Realmente este o plăcere să intri în universul lui Dedal (acest constructor cu ziua al Literei de Ieri) să navighezi pe sub mareea indefinită a cuvintelor intersectate de sentimente, simțiri, în marea rocadă a vocalelor. Deosebit, de rezonanță: "Ieri plecam, transparenți, prin cirezi de fulgi, bici făcând singură dungă. Acum iarna-i o ploaie mai lungă și-am ajuns, invizibil, mă vezi?"
Poeziile mele sint concepute fie in romana fie in engleza..As fi vrut sa le promovez pe cele in engleza..nu am traduceri decit f putine..Cheers, anyway! ;)
poate ai dreptate...insa nu intervin imediat asupra textului... omenirea poate fi perceputa ca o turma salbatica, mielul junghiat e o referire la sf.taina a euharistiei, personajele sunt eu, ei in fundal ..noi, noii cei noi... o fi ciudat, dar imi place si cand imi place sunt subiectiva... o sa ma gandesc la ceea ce ai spus, multumesc de lectura si semn... daca nu te superi si tu ca alma ..te mai astept sa vii...
între cernoziom și cer. nu știu dacă verticală e linia trasată de pod, dar de la teluric se vrea trecerea și recuperarea fără linii clare (sfumato), spre imponderabil. recuperarea unui spațiu aproape pierdut. a doua strofă îmi amintește de sylvia plath și obsesia masculinității pierdute la naștere. cele doua părți ale poemului sunt precum alveolele scoicilor.
O seară deosebită. Felicitări! Un fapt minunat că proiectul Hermeneia live nu a fost dat uitării. Este o inovație în marele câștig al celor bolnavi de dorul poeziei.
Sărbători fericite!
Ti-am urmarit cu interes "ciclul" Scrum-urilor, iar in acest al XII-lea scrum(sincer ma intreb ce s-a intamplat cu Scrum IX,X,XI ) gasesc primul vers ca fiind unul destul de reusit, tema recursiva de-a lungul acestui "ciclu", adica cea a celor 30 de arginti(sau argintilor nedeterminati uneori).Femeia ce sta si asteapta, mie personal imi pare o Eva, dar mult mai demonizata,dar si mult mai practica(in concordanta cu timpurile moderne).Ultimul lucru...folosirea cuvantului "aproape" in primele 2 versuri reuseste sa creeze o paleta interpretativa impresionanta, dand atatea nuante unei posibile interpretari incat nu voi spune mai mult. Cu toata stima, Sebastian
mai există aprozare în România? ehe, dacă ar fi așa de simplu... eu zic să încerci să scrii despre lucrurile care chiar au importanță pentru tine, nu despre cele care nu au. că se vede.
Linea, cred ca, si fara un dictionar in fata, as putea sa scriu pagina intregi despre mana :-))) Recunosc, este unul dintre simbolurile care ma obsedeaza. "În anul în care ne cunoscusem, noi am devenit fără să știm, ostatecii mâinilor noastre, dintr-un simplu nod.."... asta ma lasa fara grai. Asta este, mai mult nu pot spune aici. Virgil, nici eu nu fac foarte-foarte bine incadrarea asta, mai ales pentru ca o consider, in ceea ce scriu, putin fortata. Sunt insa mai usurata pentru ca ai spus si tu vorbele astea :-) Cu inceputul... daca ai sti cat m-am invartit in jurul lui. Asa s-a scris. Asa a iesit si nu vrea sa fie modificat. Fiind un text care se doreste oarecum "dicteu al constiintei", am lasat sa iasa la iveala mai mult ca oricand paradoxurile. Am vazut foarte puternic acest paradox intr-un om, si asa am simtit sa-l redau. Ma mai gandesc insa, spui ca e defectuos.... defectuos as in "straniu"; "fara sens" sau pur si simplu prost scris? :-)) as fi extrem de recunoscatoare daca mi-ai spune, e greu de-aici sa-mi dau seama cat am reusit sau nu sa transmit cu chestia asta, si sunt foarte interesata sa perfectionez modul in care reusesc sa transmit paradoxurile, in genere.
