"Rune, pretutindeni rune,/ Cine vă-nseamnă, cine vă pune?" (L. Blaga).
Leonard, e firesc să-ţi placă "tecstul" acesta. Tu însuţi explici convingător de ce. În orice caz, poezia "cârciumilor" vădeşte o lungă (şi fertilă) carieră, de la Villon la simbolişti (la noi, între alţii, Bacovia) şi până la autorii de acum un ceas (Nichita Stănescu, implicit poetic şi evident, existenţial) şi de azi (nu mai dau exemple).
Mă asociez la peniţă, dar nu mai dau încă una.
Dorin si Emil, multumesc pentru lectura & sugestii. Cred ca voi lasa textul cum e si il voi arunca intr-un sertar - prea l-am cioplit, mi-e teama ca daca revin cu o a treia varianta n-o sa mai stiu nici eu ce am vrut sa spun. Andule, sper ca data viitoare cand voi scrie un text neinspirat,care nu reuseste sa-ti spuna nimic (eu asta am inteles din acel "Iar eu? Habar n-am...") taie-mi capul barbateste, dintr-o singura lovitura de sabie. N-o mai roti, rogu-te, pana ce umpli campul de "victime colaterale"...
De acord cu domnul Virgil Titarenco. Domnule Laurențiu, cu mai mult curaj, lăsați-vă scris de poezie. Un autor mai putin experimentat, la inceput de drum, abordeaza mai mult o forma apropiata de prozodie. Poeziile cu esenta, vin mai tarziu, dupa ce autorul reuseste singur sa decanteze, in functie de abilitatile, talentul si experienta acumulata. Cateva sugestii. Poezia este ca si sculptura. Zace intr-un munte de cuvinte. Hm, realizez ca tocmai am scris un aforism. Numai bine.
Şi ar mai fi o rupere de ritm - jertfa de fum -, unde versul începe cu un troheu, nu cu iambul unitar. Ok, poate fi corectată de cititor, din inerţie, dar o ureche obişnuită cu versul clasic aude aritmia.
Interesant margot. Nu te contrazic. Eu am auzit de cuvîntul mînăstire dar cînd am citit undeva prima dată cuvîntul „lavră” scria că erau niște grote săpate în stîncă de unii pustnici (mai fanatici) și în care abia încapeau să stea culcați și își lăsau doar o mică gaură la intrare în care putea să intre aer și să li se dea o coajă de pîine. Era vorba de un fel de autoizolare și auto-mortificare bazată pe o anumită interpretare a unor texte biblice, evident dusă într-o zonă ceva mai asiatic-fanatică a concepției de creștinism. De fapt Rusia a fost plină de tot felul de astfel de fenomene bizare de monasticism și misticism. La urma urmei și Rasputin a fost călugăr ortodox, și încă mulți alții care reprezentau o faună de multe ori eretic-exotică a satului rus.
Da Cristina - am ales-o intenționat. De fapt am scanat-o de pe un fel de album cu ilustrate și versete biblice tipărit în Brașov probabil înainte de 1940. Deci vechi de cam 70 de ani. Autorul picturilor-ilustrații este cehul Anton Robert Leinweber (1845-1921). Cred că spiritul inițial al evenimentului a fost unul sumbru sărăcăcios, aproape tragic. O femeie săracă, cu burta la gură, bătînd noaptea pe la uși căutînd un loc în care să doarmă și cuibărind în intimitatea ei de femeie teama cumplită că e aproape să i se rupă apa și să nască. Și asta într-o lume fără curent electric sau încălzire centrală și fără măcar minime condiții sanitare. În timp ce pe străzi mărșăluiau din cînd în cînd soldați romani însărcinați cu ordinea și cu desfășurarea unui recensămînt. Sărăcie, teamă, întuneric, frig, durere și oboseală. Asta a fost primul „crăciun”.
În California este acum un spirit destul de modest la nivel public, social, comercial. O modestie pe care nu am mai întîlnit-o în America. Și cred că într-un fel asta este bine și mult mai aproape de normal. Convingerea mea este că interiorul omului este mult mai important decît exteriorul lui. Iar această perioadă dificilă pentru exterior poate fi un prilej pentru mulți să se gîndească mai mult la interiorul lor.
