Zici de "evoluție"... nu e o poezie nouă... e chiar veche. E drept aparține unei alte perioade a "scrierii pe sine", cum bine zici că zice dana că zice.
Am verificat diacriticele pe IE 5 pina la 8 si se vad perfect. Am sa postez si un info text despre Hermeneia si browserele pe care le accepta dar in principiu mi se pare absurd sa mai folosesti astazi IE 6 sau (doamne fereste!) IE5. Mai ales cind upgradarea la IE 7 sau 8 este gratuita iar FF este si a fost intotdeauna gratuit si de mii de ori mai bun
"Iar tu Virgile, ca deobicei, raspunzi foarte elaborat uitand sa atingi subiectul, m-am obisnuit deja cu atitudinea asta a ta prin care crezi ca toti suntem niste prosti." - Poate sa imi explice si mie cineva logica acestei fraze? Adica parca daca nu raspund elaborat (si doar asa laconic) n-as fi acuzat de aroganta si aere de superioritate?! Cind incerc sa fiu neutru, elaborat si precis Bobadilu se simte jignit cum ca l-as considera prost. Esti bizar Bobadile. Dar si mai amuzanta e fraza: "M-as bucura insa daca as citi mai multe texte valoroase pe aici si daca as constata mai putina emfaza. M-am saturat de aerele voastre de superioritate." Deci, care va sa zica dragii mei colegi de pe Hermeneia, avem o menire sacra (de la o vreme). Aceea de a-i produce bucurie lui Bobadil. Si nu orice fel de bucurie ci una profunda, născută din citirea de texte valoroase (în ochii lui). Că numai ochii lui știe ce e valoarea. Iar apoi mai puțină emfază dragilor. Nu să dispară de loc, ci doar așa, să rămînă numai de gust, un vîrf de cuțit acolo. Și bineînțeles nu uitați că Bobadilului i s-a aplecat de la prea multe aere. Nu vă mai dați aere. Bineînțeles de superioritate, ca să nu se înțeleagă altceva. Lăsați vă rog numai Bobadilu să își dea aere. De superioritate. Să i le respirăm cu candoare. Să ne mîngîie doar el blajin cu mîna pe creștet și să ne spună ca unor adolescenți (că pentru el noi toți sîntem niște adolescenți - ah ce frumos, ce suav suna!), să ne spună din snoavele și înțelepciunea lui bobadilică. Să îl ascultăm prieteni...
interesant textul, pentru mine e un pic încărcat. de ex. primul rând l-am citit mai simplu /îţi scriu mai rar și nu îmi aduc aminte decât/.
mă împiedic şi în gerunzii.
Virgile, scuză-mă frate dar nu puteam să cred că ai stat chiar TU să scrii Hermeneia 2.0... mă gândeam că ai plătit pe altcineva sau au făcut-o copiii pro-bono.
Dar dacă lucrurile stau chiar așa, ai stat tu Virgil Titarenco si nu ai mai scris poeme ci în schimb ai scris Hermeneia 2.0 atunci eu zic că lasă-mă și pe mine să mă obișnuiesc cu acest gând malefic (că și Herinean a renunțat până la urmă la una dintre calități) și ne mai auzim.
Iar ție Adriana, consider că ești mult mai interesantă atunci când scrii poezie și mult mai comună, mai femeie de la cratiță când emiți asemenea judecăți. Oricum, n-oi mai fi eu amuzant, dar... uite, ai început să fii tu fato, postură care sincer, nu te prinde.
In ceea ce privește lithera, ce aveți fraților cu ea? Că n-am înțeles nimic.