Citit. Plăcut. Compilat. Nu în «cod mașină» ca să văd, apoi, dȃnȃnd «dump» de memorie (operativă) ce-a iesit. Ci direct în «rețeaua (aia a mea) neuronală» - similară cu a noastră, a tuturor - în care «discretul» tinde spre «tau-ul» «alefurilor» lui Cantor al mulțimilor «subtile». Despre care, puțini dintre noi, suntem conștienți pentru a le pune la lucru, avȃnd «minți deschise» - din «interior» spre alte «realități», mai profunde, pe care le putem percep prin ceea ce alchimia zice că ar fi un «simț interior»; care poate conduce la o «imaginatio vera» și nu la una, absolut iluzorie, de care «hartiștii» fac, adesea uzul abuzului în «producții» ce se înmulțesc «infinit numărabil» curgȃnd din niște «automate stohastice»….Stop! Dar, totuși, nu mă pot opri să nu dau un exemplu: «STEAMPUNK-ul», ultimul răgnet în materie de «inovare» în artă din America aia care… așa și pe dincolo…. Marin Preda în „Cel mai iubit…”, spune, undeva, prin glasul lui Petrini, că i-ar plăcea să fie nemuritor. Dar cȃnd se gȃndește că nu știu care lepră de director/subdirector/activist (nu-mi mai amintesc exact) ar deveni și el simultan nemuritor, preferă să moară (cȃnd îi va veni ceasul). O treabă legată de psihologie îmi vine acum în minte. Cȃnd ești tȃnăr, ești nerăbdător. Pentru că ce-ai în spate îți creează impresia că tot atȃt e și în față. Și că timpul nu-ți ajunge. Cȃnd îmbătrȃnești, lucrurile se întȃmplă similar. Dar cu diferențe (vezi Deleuze). Ȋți faci planuri pe timp îndelugat. Evident, e absurd și într-un caz și în altul. Singura treabă care-mi pare a ține de luciditate și nu de „rațiune” sau „înțelepciune” este de a nu regreta nimic din trecut (mortul de la grupă nu se mai întoarce) și a nu îți dori nimic pentru viitor. Ci să trăiești, în fiecare clipă prezentă, din plin. Pentru că numai așa: „dacă aici ar răsări un parc o iarbă și o bancă zorii n-ar mai cântări decât trupurile noastre adormite” Sau, cum se povestește: Gurjdiev se plimba o dată împreună cu discipolul său Uspenski, pe o stradă plină de «oameni» care mișunau în plină zi. Și Uspenski, într-un moment de «insight», exclamă: Ce dracu dorm ăștia tot timpul?! Ți-aș da o peniță. Dar zice lumea ca-s subiectiv. Și n-am curajul răspunderii. Pt. că știi bine că mor de dragul părerii care-o are lumea despre subsemnatul. Așa că nu se «cum(se)cade». Gorun
textul e bun dar in final am doua probleme. prima este repetarea cuvintului "vers" a doua este acest plural nereusit (dupa parerea mea - parii); era mult mai corect (daca "corect" poate avea grade de comparatie) sa se foloseasca "paria". in acel caz insa suferea rima.
