentru ca mi-a amintit de vremurile in care cautam sa invat despre civilizatiile de atunci si de acolo. Un alt Acasa. Poate ca ar trebui sa mai cauti in subconstient si sa continui seria textelor despre acele locuri, sa scrii despre cum credem noi ca ei nu cunosteau roata dar aveam drumuri perfecte si cine stie ce alte lucruri iti vei mai aminti. "Aminti" am scris? :) Subconstientul!
Faina compozitie... nu stiu de ce dar mie figura masculina imi lasa o impresie ca sta cu spatele desi e clar ca ideea ar fi ca ambii se indreapta spre privitor... poate rezolutia nu e buna, dar am privit atent de mai multe ori si tot asa mi se pare. In rest mi-a placut si zic si eu iar ca Vlad e un artist adevarat. Felicitari. Andu P.S. Verifica din cate stiu eu "rastalmacire" are un inteles contrar a ceea ce cred ca ai vrut sa-i spui comentatorului anterior... daca el nu s-a sesizat ce mi-o fi venit mie? :-)
Interesante şi rafinate inversările interioare - psihologice, intuitive, cognitive. Reuşită şi tehnica de a le reda prin pseudopastelul de pe alocuri. Interesante şi alte lucruri, evident, dar despre ele poate mai târziu sau niciodată.
"spune-mi unde să mă ascund de soare
un loc ferit în care
somnul meu
să mă poată termina de dormit"
Textul, spus pe scurt şi fără tam tam semicritic, este foarte reuşit. Cu atât mai mult finalul. Excelent!
"venele mele îți sunt lesă pentru fiecare dor" - memorabil.
acum chiar ca ma amuzi. ce are capra cu iapa? ce au starurile rock cu ce spuneam eu? am senzatia ca tu faci confuzie intre adulatie si adoratie. nu stiu daca stii dar nu e acelasi lucru. iar daca ai tu o suparare pe muzica rock sau pe gusturile altora ma tem ca a compara "idolatria" muzicii rock cu ideea de crestinism ortodox este in cel mai bun caz hilara. dar oricum, eu ma refeream la altceva, adica absenta poeziei din textul de mai sus. umila mea parere este ca indiferent cit de autentic este un fior religios el nu poate fi niciodata inlocuitor de poezie dupa cum vinilinul nu poate fi inlocuitor de piele. dar admir perseverenta ta.
Sapphire: Textul nu-l uit. Nu trebuie sa ne suparam pentru faptul ca unii il vedem pe Dumnezeu altfel decat altii, doar avem dreptul la libera exprimare, nu? In plus, la o analiza lipsita de afecte personale, acest text e pro-Dumnezeu. Nu contest calitatile tale sau ale altora de perceptie insa nu inteleg de ce va sperie formula asta. Stiti foarte bine din textele mele anterioare cine sunt. Faptul ca am schimbat registrul lingvistic nu presupune in mod automat faptul ca am devenit, Doamne fereste - satanist. Dimpotriva. Ce, tu n-ai injurat niciodata? Ar trebui sa nu ne mai ascundem dupa deget, sa nu mai facem pe calugarii piosi si pe preacuratele mironosite. As putea da, din memorie, o lista de vreo 10 lucrari mentionate ca bibliografie in diverse studii in care aceasta forma de exprimare e acceptata ca standaed al evolutiei omului. Mai mult: ce spui de Pavel din Biblie, acel Saul material, descris si etalat ca etalon a intoarcerii spre Dumnezeu? Nu este cazul meu, desigur. Ce spui de faptul ca in Oas (jud. Satu Mare) unde nu cred ca ai ajuns vreodata, exista peste 4000 de cruci pe care scrie "Nu injura"? Oricat ne-am stradui sa organizam lumea dupa criterii personale- nu vom reusi decat sa ne alimentam individualitatea. Astfel ca forma in care am redactat acest poem poate fi cenzurata de Hermeneia, dar nu poate fi inexistenta, din moment ce am scris-o. Incerc sa te conving ca nu am gresit in rugaciunea asta, chiar daca iti pare diferita de rugaciunile tale. In ceea ce priveste regulamentul Hermeneia, sterge tu acest poem. Eu il las aici asa cum l-am scris. Sa ai pace, Dancus
