Andreea, Yester, Lucian, vă mulțumesc pentru lectură și pentru păreri. Yester, mă bucur mult că ai putut să vezi ceva mai profund în textele mele. Mi s-a mai spus despre simplitatea și chiar "cumințenia" lor. Pot să spun că chiar e pe placul unora... Eu îți aștept în continuare părerile, comentariile tale mă bucură de fiecare dată. Așa e, tu nu ești Iuli, el e doar băiețelul meu ștrengar... Lucian, poate că e așa cum spui tu, unele versuri nu-și au rostul în poeziile mele.O să reflectez. Mă bucur de fiecare trecere a ta pe pagina mea. :))) Cami
poate am reactionat un pic impulsiv, insa oricine ar sari ca ars daca ar fi acuzat pe nedrept; si alina manole, nu te scoti daca schimbi discursu', nu am greseli gramaticale si gata. eu insumi am notat cu 1 texte cu "nostrii" si alte ciudatenii. si inca o data, nu ma invinovati pe mine pentru notele juriului. de la o domnisoara respectabila de virsta ta ma asteptam la mai multa intelepciune (eu is copilu' teribil al sitului! haha). hai s-o incheiem cu toate speculatiile si injuriile astea nefondate
in orasul meu ninge nestapanit. la tine in poem ninsoarea este frageda, sugerand vise aidoma. imi da senzatia de transparență, de contopire si pana la urma, nefiintă. placut...
nu stiu de ce corelez citate din Gandhi cu citate din Abraham Brill, ca tot au acelasi nas ca un ego cu alter ego... si uite asa ajung si la...Granville Stanley Hall
Nu la prelucrarea imaginii ma refer. Iar daca altele sunt slabe, si aceasta nu, pana la urma conteaza nivelul de referinta. iar prezenta locurilor comune la toti (?) nu e o justificare.
cadență a versurilor bine imprimată, are poezia ta de aici o anume lumină interioară care pe mine una m-a apropiat, tonul depășește un anume nostalgic constrângător, da, o poezie care merită citită cu atenție, părerea mea
am o amintire frumoasă despre un origami lalea, nu îți poți imagina cum poate să fie de frumoasă... poate cauți pe net cândva, să vezi cât de frumoase pot fi. oare sunt și origami caleașcă? sigur, dacă poemul spune că da. :)
Este un text bun. Descrie inspirat, cu imagini elocvente, scene din lumea aparte a spitalelor psihiatrice.
Nu sunt sondate adancimile si resorturile depresiei personajului principal, dar intr-un text atat de scurt este si imposibil.
Folosirea abundenta a numelui intreg : Kate Recam, subliniaza reusit incercarea de pastrare a identitatii personajului, lupta puternica si disperata de a nu se faramita. Ca si cum numele intreg ar putea mentine intregul amenintat de dezagregare. Stilistic vorbind, eu vad in asta un element poetic.
Si nu este singurul :
"există un fel de finalitate în sângele lui kate recam, venele sorţii sunt mai puţin pronunţate decât venele ei. şapte nopţi s-a zvârcolit fără somn, ca dimineaţa să-şi măsoare cearcănele în oglinda bătrâneţii. fiecare om care s-a uitat în acea oglindă, şi-a uitat acolo o bucată de bătrâneţe."
Am retinut :
"recam şi-a scos de mult toate măştile de pe faţă, şi-a descarnat întruchiparea dincolo de limită. şi-a murit toate zilele" ...
si-a scos, si-descarnat, ...si-a murit : interesanta fantezie lingvistica
Banuiesc ca autoarea este foarte tanara, din pricina renuntarii la literele mari de la inceputul propozitiilor.
As spune ca textul pierde din frumusete din pricina obstacolelor formale de citire. Literele mari ar ajuta ochiul la incheierea fara efort a unei unitati sintactice, iar aerisirea textului prin aliniate si paragrafe ar permite ideilor si imaginilor sa nu se inghesuie la poarta de receptare a cititorului.