Mulțumesc pentru urări.
Mulţumesc Mariana. Desigur că nu este un haiku perfect, dar cred că ai numai parţial dreptate. Versul din mijloc funcţionează ca un pivot între celelalte. Cât despre anotimp, este exact trecerea de la vară la toamnă, începutul toamnei, când furnicile se retrag treptat din peisaj. Anotimpul rece e iarna :) Am o fotografie a acestei scene asupra căreia am meditat în iarbă.
Dihania, ţi s-a explicat - cred - la timpul respectiv problema acelui text, dar ai continuat să-l postezi la fel + încă un fragment. Acum, văd că umbli cu ţidula prin sat, intrând cu ciubotele de cauciuc pe textele oamenilor, ceea ce, de data asta, nu-mi mai ridică întrebări, ci-mi coboară evidenţe. Îţi recomand să citeşti regulamentul site-ului pentru a vedea ce nu e în regulă cu textul tău, deşi ceva îmi spune că ai priceput, dar îti place să te victimizezi. La următoarul derapaj, voi propune suspendarea ta.
radiografie a vieţii de provincie, unde toată lumea se cunoaşte cu toată lumea şi unde nimănui nu-i pasă de călălalt, unde în zilele cu soţ “nebunul frumos” adună, cu graţie, în palmele căuş fulgi de zăpadă, fulgi de păpădie cu respiraţia topindu-i face din ei poezie.
Trecut la preferatele mele. stimă
in "ai rupt totul" m-ar deranja alăturarea aceasta de sunete "pt_to", am ales cealaltă variantă. altceva vroiam sa spun acolo dar nu mai conteaza. nu stiu ce i acela truim, dar te scuz. nici asta nu cred ca conteaza. contează (evit verbul importă) faptul că am schimbat ceva, am schimbat ceva înspre bine, și cred că o să ne împăcăm din ce în ce ma bine. mulțumesc. și acestea fiind spuse, tac.
Poate dacă aș fi scris "cerul pe umeri'' sau "norii pe umeri", eram mai aproape de exprimarea metaforică, dar ceața e altceva, e cea care ne învăluie și pare că o purtăm pe umeri. Și de aici în colo multe interpretări: poveri, boli, cruce, aplecare, prăbușire, moarte... și poate înălțare, despovărare, eliberare, plutire, înviere.
E scris prin tehnica paradoxului. E departe de a fi perfect, motiv pentru care, iată, și lectorul eficient a avut un dubiu. Mulțumesc, Virgil!
revin sa citesc tot, dar vad ca au aparut tresele. e bine, oare, asa? omul a fost mereu obsedat de a primi si a oferi daruri. are herghelii intregi... si toti putrezesc pana la urma.
domnule pol mi-a făcut plăcere. cred că nu se va întîmpla ca în versurile lui Ion I. Mioc:
În catrene cînd am pus,
Uneori, puţin venin,
Am avut o poantă-n plus,
Şi-un prieten mai puţin!
Carmen,
mă bucur să te revăd.
Silvia, Raluca,
sînteţi prea generoase. pentru echilibru voi schimba registrul închipuindu-mi că Giuseppe Navarra s-a gîndit la mine cînd a scris epigrama următoare:
Cînd privesc înalta-ţi frunte,
Zic şi eu, pus pe butadă,
Că puteai să fii un munte,
Dacă n-ai fi fost grămadă!
da. aștept și reacția lui Tudor, și ochiul lui Andu vigilent la construcția stilistică, pe domnul Gorun etc. am citit doar de două ori. mai revin. însemnez acum din suflet tot foiletonul.anticipat.
un poem macabru. plin de pesimism. nu zic ca e obligatoriu sa scriem optimist, ci spun ca e zadarnic sa scriem infricosator. misterul si farmecul acestei poezii consta in duritatea si acuratetea autorului de aobserva negativul existential pana la cea mai intima coarda.