Ce-are pula cu prefectura?
atmosfera bine transmisa, iluzia nemiscarii, incremenirea, fotografia victimei, omul sub vremi, boemul din revolver ca o catare a fildesului din tragaci, piedica lipsa Obs.: "aburii raniti", recomandabila in cazul rosului de haiku, aici mai mult nu
uneori munții din care se nasc zidurile visează respirația femeilor tinerețea se impregnează în piatră lăsând-o grea devine târziu lespede pe somnul fluturilor uneori zidurile din care se naște murirea se închid peste vise gestante tu rămâi pradă de bună voie și nesilit de nimeni legat neputincios de lanțul abdicării umbrelor
Mereu citesc cu placere textele tale si imi place stilul, usor ironic, al sonetelor. Aici, cracii de nori / prelungirile futile de raze si luna grasa sunt delicioase.
mai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra?
citindu/te, am remarcat placerea de a plimba cititorul prin tot felul de imagini legate, aleatoriu, de pisica. nu inteleg cum poti invata pisica sa puna mâna la gura si nici ce cauta, in finalul textului, acea broasca. poate se vor a fi metafore, insa, in acest poem sunt aiure si fortate. sa inteleg ca este vorba despre "un celebru scriitor. un scriitor pe care toți îl citesc uimiți fără să se poată hotărî, dacă individul scrie bine sau nu."?
perfectă, cel puțin pentru mine. m-am identificat total. transmite atât de intens amarul cafelei de dimineață și liniștea pielii de după duș... se pare că azi am tolba plină cu penițe:)
foarte frumos poem, Adriana!
s-ar putea ca-ntr-o zi să-mi tatuez
pe umăr o singură literă.
când cineva mă va-ntreba ce-nseamnă
îi voi spune că e
D. de la „dragoste” sau
D. de la „dor” sau D. de la
„dar…”,
D. de la „drum fără-ntoarcere”,
D., ca jumătatea unui cerc de fier
rupt cu dinții într-o dimineață
sălcie
foarte frumos! de cand astept un kireji ca acesta intreit. (cires,mugur,soare)
mi-a creat o senzatie de bine, de confort real, iar acestea sunt mai greu de obtinut in zilele noastre.
tehnica impecabila si premiul castigat se unesc in aprecierea mea pe care o am, justa si nestirbita.
o frantura din sufletul tau,care a ajuns repede la mine. pe autostrada aceea...:)
in mod deosebit tabloul IV... expresiv, robust, masculin, ...poate ar trebui sa explic intr/o mie de cuvinte pana insa imi place gustul pe care il lasa in nari aroma acestor versuri /hulpave nările pămîntului șirete nările pămîntului negre și mari nările pămîntului adulmecă femeile mele rîvnește la ele ca un greiere fărîma de grîu pis-pis le poftește bum-bum vine furia ascut junghierul tai pămîntul ca pe un porc dacă nu eu atunci cine apără femeile mele de broaștele veninoase de vrăji de moartea cea mare și de soarele negru/ forta de sugestie a metaforelor precum si cromatica dezlantuita... suvoiul in care se scurg cuvintele... planul uman, ritualul sacrificial, grija pentru femeie... intreabrea retorica din finalul fragmentului e realmente superb construita...
vă mărturisesc autorul este surprins. nu că s-ar întîmpla pentru prima dată. dar nu i-a trecut prin gînd atunci cînd a scris textul că va întîmpina asemenea apreciere. probabil se dovedește încă o dată că inspirația este ceva ce nu poate fi prevăzut. cu mulțumiri pentru surpriză.
cam bobadilic finalul textului, iar confuzia clepsidra-oglinda ramane, chiar daca, intre noi, poetii, permutarea lor e facila.
si-mi displace ideea asta de lume kitsch unde dumnezeu rade ca de o gluma proasta.
ca (virgula) capul tau ar fi mai bun decat al ei, din moment ce – repet citatul! – „arta seamana cu Dumnezeu”?
il folosisem in titlul comentariului precedent tocmai pentru a-ti atrage atentia asupra inadvertentei dintre aceasta idee si ultima propozitie din acest interviu.