Patetica incercare, domnule Hamat. Am ris cu pofta, puteam sa pariez ca asa se va intimpla, ma uitasem de doua ori inainte, altfel nu faceam reprosuri de doi lei. Cit despre afirmatiile mele gratuite, iar ma faci sa zimbesc. Exista unii oameni care se cred buricul poeziei, au scris cite ceva si cred mari autori. Comentariul dumneavoastra a intrecut orice masura a limitei mele de bun simt. Sunteti pe un site de literatura nu pe un site de pupincuristi. Ceea ce vedeti dumneacvoastra ca afirmatii gratuite din pacate v-o mai pot spune inca alte patru persoane. Ironia comentarului meu se datora arogantei cu care raspundeti. Se pare ca din punctul meu de vedere nu sunteti numai arogant ci nu va cunoasteti valoarea. Au fost altii pe texte de-ale mele care mi le-au desfiintat in termeni mult mai duri, dar am priceput ca intentia lor nu era sa denigreze ci sa corecteze. Repet stiu foarte clar ce era scris, corectura dumnevoastra nu schimba cu nimic aroganta cu care va sustineti capodoperele. Este dreptul dumneavastra sa va credeti singurul geniu in viata, eu nu inghit astfel de atitudini. A, ca era sa uit, faceti va rog difirenta intre afirmatii gratuite si comentariu pe text. Macar de-ati fi avut ce de sa sariti asa muscat in sus. Parera mea ramine e un text prost cu o aroganta pe masura. Iar gestul de a corecta dupa ce vi s-a semnalat mi se pare lipsit de orice bun simt. Se putea spune ca e o greseala de tastare, dar nu, domnul geniu se crede si singurul vazatori in lumea orbilor care nu-l apreciaza. Cit despre domnul Stoica va rog luati patru perechi cinci perechi de ochelari si reciti cu mare atentie ce am scris: nu am auzit, nu inseamna ca nu e. daca doriti sa va recomandati va recomand Cinema Magazin, aici nu se impune o lectura sau un autor domnule Hamat. Fiecare are bagajul lui de cunostiinte.Faptul ca tipati in gura mare va descriteaza si mai mult. Am pus punct aici. Nu am ce sa discut cu oameni care nu-si vad lungul nasului.
"am un destin mozaical se împarte nicodată impar fiecare fragment are muchii pe oameni înalți eu îi numesc piramide ei se întreabă în ce con de lumină se ascunde eclipsa de viață." m-a impresionat atât imaginea cât și versurile. o eclipsă de viață.... un fragment dintr-un destin. gânduri și lumină. înălțare. frumos, Ela. complimentele mele sincere. Madim
Cu tot respectul, nu ţi se pare că sunt prea mulţi de "vom" în cele 10 versuri: "vom auzi,vom coborî, vom ascunde, vom sta, vom mângâia". Este doar o părere, poate să fie bine şi aşa, depinde din ce parte priveşti.
cu stimă, z
nu era o negaţie la comentariul d-voastră.ce mult înseamnă un punct.
aşa trebuia să apară.
nu, nu. aveţi dreptate cu daimonul, trebuie schimbat.
orice sugestie este binevenită, orice părere contează atâta timp cât mă ajută să urc.
vă mulţumesc d-le Caragea şi îmi cer scuze, nu am avut nici cea mai mică intenţie să vă contrazic din contră cred că este un câştig faptul că d-voastră sau oricare membru al acestei reţele vă aplecaţi privirea asupra încercărilor mele.sunt sigură că aici mai pot urca o scară iar eu am răbdare..mulţumesc.
Tu ai momente cand scrii genial, dar ce ma enerveaza teribil sunt greselile de ortografie. Daca ajungi la Virtualia anul asta, lasa-mi email, sa stabilim detalii de organizare.
Doamne, mare e gradina lui Dumnezeu. Nu credeam ca frustrarea si invidia pot ajunge la acest nivel. Sa te decazi in asemenea hal, mai ales cand esti scriitor si reprezinti o uniune, si sa faci referire despre poeti in astfel de texte, nu numai ca este scandalos dar denota si impotenta lirica. Si nu e prima oara cand se intampla asa ceva, i-am dat individului sansa sa se scuze si nu a facut-o. Nu voi face o plangere impotriva lui. Sunt doar dezgustat, foarte dezgustat. Drept pentru care, cu parere de rau pentru Virgil, Vlad si inca cativa oameni seriosi, va anunt ca nu mai am ce cauta pe aici.
in comentarii scriu in general fara diacritice. incerc sa fiu consecvent acestei practici. te deranjeaza? iar daca nu intelegi despre ce vorbesc nu incerca sa ma maimutaresti. e... sub-uman. parol.
da, este o aparitie pe care o salutam pe Hermeneia. cu ani in urma cind am inceput sa citesc poezie online imi aduc aminte ca ii admiram evolutia de scriitor. acum putem sa ii sarbatorim un nou volum si pe Hermeneia. felicitari. am insa si eu o intrebare: ce sint alea "canoanele fiorului poetic românesc"?