îmi place cum ai figurat această trecere adevărată, rafală a prezenței ce prăvălește limbajul absenței ca pe un alt turn babel, mia de ani e simbol al atingerii eternității a cărei mișcare de învăluire întoarce, pogoară cerul-împărăție ce aduce corporalitatea euharistică a limbajului (cuvânt făcut trup).
cei „loviti fara mila”, sunt cei care trec prin toate incercarile iadului inainte de a ajunge la ei insisi, inainte de a ajunge la adevar... deci ei sunt de fapt cei puternici, nu? iar cei puternici, sunt in maretia lor precum o piramida, inutil de grandioasa, dar tot un mormant... in alta ordine insa, „ruga” aceasta, poate acoperi glasul tacerii ce acopera cu nisip si pietre... imi place cum scrii, te citesc si invat:)
Păi ce vină am eu dacă sunt construit din elemente antagonice simțirilor tale? De unde să știu eu la naștere că peste atâția (cu 10 mai puțini ca tine) ani voi ajunge să nemulțumesc pe cineva în așa hal încât nimic să nu îi placă din ce scriu, dar nici să nu vrea să ma ajute.... În fine, eu voi încerca să scriu mai bine, dar dacă nu pot avea vreo rezonanță cu inima ta ce pot să fac? Nu am pretenții despre mine că aș avea vreo valoare. Nu e dreptul meu să gândesc așa. Dar, să luăm o listă de poeți consacrați și te voi ruga să îmi spui dacă toți îți stârnesc emoții la lectura operelor lor: Homer, Virgiliu, Ovidiu, Omar Kayam, Goethe, Byron, Kahlil Gibran, Hafiz, Michelangelo (da, a scris și sonete foarte bune, nu a fost doar sculptor și pictor), John Milton, Mickiewicz, Pușkin, Tagore, Rielke, Lorca, Lundkvist, Apolinaire, Baudelaire, Verlaine, Elouard, Magda Isanos, Matsuo Basho, Yang Wanli, Li Tai Pe. Cred că aș pune pariu că nu toți acești poeți ți-ar place în aceeași măsură, unii poate că deloc. Aș putea scrie o listă de cel puțin 10 ori mai mare din poeții pe care i-am citit și apreciat. Unii mi-au plăcut mai mult, alții mai puțin. Asta nu le schimbă cu nimic valoarea. E vorba mai curând de stil. 畳
Dramatic și frumos! Daca ar fi poezia mea, aș scoate "poezia dubiului" (e clar din tot ce este scris până acolo că este o poezie a Dubiului). Dar nu e. Probabil trebuie lasata asa. E o poezie reușită și mi-a făcut plăcere să o citesc de vreo 2-3 ori. Muza trebuie să fie măgulită!
Expresiva si inedita imagine - "țigla oftează tandru/ sub ultima atingere/ a frunzelor de arțar". Intreaga poezie emana sensibilitate, delicatete si caldura, anuland oarecum "frigul" preconizat al lui noiembrie. Imi place foarte mult.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
hmm...am aprobat textul acesta. nu stiu de ce nu apare in lista celor recent publicate.
pentru textul : Pescarul la apus de"Rune, pretutindeni rune,/ Cine vă-nseamnă, cine vă pune?" (L. Blaga).
pentru textul : Pussy deLeonard, e firesc să-ţi placă "tecstul" acesta. Tu însuţi explici convingător de ce. În orice caz, poezia "cârciumilor" vădeşte o lungă (şi fertilă) carieră, de la Villon la simbolişti (la noi, între alţii, Bacovia) şi până la autorii de acum un ceas (Nichita Stănescu, implicit poetic şi evident, existenţial) şi de azi (nu mai dau exemple).
Mă asociez la peniţă, dar nu mai dau încă una.
eu nu ma impac cu acele 'palme subtiate pana la zbor', mult prea plastica expresia, simt eu, dulcica sa spun asa:)
'limbă de carne tăiată de limbă', nici asta nu inteleg desi mi-ar placea sa inteleg.
pentru mine reiese ca un poem de dragoste fain, personalizat cu apelativele 'ametito', 'imprastiato', 'zvapaiato', ca doar Maniri una e!