Patetica incercare, domnule Hamat. Am ris cu pofta, puteam sa pariez ca asa se va intimpla, ma uitasem de doua ori inainte, altfel nu faceam reprosuri de doi lei. Cit despre afirmatiile mele gratuite, iar ma faci sa zimbesc. Exista unii oameni care se cred buricul poeziei, au scris cite ceva si cred mari autori. Comentariul dumneavoastra a intrecut orice masura a limitei mele de bun simt. Sunteti pe un site de literatura nu pe un site de pupincuristi. Ceea ce vedeti dumneacvoastra ca afirmatii gratuite din pacate v-o mai pot spune inca alte patru persoane. Ironia comentarului meu se datora arogantei cu care raspundeti. Se pare ca din punctul meu de vedere nu sunteti numai arogant ci nu va cunoasteti valoarea. Au fost altii pe texte de-ale mele care mi le-au desfiintat in termeni mult mai duri, dar am priceput ca intentia lor nu era sa denigreze ci sa corecteze. Repet stiu foarte clar ce era scris, corectura dumnevoastra nu schimba cu nimic aroganta cu care va sustineti capodoperele. Este dreptul dumneavastra sa va credeti singurul geniu in viata, eu nu inghit astfel de atitudini. A, ca era sa uit, faceti va rog difirenta intre afirmatii gratuite si comentariu pe text. Macar de-ati fi avut ce de sa sariti asa muscat in sus. Parera mea ramine e un text prost cu o aroganta pe masura. Iar gestul de a corecta dupa ce vi s-a semnalat mi se pare lipsit de orice bun simt. Se putea spune ca e o greseala de tastare, dar nu, domnul geniu se crede si singurul vazatori in lumea orbilor care nu-l apreciaza. Cit despre domnul Stoica va rog luati patru perechi cinci perechi de ochelari si reciti cu mare atentie ce am scris: nu am auzit, nu inseamna ca nu e. daca doriti sa va recomandati va recomand Cinema Magazin, aici nu se impune o lectura sau un autor domnule Hamat. Fiecare are bagajul lui de cunostiinte.Faptul ca tipati in gura mare va descriteaza si mai mult. Am pus punct aici. Nu am ce sa discut cu oameni care nu-si vad lungul nasului.
eu nu am raspuns dintr-un motiv limpede: felul in care ai incheiat acest "text la prima mână", mai precis intrebarea din final, m-a crispat. am oroare de tot ceea ce poate semana cu o "declaratie de adeziune" (mai ales la cele pe care trebuie sa le dau atunci cand simt o mana infipta in reverul meu). O incheiere mai potrivita ar fi fost, poate, "raspundeti-va" si nu "raspundeti". :) P.S. imi place sa cred ca, daca discutia dintre tine si George va continua, va continua in chip civilizat, ca fiecare ii va respecta opinia celuilalt, ca nu veti recurge la atacuri la persoana...asa ca, te rog frumos, fa un pas inapoi, fiindca, uite, un picior a inceput sa-ti alunece...:)
apreciez primul text, pt ritm, pt idei - melodic si transparent poate as renunta la "de holera" al doilea text, desi l am recitit si astazi nu mi a facut cu ochiul, pare neincheiat ai si desene luminoase, ca muzele. Paste plin de caldura, Catalina!
Adelina, in ce priveste titlul..."fara titlu" ii dau dreptate lui Emil, uite, daca nu imi artagea atentia comentariul lui nici n-as fi remarcat ca ai postat un text nou! imi place primul vers, ideea e foarte frumoasa. cred ca merita inclusa intr-o poezie ceva mai complexa. pe asta am simtit-o si eu in descrestere. iar un text de numai 4 versuri nu prea isi permite acest lux...
Da, mi-a plăcut și mie seria. Are un aer trist, greu și o formă abia schițată, dar prin simplitate și simboluri se susține. Ai făcut foarte bine că ai postat fragmente mici. Hm. Citind m-am dus cu gândul la A beautiful mind. În varianta hollywoodiană, John Nash nu e părăsit de soție, dar realitatea a stat altfel. E greu să iubești astfel.
