interesantă apariția asta animalieră din ultimele tale texte. mustangul, cerbul. te ispitește să te întrebi dacă este expresionism sau simbolism. interesantă și asocierea (un fel de echilibru dinamic) dintre ochi și dinți, dintre privire și mușcătură (oare dintre pasiv și activ, feminin - masculin, yin - yang). interesant
Big smile, din nou, amandorura, si cu rugaminte de iertare daca am scris un comm lung, in conditii neprielnice: cu fie-mea cand in brate cand calare pe tastatura :-))) Alma: critica ta este intotdeauna bine-venita, stii bine asta. Daca uneori scriu mai la repezeala un raspuns, este pt ca am obiceiul de a sintetiza si extrage esenta. Si e important ca pilonii unui text (eu as spune "bine ca are" :-) sa nu fie subrezi, ca se prabuseste totul... Asa ca am luat f in serios critica ta, dar, cum bine te astepti, aveam apararea pregatita. daca nu ai vazut de prima data cred ca este (si) vina mea, clar. desi eu am avertizat, chiar din subtitlu... :-) Ariana, ma bucur mult ca ai simtit, din cate se pare, una din adevaratele sensuri ale indicatiilor de regie aici... pana la urma inseamna ca se contureaza ceva. Si da, am priceput de la amandoua ca e un text asupra caruia ati considerat ca se merita sa va aplecati, si asta ma bucura mult. Doar ca daca va spuneam asta, nu eram cu nimic mai "desteapta" din critica voastra, poate doar mai "folosita" sufleteste. Si, si... nu ati spus nici una: s-a modificat ceva in bine sau nu? la transparenta promit sa mai umblu, la final nu se poate, ca nu ar mai fi poezia mea. Multumesc mult, din nou.
constat că eşti aici, Silviu, nedespărţit de poezie...
ei, toţi stăm pe nimic. probabil că tot ce construim se dărâmă. ca să facă loc şi celorlalţi. şi celorlalte lucruri!
Pentru un așa final, cred că textul de până acolo ar trebui să câștige în profunzime și sobrietate. Nivelul de abordare necesită o înălțare cu câteva trepte bune. Rimele, unele facile, nu ajută la asta și scad valoarea textului.
uite, cat de diferite pot fi...modurile in care sunt receptate textele... Dincolo de jocul in oglinda, reusit- foarte adevarat, de..."colaj"...mie scrierea aceasta nu imi pare deosebita, ba din contra...nu regasesc nicio prospetime a imaginii, nimic inedit, nu percep o stare iar mesajul transmis imi pare unul ..."banal" suna banal.Pe scurt, cu toata lipsa de profesionalism a...exprimarii, la finalul poeziei imi vine sa spun "asa, si? ". nu e ok ,stiu, sa spun asta si ,din nou, e de apreciat textul-construct dar nu gasesc... poezia in poezia ta. Nu de data asta.Poate subapreciez domeniul...tehnic al scrierii de poezie dar nu as fi acordat vreo penita textului... In fine :) de gustibus, repet
Ioana, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucură spusele tale cu siguranță și mă obligă să fiu și mai exigent cu mine. Cu respect și prietenie Mahmoud Djamal
Ai asezat in text simboluri de inspiratie gnostica, preluate ulterior de ordinele maconice (rozele) si trimiteri alchimice (plumbul), grefate, mai mult sau mai putin fericit pe o estetica a transparentei aparente (vitraliul - zona la limita sacrului dar mai degraba poarta)... ideea celor doua capete, a aceluia care isi depaseste dualitatea mintii prin sacrificiu (aproape samanic). "adevărata magie se naște cînd dispare orice iluzie"... o formulare relativ spectaculoasa, cat se poate de adevarata, sugerand momentul iluminarii, a trecerii de la umbra lucrurilor la privirea directa a acestora... desi aici multi autori, mai ales din perioada renascentista, te-ar putea contrazice spunandu-ti ca viata si visele sunt facute din acelasi aluat. Havuzul nu reprezinta doar un element decorativ ci mai mult el ia locul altarului, mintea se intoarce in inima, omul se afla in buricul pamantului, unde trecutul si viitorul se reintalnesc in clipa... desigur ca acum si aici totul este posibil, inclusiv calaritul pe vant, sau cum ii spui tu, "zborul fara aripi".