da, excelent finalul. "Zîmbete europene pentru alegători din chirpici." E un fel de absurdistan Romania. Intotdeauna a avut mai ales in "regat" o prapastie enorma intre urban si rural. Si se pare ca exista ceva aproape malefic (pe linga explicatiile socio-istorice) care face sa se pastreze aceasta prapastie oribila. In esenta o mare parte din Romania nu este nici macar in Asia ci mai degraba in Africa. In ciuda dificultatilor pe care le are Turcia sa intre in EU, parerea mea este ca spatiul rural turcesc merita mai mult sa fie inclus in Europa decit cel romanesc. Aici Emil a facut un reportaj de prin locurile pe unde trece drumul judetean. Nu incerc sa imi testez imaginatia ca sa vizualizez cum arata satele sau catunele pe unde nici macar acest "drum" nu trece. Un alt aspect pe care l-am observat in text si pe care mi l-am amintit despre zona rurala este disponibilitatea dezinvolta pentru cersit. E aproape ceva african in obiceiul asta. Fie barbat, fie femeie, fie tinar, fie batrin, fie copil, nu se sfiesc sa "ceara". Ii acuzam pe țigani ca ne fac de rusine si cersesc in inima Europei dar aici sint oameni, romani obisnuiti, romani de la tara, care iti cer guma, bomboane, bautura sau bani cu o usurinta cu care nu iti poti imagina ca ar fi in stare sa o faca nici beduinii din Sinai si nici copii din India. Ceva e absolut dezgustator in asta si e ca o ciroza a fiintei romanesti. Asteptarea dupa pomana. Stau uneori si ma intreb ce cauze social-istorice o fi avind aceasta self-acceptare a "onorabilitatii" cersitului. Orice popor are rezerva lui intima de mindrie, iar noi romanii ne dam de ceasul mortii cind e sa ne laudam sau sa ne credem parintii pelasgi ai Europei. Si totusi asta nu ne impiedica sa cersim, poate, poate pica ceva. Indiferent daca cel din fata noastra e un simplu turist sau in investitor strain. Un reportaj pe care il evidentiez atit pentru munca pe care a presupus-o cit si pentru efortul "emotional" de a simti acest absurdistan kafkian.
Îmi permit să citez din propriul text primul paragraf. Sau nu, nu îl citez, că nu pot face asta pe Hermeneia. Doresc doar ca nimeni să nu plece pentru a reveni. Să rămână fiecare acolo unde își are locul bun ales, cât simte că e bine să rămână. Vladimir, râul nu vine, nu pleacă, nu stă. Curge. Virgil, Vladimir, Alma: eu regret foarte mult că s-a ajuns la o polemică din cauza faptului că am rugat să se reanalizeze acel comentariu și am rugat să se facă referințe pe cât posibil numai la text. Eu nu știu cine este Aranca. Putea fi oricine, oricine de pe acest site. M-au mai deranjat și altădată astfel de adresări. Chiar și atunci când le vedeam pe pagina altor autori. Aș fi dorit să nu se înțeleagă decât că un text este un text iar viața personală a autorului este viața lui personală. Și - așa cum bine ai remarcat mereu - până și într-o pagină de jurnal atunci când este literatură, predomină literatua și imaginarul. De aceea comentariile pe text sunt necesare. Și nu la adresa autorilor. Aș dori ca niciunul dintre voi trei să nu rămână cu nimic "verde-gălbui", să nu se reetragă de niciun fel de pe nicio poziție. Nu din cauza acestui text al meu.
Da, un poem al echilibrului... e ca un dans pe sârmă acest text, ca o poveste fără sfârșit dar cu un fel de happy-end plin de farmec. Oare de ce zic și eu aici așa, netam-nesam? Păi vă zic, pentru că Emil este unul dintre cei mai plini de har autori pe care îi are virtualul azi, uneori mă mai supăr pe el, alteori mai înțep doar pentru a vedea ce se află underneath dar când citesc texte ca acesta... renunț fără doar și poate la orice fațadă! Citim aici un poem care ne duce spre santiago de compostella în căutarea fiului pierdut, sau poate altceva, la fel de important să ne pierdem 'into the wild' pentru cine a văzut această capodoperă. Și trebuie să mărturisesc, uite, Emil Pal mie mi-a amintit mereu de acel personaj nebun singuratic și posesor al unei filozofii unice a vieții, aventuroase și distructive. Păcat că Emiliam nu scrie mereu în aceeași notă. Uneori are impresia că tot ce zboară se mănâncă, și atunci sigur că manâncă tot felul de lucruri care zboară aruncate de alții. Nu este însă cazul aici. Aici am citit un poem 'genuine'... o scriitură echilibrată, iar între 'a fi' și 'a nu fi' nu mai este întrebarea, ci este altceva, un pseudopsalm, 'o lopată înfiptă adânc în odaie' sau mai simplu, Emilian Pal at his best!
Margas
O poezie în care nu este nici un cuvânt în plus, aproape de perfecțiune. Cu toate acestea, ai impresia că totul este scris cu ușurință, necăutat, ceea ce este o artă în sine. Final care răsucește sensurile cu mână sigură, făcându-ne să ne întoarcem spre început, cu dorința de a căuta acolo "semnele"... Într-adevăr, o poezie care merită din plin recomandarea făcută de Ioana. Și chiar mai mult.
un discurs care intriga si captiveaza, urmaresti vocea ca pe un fum de tigara in rotocoale dispersandu-se pana unde nu mai poate ajunge nici o intrebare, un altfel de tandrete si nostalgie, impregnata cu parfumuri barbatesti;
interesant exercitiul asta de psihanaliza... poetica. finalul mi se pare nitelus predictibil si poate ca mi-ar fi placut o altfel de solutie dar prima parte este scrisa bine. deja se observa un stil despre care sint nevoit sa spun ca nu e unic, adica am mai citit felul acesta de a scrie. si spun asta pentru ca am citit in trecut texte ale Corinei Papouis care mi s-au parut inedite. Cam asta se intimpla cind ridici stacheta. Cam ramii blestemat sa o depasesti oricind. Sau cel putin asa asteapta cititorii.