Nu sunt adeptul generalizarilor dar de data asta nu pot decat sa zic: frumoasa generalizare a neputintei noastre! Desigur, efectele scenice nu lipsesc, dar asta da farmec textului... aplauze... author, author! Simbolul orei iarasi este bine plasat la mijlocul poemului... de acolo incep maidanele, istoria. Un poem bun pe Hermeneia. Bobadil
Bianca, pe mine ma binedispune faptul ca textul asta a reusit sa binedispuna! despre observatii: ai dreptate in ce priveste prima strofa, si eu am simtit ca "intru" in poezie incepand cu a doua. poate si din cauza schimbarii de decor, de amplitudine a miscarii, etc. nu stiu ce sa spun despre "sa fii orb"...pe de o parte, observatia ta e corecta, pe de alta, ma intreb daca nu are rolul lui, de punte intre versuri. ma mai gandesc. multumesc de comentariu, e bine ca am macar o opinie.
imi place aceasta poezie experiment si mi-ar fi placut si mai mult, ca idee, daca ai schimba structura versurilor astfel incat rima sa nu mai cada intotdeauna la final ci sa fie interioara tu, bărbat morgan, ce oglindă !... nu ești primul care se vrea dumnezeul din tindă sunt atâția dumnezei pe pământ fiecare e atât de liber să și-l picteze într-un cuvânt !... dar hai să-mi pun rochia înfoiată, din tufe de trandafiri, unii căzuți, înfloriți, alții mijiți de tresăriri alții cu pedunculi nervoși ori semeți să ies în satul scufundat în nămeți creezi astfel o vertigopoezie, cu un ludic. Se merita. Creezi si factorul surpriza, rima se joaca de-a v-ati ascunselea... Sper ca parerea mea sa te ajute.
Paul, am vrut un final rotund, pesimist, irevocabil, aşa cum Maestrul obişnuia. Făcând abstracţie de fondul comparaţiei, ori păstrând proporţiile fireşti - e bizar: exact lucrul pe care mi l-ai reproşat mie, il reproşez şi eu lui Eminescu. Nu de puţine ori, a ciuntit perfecţiunea prin lungire, prin ieşirea din universul discursului, prin "romantizarea" unor idei intelectuale, prin aducerea poeziei intelectuale/meditative/introspective în sfera peoziei de amor. Exp:
Cu perdelele lăsate,
Șed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.
Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Țârâiesc încet ca greeri
Pintre negre, vechi zidiri,
Sau cad grele, mângâioase
Și se sfarmă-n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.
În odaie prin unghere
S-a țesut păinjeniș
Și prin cărțile în vravuri
Umblă șoarecii furiș.
În această dulce pace
Îmi ridic privirea-n pod
Și ascult cum învelișul
De la cărți ei mi le rod.
Ah! de câte ori voit-am
Ca să spânzur lira-n cui
Și un capăt poeziei
Și pustiului să pui!
Dar atuncea, greeri, șoareci,
Cu ușor-măruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iară ea se face vers.
Câteodată... prea arare...
A târziu când arde lampa,
Inima din loc îmi sare
Când aud că sună cleampa...
Este Ea. Deșarta casă
Dintr-o dată-mi pare plină,
În privazul negru-al vieții-mi
E-o icoană de lumină.
Și mi-i ciudă cum de vremea
Să mai treacă se îndură,
Când eu stau șoptind cu draga
Mână-n mână, gură-n gură.
Dpmdv, poezia se termina la "iară ea se face vers". Eminescu nu a rezistat tentaţiei de a o face rotundă, prin romantizare.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Un poem bine structurat, prin adăugări succesive de elemente. Doar că, aşa cum observă şi Andu Moldovan, finalul e sub nivelul a ceea ce se construise până atunci. E o simplă poantă, destul de facilă, Or, acumulările acelea ar fi trebuit să ducă spre ceva, dacă nu revelatoriu, macar surprinzător şi relevant. Mă refer aici la ultimele doua versuri şi, poate, chiar la ultimele trei.
pentru textul : se ia prin copy-paste decircotasii vor spune ca e cam '90s stilul
pentru textul : cold blue... deeu mi-as fi dorit poate sa fie mai lung.
Virgil, am să îți răspund după capacitatea mea de înțelegere a fenomenului și cât se poate de succint. Dacă în trecut un Goethe îl nega vehement pe Shakespeare, totul este posibil. Însă acest tot se rezumă la un răspuns impus de limitele logicii. Acum când sunt o sumedenie de manifeste literare, când poezia, atât europeană cât și extracontinentală se dovedește a fi suculentă, prin organizarea de festivale internaționale, când fenomenele tranzitează avangardele din diferitele spații culturale, poezia este vie. Modestia și respectul imens pentru monștrii sacrii (un pic comic cuvântul monștri alăturat de sacri) generează o insatisfacție. Această insatisfacție o vor avea și generațiile posterioare la rândul lor. În speranța că mai sunt care cred ca mine mă opresc aici. Deocamdată, probabil, sau nu! Este o întrebare pertinentă, scuzele mele că am șezut primul la masă.