Marina, o vorbă de întâmpinare (fie ea și ne-critică) este întotdeauna bine primită; prin urmare, sunt onorat că ea vine din partea ta. bine te-am (re)găsit, Vasile Munteanu
Paul, si eu astept asa ceva! :-) Chiar aseara ma gandeam daca nu ar trebui sa... dar stii tu mai bine cum vine treaba asta cu "ce ar trebui" si "ce nu ar trebui". Pana la urma nu e asa de rau sa traiesti in interiorul unui clopot, right? Gorune, m-am bucurat sa te regasesc in pagina mea aici, pe Hermeneia... Te-am vazut si in pozele de la Deko de sambata (eu la ora aia eram pe plaja la Vama Veche :-) si parca mi-a tresarit inima... Ti-am zis eu candva ca tu esti simbolul trainiciei... si asta pe mai multe nivele de comunicare, desigur. Si eu astept sa reluam discutia despre "cheie", mai ales ca avem timp, nu-i asa? Multumesc voua de citire si de semn aici, Andu
Cristian am incercat sa inteleg inceputul poeziei tale, in speta versul "mi-a cumpărat dzeu sufletul" si trecand eu prin multe variante de interpretare am ajuns sa cred ca e un preludiu al absurdului... zic eu ca si neantul poate fi afirmat in numele acestei logici formale fara prea mult folos. Parerea mea e ca incerci sa spui multe dintr-o data si de aici iese o poezie "balbaita" si fara sanse prea mari de a fi perceputa corect de catre lector... iti sugerez o posibila solutie... simplifica pana la caricaturizare... ai sa descoperi un schelet ludic pe care am convingerea ca vei putea structura un vers pe masura talentului tau.
ajunsă la strofa a cincea, mi-am spus, în gând, Anim!
dar
mi-e cam greu să văd în isihie o „condamnare”. firește, spun asta din perspectiva cuiva care n-a ajuns până acolo.
și
mă-ntreb dacă n-ar fi mai potrivit să fi spus
„intră în peştera inimii
pe vârful degetelor”
nu „în vârful”.
însă e o poezie care-și atinge scopul propos. mi-a plăcut.
nu ştiu dacă limbi de şarpe este exprimarea cea mai bună. după câte ştiu, şarpele n-are mai multe limbi.
poate limbă de şarpe, sau limbi de şerpi. înţeleg degetele, dar nu ca nişte limbi de şarpe. e ca şi când ai spune: şi chiar eu aş fi diferiţi.
Virgil, se vede că porți în tine o scânteioară din Big Bang, care acum a devenit conștientă de sine și uite ce poem plin de forță ai scris cu un desen suprarealist. (ps: stai mai mult pe text și fă corectura: corect-inflorescență, oamenilor; "îi invidiem la perfecțiune!" nu prea sună românește)
ioana, nu eram deloc rautacioasa. dimpotriva, iti faceam un fel de... curte, pentru ca stii ca tin la parerea ta. eu nu te-am vazut pe aici, dar ma bucur daca zici ca ai fost. dealtfel, textul asta a fost publicat, in timp, prin mai multe parti si a avut critici din cele mai diferite. eram si sunt extrem de curioasa cum va fi primit pe hermenia. pana acum am o opinie. poate voi mai avea si altele... tind sa cred ca voi mai avea.
adriana, o sa schimb. multumesc pentru efortul depus pentra a face seria asta mai sonora si multumesc pentru aprecieri. aci sint in forma bruta, asa cum, de regula, imi si public textele, desi s-ar merita de lucrat inainte de asta.
Adriana, mulţumesc pt. comentariul elaborat. Nu sunt de acord decât în parte cu ceea ce ai spus. Lucrul cel mai important: există o corelaţie strânsă între primele trei strofe şi ultima. Ea nu este una logică, dar este una intuitivă, palpabilă. Apoi nu cred că poezia trebuie să fie un raţionament sau să aibă o structură asemănătoare cu un silogism. Oricum, poezia n-a fost niciodată logică.
Apoi, în legătură cu "măreţia" din prima str., s-ar putea să ai dreptate, dar în momentul când am conceput textul aşa am simţit. "demonul focos" este tautologie doar în parte, pentru că aici semnifică în primul rând energie, activitate, nu neapărat flăcările iadului, malefic etc.
N-ai observat altceva: discordanţa timpurilor din primele 3 str. şi ultima.