că era vorba de o locaţie, eu am ridicat sau am vrut cel puţin să o ridic la un spaţiu istoric pentru a amplifica metamorfoza suferită de acel spaţiu în timp, în sens cumva ironic.
iar "curiozitatea" vrea să spună că mi-ar plăcea să fi făcut pe viu o astfel de scriere pe pereţi, simulând că am apăsa nişte taste. este foarte vie imaginea şi la fel de originală. mie mi-a plăcut, de aceea am evidenţiat-o.
citeva observatii. prima, mie imi place culoarea acelui caracter "bonbon". Se potriveste excelent pe fondul negru. a doua, nu inteleg de ce unii nu pot vedea caracterele nipone. Fonturile se pot gasi si incarca daca asta e o problema. Eu nu incurajez astfel de "solutii" grafice. Hermeneia nu este un site de poze ci incearca sa fie de literatura. Cind incepem sa punem poze cu texte grafice apar mai multe problema si printre ele e faptul ca un astfel de "text" nu poate fi indexat, nu poate fi editat (cel putin in sensul normal al cuvintului editare), etc. De aceea eu nu as incadra acest text la bilingv ci poate la experiment vizual. Dar, asa cum am spus, nu as vrea ca astfel de "solutii" sa se perpetueze pe Hermeneia. Multumesc pentru intelegere.
Cam mult "timp" in text si destul de lacunar. "In timp/timpul meu" mi se pare fortat. Imi plac ultimele doua versuri. Idei ar fi, expresia nu pare pe masura.
Nicio șansă cu jazzul și nu vreau s-o iau de la capăt. Țin minte că a fost odată ceva care mi-a plăcut.
Nu, scrisul nu se poate învăța. Iar un cenaclu, în principiu e dăunător. De acord. Ai zis ”criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat.” E normal, perfect de acord, critica (adevărată) se face pentru cititor, nu pentru autor. Asta înțeleg foarte puțini. Autorul ar fi de dorit să-și păstreze nota personală, întotdeauna am susținut asta.
Acolo am vorbit într-adevăr în clișee, dar n-aveam dispoziție pentru cuvinte mari. Mai bine mici.
Ma declar inca o data uimit de ceea ce imi este dat sa vad. stimate coleg Dedal oare cand te vei dezobisnui de modalitatea aceasta paguboasa de a comenta nu textul ci persoanele care intr-un mod sau altul au incercat sa scrie constructiv. Iti voi vinde un secret, ascuns cu grija mare prin mai toate cartile privind analiza structurala... in mod normal analiza unui text (e mai putin cazul creatiilor literare si mai mult a celor critice) impune un efort de intelegere a continutului materialului si nu numai o citire pe diagonala... sunt apoi structurate ideile-forta si pentru fiecare dintre concluziile exprimate se cauta premisele, argumentele care au rol de intemeiere, pentru a se putea trage opinii valide privind gradul de fundamentare si veridicitate al acestora. Dumneata ai realizat toate acestea? Sau prezenta sub acest text tine doar de orgoliu si narcisism, in masura in carea readuci in discutie un subiect incheiat si in plan secund propria persoana prezentata ca un reper irefutabil. Iti mai spun inca o data, dupa ce in prealabil am reliefat asta in comentariul la textul respectiv si am revenit apoi pentru a explicita termenii pe care nu i-ai inteles, ca bati campii acum si nici macar nu o faci cu gratie. Nu am ce face, acesta este vocabularul de care dispun si atata timp cat dumneata ramai sclavul aparentelor, al intelesului comun, literal (a lui "Ana are mere") si nu faci eforturi sa te deschizi spre alte segmente de intelegere, noi nu cred ca avem un limbaj comun... hai sa nu prostituam in asa fel cuvintele incat sa ne limitam la un limbaj sarac ci mai degraba sa tindem spre imbogatirea acestuia asa cum este si firesc intr-o lume civilizata. Problema grava este insa alta... te invit sa faci un efort mental si sa te intrebi: 1. In cate dintre comentariile scrise pana acum pe acest site ai avut macar vag o intentie critica? Au fost cumva toate textele perfecte? Ti-a fost teama sa nu ti se bata obrazul si cineva sa-ti spuna ceva de genul "Credeam ca suntem o echipa si nu ne comentam negativ"? Nu te-ai priceput sa decelezi partile bune de cele mai putin reusite si sa oferi eventual sugestii de imbunatatire a textelor? 2. Comentariile mele sunt scrise toate in acelasi registru, in limba romana... de ce numai dumneata ai reactionat atata de inadecvat (las la o parte jignirile tale exprimate totusi atat de stangaci crezand inca in faptul ca au fost scrise la nervi)... de ce numai Dedal se simte persecutat. Nu cumva ne acordam o prea mare importanta colega? 