Daca ea seamana cu Dumnezeu (mi-e greu sa admit, dar o fac de dragul dialogului si, daca vrei, de dragul maieuticii) inseamna ca ea este principiul manifestarii sale. Iar tu, artistul, esti „humusul” (nici „hommo” nu-i departe, etimologic vorbind) in care „se intipareste” cuvantul. sau culoarea, sau forma. ori cutia de rezonanta a sunetului.
A afirma ca „arta seamana cu Dumenzeu” dar ca Tu esti cel care „o face” (evident, dupa o infruptare din Palton si-o friptura bine rumenita), unde duce, oare?
(chiar, Lucifer o fi avand loc, in patria lui, pentru toata multimea „facatorilor de arta”? ca sunt din ce in ce mai numerosi, s-ar putea sa inchida si el usile...)
aaa...fireste ca admit cu draga inima ca arta trebuie sa aiba valente universale si transcendentale. vezi, m-am ferit de cuvantul „metafizice”...:), sa nu lezez privirile postmoderniste.
oare asta voiai sa spui?
am picat într-un acord citind acest text, așa sec cum este el însă ignorînd cele două paranteze împodobite cu zorzon
pentru că așa-i, ceea ce ne lipsește nouă este chiar nodul de la ștreang
cred că un pic pieptănat pe un ton ceva mai de luat în serios, poemul ar fi solid
nici așa nu e rău cu excepția celor două paranteze 'fițoase'... sper să nu fiu greșit înțeles
de parcă ar fi o distanţă astronomică între anul care tocmai s-a dus şi cel în care tocmai am păşit cu amintirile, cu firele albe, cu gogoşile pufoase, cu genele grele de somn, cu venele electrizate, cu tâmplele bătând...
se pare că trecerea a fost dificilă şi noul drum nu pare prea vesel. nostalgie combinată cu tristeţe, o nouă formulă chimică, un nou adn...
se pare că revenirea pe traiectorie este dată de zgomotul tramvaielor cu care viaţa merge mai departe.
mi-a plăcut mult acest ritm de samba. vioi de melancolic!
„…tunetele sunt lovituri
indecise în țeastă lângă prima baltă te vei apleca vei lua apă în căuș
ca și cum ar trebui să spargi deja ceva pentru a ieși la lumină
ultima dată când va ploua nu vei ști unde te va nimeri însă ea te va
așeza încetișor pe ceva îți va pune mâna uscățivă pe frunte uite plouă
afară îți va zice de ce ieși în ploaie la ora asta”
Ştii, am mai spus-o, că nu mă interesează metafora-cuvânt, nici metafora-propoziţie/frază, ci doar metafora-text, ca întreg. Ori aici, despre o metaforă-text ca întreg este vorba. In care fiecare cuvânt/propoziţie/frază îşi găseşte locul cuvenit. Şi citatul anterior dă putere întregului.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Zici de "evoluție"... nu e o poezie nouă... e chiar veche. E drept aparține unei alte perioade a "scrierii pe sine", cum bine zici că zice dana că zice.