Acum o să corectez. Oricum, o să văd ce modificări mai pot aduce acestui text.
Cred ca sunt prea multe "explicitari" care strica efectul poemului, de altfel unul remarcabil. Deci as elimina: - explicitarea din versul doi (pana de curent mi se pare total neadecvata in context) - pleci "intr-o zi" (evident) - "pe care cei dragi" - patetic - fara sa anunti "pe nimeni" (pleonastic) - lucrurile "ce ti-au apartinut" - balast Deci poemul: "totul e bine când se termină brusc te ridici din poză și pleci prin gaura cheii fără să anunți nu-ți pasă că-n urmă rămâne carcasa pe care o gonesc cu pietre și flori se grăbesc să-ți șteargă amprentele de pe toate lucrurile te uită repede se bucură și îmbătrânesc" mi se pare interesant. Desi nimeni nu e profet in tara lui. Andu
...și iote-mă pe post de micul sacio panța(dar pe text): Corina, moartea este un fenomen extrem de intim. o modaliate simplisimă de a-i spune cuiva că îl iubești este să îi spui că vrei să nu trăiești fără el, adică la moartea lui să mori și tu . Cazul soției lui Ștefan Augustin Doinaș e semnificativ, real, puternic. ca să nu mai vorbesc de megaclasicul caz Eminescu-Veronica Micle. o modalitate simplisimă la care Virgil nu a apelat. el descrie o realitate înfiorător de adevărată împingând intimitatea acestei împreunămurire și în cadrul perfect, simplu și tulburător.Cât despre curajul de a aștepta bărbatul ideal nu vreau să definesc acest curaj, doar să menționez că nu există bărbatul ideal. nici măcar cuplul perfect. sunt eu mai sceptic acum, probabil:) Virgil, faptul că nu ai perfecționat, probabil din lipsă de timp sau chef, această senină dar și dorită trecere spre dincolo, m-a împins să observ o nuanță, strict subiectiv vorbind, ironică. am văzut prea mult?nu știu. spune-mi tu. diferența opiniilor voastre nu constă decât în profunzimea,cultura și abordarea fiecăruia. cu gânduri bune și la bune citiri, paul
Corina, nu ştiu ce înseamnă :p ori :D. Dacă vrei poţi să mă luminezi.
Virgil, nu orice comentariu e comentariu. Intervenţia ta de mai sus este ceva derogativ (insultă). Dacă tăceai... Oricum, pe unde apare Corina, ţop şi tu, ba cu peniţe ba cu păreri ieftine. Sick.
Cred că niciodată nu trebuie să luăm jocul în neserios, pentru că Jocul se întoarce ca un carusel și noi roată sau cerc. Cred că, odată ieșiți din cerc, putem primi o mereu-întoarcere ascendentă. Găsesc interesantă hermeneutica textului. A improviza alte forme și a rămâne constant în evoluție. Dar pare a fi doar un pas al spiralei de care vorbești. Metafore reușite. Aș fi mers pe aceeași linie a timpurilor verbale (prezentul, nu imperfectul).
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
interesantă apariția asta animalieră din ultimele tale texte. mustangul, cerbul. te ispitește să te întrebi dacă este expresionism sau simbolism. interesantă și asocierea (un fel de echilibru dinamic) dintre ochi și dinți, dintre privire și mușcătură (oare dintre pasiv și activ, feminin - masculin, yin - yang). interesant
pentru textul : Harul Ancuţei deBig smile, din nou, amandorura, si cu rugaminte de iertare daca am scris un comm lung, in conditii neprielnice: cu fie-mea cand in brate cand calare pe tastatura :-))) Alma: critica ta este intotdeauna bine-venita, stii bine asta. Daca uneori scriu mai la repezeala un raspuns, este pt ca am obiceiul de a sintetiza si extrage esenta. Si e important ca pilonii unui text (eu as spune "bine ca are" :-) sa nu fie subrezi, ca se prabuseste totul... Asa ca am luat f in serios critica ta, dar, cum bine te astepti, aveam apararea pregatita. daca nu ai vazut de prima data cred ca este (si) vina mea, clar. desi eu am avertizat, chiar din subtitlu... :-) Ariana, ma bucur mult ca ai simtit, din cate se pare, una din adevaratele sensuri ale indicatiilor de regie aici... pana la urma inseamna ca se contureaza ceva. Si da, am priceput de la amandoua ca e un text asupra caruia ati considerat ca se merita sa va aplecati, si asta ma bucura mult. Doar ca daca va spuneam asta, nu eram cu nimic mai "desteapta" din critica voastra, poate doar mai "folosita" sufleteste. Si, si... nu ati spus nici una: s-a modificat ceva in bine sau nu? la transparenta promit sa mai umblu, la final nu se poate, ca nu ar mai fi poezia mea. Multumesc mult, din nou.