Draga Bobadil, poemul acesta e scris dupa ce am vizionat filmul Apocalypto de Mielu' Gibson. Cat despre ICPE, ce mica e lumea! Numele Cojocaru mi-e cunoscut. Eu am lucrat in echipa lui Della Giacomo, Dumnezeu sa il ierte.
comentariul tau e un omagiu frumos...doar ca...eu nu ma gandisem la Eminescu, scriind.
asa ca mi-am recitit textul, incercand sa vad daca poate fi abordat si astfel.
cred ca da.
oricum, multumesc, iata ce surpize iti pot face "propriii copii".
Sorin, te-am rugat sa nu mai introduci inca o data titlul textului in interiorul textului si mai ales sa nu mai folosesti majuscule nejustificat. Considera acesta un avertisment.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Realmente este o plăcere să intri în universul lui Dedal (acest constructor cu ziua al Literei de Ieri) să navighezi pe sub mareea indefinită a cuvintelor intersectate de sentimente, simțiri, în marea rocadă a vocalelor. Deosebit, de rezonanță: "Ieri plecam, transparenți, prin cirezi de fulgi, bici făcând singură dungă. Acum iarna-i o ploaie mai lungă și-am ajuns, invizibil, mă vezi?"
pentru textul : Descântec de sfârșitul ploilor demulțumesc pentru com/obs. Mihaela, dacă asta e dorința...
pentru textul : confluențe dePoeziile mele sint concepute fie in romana fie in engleza..As fi vrut sa le promovez pe cele in engleza..nu am traduceri decit f putine..Cheers, anyway! ;)
pentru textul : Se anunţă Virtualia XIV depoate ai dreptate...insa nu intervin imediat asupra textului... omenirea poate fi perceputa ca o turma salbatica, mielul junghiat e o referire la sf.taina a euharistiei, personajele sunt eu, ei in fundal ..noi, noii cei noi... o fi ciudat, dar imi place si cand imi place sunt subiectiva... o sa ma gandesc la ceea ce ai spus, multumesc de lectura si semn... daca nu te superi si tu ca alma ..te mai astept sa vii...
pentru textul : despre dumnezeul meu vreau să-ți vorbesc azi deîntre cernoziom și cer. nu știu dacă verticală e linia trasată de pod, dar de la teluric se vrea trecerea și recuperarea fără linii clare (sfumato), spre imponderabil. recuperarea unui spațiu aproape pierdut. a doua strofă îmi amintește de sylvia plath și obsesia masculinității pierdute la naștere. cele doua părți ale poemului sunt precum alveolele scoicilor.
pentru textul : campia/podul deO seară deosebită. Felicitări! Un fapt minunat că proiectul Hermeneia live nu a fost dat uitării. Este o inovație în marele câștig al celor bolnavi de dorul poeziei.
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com deSărbători fericite!
Ti-am urmarit cu interes "ciclul" Scrum-urilor, iar in acest al XII-lea scrum(sincer ma intreb ce s-a intamplat cu Scrum IX,X,XI ) gasesc primul vers ca fiind unul destul de reusit, tema recursiva de-a lungul acestui "ciclu", adica cea a celor 30 de arginti(sau argintilor nedeterminati uneori).Femeia ce sta si asteapta, mie personal imi pare o Eva, dar mult mai demonizata,dar si mult mai practica(in concordanta cu timpurile moderne).Ultimul lucru...folosirea cuvantului "aproape" in primele 2 versuri reuseste sa creeze o paleta interpretativa impresionanta, dand atatea nuante unei posibile interpretari incat nu voi spune mai mult. Cu toata stima, Sebastian
pentru textul : Scrum (XII) debucuroasa de citire! remarc
pentru textul : Mi-a zâmbit de"Dar Dumnezeu mi-a zâmbit
subţire ca o vioară,
aşezându-mi
genunchii la rugăciune."-un tablou cristalin, emotionant!
