e drept că la început de drum pot fi considerată micul newton. în ciuda oricărui fapt, prefer să cred că eu îmi aleg torționarul și nu el pe mine. Manolescu, îți mulțumesc pentru încrederea acordată. critica bună e binevenită, oricând, cu măsură. Repectul e din partea mea, Emanuel.
eu nu prea vad prea multe lucruri de ris in text. dimpotriva, ma gindesc ca e tare neplacut sa ai purici si ma gindesc ca e si mai neplacut pentru sarmanii oameni sa traiasca impreuna cu animale care cara paraziti din acestia.
Glasul acesta din adânc al lui Vasile Silviu vorbește despre un eu care evadează în semnele lumii, o viziune a unui suflet oglindit în ele. În prima strofă, aceste semne sunt atent alese în perechi. Viziunea se sublimează odată în concentrarea pietrelor în sinea lor, dar și într-o evadare din nor, apoi în cealaltă pereche: nisip - mare. În a doua strofă eu văd o ieșire din timp, asemenea unei evadări din piatră. În plus, poemul e concentrat și în formă și în conținut asemeni unei pietre bine strânsă "în inima ei". Dar în nucleul lui există o rimă interioară, aleatorie, care conferă o armonie subtil obținută: evadare - mare - scormonitoare - ciocănitoare - uitare. Aceste rime, așa cum sunt ele împrăștiate prin micul poem, conferă senzația unei explozii, a unei lărgimi curioase în interiorul unui spațiu restrâns, accentuând ideea evadării din interior. Iată cum forma ajută sensul conținut. Din păcate al doilea vers este mult prea "ușor", acel "hopa sus" e o soluție mult prea facilă și simplistă pentru un poem atât de concentrat și "greu", "adânc" cum spune autorul. E o expresie a copiilor sau pentru copii care nu prea văd să aibă vreo legătură cu visul pietrelor. Aș îndemna la găsirea unei expresii mai atente, în ton cu restul poeziei.
Mă uit. îmi cresc mâini noi plămâni de altă culoare, departeo, dacă va trece vreodată uitarea vânat adulmecând, tu vei rămâne trează în proaspetele ierburi. Apuci dimineața și-ți spui: asta zi începe o zi și mâine o alta, același convoi pleacă din mine la nesfârșit. Atunci vei năvăli ca toamna-n grădini, ca tropotul de antilopă în visul unui ghepard prea flămânzit. Pradă neprinsă, abia la sfârșit voi ști că după ce mă ucizi n-am să mai mor niciodată. asa il vad eu. plus, mi se pare potrivit titlul "Departeo" pentru tot ce e aici, inauntru, pentru aceasta minunata confesiune intru departare de sine apropierea de iubire, o penita. :)
este multă nostalgie și finețe în poemul tău, Daniela. iar exemplele comentatorului de mai sus o ilustrează pe deplin. e drept că ai mixat lirismul cu poezia de stare, dar a ieșit ceva ce mie îmi place. nu am uitat că și bacovia părea simplu după cum din generația '60 ileana mălăncioiu. e firesc să te exprimi cum simți, iar eu primesc cuvintele simple ca viața fiind cele ce poartă poezia în ele. e ceva intim aici! atât tonalitatea cât și modalitatea... seară faină!
Nu-mi place 'D de la drum fără întoarcere' mi se pare doar o găselniță... în rest un poem bun în aceeași notă filozofico-meditativă, ușor distantă dacă nu ai curajul să dai la o parte formulele de politețe poetică cu care m-a obișnuit Adriana... și nu aș renunța la această obișnuință pentru nimic în lume, desigur dacă aș fi eu cea care să decid.