pentru textul : Număratul pe degete deuitasem si-am revenit cu modificarea
pentru textul : Traseu deDorin si Emil, multumesc pentru lectura & sugestii. Cred ca voi lasa textul cum e si il voi arunca intr-un sertar - prea l-am cioplit, mi-e teama ca daca revin cu o a treia varianta n-o sa mai stiu nici eu ce am vrut sa spun. Andule, sper ca data viitoare cand voi scrie un text neinspirat,care nu reuseste sa-ti spuna nimic (eu asta am inteles din acel "Iar eu? Habar n-am...") taie-mi capul barbateste, dintr-o singura lovitura de sabie. N-o mai roti, rogu-te, pana ce umpli campul de "victime colaterale"...
pentru textul : primăvară sub clopot deDe acord cu domnul Virgil Titarenco. Domnule Laurențiu, cu mai mult curaj, lăsați-vă scris de poezie. Un autor mai putin experimentat, la inceput de drum, abordeaza mai mult o forma apropiata de prozodie. Poeziile cu esenta, vin mai tarziu, dupa ce autorul reuseste singur sa decanteze, in functie de abilitatile, talentul si experienta acumulata. Cateva sugestii. Poezia este ca si sculptura. Zace intr-un munte de cuvinte. Hm, realizez ca tocmai am scris un aforism. Numai bine.
pentru textul : Dor indoor deŞi ar mai fi o rupere de ritm - jertfa de fum -, unde versul începe cu un troheu, nu cu iambul unitar. Ok, poate fi corectată de cititor, din inerţie, dar o ureche obişnuită cu versul clasic aude aritmia.
pentru textul : Copacul (Psalm) deInteresant margot. Nu te contrazic. Eu am auzit de cuvîntul mînăstire dar cînd am citit undeva prima dată cuvîntul „lavră” scria că erau niște grote săpate în stîncă de unii pustnici (mai fanatici) și în care abia încapeau să stea culcați și își lăsau doar o mică gaură la intrare în care putea să intre aer și să li se dea o coajă de pîine. Era vorba de un fel de autoizolare și auto-mortificare bazată pe o anumită interpretare a unor texte biblice, evident dusă într-o zonă ceva mai asiatic-fanatică a concepției de creștinism. De fapt Rusia a fost plină de tot felul de astfel de fenomene bizare de monasticism și misticism. La urma urmei și Rasputin a fost călugăr ortodox, și încă mulți alții care reprezentau o faună de multe ori eretic-exotică a satului rus.
pentru textul : merg cu picioarele goale prin bucătărie I deMultumesc frumos pentru "semnele" lasate ... sub acest text. yester : :) Cu bine, Anygm'a
pentru textul : frunze de nuc deDa Cristina - am ales-o intenționat. De fapt am scanat-o de pe un fel de album cu ilustrate și versete biblice tipărit în Brașov probabil înainte de 1940. Deci vechi de cam 70 de ani. Autorul picturilor-ilustrații este cehul Anton Robert Leinweber (1845-1921). Cred că spiritul inițial al evenimentului a fost unul sumbru sărăcăcios, aproape tragic. O femeie săracă, cu burta la gură, bătînd noaptea pe la uși căutînd un loc în care să doarmă și cuibărind în intimitatea ei de femeie teama cumplită că e aproape să i se rupă apa și să nască. Și asta într-o lume fără curent electric sau încălzire centrală și fără măcar minime condiții sanitare. În timp ce pe străzi mărșăluiau din cînd în cînd soldați romani însărcinați cu ordinea și cu desfășurarea unui recensămînt. Sărăcie, teamă, întuneric, frig, durere și oboseală. Asta a fost primul „crăciun”.
pentru textul : De Nașterea Domnului deÎn California este acum un spirit destul de modest la nivel public, social, comercial. O modestie pe care nu am mai întîlnit-o în America. Și cred că într-un fel asta este bine și mult mai aproape de normal. Convingerea mea este că interiorul omului este mult mai important decît exteriorul lui. Iar această perioadă dificilă pentru exterior poate fi un prilej pentru mulți să se gîndească mai mult la interiorul lor.
Mulțumesc pentru urări.