3. Daca acel comentariu elogios scris de catre mine sub textul tau a primit un astfel de raspuns atunci rog colegii sa-si inchipuie cum ai fi reactionat daca, Doamne fereste, as fi indraznit sa te critic. E caraghios ca nu constientizezi ca genul acesta de comentarii de care esti atat de atasat incalca tocmai punctele 2, 4, 7 si 8 din "programul" enuntat de tine. Lasa domnule la o parte accesele astea de orgoliu aiurit (basca faptul ca suntem in vecinatatea sarbatorilor) si genul de exprimari tendentioase (sa le zicem pe nume... barfe, stifturi, fitile) cum e cazul in fragmentul "dulcegărite”, după cum am înțeles de la comentator actualmente harnic, viitor editor pe acest site" pentru ca sunt impregnate de rautate si multa frustrare fara obiect. Te rog din suflet nu te mai fa de rusine cu o astfel de atitudine, macar pentru faptul ca pana una alta reprezinti comunitatea din Iasi. Celor pe care i-am invitat sa scrie pe hermeneia.com le-am spus ca aici exista un spatiu deschis oricaror provocari literare, un mediu propice creativitatii, ca nu exista editori etc. Virgil am o rugaminte de care te rog sa tii cont atunci cand va veni timpul sa numesti ediori: daca vei avea vreodata de ales intre mine si Dedal considera ca eu cedez toate potentialele demnitati de acest gen in favoarea sa, ca sa stabilim inca de acum in ce consta interesul fiecaruia dintre noi de a scrie pe hermeneia.com. Public aici pentru ca sunt satul de mizeriile existente pe alte site-uri de acest gen si imi doresc un mediu curat, populat de oameni cu o minima cultura generala si literara si potential creator de la care sa pot invata si eu. De aceea, din postura de membru al siteului, spun ca cei care aleg sa-si vanda micimea sufletului pe aici isi fac din mine un oponent. Propuneri: 1. Timp de 24 de ore dupa postarea unui text autorul acestuia sa nu poata interveni pe acesta sau sa raspunda comentariilor. Astfel cred ca vor fi evitate eventuale porniri patimase si necontrolate oferindu-se celui vizat o perioada in care poate intelege sensul opiniilor colegilor. 2.Pentru a putea fi postate comentariile sa se incadreze intr-o limita minima de caractere pentru a fi evitate remarci de geneul "Foarte frumos, sarbatori fericite, bunica a scos colaceii din cuptor". 3. Fenomenul "la Multi Ani" este inerent unei comunitati de aceasta factura... personal nu sunt impotriva dar cred ca nu trebuie sa amestecam lucrurile prin scrierea cu dedicatie a unor texte de toata jena. Propun realizarea unei rubrici separate pentru astfel de creatii sau posibilitatea ca userii sa-si poata transmite mesaje intre ei. 4. Definirea sintagmei "atac la persoana" pentru evitarea confuziilor. In cazul unor situatii repetate autorului respectiv sa i se suspende pe o perioada determinata dreptul de a comenta. 5. Stabilirea perioadei de inactivitate ce poate fi tolerata unui user (desigur cu exceptiile de rigoare cauzate de situatii obiective) inainte de a i se sterge contul. Cu speranta evitarii pe viitor a unor situatii de genul celei traite de mine pe hermeneia.com va urez sarbatori fericite si La Multi Ani!
Cristi, nu trebuie sa schimbi nimic, eu iti spun sincer ce cred eu, iar parerea mea e doar parerea mea si nimic mai mult. La fel ca bucuria sa te vad scriind astfel :-) Andu
... lucian, textul este școlăresc. nu merită a fi postat și cred că îți dai seama și singur. pentru orice eventualitate: 1) tău/meu/bombeu/antreu și aș putea continua; 2) nu ai ritm, nu ai picior metric adicătelea; 3) nu ai niciun trop reușit: ce sunt acestea: "constelație înflorită","constelație castă" 4) promit să mai postez o părere doar când voi avea ceva pozitiv de remarcat, nu îmi place să supăr oamenii, însă este un atelier;
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Andreea, Yester, Lucian, vă mulțumesc pentru lectură și pentru păreri. Yester, mă bucur mult că ai putut să vezi ceva mai profund în textele mele. Mi s-a mai spus despre simplitatea și chiar "cumințenia" lor. Pot să spun că chiar e pe placul unora... Eu îți aștept în continuare părerile, comentariile tale mă bucură de fiecare dată. Așa e, tu nu ești Iuli, el e doar băiețelul meu ștrengar... Lucian, poate că e așa cum spui tu, unele versuri nu-și au rostul în poeziile mele.O să reflectez. Mă bucur de fiecare trecere a ta pe pagina mea. :))) Cami
pentru textul : desene depoate am reactionat un pic impulsiv, insa oricine ar sari ca ars daca ar fi acuzat pe nedrept; si alina manole, nu te scoti daca schimbi discursu', nu am greseli gramaticale si gata. eu insumi am notat cu 1 texte cu "nostrii" si alte ciudatenii. si inca o data, nu ma invinovati pe mine pentru notele juriului. de la o domnisoara respectabila de virsta ta ma asteptam la mai multa intelepciune (eu is copilu' teribil al sitului! haha). hai s-o incheiem cu toate speculatiile si injuriile astea nefondate
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” dein orasul meu ninge nestapanit. la tine in poem ninsoarea este frageda, sugerand vise aidoma. imi da senzatia de transparență, de contopire si pana la urma, nefiintă. placut...