pentru textul : Secvență deAm verificat diacriticele pe IE 5 pina la 8 si se vad perfect. Am sa postez si un info text despre Hermeneia si browserele pe care le accepta dar in principiu mi se pare absurd sa mai folosesti astazi IE 6 sau (doamne fereste!) IE5. Mai ales cind upgradarea la IE 7 sau 8 este gratuita iar FF este si a fost intotdeauna gratuit si de mii de ori mai bun
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 de"Iar tu Virgile, ca deobicei, raspunzi foarte elaborat uitand sa atingi subiectul, m-am obisnuit deja cu atitudinea asta a ta prin care crezi ca toti suntem niste prosti." - Poate sa imi explice si mie cineva logica acestei fraze? Adica parca daca nu raspund elaborat (si doar asa laconic) n-as fi acuzat de aroganta si aere de superioritate?! Cind incerc sa fiu neutru, elaborat si precis Bobadilu se simte jignit cum ca l-as considera prost. Esti bizar Bobadile. Dar si mai amuzanta e fraza: "M-as bucura insa daca as citi mai multe texte valoroase pe aici si daca as constata mai putina emfaza. M-am saturat de aerele voastre de superioritate." Deci, care va sa zica dragii mei colegi de pe Hermeneia, avem o menire sacra (de la o vreme). Aceea de a-i produce bucurie lui Bobadil. Si nu orice fel de bucurie ci una profunda, născută din citirea de texte valoroase (în ochii lui). Că numai ochii lui știe ce e valoarea. Iar apoi mai puțină emfază dragilor. Nu să dispară de loc, ci doar așa, să rămînă numai de gust, un vîrf de cuțit acolo. Și bineînțeles nu uitați că Bobadilului i s-a aplecat de la prea multe aere. Nu vă mai dați aere. Bineînțeles de superioritate, ca să nu se înțeleagă altceva. Lăsați vă rog numai Bobadilu să își dea aere. De superioritate. Să i le respirăm cu candoare. Să ne mîngîie doar el blajin cu mîna pe creștet și să ne spună ca unor adolescenți (că pentru el noi toți sîntem niște adolescenți - ah ce frumos, ce suav suna!), să ne spună din snoavele și înțelepciunea lui bobadilică. Să îl ascultăm prieteni...
pentru textul : login deEste. :). Şi metaforele sunt mai dulci decât strugureii. Şi ceva mai alese, după o cercetare minuţioasă.
Cu respec,
pentru textul : Anul acesta are trei anotimpuri deun paznic de vie :)
modificat!
pentru textul : Depresivă demultumesc pentru intelegere, sancho! ce pot sa mai zic?... a! te mai astept.
pentru textul : Lângă fereastra veche deinteresant textul, pentru mine e un pic încărcat. de ex. primul rând l-am citit mai simplu /îţi scriu mai rar și nu îmi aduc aminte decât/.
pentru textul : firidele noastre de aer demă împiedic şi în gerunzii.
Virgile, scuză-mă frate dar nu puteam să cred că ai stat chiar TU să scrii Hermeneia 2.0... mă gândeam că ai plătit pe altcineva sau au făcut-o copiii pro-bono.
pentru textul : fotografia de lângă icoană deDar dacă lucrurile stau chiar așa, ai stat tu Virgil Titarenco si nu ai mai scris poeme ci în schimb ai scris Hermeneia 2.0 atunci eu zic că lasă-mă și pe mine să mă obișnuiesc cu acest gând malefic (că și Herinean a renunțat până la urmă la una dintre calități) și ne mai auzim.
Iar ție Adriana, consider că ești mult mai interesantă atunci când scrii poezie și mult mai comună, mai femeie de la cratiță când emiți asemenea judecăți. Oricum, n-oi mai fi eu amuzant, dar... uite, ai început să fii tu fato, postură care sincer, nu te prinde.
In ceea ce privește lithera, ce aveți fraților cu ea? Că n-am înțeles nimic.
Ce-are pula cu prefectura?
ai rabdare, sunt in teste la imagine, nu e gata. am nevoie de 10 minute
pentru textul : inutile deatmosfera bine transmisa, iluzia nemiscarii, incremenirea, fotografia victimei, omul sub vremi, boemul din revolver ca o catare a fildesului din tragaci, piedica lipsa Obs.: "aburii raniti", recomandabila in cazul rosului de haiku, aici mai mult nu
pentru textul : pendul. ciudata anatomie deuneori munții din care se nasc zidurile visează respirația femeilor tinerețea se impregnează în piatră lăsând-o grea devine târziu lespede pe somnul fluturilor uneori zidurile din care se naște murirea se închid peste vise gestante tu rămâi pradă de bună voie și nesilit de nimeni legat neputincios de lanțul abdicării umbrelor
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 4 deMereu citesc cu placere textele tale si imi place stilul, usor ironic, al sonetelor. Aici, cracii de nori / prelungirile futile de raze si luna grasa sunt delicioase.