Mulţumesc Mariana. Desigur că nu este un haiku perfect, dar cred că ai numai parţial dreptate. Versul din mijloc funcţionează ca un pivot între celelalte. Cât despre anotimp, este exact trecerea de la vară la toamnă, începutul toamnei, când furnicile se retrag treptat din peisaj. Anotimpul rece e iarna :) Am o fotografie a acestei scene asupra căreia am meditat în iarbă.
pentru textul : Haiku deDihania, ţi s-a explicat - cred - la timpul respectiv problema acelui text, dar ai continuat să-l postezi la fel + încă un fragment. Acum, văd că umbli cu ţidula prin sat, intrând cu ciubotele de cauciuc pe textele oamenilor, ceea ce, de data asta, nu-mi mai ridică întrebări, ci-mi coboară evidenţe. Îţi recomand să citeşti regulamentul site-ului pentru a vedea ce nu e în regulă cu textul tău, deşi ceva îmi spune că ai priceput, dar îti place să te victimizezi. La următoarul derapaj, voi propune suspendarea ta.
pentru textul : stare de fapt deradiografie a vieţii de provincie, unde toată lumea se cunoaşte cu toată lumea şi unde nimănui nu-i pasă de călălalt, unde în zilele cu soţ “nebunul frumos” adună, cu graţie, în palmele căuş fulgi de zăpadă, fulgi de păpădie cu respiraţia topindu-i face din ei poezie.
pentru textul : mici aberaţii despre normalitatea lucrurilor deTrecut la preferatele mele. stimă
in "ai rupt totul" m-ar deranja alăturarea aceasta de sunete "pt_to", am ales cealaltă variantă. altceva vroiam sa spun acolo dar nu mai conteaza. nu stiu ce i acela truim, dar te scuz. nici asta nu cred ca conteaza. contează (evit verbul importă) faptul că am schimbat ceva, am schimbat ceva înspre bine, și cred că o să ne împăcăm din ce în ce ma bine. mulțumesc. și acestea fiind spuse, tac.
pentru textul : despre închideri dese pare ca razboiul e iminent. dar nu cedrii vor suferii, nici druzii ci memoria colectiva. Vorbim dupa beligerante. Dupa Mizerere.
pentru textul : mama أم deiar bun. catharsis cu proiect si desfasurator. decupajul unui ritual de curatare. auto-sacrificul carnii, ofranda zeului spirit. a iesit.
pentru textul : crucile dePoate dacă aș fi scris "cerul pe umeri'' sau "norii pe umeri", eram mai aproape de exprimarea metaforică, dar ceața e altceva, e cea care ne învăluie și pare că o purtăm pe umeri. Și de aici în colo multe interpretări: poveri, boli, cruce, aplecare, prăbușire, moarte... și poate înălțare, despovărare, eliberare, plutire, înviere.
pentru textul : Haiku deE scris prin tehnica paradoxului. E departe de a fi perfect, motiv pentru care, iată, și lectorul eficient a avut un dubiu. Mulțumesc, Virgil!
revin sa citesc tot, dar vad ca au aparut tresele. e bine, oare, asa? omul a fost mereu obsedat de a primi si a oferi daruri. are herghelii intregi... si toti putrezesc pana la urma.
pentru textul : Hermeneia v 1.5 dedomnule pol mi-a făcut plăcere. cred că nu se va întîmpla ca în versurile lui Ion I. Mioc:
În catrene cînd am pus,
Uneori, puţin venin,
Am avut o poantă-n plus,
Şi-un prieten mai puţin!
Carmen,
mă bucur să te revăd.
Silvia, Raluca,
sînteţi prea generoase. pentru echilibru voi schimba registrul închipuindu-mi că Giuseppe Navarra s-a gîndit la mine cînd a scris epigrama următoare:
Cînd privesc înalta-ţi frunte,
pentru textul : autumn sîc deZic şi eu, pus pe butadă,
Că puteai să fii un munte,
Dacă n-ai fi fost grămadă!