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? dealma, deocamdata aici e o repetitie. vor urma altele, sper. Concertul merita, am incredere. multumesc din nou.
pentru textul : Concert de muzică de Paște deEi bine, pentru motivele arătate mai devreme, și pentru perseverență... nu știu ce și cui se datorează, dar revenind îmi place și mai mult, și, chiar dacă îmi păstrez urma mea de rezervă la primele două versuri, parcă am impresia că ai adâncit atmosfera despre care spuneam, și asta e de bine. Peniță, așadar.
pentru textul : Mizantropii deinteresantă această încercare de ritm și de rimă, la urma urmei ar suna chiar ok dacă nu ar fi aproximații de genul 'încet' 'aplec' 'ascet' 'profet' sau typos ca 'universul se-ntroarce' accentuate de gafe ca 'povestea se-ascunde'... deci eu mă ridic, universul se-ntroarce iar povesetea se-ascunde. una peste alta îmi amintește de un poem mai vechi al meu care era scris în limba spargă și se numaea shi bin a plec.
pentru textul : ym deDacă e să sintetizez, mi se pare un poem care ar avea ceva de spus dacă nu ar fi neglijent ca autorul său recently.
Andu
Ideea este foarte interesanta. Un punct de vedere diferit. Cred totusi ca ai ratat finalul. Mesajul s-a diluat, ultimele doua replici nu se ridica sub nicio forma la nivelul textului. Mai lucreaza-l acolo. Ialin
pentru textul : scrisoare despre cum ar fi dedaca as fi in locul tau as apuca cu ambele maini si as musca din ceea ce numim, generic, viață. fiind o dedicatie si una intr-un context aparte, cred ca e atitudinea cea mai potrivita. asta ne da de gandit ca tb sa gandim mai mult cand scriem un comentariu cu dintii...
pentru textul : Noaptea deAdriana, nu cred că trebuie să îți spun despre imanență... așa am simțit! Dacă tu crezi că nu sunt ok versurile acelea e bun și așa. În definitiv sunt semnate de mine! Îți mulțumesc pentru intervenție...
pentru textul : nu mai deosebesc vocile degând bun!
vă mulţumesc pentru citire, domnule Virgil Titarenco
gînduri bune,
pentru textul : peretelui din gînd degeorge
Observaţii:
"unde oamenii merg..."
"mașinile merg printre..."
"deasupra tuturor trec norii..."
"prin fața mașinii trec doi copii"
"și gloanțele care trec..."
"deși ar putea trece... - se poate ca repetiţiile să fie intenţioante, însă nu au efect artistic/stilsitic, pentru că 1. reluările verbelor nu sunt susţinute antagonic/analogic/eliptic etc; 2. le lipseşte un oarecare algoritm/ritm. La celăllt pol, mă uit în ultima unitate, unde găsesc iarăşi repetiţii, dar de această data, ele au efect, pentru că au unele elemente enunţate mai sus.
Mi-a plăcut partea italică, pe care o simt ca un monolog demult gândit.
pentru textul : fără jucării deam inteles ialin, intradevar credeam ca e cu doi de L. merci ca ai spus.
pentru textul : strâmtori deMerge mai bine verbul la imperfect si in titlu, si in tot poemul. Poem care mi-a amintit de "Un veac de singuratate", care ramane pentru mine cea mai ciudat de interesanta carte din toate timpurile mele. Pentru cine s-a intrebat vreodata cum ar arata un arbore genealogic al personajelor, iata ca l-am gasit aici: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/99/Buendia.gif Desi "Un veac..." s-a petrecut in Columbia si imparatul tau e mai mult peruvian. Pizarro il chema pe criminalul spaniol, Francisco Pizarro. Atat ii ducea capul la vremea aceea, sa ucida "in numele Domnului", vapaia din final probabil ca se refera la faptul ca se spune ca Atahualpa a fost condamnat la moarte pe rug, dar, pentru ca intre timp s-a crestinat, a fost iertat la moarte prin spanzurare. Parca acum s-a schimbat mare lucru! Ce vroiam sa spun de fapt e ca poemul tau m-a fascinat pentru ca mi-a amintit de vremurile in care cautam sa invat despre civilizatiile de atunci si de acolo. Un alt Acasa. Poate ca ar trebui sa mai cauti in subconstient si sa continui seria textelor despre acele locuri, sa scrii despre cum credem noi ca ei nu cunosteau roata dar aveam drumuri perfecte si cine stie ce alte lucruri iti vei mai aminti. "Aminti" am scris? :) Subconstientul!