pentru textul : Cuvinte în repetiție deconstat că eşti aici, Silviu, nedespărţit de poezie...
pentru textul : ești aici deei, toţi stăm pe nimic. probabil că tot ce construim se dărâmă. ca să facă loc şi celorlalţi. şi celorlalte lucruri!
de pe la "tăcerea se sparse în cioburi" m-ai pierdut.
pentru textul : E. R. dePentru un așa final, cred că textul de până acolo ar trebui să câștige în profunzime și sobrietate. Nivelul de abordare necesită o înălțare cu câteva trepte bune. Rimele, unele facile, nu ajută la asta și scad valoarea textului.
Îmi pare rău c-o spun, dar nu prea merge.
pentru textul : despre iubire deuite, cat de diferite pot fi...modurile in care sunt receptate textele... Dincolo de jocul in oglinda, reusit- foarte adevarat, de..."colaj"...mie scrierea aceasta nu imi pare deosebita, ba din contra...nu regasesc nicio prospetime a imaginii, nimic inedit, nu percep o stare iar mesajul transmis imi pare unul ..."banal" suna banal.Pe scurt, cu toata lipsa de profesionalism a...exprimarii, la finalul poeziei imi vine sa spun "asa, si? ". nu e ok ,stiu, sa spun asta si ,din nou, e de apreciat textul-construct dar nu gasesc... poezia in poezia ta. Nu de data asta.Poate subapreciez domeniul...tehnic al scrierii de poezie dar nu as fi acordat vreo penita textului... In fine :) de gustibus, repet
pentru textul : anti-înger deIoana, îți mulțumesc de trecere și pentru apreciere, mă bucură spusele tale cu siguranță și mă obligă să fiu și mai exigent cu mine. Cu respect și prietenie Mahmoud Djamal
pentru textul : Haiku-uri dee un text de 5 minute. scris in joaca. nici macar nu-mi dadeam seama daca se merita sa-mi mai bat capul cu el. asa ca l-am bagat in nisip.
si da, "iar-ul" m-a deranjat si pe mine cand l-am recitit dupa postarea aici. corecte si celelalte observatii.
virgil - n-am. mai ales cu mine. o sa-l iau putin la periat.
pentru textul : Matrioska deAi asezat in text simboluri de inspiratie gnostica, preluate ulterior de ordinele maconice (rozele) si trimiteri alchimice (plumbul), grefate, mai mult sau mai putin fericit pe o estetica a transparentei aparente (vitraliul - zona la limita sacrului dar mai degraba poarta)... ideea celor doua capete, a aceluia care isi depaseste dualitatea mintii prin sacrificiu (aproape samanic). "adevărata magie se naște cînd dispare orice iluzie"... o formulare relativ spectaculoasa, cat se poate de adevarata, sugerand momentul iluminarii, a trecerii de la umbra lucrurilor la privirea directa a acestora... desi aici multi autori, mai ales din perioada renascentista, te-ar putea contrazice spunandu-ti ca viata si visele sunt facute din acelasi aluat. Havuzul nu reprezinta doar un element decorativ ci mai mult el ia locul altarului, mintea se intoarce in inima, omul se afla in buricul pamantului, unde trecutul si viitorul se reintalnesc in clipa... desigur ca acum si aici totul este posibil, inclusiv calaritul pe vant, sau cum ii spui tu, "zborul fara aripi".
pentru textul : Transeptul deMarina, o vorbă de întâmpinare (fie ea și ne-critică) este întotdeauna bine primită; prin urmare, sunt onorat că ea vine din partea ta. bine te-am (re)găsit, Vasile Munteanu
pentru textul : delirum hristum deîn jocul trist și searbăd
pentru textul : Frunze deal frunzelor de toamnă
din onomatopee
făcut-ai șnur de salbă
iar vîntul te îngînă
cu înc-o melopee
Marina, îți mulțumesc de trecere și pentru comentariu. Te mai aștept Cu respect Djamal
pentru textul : Pe muchiile cercului deFain poem, însă prea mult balast. Poezia nu e o betonieră care zguduie strada pe care trece.