Margas
liricul cuminte, romantic nu poate sa urce direct dintr-o miscare etajul catre redresari pshilogice post-recuperatorii. deci e ceva putin fortat, fa trecerea mai usoara sau reconstruieste liricul. de asemenea, si imperativul pare fortat in cazul in care e un dialog cu tine insuti sintagma [umezeste asteptari ] nu merge pt ca ai luat actiunea si ai transformat-o in concept [dezvăluie-ți cuvintele de aură]-propun desfa [sangele fierbinte] - prea explicit [lovesti cu litera] - vezi aici asocierea fortata? [se adaugă-n cap]- suna cam grosso modo [Nu-ți mai ucide sufletul cu vinovății trecute apucă-te cu mâinile de viață]- suna emfatico-teoretic restul nu mai are cum sa iasa bine, adica sa se mai salveze mesajul nici titlul nu e prea grozav. sfatul meu e referitor la constructie: ia mesajul si prelucreaza-l pana nici un element nu mai ramane colturos, ci se imbina uniform sintactic si semantic. a, si sa stii ca de multe ori ambiguitatea pierde pe drum vibratia poetica. succes
Vlad, poemul tau este inutil prolix, poate ca asa scrii tu, cum spui si in biografie, "o mixtura" care insa pica greu unui cititor de poezie. Abuzezi de luxul unei imagini pe care insa nu o redai potrivit prin cuvinte. Cred ca solutia ar fi simplificarea impinsa la extrem... poeme scurte, orientarea stricta pe cuvant. Sa inveti ca si cuvantul poate fi culoare fara sa o denumeasca neaparat, altfel devii pictisitor si previzibil, ca in cazul de fata. Inca ceva: nicidecum nu trebuie sa folosesti o interjectie ("uite") daca nu stii sa uimesti cititorul cu ceeace ai sa-i spui in continuare. In plus, comparatia nu este procedeul tau favorit, pana nu inveti sa-l stapanesti, ar trebui evitat, deocamdata ea (comparatia) in mana ta suna dizmorfic, doar un exemplu "un ciorap care roade din carne ca omida din frunză" - o metafora irosita pur si simplu. Ar mai fi multe de spus, dar poate ca ne mai intalnim pe aici, cine stie? Andu
Multumesc de sugestie. O sa zic "ca si coada caninului pazitor de cirezi divine/ vazuta la relanti". Cred ca asa e mai bine. Oricum nu despre asta era vorba :).
am remarcat: "Pe pajiștea retinei trec lăcuste Cu salt seducător, cu toc si fuste" (mă duce cu gândul la stilul lui Topârceanu) "E Martie. Oftez! Ce tristă soartă: Doar eu sunt un erou fără pereche!" "autobus" este autobuz...
Mulţam q'ati avut rabdare cu caprele vecinului Jan. Ce să-i faci, cu toate epizootiile astea cu prelungire umana, ne vaccinam şi noi cum putem, chit că uneori cu dinamită.
Personal, am ceva reticente in ceea ce priveste termenul de blog intr-o poezie. Am remarcat lucrul acesta si la Silvia Caloianu si la altii. Insa, dincolo de tehnica pe care o implica, se ascunde o lume in care poti fi ce vrei. Mie personal, imi face bine amalgamul acesta de frinturi. Ai dat o definitie perfecta acestui text si anume cortex special. Personal mi-a placut jocul acela african, aduce o nota de exotism, muta la timp planul untr-un continent interiorizat. Finalul mi se pare cam crispat, mai ales prin procesul acela de difuziune a cuvinte, il arunca din nou intr-o latura putin prea tehnica. Insa un poem de alta factura, fluid in toata increngatura de lucruri interiorizate.
da, este o scapare, din cele multe, si m-as bucura sa mi le semnalizati pe toate. ar fi trebuit sa fie "Cele mai noi..", ca sa fie la fel ca in celelalte tipuri de pagina merci
Alba, despre concurenți, doar atunci când îi vom cunoaște. Deocamdată lăsăm creațiile lor să vorbească. Multe dintre ele îmi plac, unele chiar mult. Dar mă voi pronunța doar după finalizare. Sper că pe larg.
Aici au discutat câțiva dintre membrii juriului și la ei am făcut referire.
În privința actului creator, susțin în continuare ceea ce am spus și nu e o părere de moment. Am zis ”un anumit tip de orgoliu”. Nuanțele sunt foarte importante. Apoi, orice creator are conștiința valorii operei sale, altfel n-ar mai crea, nu? Ar sta indiferent și s-ar face macaragiu. Problema e cum își afirmă această conștiință. Ca un creator autentic sau ca un macaragiu. De aici abia, începe povestea.
