Multumesc, Silvia, pentru aceste opinii pertinente. Care dovedesc nu doar că un critic este şi el un scriitor, este, cum am mai spus, "un prozator sobru şi un poet de idei", dar că si scriitorul poate (şi trebuie) să fie niţeluş critic.
Altminteri, Vladiimir Streinu spunea aşa: "Înţeleg ca un poet să nu fie şi critic; dar cum voi înţelege ca un critic să nu fie şi poet". Asta nu înseamnă că el trebuie neapărat să scrie poezii...Dar critica are şi ea nevoie de inspiraţie. De aceea există critici buni şi plăcuţi ca lectură şi critici arizi...
- - mie nu. gura trebuie inchisa. - - e gata otrava? dulce. dulce? - - numai dacă -fiti atenti, am lansat-o- stii sa cazi. pe spate. uite ca mai continui si cu: te simti bine? vacanta placuta
Alma, pentru ca-i a treia oara (daca nu ma-nsel) cand pomenesti de incurcatura aceea cu expedierea antologiei, ma vad obligata sa lamuresc lucrurile, probabil ca in mail n-am fost suficient de clara. Eu iti dadusem pseudonimul rugandu-te sa expediezi cartea cu serviciu de curierat; ma referisem la acelea "door to door", carora e suficient sa le dai un telefon si-ti vin la usa sa ridice coletul si , asta scutindu-ne, si pe mine si pe tine, de un drum la posta (si care, oricum, nu-s interesati de cartea de identiate a destinatarului, cata vreme cineva ii plateste). In plus, stiam bine ce postas lenes am si cate facturi imi ratacise. Ma gandisem eu ca Iasul nu-i Harlau si are un asemenea serviciu...dar daca tu ai preferat posta, cu ce-s eu de vina? :)) oricum, apreciez ca mi-ai spus ca n-ai retrimis-o inca...nu de alta, dar in cursul acestei saptamani am fost de doua ori la posta, sa intreb daca a venit. :D si... ma bucur ca ti-a placut poezia. :) multumesc.
Virgil, tu singur spui ca nu stii limba franceza si cred ca asta e o optiune pe care fiecare ne-o alegem, asumam singuri, la un moment dat. Am intilnit si persoane care la anii pensiei au inceput sa studieze germana sau engleza, deci nu e o chestiune de virsta, ci de spirit. Eu, de exemplu, as vrea sa invat limba greaca si cred ca voi reusi intr-o zi, printre alte proiecte, sa inserez si sa materializez aceasta idee... In primul rind, cred ca ar trebui sa o rugam pe Marlena Braester sa aiba bunavointa sa posteze si varianta ei in limba romana. Aprecierea mea a fost data pentru modalitatea expresiva de a-mi sugera infinitul spatiilor, universului,vietii insasi, a tot ce traieste, respira, intr-un "perpetuum mobile" sugestiv.
Citind acest poem, nu am simțit nici o lumină revelatoare, cum m-a indus în eroare un comentariu anterior. Din contra, cred că este un poem cât de poate de teluric (deși apar stelele, ele sunt doar proiecții), de organic ("ating", "ling"), de la "mațe" la "sâni", de la "pleoape" la "hrubele lumilor". Un poem care nu mă duce cu gândul la "Pașii Profetului" lui Blaga, ci mai degrabă la firul de plumb al unei verticalități de la suprafață ("mațe") spre adâncuri ("hrubele"), un poem nicidecum tainic, ci relativ bine conturat, chiar dacă îmbracă forma firului de paing. În subtitlul poemului, "vorbe tăcînd", se remarcă un oximoron destul de reușit, ușor ironic, însă nu aș fi încheiat în "înd" un text, consoanele și "î"-ul taie aripa imaginației cititorului. Tehnic: versul "cu" nu stă singur; "atîrnați" necesită acordul în gen cu "ființe".