mai există aprozare în România? ehe, dacă ar fi așa de simplu... eu zic să încerci să scrii despre lucrurile care chiar au importanță pentru tine, nu despre cele care nu au. că se vede.
pentru textul : Poem cu cinci ascunzători şi câteva culori deLinea, cred ca, si fara un dictionar in fata, as putea sa scriu pagina intregi despre mana :-))) Recunosc, este unul dintre simbolurile care ma obsedeaza. "În anul în care ne cunoscusem, noi am devenit fără să știm, ostatecii mâinilor noastre, dintr-un simplu nod.."... asta ma lasa fara grai. Asta este, mai mult nu pot spune aici. Virgil, nici eu nu fac foarte-foarte bine incadrarea asta, mai ales pentru ca o consider, in ceea ce scriu, putin fortata. Sunt insa mai usurata pentru ca ai spus si tu vorbele astea :-) Cu inceputul... daca ai sti cat m-am invartit in jurul lui. Asa s-a scris. Asa a iesit si nu vrea sa fie modificat. Fiind un text care se doreste oarecum "dicteu al constiintei", am lasat sa iasa la iveala mai mult ca oricand paradoxurile. Am vazut foarte puternic acest paradox intr-un om, si asa am simtit sa-l redau. Ma mai gandesc insa, spui ca e defectuos.... defectuos as in "straniu"; "fara sens" sau pur si simplu prost scris? :-)) as fi extrem de recunoscatoare daca mi-ai spune, e greu de-aici sa-mi dau seama cat am reusit sau nu sa transmit cu chestia asta, si sunt foarte interesata sa perfectionez modul in care reusesc sa transmit paradoxurile, in genere.
pentru textul : Temporare deCitit. Plăcut. Compilat. Nu în «cod mașină» ca să văd, apoi, dȃnȃnd «dump» de memorie (operativă) ce-a iesit. Ci direct în «rețeaua (aia a mea) neuronală» - similară cu a noastră, a tuturor - în care «discretul» tinde spre «tau-ul» «alefurilor» lui Cantor al mulțimilor «subtile». Despre care, puțini dintre noi, suntem conștienți pentru a le pune la lucru, avȃnd «minți deschise» - din «interior» spre alte «realități», mai profunde, pe care le putem percep prin ceea ce alchimia zice că ar fi un «simț interior»; care poate conduce la o «imaginatio vera» și nu la una, absolut iluzorie, de care «hartiștii» fac, adesea uzul abuzului în «producții» ce se înmulțesc «infinit numărabil» curgȃnd din niște «automate stohastice»….Stop! Dar, totuși, nu mă pot opri să nu dau un exemplu: «STEAMPUNK-ul», ultimul răgnet în materie de «inovare» în artă din America aia care… așa și pe dincolo…. Marin Preda în „Cel mai iubit…”, spune, undeva, prin glasul lui Petrini, că i-ar plăcea să fie nemuritor. Dar cȃnd se gȃndește că nu știu care lepră de director/subdirector/activist (nu-mi mai amintesc exact) ar deveni și el simultan nemuritor, preferă să moară (cȃnd îi va veni ceasul). O treabă legată de psihologie îmi vine acum în minte. Cȃnd ești tȃnăr, ești nerăbdător. Pentru că ce-ai în spate îți creează impresia că tot atȃt e și în față. Și că timpul nu-ți ajunge. Cȃnd îmbătrȃnești, lucrurile se întȃmplă similar. Dar cu diferențe (vezi Deleuze). Ȋți faci planuri pe timp îndelugat. Evident, e absurd și într-un caz și în altul. Singura treabă care-mi pare a ține de luciditate și nu de „rațiune” sau „înțelepciune” este de a nu regreta nimic din trecut (mortul de la grupă nu se mai întoarce) și a nu îți dori nimic pentru viitor. Ci să trăiești, în fiecare clipă prezentă, din plin. Pentru că numai așa: „dacă aici ar răsări un parc o iarbă și o bancă zorii n-ar mai cântări decât trupurile noastre adormite” Sau, cum se povestește: Gurjdiev se plimba o dată împreună cu discipolul său Uspenski, pe o stradă plină de «oameni» care mișunau în plină zi. Și Uspenski, într-un moment de «insight», exclamă: Ce dracu dorm ăștia tot timpul?! Ți-aș da o peniță. Dar zice lumea ca-s subiectiv. Și n-am curajul răspunderii. Pt. că știi bine că mor de dragul părerii care-o are lumea despre subsemnatul. Așa că nu se «cum(se)cade». Gorun
pentru textul : nevermind detextul e bun dar in final am doua probleme. prima este repetarea cuvintului "vers" a doua este acest plural nereusit (dupa parerea mea - parii); era mult mai corect (daca "corect" poate avea grade de comparatie) sa se foloseasca "paria". in acel caz insa suferea rima.