pentru textul : este dimineață în peru deFaina compozitie... nu stiu de ce dar mie figura masculina imi lasa o impresie ca sta cu spatele desi e clar ca ideea ar fi ca ambii se indreapta spre privitor... poate rezolutia nu e buna, dar am privit atent de mai multe ori si tot asa mi se pare. In rest mi-a placut si zic si eu iar ca Vlad e un artist adevarat. Felicitari. Andu P.S. Verifica din cate stiu eu "rastalmacire" are un inteles contrar a ceea ce cred ca ai vrut sa-i spui comentatorului anterior... daca el nu s-a sesizat ce mi-o fi venit mie? :-)
pentru textul : clasa muncitoare merge în paradis deno hard feelings, right?
pentru textul : ROTUND dePEACE!
"mările agreste" îmi aparține, multîndãrãtnic menestrel.
pentru textul : cine-mi va deschide deInteresante şi rafinate inversările interioare - psihologice, intuitive, cognitive. Reuşită şi tehnica de a le reda prin pseudopastelul de pe alocuri. Interesante şi alte lucruri, evident, dar despre ele poate mai târziu sau niciodată.
"spune-mi unde să mă ascund de soare
un loc ferit în care
somnul meu
să mă poată termina de dormit"
Textul, spus pe scurt şi fără tam tam semicritic, este foarte reuşit. Cu atât mai mult finalul. Excelent!
"venele mele îți sunt lesă pentru fiecare dor" - memorabil.
Nu mai bat câmpii.
pentru textul : trăiesc cu 5 minute în urmă deacum chiar ca ma amuzi. ce are capra cu iapa? ce au starurile rock cu ce spuneam eu? am senzatia ca tu faci confuzie intre adulatie si adoratie. nu stiu daca stii dar nu e acelasi lucru. iar daca ai tu o suparare pe muzica rock sau pe gusturile altora ma tem ca a compara "idolatria" muzicii rock cu ideea de crestinism ortodox este in cel mai bun caz hilara. dar oricum, eu ma refeream la altceva, adica absenta poeziei din textul de mai sus. umila mea parere este ca indiferent cit de autentic este un fior religios el nu poate fi niciodata inlocuitor de poezie dupa cum vinilinul nu poate fi inlocuitor de piele. dar admir perseverenta ta.
pentru textul : Athosul deSapphire: Textul nu-l uit. Nu trebuie sa ne suparam pentru faptul ca unii il vedem pe Dumnezeu altfel decat altii, doar avem dreptul la libera exprimare, nu? In plus, la o analiza lipsita de afecte personale, acest text e pro-Dumnezeu. Nu contest calitatile tale sau ale altora de perceptie insa nu inteleg de ce va sperie formula asta. Stiti foarte bine din textele mele anterioare cine sunt. Faptul ca am schimbat registrul lingvistic nu presupune in mod automat faptul ca am devenit, Doamne fereste - satanist. Dimpotriva. Ce, tu n-ai injurat niciodata? Ar trebui sa nu ne mai ascundem dupa deget, sa nu mai facem pe calugarii piosi si pe preacuratele mironosite. As putea da, din memorie, o lista de vreo 10 lucrari mentionate ca bibliografie in diverse studii in care aceasta forma de exprimare e acceptata ca standaed al evolutiei omului. Mai mult: ce spui de Pavel din Biblie, acel Saul material, descris si etalat ca etalon a intoarcerii spre Dumnezeu? Nu este cazul meu, desigur. Ce spui de faptul ca in Oas (jud. Satu Mare) unde nu cred ca ai ajuns vreodata, exista peste 4000 de cruci pe care scrie "Nu injura"? Oricat ne-am stradui sa organizam lumea dupa criterii personale- nu vom reusi decat sa ne alimentam individualitatea. Astfel ca forma in care am redactat acest poem poate fi cenzurata de Hermeneia, dar nu poate fi inexistenta, din moment ce am scris-o. Incerc sa te conving ca nu am gresit in rugaciunea asta, chiar daca iti pare diferita de rugaciunile tale. In ceea ce priveste regulamentul Hermeneia, sterge tu acest poem. Eu il las aici asa cum l-am scris. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : Apocalipsa după Dăncuș dePatetica incercare, domnule Hamat. Am ris cu pofta, puteam sa pariez ca asa se va intimpla, ma uitasem de doua ori inainte, altfel nu faceam reprosuri de doi lei. Cit despre afirmatiile mele gratuite, iar ma faci sa zimbesc. Exista unii oameni care se cred buricul poeziei, au scris cite ceva si cred mari autori. Comentariul dumneavoastra a intrecut orice masura a limitei mele de bun simt. Sunteti pe un site de literatura nu pe un site de pupincuristi. Ceea ce vedeti dumneacvoastra ca afirmatii gratuite din pacate v-o mai pot spune inca alte patru persoane. Ironia comentarului meu se datora arogantei cu care raspundeti. Se pare ca din punctul meu de vedere nu sunteti numai arogant ci nu va cunoasteti valoarea. Au fost altii pe texte de-ale mele care mi le-au desfiintat in termeni mult mai duri, dar am priceput ca intentia lor nu era sa denigreze ci sa corecteze. Repet stiu foarte clar ce era scris, corectura dumnevoastra nu schimba cu nimic aroganta cu care va sustineti capodoperele. Este dreptul dumneavastra sa va credeti singurul geniu in viata, eu nu inghit astfel de atitudini. A, ca era sa uit, faceti va rog difirenta intre afirmatii gratuite si comentariu pe text. Macar de-ati fi avut ce de sa sariti asa muscat in sus. Parera mea ramine e un text prost cu o aroganta pe masura. Iar gestul de a corecta dupa ce vi s-a semnalat mi se pare lipsit de orice bun simt. Se putea spune ca e o greseala de tastare, dar nu, domnul geniu se crede si singurul vazatori in lumea orbilor care nu-l apreciaza. Cit despre domnul Stoica va rog luati patru perechi cinci perechi de ochelari si reciti cu mare atentie ce am scris: nu am auzit, nu inseamna ca nu e. daca doriti sa va recomandati va recomand Cinema Magazin, aici nu se impune o lectura sau un autor domnule Hamat. Fiecare are bagajul lui de cunostiinte.Faptul ca tipati in gura mare va descriteaza si mai mult. Am pus punct aici. Nu am ce sa discut cu oameni care nu-si vad lungul nasului.
pentru textul : I have a dream deeu nu am raspuns dintr-un motiv limpede: felul in care ai incheiat acest "text la prima mână", mai precis intrebarea din final, m-a crispat. am oroare de tot ceea ce poate semana cu o "declaratie de adeziune" (mai ales la cele pe care trebuie sa le dau atunci cand simt o mana infipta in reverul meu). O incheiere mai potrivita ar fi fost, poate, "raspundeti-va" si nu "raspundeti". :) P.S. imi place sa cred ca, daca discutia dintre tine si George va continua, va continua in chip civilizat, ca fiecare ii va respecta opinia celuilalt, ca nu veti recurge la atacuri la persoana...asa ca, te rog frumos, fa un pas inapoi, fiindca, uite, un picior a inceput sa-ti alunece...:)
pentru textul : Ce este pentru voi Hermeneia? deapreciez primul text, pt ritm, pt idei - melodic si transparent poate as renunta la "de holera" al doilea text, desi l am recitit si astazi nu mi a facut cu ochiul, pare neincheiat ai si desene luminoase, ca muzele. Paste plin de caldura, Catalina!
pentru textul : One of us deAdelina, in ce priveste titlul..."fara titlu" ii dau dreptate lui Emil, uite, daca nu imi artagea atentia comentariul lui nici n-as fi remarcat ca ai postat un text nou! imi place primul vers, ideea e foarte frumoasa. cred ca merita inclusa intr-o poezie ceva mai complexa. pe asta am simtit-o si eu in descrestere. iar un text de numai 4 versuri nu prea isi permite acest lux...
pentru textul : Ipoteză deDa, mi-a plăcut și mie seria. Are un aer trist, greu și o formă abia schițată, dar prin simplitate și simboluri se susține. Ai făcut foarte bine că ai postat fragmente mici. Hm. Citind m-am dus cu gândul la A beautiful mind. În varianta hollywoodiană, John Nash nu e părăsit de soție, dar realitatea a stat altfel. E greu să iubești astfel.