cred că a scrie despre ura încapsulată în obiecte - includ aici lucruri și oameni - fără a transgresa spațiul liricii și al poesis-ului, fără a cădea în patimă și sentimentalism, este dificil, iar aici poetul reușește să transmită mesajul direct, să uzeze metafora doar pentru a sublima afectele și a le face transmisibile în "gând secund" nu în impuls brut. unele îmblânziri sunt imposibile, dacă atingem "coaja cenușie", va erupe ura. iar senzația că ești înconjurat de o ură multiplicată la infinit - căci infinite sunt obiectele dimprejur - este de netrăit. și aș adăuga: ele, obiectele, sunt interioare. de aici imposibila fugă, apărare, luptă. să căutăm obicetele cu scoarță sidefie, în miezul cărora se naște perpetuu iubirea? nici aceasta nu ar fi o soluție viabilă, decât pentru un timp prea scurt. și atunci? poate că aș vrea să văd următorul poem, despre iubirea obiectelor. pentru a întregi lumea dinăuntru, dinafară.
D-le Dinu, a vorbi de rău - înţelege-s-ar orice din sintagma asta - consiliul H. nu duce niciodată la retrogradare categorială. Altele-s criteriile acolo, criterii artistice. Dar, şi vorbesc serios, văd că vă prieşte noul statut - scrieţi din ce în ce mai bine. Continuaţi aşa şi, zic eu, veţi redeveni autor.
"schelăcăind"... licenţă poetică??!!! Hai să fim serioşi. Chiar aşa e de greu să admitem că am tastat greşit sau că e o simplă gafă făcută în timp ce aveam "o îndeletnicire mult mai plăcută". La urma urmei nimeni nu poate face două lucruri bine în acelaşi timp.
am recitit si, treptat, a inceput sa-mi placa. de la inghitirea vederii si acoperirea cu iluzii, trecand prin singuratatea mergerii pe ape (trecerii in alt univers), pana la neimpartirea in bine si rau a raului-moarte, intru adunarea/redescoperire pentru trimiterea mai departe. o moarte nu vine niciodata singura. poate as revedea in privinta ritmului "de tot" si "decat si".
Da, m-ai făcut să alunec în urmă cu vreo opt-nouă ani, ai prins bine alienarea pe care o produce, din toate orașele lumii, cavernosul București. Cred că te-ai simți totuși mai bine în Everglades, cu aligatori cu tot. Sunt mai predictibili. Altfel, dacă tot este jurnal, îmi permit să-ți spun că aștept să citesc o filă de peste vreo doi ani, când vei deveni dependent de toate acestea. Cu gânduri bune, pășind încet pentru a nu atrage atenția monștrilor care nu dorm în tunelele vechiului oraș...
silvia, cum am mai spus, voi reveni si am sa ma mai slefuiesc .. voi tine cont de observatii. multumesc frumos pentru implicare.
domnule virgil, despre vronsky poate in alt poem. daca nu ma insel, il chema si alexei. poate poemul se va chema alexei :)
nu ma incanta panoul publicitar gen: ""mâine: am să dorm mai mult cu o oră am să citesc bloguri mai mult cu o oră am să ascult REM de la J mai mult cu o oră am să iubesc mai mult cu o oră"" nici platitudini ca: ""așez o vază cu flori, un creion chinezesc, un pat și o masă, una alta, ce trebuie la o casă de om"" si, in general, poezia cu pisici... (""o pisică la geam, cine vrea un pisoi, întreb de două ori pe an, când fată pisicile nimănui și vin la mine, îngerii lor vin la mine, merg pe strazi aiurea găsesc pisici"") nici filosofia ieftin pusa in versuri: ""apoi mă întorc mâine, și mâine devine azi, apoi ieri, îngerii mă așteaptă mereu la aceeași oră, eu însă nu pot să mă întorc ieri, și nici mâine, pentru că mâine deja e altfel"" etc am gasit in acest text si o bucata de poezie (f buna): ""Mdambizana: locuiește în Malawi genul: fetiță jocul favorit: să sară coarda ajută: la cărat apă Abby: locuiește în Zambia genul: băiat jocul favorit: fotbalul sănătatea: satisfăcătoare nu poate ajuta, e prea mic sănătatea satisfăcătoare nu poate ajuta, e prea mic""
acesta este un poem de duminică, când visăm "jumătate de nord", când "ard rumegușul secundelor", când "nu pot rămâne doar o candelă" și vrei să respiri... strofa a 2-a o găsesc cutremurătoare, "zgomotul morții în oase" mă lasă fără cuvinte. în strofa a 3-a v1, este liniște pentru că "las duminicle domnului ". p.s. - ai un typos în s2 v4.