Dorin, iti multumesc de citire si pentru semn. numai bine
pentru textul : Cerc deda. aștept și reacția lui Tudor, și ochiul lui Andu vigilent la construcția stilistică, pe domnul Gorun etc. am citit doar de două ori. mai revin. însemnez acum din suflet tot foiletonul.anticipat.
pentru textul : după douăzeci de ani (III) deun poem macabru. plin de pesimism. nu zic ca e obligatoriu sa scriem optimist, ci spun ca e zadarnic sa scriem infricosator. misterul si farmecul acestei poezii consta in duritatea si acuratetea autorului de aobserva negativul existential pana la cea mai intima coarda.
pentru textul : Cadavrul martorului va fi aruncat în beton deîmi place cum ai figurat această trecere adevărată, rafală a prezenței ce prăvălește limbajul absenței ca pe un alt turn babel, mia de ani e simbol al atingerii eternității a cărei mișcare de învăluire întoarce, pogoară cerul-împărăție ce aduce corporalitatea euharistică a limbajului (cuvânt făcut trup).
pentru textul : Bilet în ușă decei „loviti fara mila”, sunt cei care trec prin toate incercarile iadului inainte de a ajunge la ei insisi, inainte de a ajunge la adevar... deci ei sunt de fapt cei puternici, nu? iar cei puternici, sunt in maretia lor precum o piramida, inutil de grandioasa, dar tot un mormant... in alta ordine insa, „ruga” aceasta, poate acoperi glasul tacerii ce acopera cu nisip si pietre... imi place cum scrii, te citesc si invat:)
pentru textul : rugă pentru cei blânzi deFinalul e un reuşit banc sec. (mă rog, sensul său ironic - toţi scriem de toamnă - există), dar tot banc rămâne.
În rest, nici de stare, nici cerebral, nici imagistic, nici discursiv, nici, nici, nici.
pentru textul : puzzle dePăi ce vină am eu dacă sunt construit din elemente antagonice simțirilor tale? De unde să știu eu la naștere că peste atâția (cu 10 mai puțini ca tine) ani voi ajunge să nemulțumesc pe cineva în așa hal încât nimic să nu îi placă din ce scriu, dar nici să nu vrea să ma ajute.... În fine, eu voi încerca să scriu mai bine, dar dacă nu pot avea vreo rezonanță cu inima ta ce pot să fac? Nu am pretenții despre mine că aș avea vreo valoare. Nu e dreptul meu să gândesc așa. Dar, să luăm o listă de poeți consacrați și te voi ruga să îmi spui dacă toți îți stârnesc emoții la lectura operelor lor: Homer, Virgiliu, Ovidiu, Omar Kayam, Goethe, Byron, Kahlil Gibran, Hafiz, Michelangelo (da, a scris și sonete foarte bune, nu a fost doar sculptor și pictor), John Milton, Mickiewicz, Pușkin, Tagore, Rielke, Lorca, Lundkvist, Apolinaire, Baudelaire, Verlaine, Elouard, Magda Isanos, Matsuo Basho, Yang Wanli, Li Tai Pe. Cred că aș pune pariu că nu toți acești poeți ți-ar place în aceeași măsură, unii poate că deloc. Aș putea scrie o listă de cel puțin 10 ori mai mare din poeții pe care i-am citit și apreciat. Unii mi-au plăcut mai mult, alții mai puțin. Asta nu le schimbă cu nimic valoarea. E vorba mai curând de stil. 畳
pentru textul : un fragment întreg deDramatic și frumos! Daca ar fi poezia mea, aș scoate "poezia dubiului" (e clar din tot ce este scris până acolo că este o poezie a Dubiului). Dar nu e. Probabil trebuie lasata asa. E o poezie reușită și mi-a făcut plăcere să o citesc de vreo 2-3 ori. Muza trebuie să fie măgulită!
pentru textul : ce nu mă interesează este dragostea II deah, stiu locurile astea! comul tau m-a facut sa mi fie dor de roma...
pentru textul : Ah deeu multumesc
steaua poetica fie cu mine!
Expresiva si inedita imagine - "țigla oftează tandru/ sub ultima atingere/ a frunzelor de arțar". Intreaga poezie emana sensibilitate, delicatete si caldura, anuland oarecum "frigul" preconizat al lui noiembrie. Imi place foarte mult.
pentru textul : noembrie să fie deAm văzut cam târziu! Typo: "păreai că veneai". Corect este: "părea că veneai". Te rog corectează, mulțumesc.
pentru textul : Madlenă 2 dePagini