pentru textul : fără tine totul e o iarnă dePaul, si eu astept asa ceva! :-) Chiar aseara ma gandeam daca nu ar trebui sa... dar stii tu mai bine cum vine treaba asta cu "ce ar trebui" si "ce nu ar trebui". Pana la urma nu e asa de rau sa traiesti in interiorul unui clopot, right? Gorune, m-am bucurat sa te regasesc in pagina mea aici, pe Hermeneia... Te-am vazut si in pozele de la Deko de sambata (eu la ora aia eram pe plaja la Vama Veche :-) si parca mi-a tresarit inima... Ti-am zis eu candva ca tu esti simbolul trainiciei... si asta pe mai multe nivele de comunicare, desigur. Si eu astept sa reluam discutia despre "cheie", mai ales ca avem timp, nu-i asa? Multumesc voua de citire si de semn aici, Andu
pentru textul : Laura deMulțumesc Sancho Panza si Profetul. Ca urmare a comentarilor voastre am moficiat celelealte două poezii.
pentru textul : Hemoglife. Misoginie deCristian am incercat sa inteleg inceputul poeziei tale, in speta versul "mi-a cumpărat dzeu sufletul" si trecand eu prin multe variante de interpretare am ajuns sa cred ca e un preludiu al absurdului... zic eu ca si neantul poate fi afirmat in numele acestei logici formale fara prea mult folos. Parerea mea e ca incerci sa spui multe dintr-o data si de aici iese o poezie "balbaita" si fara sanse prea mari de a fi perceputa corect de catre lector... iti sugerez o posibila solutie... simplifica pana la caricaturizare... ai sa descoperi un schelet ludic pe care am convingerea ca vei putea structura un vers pe masura talentului tau.
pentru textul : nu uitați maioneza deSilvia, am corectat. Mulţumesc pentru gânduri. După cum se vede, întotdeauna opiniile sunt diferite, sau împărţite. Sau aproape.
pentru textul : apus de femeie deajunsă la strofa a cincea, mi-am spus, în gând, Anim!
dar
mi-e cam greu să văd în isihie o „condamnare”. firește, spun asta din perspectiva cuiva care n-a ajuns până acolo.
și
mă-ntreb dacă n-ar fi mai potrivit să fi spus
„intră în peştera inimii
pe vârful degetelor”
nu „în vârful”.
însă e o poezie care-și atinge scopul propos. mi-a plăcut.
pentru textul : isihie denu ştiu dacă limbi de şarpe este exprimarea cea mai bună. după câte ştiu, şarpele n-are mai multe limbi.
pentru textul : Altfel depoate limbă de şarpe, sau limbi de şerpi. înţeleg degetele, dar nu ca nişte limbi de şarpe. e ca şi când ai spune: şi chiar eu aş fi diferiţi.
Virgil, se vede că porți în tine o scânteioară din Big Bang, care acum a devenit conștientă de sine și uite ce poem plin de forță ai scris cu un desen suprarealist. (ps: stai mai mult pe text și fă corectura: corect-inflorescență, oamenilor; "îi invidiem la perfecțiune!" nu prea sună românește)
pentru textul : continuum explosion deioana, nu eram deloc rautacioasa. dimpotriva, iti faceam un fel de... curte, pentru ca stii ca tin la parerea ta. eu nu te-am vazut pe aici, dar ma bucur daca zici ca ai fost. dealtfel, textul asta a fost publicat, in timp, prin mai multe parti si a avut critici din cele mai diferite. eram si sunt extrem de curioasa cum va fi primit pe hermenia. pana acum am o opinie. poate voi mai avea si altele... tind sa cred ca voi mai avea.
pentru textul : trăiesc periculos delibertatea si pierderea ei, posibile prin sintaxa poetica, imi ridica totusi o intrebare: aceasta curgere, de ce este, aici, o prabusire?
pentru textul : Păianjenul sintaxei deadriana, o sa schimb. multumesc pentru efortul depus pentra a face seria asta mai sonora si multumesc pentru aprecieri. aci sint in forma bruta, asa cum, de regula, imi si public textele, desi s-ar merita de lucrat inainte de asta.
pentru textul : Alte texte cu domnul Ghecev deAdriana, mulţumesc pt. comentariul elaborat. Nu sunt de acord decât în parte cu ceea ce ai spus. Lucrul cel mai important: există o corelaţie strânsă între primele trei strofe şi ultima. Ea nu este una logică, dar este una intuitivă, palpabilă. Apoi nu cred că poezia trebuie să fie un raţionament sau să aibă o structură asemănătoare cu un silogism. Oricum, poezia n-a fost niciodată logică.