Domnule Profet, Eu consider (poate gresesc) ca un comentariu trebuie sa aiba sens, in primul tand, pentru cel comentat. Daca veti avea bunavointa (si rabdarea) sa urmariti comentariile mele la inca doua texte ale aceleiasi autoare, poate veti iesi din enigma metafizica in care ati intrat singur. Cu totul altfel stau lucrurile cand doresc sa acord o penita. Atunci trebuie (sun obligat cf. Regulamentului) sa-mi justific gestul (atat cat sunt in stare) fata de toti cei ce citesc con-ul. Cu respect, Al Dv. Gorun Manolescu
Adrian, stii unde scrie sa nu te bizuiesti pe doi orbi, ca te vor duce in groapa? Tu trebuia sa eviti discursul despre credinta, nu poti discuta despre ea in timp ce te destrabalezi ( asta fiind declaratia ta, nu a mea, in urma cu ceva timp). tu trebuia sa faci comentariu pe text, nu sa arunci cu parfum de la statia de epurare in mine!
reperele destinului si "judecata de apoi a...poetilor". se spune ca ultima camasa nu are buzunare.
o clipa de meditatie profunda si frumoasa. cele bune.
abia am deschis ochii, și din motive de oboseală plăcută am zis să mă recreez puțin pe Hermeneia. iată că o fac cu textul tău care mi-a adus un zâmbet de zile mari pe buze. aaaa... nu sunt misogin:) nu te gândi la asta dar ai un sarcasm trist care e cu două tăișuri. poemul îmi place pentru ironia lui, frazarea benefică ideii și limbajul eliberat de ticuri+ balast, însă am o reținere la ultimul vers, acolo unde pui "fericirea", care este un substantiv călărit de a ajuns gloabă în zilele noastre. dacă vrei un poem la care să te reprezinte deplin poți încerca să îl modifici. eu aș fi zis ceva ceva în genul...:"uneori starea de ok exagerată poartă mărimea 44", dar pentru că întregul merită, las semnul meu de evidențiere cu drag, Adela, și încrederea că nu am deranjat. doar am foit un pic lucrurile:)
Mie mi-a plăcut bancul. Mă face să mă gândesc la reclama aia cu doi tipi fugarind zadarnic un porc și niște orătănii exclamând, după ce se lasă păgubași: "bă, ce ficat au ăștia!". Partea finală e o chestie de improvizație-experiment, dar mi se pare introdusă cam ca nuca în perete. Dacă mă înșel, rușine să-mi fie! Din prima parte am reținut, pe moment, doar unda de nostalgie: "ar fi totul exact ca la cismea cand ma dadeam pe craca imi luam avant de pe tuturca si ma aruncam in gol urland ca tarzan*** atunci eram in perioada aceea plina de sens numita copilarie cand nu cadeam ma cuibaream la bunica mea in poala eram o mica printesa in jiltul de carne stamba si iubire"
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc, Silvia, pentru aceste opinii pertinente. Care dovedesc nu doar că un critic este şi el un scriitor, este, cum am mai spus, "un prozator sobru şi un poet de idei", dar că si scriitorul poate (şi trebuie) să fie niţeluş critic.
pentru textul : Vladimir Streinu - 110 deAltminteri, Vladiimir Streinu spunea aşa: "Înţeleg ca un poet să nu fie şi critic; dar cum voi înţelege ca un critic să nu fie şi poet". Asta nu înseamnă că el trebuie neapărat să scrie poezii...Dar critica are şi ea nevoie de inspiraţie. De aceea există critici buni şi plăcuţi ca lectură şi critici arizi...