pentru textul : Arta îmblânzirii deinedit......................ori................
nu stiu de ce corelez citate din Gandhi cu citate din Abraham Brill, ca tot au acelasi nas ca un ego cu alter ego... si uite asa ajung si la...Granville Stanley Hall
pentru textul : sexul cu mintea I deNu la prelucrarea imaginii ma refer. Iar daca altele sunt slabe, si aceasta nu, pana la urma conteaza nivelul de referinta. iar prezenta locurilor comune la toti (?) nu e o justificare.
pentru textul : sculptată în gheață deerată de bun simţ cu scuze: Mă bucur că l-am cunoscut (şi fizic) - Mă bucur că l-am cunoscut în realitate.
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte de[very off of the very topic]
andu, cind iti curg balele esti sexy :p
pentru textul : Baletistul-lansare de carte demie, dimpotrivă, mi s-a părut demn de observat prima parte. partea a doua mi se pare prea "feminină" pentru gustul meu. sau poate prea previzibilă.
pentru textul : aritmie decadență a versurilor bine imprimată, are poezia ta de aici o anume lumină interioară care pe mine una m-a apropiat, tonul depășește un anume nostalgic constrângător, da, o poezie care merită citită cu atenție, părerea mea
pentru textul : Cândva deam o amintire frumoasă despre un origami lalea, nu îți poți imagina cum poate să fie de frumoasă... poate cauți pe net cândva, să vezi cât de frumoase pot fi. oare sunt și origami caleașcă? sigur, dacă poemul spune că da. :)
să ai niște Sărbători liniștite.
pentru textul : dragoste origami deEste un text bun. Descrie inspirat, cu imagini elocvente, scene din lumea aparte a spitalelor psihiatrice.
Nu sunt sondate adancimile si resorturile depresiei personajului principal, dar intr-un text atat de scurt este si imposibil.
Folosirea abundenta a numelui intreg : Kate Recam, subliniaza reusit incercarea de pastrare a identitatii personajului, lupta puternica si disperata de a nu se faramita. Ca si cum numele intreg ar putea mentine intregul amenintat de dezagregare. Stilistic vorbind, eu vad in asta un element poetic.
Si nu este singurul :
"există un fel de finalitate în sângele lui kate recam, venele sorţii sunt mai puţin pronunţate decât venele ei. şapte nopţi s-a zvârcolit fără somn, ca dimineaţa să-şi măsoare cearcănele în oglinda bătrâneţii. fiecare om care s-a uitat în acea oglindă, şi-a uitat acolo o bucată de bătrâneţe."
Am retinut :
"recam şi-a scos de mult toate măştile de pe faţă, şi-a descarnat întruchiparea dincolo de limită. şi-a murit toate zilele" ...
si-a scos, si-descarnat, ...si-a murit : interesanta fantezie lingvistica
Banuiesc ca autoarea este foarte tanara, din pricina renuntarii la literele mari de la inceputul propozitiilor.
As spune ca textul pierde din frumusete din pricina obstacolelor formale de citire. Literele mari ar ajuta ochiul la incheierea fara efort a unei unitati sintactice, iar aerisirea textului prin aliniate si paragrafe ar permite ideilor si imaginilor sa nu se inghesuie la poarta de receptare a cititorului.
In rest succes :)
pentru textul : yunginuh deda, excelent finalul. "Zîmbete europene pentru alegători din chirpici." E un fel de absurdistan Romania. Intotdeauna a avut mai ales in "regat" o prapastie enorma intre urban si rural. Si se pare ca exista ceva aproape malefic (pe linga explicatiile socio-istorice) care face sa se pastreze aceasta prapastie oribila. In esenta o mare parte din Romania nu este nici macar in Asia ci mai degraba in Africa. In ciuda dificultatilor pe care le are Turcia sa intre in EU, parerea mea este ca spatiul rural turcesc merita mai mult sa fie inclus in Europa decit cel romanesc. Aici Emil a facut un reportaj de prin locurile pe unde trece drumul judetean. Nu incerc sa imi testez imaginatia ca sa vizualizez cum arata satele sau catunele pe unde nici macar acest "drum" nu trece. Un alt aspect pe care l-am observat in text si pe care mi l-am amintit despre zona rurala este disponibilitatea dezinvolta pentru cersit. E aproape ceva african in obiceiul asta. Fie barbat, fie femeie, fie tinar, fie batrin, fie copil, nu se sfiesc sa "ceara". Ii acuzam pe țigani ca ne fac de rusine si cersesc in inima Europei dar aici sint oameni, romani obisnuiti, romani de la tara, care iti cer guma, bomboane, bautura sau bani cu o usurinta cu care nu iti poti imagina ca ar fi in stare sa o faca nici beduinii din Sinai si nici copii din India. Ceva e absolut dezgustator in asta si e ca o ciroza a fiintei romanesti. Asteptarea dupa pomana. Stau uneori si ma intreb ce cauze social-istorice o fi avind aceasta self-acceptare a "onorabilitatii" cersitului. Orice popor are rezerva lui intima de mindrie, iar noi romanii ne dam de ceasul mortii cind e sa ne laudam sau sa ne credem parintii pelasgi ai Europei. Si totusi asta nu ne impiedica sa cersim, poate, poate pica ceva. Indiferent daca cel din fata noastra e un simplu turist sau in investitor strain. Un reportaj pe care il evidentiez atit pentru munca pe care a presupus-o cit si pentru efortul "emotional" de a simti acest absurdistan kafkian.