Djamal, am citit poezia aceasta pe alt site si primul gând a fost că aprecierile de acolo sunt ușor aprinse de conotațiile sexuale ale textului. Nu luasem în considerare titlul și nu trecusem peste mirarea produsă de ultimele versuri ce nu păreau să se înscrie cronologic într-o anumită desfășurare de evenimente. Am recitit aici și am văzut valențe noi. De aceea m-am hotărât să comentez. Dincolo de faptul că nu agreez construcția "ca un" recunosc că este inevitabilă. Fiind un cititor constant al textelor tale, pot spune că nu ai nici un cuvânt în plus, nici în minus. Apreciez formula stilistică simplă, bine dozată, sugestivă, accesibilă, frustă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
un poem plin de sentimentalism.
pentru textul : f e s t i n deEu cred că aici e o lecție de supraviețuire. Important e să ajungi să respiri la capăt.
Da, da, asta e important.
pentru textul : Lecţia de înot. decu cat recitesc ac text, cu atat mi se pare mai trist.
pentru textul : invocatio deaşa e văd că şi legenda hermeneiei continuă aşa că ia să fim cu toţii în 2010 citiţi şi iubiţi de să nu ne vedem!
pentru textul : Legenda continuă dee drept că la început de drum pot fi considerată micul newton. în ciuda oricărui fapt, prefer să cred că eu îmi aleg torționarul și nu el pe mine. Manolescu, îți mulțumesc pentru încrederea acordată. critica bună e binevenită, oricând, cu măsură. Repectul e din partea mea, Emanuel.
pentru textul : NolamnotHamlet deun text ce se voiește a fi un ac medicinal pătrunzând până în esența caranalului fizic. simplu, dar concis.
pentru textul : Încondeiez iubire deeu nu prea vad prea multe lucruri de ris in text. dimpotriva, ma gindesc ca e tare neplacut sa ai purici si ma gindesc ca e si mai neplacut pentru sarmanii oameni sa traiasca impreuna cu animale care cara paraziti din acestia.
pentru textul : Mâțâli deși, btw, nu mă interesează să fim prieteni. asta dacă hint-urile mele nu au fost suficiente la val david.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deGlasul acesta din adânc al lui Vasile Silviu vorbește despre un eu care evadează în semnele lumii, o viziune a unui suflet oglindit în ele. În prima strofă, aceste semne sunt atent alese în perechi. Viziunea se sublimează odată în concentrarea pietrelor în sinea lor, dar și într-o evadare din nor, apoi în cealaltă pereche: nisip - mare. În a doua strofă eu văd o ieșire din timp, asemenea unei evadări din piatră. În plus, poemul e concentrat și în formă și în conținut asemeni unei pietre bine strânsă "în inima ei". Dar în nucleul lui există o rimă interioară, aleatorie, care conferă o armonie subtil obținută: evadare - mare - scormonitoare - ciocănitoare - uitare. Aceste rime, așa cum sunt ele împrăștiate prin micul poem, conferă senzația unei explozii, a unei lărgimi curioase în interiorul unui spațiu restrâns, accentuând ideea evadării din interior. Iată cum forma ajută sensul conținut. Din păcate al doilea vers este mult prea "ușor", acel "hopa sus" e o soluție mult prea facilă și simplistă pentru un poem atât de concentrat și "greu", "adânc" cum spune autorul. E o expresie a copiilor sau pentru copii care nu prea văd să aibă vreo legătură cu visul pietrelor. Aș îndemna la găsirea unei expresii mai atente, în ton cu restul poeziei.
pentru textul : Cu glas adânc deMă uit. îmi cresc mâini noi plămâni de altă culoare, departeo, dacă va trece vreodată uitarea vânat adulmecând, tu vei rămâne trează în proaspetele ierburi. Apuci dimineața și-ți spui: asta zi începe o zi și mâine o alta, același convoi pleacă din mine la nesfârșit. Atunci vei năvăli ca toamna-n grădini, ca tropotul de antilopă în visul unui ghepard prea flămânzit. Pradă neprinsă, abia la sfârșit voi ști că după ce mă ucizi n-am să mai mor niciodată. asa il vad eu. plus, mi se pare potrivit titlul "Departeo" pentru tot ce e aici, inauntru, pentru aceasta minunata confesiune intru departare de sine apropierea de iubire, o penita. :)
pentru textul : Și dacă de"Se facea ca..."