pentru textul : Pierduți în trafic demai toate textele mele din ultimele luni au fost marcate ca inacceptabile si sincer nu inteleg de ce. e doar o razbunare? iata cel mai recent. voi, ca colegi de site, ce credeti? aveti si voi parerea voastra, a voastra si numai a voastra?
http://hermeneia.com/node/12707
pentru textul : Canibalism liric de"o mixtură între poezie, pictura pe sticlă și grafica digitală" ....no?:D
pentru textul : Hermeneia în presa de azi decitindu/te, am remarcat placerea de a plimba cititorul prin tot felul de imagini legate, aleatoriu, de pisica. nu inteleg cum poti invata pisica sa puna mâna la gura si nici ce cauta, in finalul textului, acea broasca. poate se vor a fi metafore, insa, in acest poem sunt aiure si fortate. sa inteleg ca este vorba despre "un celebru scriitor. un scriitor pe care toți îl citesc uimiți fără să se poată hotărî, dacă individul scrie bine sau nu."?
pentru textul : poem despre o posibilă viață râioasă deperfectă, cel puțin pentru mine. m-am identificat total. transmite atât de intens amarul cafelei de dimineață și liniștea pielii de după duș... se pare că azi am tolba plină cu penițe:)
foarte frumos poem, Adriana!
s-ar putea ca-ntr-o zi să-mi tatuez
pe umăr o singură literă.
când cineva mă va-ntreba ce-nseamnă
îi voi spune că e
D. de la „dragoste” sau
D. de la „dor” sau D. de la
„dar…”,
D. de la „drum fără-ntoarcere”,
D., ca jumătatea unui cerc de fier
rupt cu dinții într-o dimineață
sălcie
zi frumoasă la tine!
pentru textul : tatuaj în sârmă ghimpată decred ca este cea mai frumoasa poezie pe care am citit-o la tine in putinul timp pe care il am aici, are puls, vibratie, culoare, suflet.
un singur cuvant m-a incomodat un pic , acel "se intampla"
pentru textul : Ca într-un scrânciob după multă vreme şi inimă defoarte frumos! de cand astept un kireji ca acesta intreit. (cires,mugur,soare)
mi-a creat o senzatie de bine, de confort real, iar acestea sunt mai greu de obtinut in zilele noastre.
tehnica impecabila si premiul castigat se unesc in aprecierea mea pe care o am, justa si nestirbita.
o frantura din sufletul tau,care a ajuns repede la mine. pe autostrada aceea...:)
felicitari, Mariana! splendid!
pentru textul : Haiku...poleit dein mod deosebit tabloul IV... expresiv, robust, masculin, ...poate ar trebui sa explic intr/o mie de cuvinte pana insa imi place gustul pe care il lasa in nari aroma acestor versuri /hulpave nările pămîntului șirete nările pămîntului negre și mari nările pămîntului adulmecă femeile mele rîvnește la ele ca un greiere fărîma de grîu pis-pis le poftește bum-bum vine furia ascut junghierul tai pămîntul ca pe un porc dacă nu eu atunci cine apără femeile mele de broaștele veninoase de vrăji de moartea cea mare și de soarele negru/ forta de sugestie a metaforelor precum si cromatica dezlantuita... suvoiul in care se scurg cuvintele... planul uman, ritualul sacrificial, grija pentru femeie... intreabrea retorica din finalul fragmentului e realmente superb construita...
pentru textul : alte cinci poeme de dragoste deFelicitari!
pentru textul : Lansare de carte: Adriana Lisandru - "Despre ea, niciodată" devă mărturisesc autorul este surprins. nu că s-ar întîmpla pentru prima dată. dar nu i-a trecut prin gînd atunci cînd a scris textul că va întîmpina asemenea apreciere. probabil se dovedește încă o dată că inspirația este ceva ce nu poate fi prevăzut. cu mulțumiri pentru surpriză.