pentru textul : reporter în războiul din absurdistan deÎmi permit să citez din propriul text primul paragraf. Sau nu, nu îl citez, că nu pot face asta pe Hermeneia. Doresc doar ca nimeni să nu plece pentru a reveni. Să rămână fiecare acolo unde își are locul bun ales, cât simte că e bine să rămână. Vladimir, râul nu vine, nu pleacă, nu stă. Curge. Virgil, Vladimir, Alma: eu regret foarte mult că s-a ajuns la o polemică din cauza faptului că am rugat să se reanalizeze acel comentariu și am rugat să se facă referințe pe cât posibil numai la text. Eu nu știu cine este Aranca. Putea fi oricine, oricine de pe acest site. M-au mai deranjat și altădată astfel de adresări. Chiar și atunci când le vedeam pe pagina altor autori. Aș fi dorit să nu se înțeleagă decât că un text este un text iar viața personală a autorului este viața lui personală. Și - așa cum bine ai remarcat mereu - până și într-o pagină de jurnal atunci când este literatură, predomină literatua și imaginarul. De aceea comentariile pe text sunt necesare. Și nu la adresa autorilor. Aș dori ca niciunul dintre voi trei să nu rămână cu nimic "verde-gălbui", să nu se reetragă de niciun fel de pe nicio poziție. Nu din cauza acestui text al meu.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deDa, un poem al echilibrului... e ca un dans pe sârmă acest text, ca o poveste fără sfârșit dar cu un fel de happy-end plin de farmec. Oare de ce zic și eu aici așa, netam-nesam? Păi vă zic, pentru că Emil este unul dintre cei mai plini de har autori pe care îi are virtualul azi, uneori mă mai supăr pe el, alteori mai înțep doar pentru a vedea ce se află underneath dar când citesc texte ca acesta... renunț fără doar și poate la orice fațadă! Citim aici un poem care ne duce spre santiago de compostella în căutarea fiului pierdut, sau poate altceva, la fel de important să ne pierdem 'into the wild' pentru cine a văzut această capodoperă. Și trebuie să mărturisesc, uite, Emil Pal mie mi-a amintit mereu de acel personaj nebun singuratic și posesor al unei filozofii unice a vieții, aventuroase și distructive. Păcat că Emiliam nu scrie mereu în aceeași notă. Uneori are impresia că tot ce zboară se mănâncă, și atunci sigur că manâncă tot felul de lucruri care zboară aruncate de alții. Nu este însă cazul aici. Aici am citit un poem 'genuine'... o scriitură echilibrată, iar între 'a fi' și 'a nu fi' nu mai este întrebarea, ci este altceva, un pseudopsalm, 'o lopată înfiptă adânc în odaie' sau mai simplu, Emilian Pal at his best!
pentru textul : mie redă-mă deMargas
O poezie în care nu este nici un cuvânt în plus, aproape de perfecțiune. Cu toate acestea, ai impresia că totul este scris cu ușurință, necăutat, ceea ce este o artă în sine. Final care răsucește sensurile cu mână sigură, făcându-ne să ne întoarcem spre început, cu dorința de a căuta acolo "semnele"... Într-adevăr, o poezie care merită din plin recomandarea făcută de Ioana. Și chiar mai mult.
pentru textul : Dormeam pe vis deun discurs care intriga si captiveaza, urmaresti vocea ca pe un fum de tigara in rotocoale dispersandu-se pana unde nu mai poate ajunge nici o intrebare, un altfel de tandrete si nostalgie, impregnata cu parfumuri barbatesti;
pentru textul : la film cu Mihnea deremarc "îngerul acesta ți-a răstignit tăcerea/ în palme" interesant finalul. si eu care aveam impresia ca am monopol pe pesimism...
pentru textul : Cădere fără înger deinteresant exercitiul asta de psihanaliza... poetica. finalul mi se pare nitelus predictibil si poate ca mi-ar fi placut o altfel de solutie dar prima parte este scrisa bine. deja se observa un stil despre care sint nevoit sa spun ca nu e unic, adica am mai citit felul acesta de a scrie. si spun asta pentru ca am citit in trecut texte ale Corinei Papouis care mi s-au parut inedite. Cam asta se intimpla cind ridici stacheta. Cam ramii blestemat sa o depasesti oricind. Sau cel putin asa asteapta cititorii.