Apoi, în legătură cu "măreţia" din prima str., s-ar putea să ai dreptate, dar în momentul când am conceput textul aşa am simţit. "demonul focos" este tautologie doar în parte, pentru că aici semnifică în primul rând energie, activitate, nu neapărat flăcările iadului, malefic etc.
N-ai observat altceva: discordanţa timpurilor din primele 3 str. şi ultima.
Acum o să corectez. Oricum, o să văd ce modificări mai pot aduce acestui text.
Cu stimă,
pentru textul : Pictat de ploi deBot Eugen
dragii mei, norocul acestui text este sa aiba cititori ca si voi. are cu cine dialoga.
pentru textul : gustul alcalin al zilei de luni I deCred ca sunt prea multe "explicitari" care strica efectul poemului, de altfel unul remarcabil. Deci as elimina: - explicitarea din versul doi (pana de curent mi se pare total neadecvata in context) - pleci "intr-o zi" (evident) - "pe care cei dragi" - patetic - fara sa anunti "pe nimeni" (pleonastic) - lucrurile "ce ti-au apartinut" - balast Deci poemul: "totul e bine când se termină brusc te ridici din poză și pleci prin gaura cheii fără să anunți nu-ți pasă că-n urmă rămâne carcasa pe care o gonesc cu pietre și flori se grăbesc să-ți șteargă amprentele de pe toate lucrurile te uită repede se bucură și îmbătrânesc" mi se pare interesant. Desi nimeni nu e profet in tara lui. Andu
pentru textul : în memoria lui ion nimerencu de...și iote-mă pe post de micul sacio panța(dar pe text): Corina, moartea este un fenomen extrem de intim. o modaliate simplisimă de a-i spune cuiva că îl iubești este să îi spui că vrei să nu trăiești fără el, adică la moartea lui să mori și tu . Cazul soției lui Ștefan Augustin Doinaș e semnificativ, real, puternic. ca să nu mai vorbesc de megaclasicul caz Eminescu-Veronica Micle. o modalitate simplisimă la care Virgil nu a apelat. el descrie o realitate înfiorător de adevărată împingând intimitatea acestei împreunămurire și în cadrul perfect, simplu și tulburător.Cât despre curajul de a aștepta bărbatul ideal nu vreau să definesc acest curaj, doar să menționez că nu există bărbatul ideal. nici măcar cuplul perfect. sunt eu mai sceptic acum, probabil:) Virgil, faptul că nu ai perfecționat, probabil din lipsă de timp sau chef, această senină dar și dorită trecere spre dincolo, m-a împins să observ o nuanță, strict subiectiv vorbind, ironică. am văzut prea mult?nu știu. spune-mi tu. diferența opiniilor voastre nu constă decât în profunzimea,cultura și abordarea fiecăruia. cu gânduri bune și la bune citiri, paul
pentru textul : caut femeie deCorina, nu ştiu ce înseamnă :p ori :D. Dacă vrei poţi să mă luminezi.
Virgil, nu orice comentariu e comentariu. Intervenţia ta de mai sus este ceva derogativ (insultă). Dacă tăceai... Oricum, pe unde apare Corina, ţop şi tu, ba cu peniţe ba cu păreri ieftine. Sick.
pentru textul : new year samba deCred că niciodată nu trebuie să luăm jocul în neserios, pentru că Jocul se întoarce ca un carusel și noi roată sau cerc. Cred că, odată ieșiți din cerc, putem primi o mereu-întoarcere ascendentă. Găsesc interesantă hermeneutica textului. A improviza alte forme și a rămâne constant în evoluție. Dar pare a fi doar un pas al spiralei de care vorbești. Metafore reușite. Aș fi mers pe aceeași linie a timpurilor verbale (prezentul, nu imperfectul).
pentru textul : dona alba deFelicitări şi succesuri!
pentru textul : Baletistul 2.0 deTe-aştept cu şantajul.
Pagini