- - mie nu. gura trebuie inchisa. - - e gata otrava? dulce. dulce? - - numai dacă -fiti atenti, am lansat-o- stii sa cazi. pe spate. uite ca mai continui si cu: te simti bine? vacanta placuta
pentru textul : podul suspinelor deAlma, pentru ca-i a treia oara (daca nu ma-nsel) cand pomenesti de incurcatura aceea cu expedierea antologiei, ma vad obligata sa lamuresc lucrurile, probabil ca in mail n-am fost suficient de clara. Eu iti dadusem pseudonimul rugandu-te sa expediezi cartea cu serviciu de curierat; ma referisem la acelea "door to door", carora e suficient sa le dai un telefon si-ti vin la usa sa ridice coletul si , asta scutindu-ne, si pe mine si pe tine, de un drum la posta (si care, oricum, nu-s interesati de cartea de identiate a destinatarului, cata vreme cineva ii plateste). In plus, stiam bine ce postas lenes am si cate facturi imi ratacise. Ma gandisem eu ca Iasul nu-i Harlau si are un asemenea serviciu...dar daca tu ai preferat posta, cu ce-s eu de vina? :)) oricum, apreciez ca mi-ai spus ca n-ai retrimis-o inca...nu de alta, dar in cursul acestei saptamani am fost de doua ori la posta, sa intreb daca a venit. :D si... ma bucur ca ti-a placut poezia. :) multumesc.
pentru textul : pridvorbe deincarci poezia cu elemente care unoeri pot fi deduse usor. De ce este nevoie sa pui Peoenix la sfarsit?
pentru textul : din iubire deVirgil, tu singur spui ca nu stii limba franceza si cred ca asta e o optiune pe care fiecare ne-o alegem, asumam singuri, la un moment dat. Am intilnit si persoane care la anii pensiei au inceput sa studieze germana sau engleza, deci nu e o chestiune de virsta, ci de spirit. Eu, de exemplu, as vrea sa invat limba greaca si cred ca voi reusi intr-o zi, printre alte proiecte, sa inserez si sa materializez aceasta idee... In primul rind, cred ca ar trebui sa o rugam pe Marlena Braester sa aiba bunavointa sa posteze si varianta ei in limba romana. Aprecierea mea a fost data pentru modalitatea expresiva de a-mi sugera infinitul spatiilor, universului,vietii insasi, a tot ce traieste, respira, intr-un "perpetuum mobile" sugestiv.
pentru textul : Enroulement du continu deMultumesc, Tincuta. Incerc sa pastrez clipele frumoase ale unei varste care, fie si doar prin copiii nostri, ne cheama inca o data la ea.
pentru textul : Cea mai sensibilă floare deCitind acest poem, nu am simțit nici o lumină revelatoare, cum m-a indus în eroare un comentariu anterior. Din contra, cred că este un poem cât de poate de teluric (deși apar stelele, ele sunt doar proiecții), de organic ("ating", "ling"), de la "mațe" la "sâni", de la "pleoape" la "hrubele lumilor". Un poem care nu mă duce cu gândul la "Pașii Profetului" lui Blaga, ci mai degrabă la firul de plumb al unei verticalități de la suprafață ("mațe") spre adâncuri ("hrubele"), un poem nicidecum tainic, ci relativ bine conturat, chiar dacă îmbracă forma firului de paing. În subtitlul poemului, "vorbe tăcînd", se remarcă un oximoron destul de reușit, ușor ironic, însă nu aș fi încheiat în "înd" un text, consoanele și "î"-ul taie aripa imaginației cititorului. Tehnic: versul "cu" nu stă singur; "atîrnați" necesită acordul în gen cu "ființe".
pentru textul : sarea pămîntului decred că a scrie despre ura încapsulată în obiecte - includ aici lucruri și oameni - fără a transgresa spațiul liricii și al poesis-ului, fără a cădea în patimă și sentimentalism, este dificil, iar aici poetul reușește să transmită mesajul direct, să uzeze metafora doar pentru a sublima afectele și a le face transmisibile în "gând secund" nu în impuls brut. unele îmblânziri sunt imposibile, dacă atingem "coaja cenușie", va erupe ura. iar senzația că ești înconjurat de o ură multiplicată la infinit - căci infinite sunt obiectele dimprejur - este de netrăit. și aș adăuga: ele, obiectele, sunt interioare. de aici imposibila fugă, apărare, luptă. să căutăm obicetele cu scoarță sidefie, în miezul cărora se naște perpetuu iubirea? nici aceasta nu ar fi o soluție viabilă, decât pentru un timp prea scurt. și atunci? poate că aș vrea să văd următorul poem, despre iubirea obiectelor. pentru a întregi lumea dinăuntru, dinafară.