pentru textul : ..am, October deGabriela,
In copilarie, imi placea teribil cuvantul acesta - "bortos", dar posibil sa ai dreptate, referitor la locul lui in context.
pentru textul : Civilizații extra deIti multumesc pentru semn.
foarte mult, Iulia!
pentru textul : spațiu decă era vorba de o locaţie, eu am ridicat sau am vrut cel puţin să o ridic la un spaţiu istoric pentru a amplifica metamorfoza suferită de acel spaţiu în timp, în sens cumva ironic.
iar "curiozitatea" vrea să spună că mi-ar plăcea să fi făcut pe viu o astfel de scriere pe pereţi, simulând că am apăsa nişte taste. este foarte vie imaginea şi la fel de originală. mie mi-a plăcut, de aceea am evidenţiat-o.
pentru textul : prânz în curtea veche deunde sunt doi romani sunt trei pareri. Romani 11 este foarte clar. dar ma opresc aici.
pentru textul : psalm deciteva observatii. prima, mie imi place culoarea acelui caracter "bonbon". Se potriveste excelent pe fondul negru. a doua, nu inteleg de ce unii nu pot vedea caracterele nipone. Fonturile se pot gasi si incarca daca asta e o problema. Eu nu incurajez astfel de "solutii" grafice. Hermeneia nu este un site de poze ci incearca sa fie de literatura. Cind incepem sa punem poze cu texte grafice apar mai multe problema si printre ele e faptul ca un astfel de "text" nu poate fi indexat, nu poate fi editat (cel putin in sensul normal al cuvintului editare), etc. De aceea eu nu as incadra acest text la bilingv ci poate la experiment vizual. Dar, asa cum am spus, nu as vrea ca astfel de "solutii" sa se perpetueze pe Hermeneia. Multumesc pentru intelegere.
pentru textul : 江戸 (Edo) deCam mult "timp" in text si destul de lacunar. "In timp/timpul meu" mi se pare fortat. Imi plac ultimele doua versuri. Idei ar fi, expresia nu pare pe masura.
pentru textul : Cromatic deNicio șansă cu jazzul și nu vreau s-o iau de la capăt. Țin minte că a fost odată ceva care mi-a plăcut.
Nu, scrisul nu se poate învăța. Iar un cenaclu, în principiu e dăunător. De acord. Ai zis ”criticile de pe un site literar nu il pot face pe un autor sa fie mai talentat.” E normal, perfect de acord, critica (adevărată) se face pentru cititor, nu pentru autor. Asta înțeleg foarte puțini. Autorul ar fi de dorit să-și păstreze nota personală, întotdeauna am susținut asta.
Acolo am vorbit într-adevăr în clișee, dar n-aveam dispoziție pentru cuvinte mari. Mai bine mici.
pentru textul : Mihai Takács : pictură --- muzica : Eldad Talmu deMa declar inca o data uimit de ceea ce imi este dat sa vad. stimate coleg Dedal oare cand te vei dezobisnui de modalitatea aceasta paguboasa de a comenta nu textul ci persoanele care intr-un mod sau altul au incercat sa scrie constructiv. Iti voi vinde un secret, ascuns cu grija mare prin mai toate cartile privind analiza structurala... in mod normal analiza unui text (e mai putin cazul creatiilor literare si mai mult a celor critice) impune un efort de intelegere a continutului materialului si nu numai o citire pe diagonala... sunt apoi structurate ideile-forta si pentru fiecare dintre concluziile exprimate se cauta premisele, argumentele care au rol de intemeiere, pentru a se putea trage opinii valide privind gradul de fundamentare si veridicitate al acestora. Dumneata ai realizat toate acestea? Sau prezenta sub acest text tine doar de orgoliu si narcisism, in masura in carea readuci in discutie un subiect incheiat si in plan secund propria persoana prezentata ca un reper irefutabil. Iti mai spun inca o data, dupa ce in prealabil am reliefat asta in comentariul la textul respectiv si am revenit apoi pentru a explicita termenii pe care nu i-ai inteles, ca bati campii acum si nici macar nu o faci cu gratie. Nu am ce face, acesta este vocabularul de care dispun si atata timp cat dumneata ramai sclavul aparentelor, al intelesului comun, literal (a lui "Ana are mere") si nu faci eforturi sa te deschizi spre alte segmente de intelegere, noi nu cred ca avem un limbaj comun... hai sa nu prostituam in asa fel cuvintele incat sa ne limitam la un limbaj sarac ci mai degraba sa tindem spre imbogatirea acestuia asa cum este si firesc intr-o lume civilizata. Problema grava este insa alta... te invit sa faci un efort mental si sa te intrebi: 1. In cate dintre comentariile scrise pana acum pe acest site ai avut macar vag o intentie critica? Au fost cumva toate textele perfecte? Ti-a fost teama sa nu ti se bata obrazul si cineva sa-ti spuna ceva de genul "Credeam ca suntem o echipa si nu ne comentam negativ"? Nu te-ai priceput sa decelezi partile bune de cele mai putin reusite si sa oferi eventual sugestii de imbunatatire a textelor? 