pentru textul : puloverul (the end) deNu sunt adeptul generalizarilor dar de data asta nu pot decat sa zic: frumoasa generalizare a neputintei noastre! Desigur, efectele scenice nu lipsesc, dar asta da farmec textului... aplauze... author, author! Simbolul orei iarasi este bine plasat la mijlocul poemului... de acolo incep maidanele, istoria. Un poem bun pe Hermeneia. Bobadil
pentru textul : Arginții deBianca, pe mine ma binedispune faptul ca textul asta a reusit sa binedispuna! despre observatii: ai dreptate in ce priveste prima strofa, si eu am simtit ca "intru" in poezie incepand cu a doua. poate si din cauza schimbarii de decor, de amplitudine a miscarii, etc. nu stiu ce sa spun despre "sa fii orb"...pe de o parte, observatia ta e corecta, pe de alta, ma intreb daca nu are rolul lui, de punte intre versuri. ma mai gandesc. multumesc de comentariu, e bine ca am macar o opinie.
pentru textul : ce poți să faci într-o primăvară perfectă deimi place aceasta poezie experiment si mi-ar fi placut si mai mult, ca idee, daca ai schimba structura versurilor astfel incat rima sa nu mai cada intotdeauna la final ci sa fie interioara tu, bărbat morgan, ce oglindă !... nu ești primul care se vrea dumnezeul din tindă sunt atâția dumnezei pe pământ fiecare e atât de liber să și-l picteze într-un cuvânt !... dar hai să-mi pun rochia înfoiată, din tufe de trandafiri, unii căzuți, înfloriți, alții mijiți de tresăriri alții cu pedunculi nervoși ori semeți să ies în satul scufundat în nămeți creezi astfel o vertigopoezie, cu un ludic. Se merita. Creezi si factorul surpriza, rima se joaca de-a v-ati ascunselea... Sper ca parerea mea sa te ajute.
pentru textul : ana rose dePaul, am vrut un final rotund, pesimist, irevocabil, aşa cum Maestrul obişnuia. Făcând abstracţie de fondul comparaţiei, ori păstrând proporţiile fireşti - e bizar: exact lucrul pe care mi l-ai reproşat mie, il reproşez şi eu lui Eminescu. Nu de puţine ori, a ciuntit perfecţiunea prin lungire, prin ieşirea din universul discursului, prin "romantizarea" unor idei intelectuale, prin aducerea poeziei intelectuale/meditative/introspective în sfera peoziei de amor. Exp:
Cu perdelele lăsate,
Șed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.
Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Țârâiesc încet ca greeri
Pintre negre, vechi zidiri,
Sau cad grele, mângâioase
Și se sfarmă-n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.
În odaie prin unghere
S-a țesut păinjeniș
Și prin cărțile în vravuri
Umblă șoarecii furiș.
În această dulce pace
Îmi ridic privirea-n pod
Și ascult cum învelișul
De la cărți ei mi le rod.
Ah! de câte ori voit-am
Ca să spânzur lira-n cui
Și un capăt poeziei
Și pustiului să pui!
Dar atuncea, greeri, șoareci,
Cu ușor-măruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iară ea se face vers.
Câteodată... prea arare...
A târziu când arde lampa,
Inima din loc îmi sare
Când aud că sună cleampa...
Este Ea. Deșarta casă
Dintr-o dată-mi pare plină,
În privazul negru-al vieții-mi
E-o icoană de lumină.
Și mi-i ciudă cum de vremea
Să mai treacă se îndură,
Când eu stau șoptind cu draga
Mână-n mână, gură-n gură.
Dpmdv, poezia se termina la "iară ea se face vers". Eminescu nu a rezistat tentaţiei de a o face rotundă, prin romantizare.
pentru textul : De ce mă sfarmă gândul denu am știut și îmi pare nespus de rău. a fost un om care știa să scrie foarte bine și avea un suflet de aur și un umor de neîntrecut.
pentru textul : Povestea virtuală a târfelor mele vesel-triste şi romantic-melancolico-amare – N-am crezut niciodată că voi scrie: “În amintirea Luanei Zosmer (Hanny)” , dar uite că, din nefericire, se întâmplă. defain asternuta ideea! a picat bine pentru mine si dimineata in care m-am trezit. multam!
poate ca nu mai era nevoie de ultimele 3 versuri, e suficienta claritate in contactul "vizual":)
pentru textul : pândă dePagini