pentru textul : Lucrurile ne privesc cu o ură infinită de"Nu e cazul să devii paranoică"
fără să mă mir/ "îngrozesc" de frumuseţea contradicţiei/ "ipocriziei"
Adrian, asta nu e atitudine de editor, te-aş sfătui să mai temperezi puţin limbajul, nu te onorează deloc.
pentru textul : rupestră/ rupestrian deSalut si eu evenimentul Virtualia, magia si albul
pentru textul : Virtualia Nouă deD-le Dinu, a vorbi de rău - înţelege-s-ar orice din sintagma asta - consiliul H. nu duce niciodată la retrogradare categorială. Altele-s criteriile acolo, criterii artistice. Dar, şi vorbesc serios, văd că vă prieşte noul statut - scrieţi din ce în ce mai bine. Continuaţi aşa şi, zic eu, veţi redeveni autor.
pentru textul : de la eva la dama de pică demi se pare un text haotic din care n-am inteles aproape nimic oricit m-am straduit. iar legatura cu titlul va ramine pentru mine o enigma.
pentru textul : Höre Israel deAtat. Dancus
pentru textul : spovedania venelor albastre de"schelăcăind"... licenţă poetică??!!! Hai să fim serioşi. Chiar aşa e de greu să admitem că am tastat greşit sau că e o simplă gafă făcută în timp ce aveam "o îndeletnicire mult mai plăcută". La urma urmei nimeni nu poate face două lucruri bine în acelaşi timp.
pentru textul : fahrenheit game deam recitit si, treptat, a inceput sa-mi placa. de la inghitirea vederii si acoperirea cu iluzii, trecand prin singuratatea mergerii pe ape (trecerii in alt univers), pana la neimpartirea in bine si rau a raului-moarte, intru adunarea/redescoperire pentru trimiterea mai departe. o moarte nu vine niciodata singura. poate as revedea in privinta ritmului "de tot" si "decat si".
pentru textul : Cioburi de alb deDa, m-ai făcut să alunec în urmă cu vreo opt-nouă ani, ai prins bine alienarea pe care o produce, din toate orașele lumii, cavernosul București. Cred că te-ai simți totuși mai bine în Everglades, cu aligatori cu tot. Sunt mai predictibili. Altfel, dacă tot este jurnal, îmi permit să-ți spun că aștept să citesc o filă de peste vreo doi ani, când vei deveni dependent de toate acestea. Cu gânduri bune, pășind încet pentru a nu atrage atenția monștrilor care nu dorm în tunelele vechiului oraș...
pentru textul : missing desilvia, cum am mai spus, voi reveni si am sa ma mai slefuiesc .. voi tine cont de observatii. multumesc frumos pentru implicare.
pentru textul : anna dedomnule virgil, despre vronsky poate in alt poem. daca nu ma insel, il chema si alexei. poate poemul se va chema alexei :)
e dixtractiv, n'est ce pas?
pentru textul : kreițerova sonata denu ma incanta panoul publicitar gen: ""mâine: am să dorm mai mult cu o oră am să citesc bloguri mai mult cu o oră am să ascult REM de la J mai mult cu o oră am să iubesc mai mult cu o oră"" nici platitudini ca: ""așez o vază cu flori, un creion chinezesc, un pat și o masă, una alta, ce trebuie la o casă de om"" si, in general, poezia cu pisici... (""o pisică la geam, cine vrea un pisoi, întreb de două ori pe an, când fată pisicile nimănui și vin la mine, îngerii lor vin la mine, merg pe strazi aiurea găsesc pisici"") nici filosofia ieftin pusa in versuri: ""apoi mă întorc mâine, și mâine devine azi, apoi ieri, îngerii mă așteaptă mereu la aceeași oră, eu însă nu pot să mă întorc ieri, și nici mâine, pentru că mâine deja e altfel"" etc am gasit in acest text si o bucata de poezie (f buna): ""Mdambizana: locuiește în Malawi genul: fetiță jocul favorit: să sară coarda ajută: la cărat apă Abby: locuiește în Zambia genul: băiat jocul favorit: fotbalul sănătatea: satisfăcătoare nu poate ajuta, e prea mic sănătatea satisfăcătoare nu poate ajuta, e prea mic""
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră decongluență sau congruență?