pentru textul : Mizantropii dePatetica incercare, domnule Hamat. Am ris cu pofta, puteam sa pariez ca asa se va intimpla, ma uitasem de doua ori inainte, altfel nu faceam reprosuri de doi lei. Cit despre afirmatiile mele gratuite, iar ma faci sa zimbesc. Exista unii oameni care se cred buricul poeziei, au scris cite ceva si cred mari autori. Comentariul dumneavoastra a intrecut orice masura a limitei mele de bun simt. Sunteti pe un site de literatura nu pe un site de pupincuristi. Ceea ce vedeti dumneacvoastra ca afirmatii gratuite din pacate v-o mai pot spune inca alte patru persoane. Ironia comentarului meu se datora arogantei cu care raspundeti. Se pare ca din punctul meu de vedere nu sunteti numai arogant ci nu va cunoasteti valoarea. Au fost altii pe texte de-ale mele care mi le-au desfiintat in termeni mult mai duri, dar am priceput ca intentia lor nu era sa denigreze ci sa corecteze. Repet stiu foarte clar ce era scris, corectura dumnevoastra nu schimba cu nimic aroganta cu care va sustineti capodoperele. Este dreptul dumneavastra sa va credeti singurul geniu in viata, eu nu inghit astfel de atitudini. A, ca era sa uit, faceti va rog difirenta intre afirmatii gratuite si comentariu pe text. Macar de-ati fi avut ce de sa sariti asa muscat in sus. Parera mea ramine e un text prost cu o aroganta pe masura. Iar gestul de a corecta dupa ce vi s-a semnalat mi se pare lipsit de orice bun simt. Se putea spune ca e o greseala de tastare, dar nu, domnul geniu se crede si singurul vazatori in lumea orbilor care nu-l apreciaza. Cit despre domnul Stoica va rog luati patru perechi cinci perechi de ochelari si reciti cu mare atentie ce am scris: nu am auzit, nu inseamna ca nu e. daca doriti sa va recomandati va recomand Cinema Magazin, aici nu se impune o lectura sau un autor domnule Hamat. Fiecare are bagajul lui de cunostiinte.Faptul ca tipati in gura mare va descriteaza si mai mult. Am pus punct aici. Nu am ce sa discut cu oameni care nu-si vad lungul nasului.
pentru textul : I have a dream de"am un destin mozaical se împarte nicodată impar fiecare fragment are muchii pe oameni înalți eu îi numesc piramide ei se întreabă în ce con de lumină se ascunde eclipsa de viață." m-a impresionat atât imaginea cât și versurile. o eclipsă de viață.... un fragment dintr-un destin. gânduri și lumină. înălțare. frumos, Ela. complimentele mele sincere. Madim
pentru textul : mosaique deeste opțiunea autorului. apreciez autoexigența. dar nu cred că este o nadă pentru frigul din cutia de nisip. e destul de bine îmbrăcat.
pentru textul : sincopă deCu tot respectul, nu ţi se pare că sunt prea mulţi de "vom" în cele 10 versuri: "vom auzi,vom coborî, vom ascunde, vom sta, vom mângâia". Este doar o părere, poate să fie bine şi aşa, depinde din ce parte priveşti.
pentru textul : aşteptându-l pe fram decu stimă, z
cine a avut inima sa vada mai departe de cuvant si-a multumit spiritul, si a simtit... va multumesc tuturor, cu drag, ionuca
pentru textul : Încondeiez iubire deda. poezia asta a ta este ... asa ca o femeie.