2. Comentariile mele sunt scrise toate in acelasi registru, in limba romana... de ce numai dumneata ai reactionat atata de inadecvat (las la o parte jignirile tale exprimate totusi atat de stangaci crezand inca in faptul ca au fost scrise la nervi)... de ce numai Dedal se simte persecutat. Nu cumva ne acordam o prea mare importanta colega? 3. Daca acel comentariu elogios scris de catre mine sub textul tau a primit un astfel de raspuns atunci rog colegii sa-si inchipuie cum ai fi reactionat daca, Doamne fereste, as fi indraznit sa te critic. E caraghios ca nu constientizezi ca genul acesta de comentarii de care esti atat de atasat incalca tocmai punctele 2, 4, 7 si 8 din "programul" enuntat de tine. Lasa domnule la o parte accesele astea de orgoliu aiurit (basca faptul ca suntem in vecinatatea sarbatorilor) si genul de exprimari tendentioase (sa le zicem pe nume... barfe, stifturi, fitile) cum e cazul in fragmentul "dulcegărite”, după cum am înțeles de la comentator actualmente harnic, viitor editor pe acest site" pentru ca sunt impregnate de rautate si multa frustrare fara obiect. Te rog din suflet nu te mai fa de rusine cu o astfel de atitudine, macar pentru faptul ca pana una alta reprezinti comunitatea din Iasi. Celor pe care i-am invitat sa scrie pe hermeneia.com le-am spus ca aici exista un spatiu deschis oricaror provocari literare, un mediu propice creativitatii, ca nu exista editori etc. Virgil am o rugaminte de care te rog sa tii cont atunci cand va veni timpul sa numesti ediori: daca vei avea vreodata de ales intre mine si Dedal considera ca eu cedez toate potentialele demnitati de acest gen in favoarea sa, ca sa stabilim inca de acum in ce consta interesul fiecaruia dintre noi de a scrie pe hermeneia.com. Public aici pentru ca sunt satul de mizeriile existente pe alte site-uri de acest gen si imi doresc un mediu curat, populat de oameni cu o minima cultura generala si literara si potential creator de la care sa pot invata si eu. De aceea, din postura de membru al siteului, spun ca cei care aleg sa-si vanda micimea sufletului pe aici isi fac din mine un oponent. Propuneri: 1. Timp de 24 de ore dupa postarea unui text autorul acestuia sa nu poata interveni pe acesta sau sa raspunda comentariilor. Astfel cred ca vor fi evitate eventuale porniri patimase si necontrolate oferindu-se celui vizat o perioada in care poate intelege sensul opiniilor colegilor. 2.Pentru a putea fi postate comentariile sa se incadreze intr-o limita minima de caractere pentru a fi evitate remarci de geneul "Foarte frumos, sarbatori fericite, bunica a scos colaceii din cuptor". 3. Fenomenul "la Multi Ani" este inerent unei comunitati de aceasta factura... personal nu sunt impotriva dar cred ca nu trebuie sa amestecam lucrurile prin scrierea cu dedicatie a unor texte de toata jena. Propun realizarea unei rubrici separate pentru astfel de creatii sau posibilitatea ca userii sa-si poata transmite mesaje intre ei. 4. Definirea sintagmei "atac la persoana" pentru evitarea confuziilor. In cazul unor situatii repetate autorului respectiv sa i se suspende pe o perioada determinata dreptul de a comenta. 5. Stabilirea perioadei de inactivitate ce poate fi tolerata unui user (desigur cu exceptiile de rigoare cauzate de situatii obiective) inainte de a i se sterge contul. Cu speranta evitarii pe viitor a unor situatii de genul celei traite de mine pe hermeneia.com va urez sarbatori fericite si La Multi Ani!
pentru textul : jurnal de nesomn II deCristi, nu trebuie sa schimbi nimic, eu iti spun sincer ce cred eu, iar parerea mea e doar parerea mea si nimic mai mult. La fel ca bucuria sa te vad scriind astfel :-) Andu
pentru textul : De-a dreapta ei am învățat tăcerea de... lucian, textul este școlăresc. nu merită a fi postat și cred că îți dai seama și singur. pentru orice eventualitate: 1) tău/meu/bombeu/antreu și aș putea continua; 2) nu ai ritm, nu ai picior metric adicătelea; 3) nu ai niciun trop reușit: ce sunt acestea: "constelație înflorită","constelație castă" 4) promit să mai postez o părere doar când voi avea ceva pozitiv de remarcat, nu îmi place să supăr oamenii, însă este un atelier;
pentru textul : Mișcare detocmai am postat un text, si, ca sa fiu sincera, nu-mi place deloc cum se vede subtitul in raport cu titlul. mi se pare ca e prea evident.
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deiti multumesc mult paul. iti multumesc mai ales pentru ca asta este una din poeziile la care tin. poate pentru ca e sincera.
pentru textul : Fast forward dePagini