pentru textul : fugara defrumos spus: „şi orice poveste începe să-şi lege candoarea de mirt a minunii”.
acesta este un poem de duminică, când visăm "jumătate de nord", când "ard rumegușul secundelor", când "nu pot rămâne doar o candelă" și vrei să respiri... strofa a 2-a o găsesc cutremurătoare, "zgomotul morții în oase" mă lasă fără cuvinte. în strofa a 3-a v1, este liniște pentru că "las duminicle domnului ". p.s. - ai un typos în s2 v4.
pentru textul : urme de cerb decorecteaza, te rog, "ieslea sfântă"
pentru textul : Rugă de Crăciun deDomnule Profet, Eu consider (poate gresesc) ca un comentariu trebuie sa aiba sens, in primul tand, pentru cel comentat. Daca veti avea bunavointa (si rabdarea) sa urmariti comentariile mele la inca doua texte ale aceleiasi autoare, poate veti iesi din enigma metafizica in care ati intrat singur. Cu totul altfel stau lucrurile cand doresc sa acord o penita. Atunci trebuie (sun obligat cf. Regulamentului) sa-mi justific gestul (atat cat sunt in stare) fata de toti cei ce citesc con-ul. Cu respect, Al Dv. Gorun Manolescu
pentru textul : întrepătrunderi deAdrian, stii unde scrie sa nu te bizuiesti pe doi orbi, ca te vor duce in groapa? Tu trebuia sa eviti discursul despre credinta, nu poti discuta despre ea in timp ce te destrabalezi ( asta fiind declaratia ta, nu a mea, in urma cu ceva timp). tu trebuia sa faci comentariu pe text, nu sa arunci cu parfum de la statia de epurare in mine!
pentru textul : psalm deaveți perfectă dreptate. cît despre scenetă, o ador, aproape c-o știu pe de rost, de cîte ori am văzut-o
pentru textul : vintage collection -audio dereperele destinului si "judecata de apoi a...poetilor". se spune ca ultima camasa nu are buzunare.
pentru textul : aşteptarea după Simion deo clipa de meditatie profunda si frumoasa. cele bune.
ok, am sa scot dulcegaria
pentru textul : 3:59 a.m. deabia am deschis ochii, și din motive de oboseală plăcută am zis să mă recreez puțin pe Hermeneia. iată că o fac cu textul tău care mi-a adus un zâmbet de zile mari pe buze. aaaa... nu sunt misogin:) nu te gândi la asta dar ai un sarcasm trist care e cu două tăișuri. poemul îmi place pentru ironia lui, frazarea benefică ideii și limbajul eliberat de ticuri+ balast, însă am o reținere la ultimul vers, acolo unde pui "fericirea", care este un substantiv călărit de a ajuns gloabă în zilele noastre. dacă vrei un poem la care să te reprezinte deplin poți încerca să îl modifici. eu aș fi zis ceva ceva în genul...:"uneori starea de ok exagerată poartă mărimea 44", dar pentru că întregul merită, las semnul meu de evidențiere cu drag, Adela, și încrederea că nu am deranjat. doar am foit un pic lucrurile:)
pentru textul : kore2 deIoana, cind am sa ma fac mare ma fac psiholog, dar am auzit ca nu se plateste bine. de ce oare tot ce ajunge sa te pasioneze nu face bani?
pentru textul : îmi este teamă de femeie deMie mi-a plăcut bancul. Mă face să mă gândesc la reclama aia cu doi tipi fugarind zadarnic un porc și niște orătănii exclamând, după ce se lasă păgubași: "bă, ce ficat au ăștia!". Partea finală e o chestie de improvizație-experiment, dar mi se pare introdusă cam ca nuca în perete. Dacă mă înșel, rușine să-mi fie! Din prima parte am reținut, pe moment, doar unda de nostalgie: "ar fi totul exact ca la cismea cand ma dadeam pe craca imi luam avant de pe tuturca si ma aruncam in gol urland ca tarzan*** atunci eram in perioada aceea plina de sens numita copilarie cand nu cadeam ma cuibaream la bunica mea in poala eram o mica printesa in jiltul de carne stamba si iubire"
pentru textul : pornind de la tandretea ideilor dePagini