Scoate usile egiptenilor din vis si visul transforma-l in poezie. are potential poemul dar mai trebuie lucrat.
pentru textul : Se făcea că... dedaca ultima strofa e favorita mea...?!
alma, ionut, lucian, va multumesc pentru citire.
pentru textul : the final countdown deeste multă nostalgie și finețe în poemul tău, Daniela. iar exemplele comentatorului de mai sus o ilustrează pe deplin. e drept că ai mixat lirismul cu poezia de stare, dar a ieșit ceva ce mie îmi place. nu am uitat că și bacovia părea simplu după cum din generația '60 ileana mălăncioiu. e firesc să te exprimi cum simți, iar eu primesc cuvintele simple ca viața fiind cele ce poartă poezia în ele. e ceva intim aici! atât tonalitatea cât și modalitatea... seară faină!
pentru textul : niciodatănuamfostsingură deNu-mi place 'D de la drum fără întoarcere' mi se pare doar o găselniță... în rest un poem bun în aceeași notă filozofico-meditativă, ușor distantă dacă nu ai curajul să dai la o parte formulele de politețe poetică cu care m-a obișnuit Adriana... și nu aș renunța la această obișnuință pentru nimic în lume, desigur dacă aș fi eu cea care să decid.
pentru textul : tatuaj în sârmă ghimpată deMargas
liricul cuminte, romantic nu poate sa urce direct dintr-o miscare etajul catre redresari pshilogice post-recuperatorii. deci e ceva putin fortat, fa trecerea mai usoara sau reconstruieste liricul. de asemenea, si imperativul pare fortat in cazul in care e un dialog cu tine insuti sintagma [umezeste asteptari ] nu merge pt ca ai luat actiunea si ai transformat-o in concept [dezvăluie-ți cuvintele de aură]-propun desfa [sangele fierbinte] - prea explicit [lovesti cu litera] - vezi aici asocierea fortata? [se adaugă-n cap]- suna cam grosso modo [Nu-ți mai ucide sufletul cu vinovății trecute apucă-te cu mâinile de viață]- suna emfatico-teoretic restul nu mai are cum sa iasa bine, adica sa se mai salveze mesajul nici titlul nu e prea grozav. sfatul meu e referitor la constructie: ia mesajul si prelucreaza-l pana nici un element nu mai ramane colturos, ci se imbina uniform sintactic si semantic. a, si sa stii ca de multe ori ambiguitatea pierde pe drum vibratia poetica. succes
pentru textul : Ca sub un stejar de"...era-n acel boltit ungher
un rai cu sfere de mister.
de-atunci noi simfonii s-au scris
în bucurii de nedescris,
de la popor la alt popor
s-au răspândit ca-n vis.
istoria a fost atinsă
de taina ieslei, necuprinsă..."
Sărbători sub paza luminii, Virgil. Şi tuturor cititorilor.
pentru textul : De Nașterea Domnului deExcepţională veste! Abia aştept.
pentru textul : Serile Artgotice, Sibiu 2011 deVlad, poemul tau este inutil prolix, poate ca asa scrii tu, cum spui si in biografie, "o mixtura" care insa pica greu unui cititor de poezie. Abuzezi de luxul unei imagini pe care insa nu o redai potrivit prin cuvinte. Cred ca solutia ar fi simplificarea impinsa la extrem... poeme scurte, orientarea stricta pe cuvant. Sa inveti ca si cuvantul poate fi culoare fara sa o denumeasca neaparat, altfel devii pictisitor si previzibil, ca in cazul de fata. Inca ceva: nicidecum nu trebuie sa folosesti o interjectie ("uite") daca nu stii sa uimesti cititorul cu ceeace ai sa-i spui in continuare. In plus, comparatia nu este procedeul tau favorit, pana nu inveti sa-l stapanesti, ar trebui evitat, deocamdata ea (comparatia) in mana ta suna dizmorfic, doar un exemplu "un ciorap care roade din carne ca omida din frunză" - o metafora irosita pur si simplu. Ar mai fi multe de spus, dar poate ca ne mai intalnim pe aici, cine stie? Andu
pentru textul : tablou din cartierul de nord detaraborez - Ventriculul meu stang are suruburi asa ca nu ajuta cheia de treispe :) Eu cred ca are un final execrabil.