n-am prea multe cuvinte sa-ti spun. in afara de faptul ca e tare frumoasa.
pentru textul : hold the mike like a memory dedom'le nu te agata de cuie. dar la urma urmei eu ador ultima parte.
pentru textul : în celălalt vis denu era o negaţie la comentariul d-voastră.ce mult înseamnă un punct.
pentru textul : stare de fapt deaşa trebuia să apară.
nu, nu. aveţi dreptate cu daimonul, trebuie schimbat.
orice sugestie este binevenită, orice părere contează atâta timp cât mă ajută să urc.
vă mulţumesc d-le Caragea şi îmi cer scuze, nu am avut nici cea mai mică intenţie să vă contrazic din contră cred că este un câştig faptul că d-voastră sau oricare membru al acestei reţele vă aplecaţi privirea asupra încercărilor mele.sunt sigură că aici mai pot urca o scară iar eu am răbdare..mulţumesc.
Tu ai momente cand scrii genial, dar ce ma enerveaza teribil sunt greselile de ortografie. Daca ajungi la Virtualia anul asta, lasa-mi email, sa stabilim detalii de organizare.
pentru textul : Elegie cu pui de brad desensibilă și radiind blândețe în poemul tău. bine ai revenit pe H, Daniela!
pentru textul : first mile deDoamne, mare e gradina lui Dumnezeu. Nu credeam ca frustrarea si invidia pot ajunge la acest nivel. Sa te decazi in asemenea hal, mai ales cand esti scriitor si reprezinti o uniune, si sa faci referire despre poeti in astfel de texte, nu numai ca este scandalos dar denota si impotenta lirica. Si nu e prima oara cand se intampla asa ceva, i-am dat individului sansa sa se scuze si nu a facut-o. Nu voi face o plangere impotriva lui. Sunt doar dezgustat, foarte dezgustat. Drept pentru care, cu parere de rau pentru Virgil, Vlad si inca cativa oameni seriosi, va anunt ca nu mai am ce cauta pe aici.
pentru textul : am avut un vis dein comentarii scriu in general fara diacritice. incerc sa fiu consecvent acestei practici. te deranjeaza? iar daca nu intelegi despre ce vorbesc nu incerca sa ma maimutaresti. e... sub-uman. parol.
pentru textul : să nu căutați poetul din mine deda, este o aparitie pe care o salutam pe Hermeneia. cu ani in urma cind am inceput sa citesc poezie online imi aduc aminte ca ii admiram evolutia de scriitor. acum putem sa ii sarbatorim un nou volum si pe Hermeneia. felicitari. am insa si eu o intrebare: ce sint alea "canoanele fiorului poetic românesc"?
pentru textul : Apariție editorială - Bioglife - Luminița Suse deDraga Bobadil, poemul acesta e scris dupa ce am vizionat filmul Apocalypto de Mielu' Gibson. Cat despre ICPE, ce mica e lumea! Numele Cojocaru mi-e cunoscut. Eu am lucrat in echipa lui Della Giacomo, Dumnezeu sa il ierte.
pentru textul : apocalypto in vitro deiata un text care m-a facut sa zimbesc. exista ceva inefabil in el
pentru textul : filosofia iepurelui de angóra decomentariul tau e un omagiu frumos...doar ca...eu nu ma gandisem la Eminescu, scriind.
asa ca mi-am recitit textul, incercand sa vad daca poate fi abordat si astfel.
cred ca da.
oricum, multumesc, iata ce surpize iti pot face "propriii copii".
pentru textul : liliput deSorin, te-am rugat sa nu mai introduci inca o data titlul textului in interiorul textului si mai ales sa nu mai folosesti majuscule nejustificat. Considera acesta un avertisment.
pentru textul : Șarpele Midgardului demi se pare un text ceva mai bun desi inca ramine la nivel descriptiv, pictural, dar observ un progres
pentru textul : Țărână cu miros de lacrimi dePagini