pentru textul : atelier de vechituri deMultumesc de sugestie. O sa zic "ca si coada caninului pazitor de cirezi divine/ vazuta la relanti". Cred ca asa e mai bine. Oricum nu despre asta era vorba :).
pentru textul : coadă văzută la relanti deam remarcat: "Pe pajiștea retinei trec lăcuste Cu salt seducător, cu toc si fuste" (mă duce cu gândul la stilul lui Topârceanu) "E Martie. Oftez! Ce tristă soartă: Doar eu sunt un erou fără pereche!" "autobus" este autobuz...
pentru textul : Sonet 151 deMusiu, honore!
Mulţam q'ati avut rabdare cu caprele vecinului Jan. Ce să-i faci, cu toate epizootiile astea cu prelungire umana, ne vaccinam şi noi cum putem, chit că uneori cu dinamită.
Votre,
Ol(t)andezul zburător
pentru textul : Q Fever deP.S. va recomand Elisabeth Arden...
pentru textul : avon cosmetics denu e neaparat prost dar inca mai are locuri comune si vrea sa termine prea previzibil
pentru textul : Alegoria propriului eu dePersonal, am ceva reticente in ceea ce priveste termenul de blog intr-o poezie. Am remarcat lucrul acesta si la Silvia Caloianu si la altii. Insa, dincolo de tehnica pe care o implica, se ascunde o lume in care poti fi ce vrei. Mie personal, imi face bine amalgamul acesta de frinturi. Ai dat o definitie perfecta acestui text si anume cortex special. Personal mi-a placut jocul acela african, aduce o nota de exotism, muta la timp planul untr-un continent interiorizat. Finalul mi se pare cam crispat, mai ales prin procesul acela de difuziune a cuvinte, il arunca din nou intr-o latura putin prea tehnica. Insa un poem de alta factura, fluid in toata increngatura de lucruri interiorizate.
pentru textul : mâine am să iubesc mai mult cu o oră deda, este o scapare, din cele multe, si m-as bucura sa mi le semnalizati pe toate. ar fi trebuit sa fie "Cele mai noi..", ca sa fie la fel ca in celelalte tipuri de pagina merci
pentru textul : Hermeneia.com la o lună de existență deAlba, despre concurenți, doar atunci când îi vom cunoaște. Deocamdată lăsăm creațiile lor să vorbească. Multe dintre ele îmi plac, unele chiar mult. Dar mă voi pronunța doar după finalizare. Sper că pe larg.
Aici au discutat câțiva dintre membrii juriului și la ei am făcut referire.
În privința actului creator, susțin în continuare ceea ce am spus și nu e o părere de moment. Am zis ”un anumit tip de orgoliu”. Nuanțele sunt foarte importante. Apoi, orice creator are conștiința valorii operei sale, altfel n-ar mai crea, nu? Ar sta indiferent și s-ar face macaragiu. Problema e cum își afirmă această conștiință. Ca un creator autentic sau ca un macaragiu. De aici abia, începe povestea.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” de"Pe care ceelații " - ai un typo aici.
pentru textul : Niciunde demultumesc Oriana. voi reveni cu mai multa atentie. Promit!
pentru textul : Psalm pe cale de a dispărea deDjamal, am citit poezia aceasta pe alt site si primul gând a fost că aprecierile de acolo sunt ușor aprinse de conotațiile sexuale ale textului. Nu luasem în considerare titlul și nu trecusem peste mirarea produsă de ultimele versuri ce nu păreau să se înscrie cronologic într-o anumită desfășurare de evenimente. Am recitit aici și am văzut valențe noi. De aceea m-am hotărât să comentez. Dincolo de faptul că nu agreez construcția "ca un" recunosc că este inevitabilă. Fiind un cititor constant al textelor tale, pot spune că nu ai nici un cuvânt în plus, nici în minus. Apreciez formula stilistică simplă, bine dozată, sugestivă, accesibilă, frustă.
pentru textul : Hibernare dePagini