pentru textul : indie detuturor va multumesc.
pentru textul : Djamal Mahmoud-poet român dedoua cacofonii la trei versuri. asta e un record.
pentru textul : Confesiune platonică decam bobadilic finalul textului, iar confuzia clepsidra-oglinda ramane, chiar daca, intre noi, poetii, permutarea lor e facila.
pentru textul : nebunul se priveşte în oglindă desi-mi displace ideea asta de lume kitsch unde dumnezeu rade ca de o gluma proasta.
ca (virgula) capul tau ar fi mai bun decat al ei, din moment ce – repet citatul! – „arta seamana cu Dumnezeu”?
il folosisem in titlul comentariului precedent tocmai pentru a-ti atrage atentia asupra inadvertentei dintre aceasta idee si ultima propozitie din acest interviu.
Daca ea seamana cu Dumnezeu (mi-e greu sa admit, dar o fac de dragul dialogului si, daca vrei, de dragul maieuticii) inseamna ca ea este principiul manifestarii sale. Iar tu, artistul, esti „humusul” (nici „hommo” nu-i departe, etimologic vorbind) in care „se intipareste” cuvantul. sau culoarea, sau forma. ori cutia de rezonanta a sunetului.
A afirma ca „arta seamana cu Dumenzeu” dar ca Tu esti cel care „o face” (evident, dupa o infruptare din Palton si-o friptura bine rumenita), unde duce, oare?
(chiar, Lucifer o fi avand loc, in patria lui, pentru toata multimea „facatorilor de arta”? ca sunt din ce in ce mai numerosi, s-ar putea sa inchida si el usile...)
aaa...fireste ca admit cu draga inima ca arta trebuie sa aiba valente universale si transcendentale. vezi, m-am ferit de cuvantul „metafizice”...:), sa nu lezez privirile postmoderniste.
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deoare asta voiai sa spui?
Preţiozitate lirică accentuată, poetizare mimetică, pedantism lexical.
pentru textul : trecere. 6. deam picat într-un acord citind acest text, așa sec cum este el însă ignorînd cele două paranteze împodobite cu zorzon
pentru textul : mă uit la oamenii care scriu poezii depentru că așa-i, ceea ce ne lipsește nouă este chiar nodul de la ștreang
cred că un pic pieptănat pe un ton ceva mai de luat în serios, poemul ar fi solid
nici așa nu e rău cu excepția celor două paranteze 'fițoase'... sper să nu fiu greșit înțeles
de parcă ar fi o distanţă astronomică între anul care tocmai s-a dus şi cel în care tocmai am păşit cu amintirile, cu firele albe, cu gogoşile pufoase, cu genele grele de somn, cu venele electrizate, cu tâmplele bătând...
se pare că trecerea a fost dificilă şi noul drum nu pare prea vesel. nostalgie combinată cu tristeţe, o nouă formulă chimică, un nou adn...
se pare că revenirea pe traiectorie este dată de zgomotul tramvaielor cu care viaţa merge mai departe.
mi-a plăcut mult acest ritm de samba. vioi de melancolic!
La mulţi ani, Nicholas, şi un timp mai bun!
pentru textul : new year samba deTypo în text: "reveniu", "stari", "sa ceri".., "care" în exces.
pentru textul : Virtutea șobolanilor de„…tunetele sunt lovituri
indecise în țeastă lângă prima baltă te vei apleca vei lua apă în căuș
ca și cum ar trebui să spargi deja ceva pentru a ieși la lumină
ultima dată când va ploua nu vei ști unde te va nimeri însă ea te va
așeza încetișor pe ceva îți va pune mâna uscățivă pe frunte uite plouă
afară îți va zice de ce ieși în ploaie la ora asta”
Ştii, am mai spus-o, că nu mă interesează metafora-cuvânt, nici metafora-propoziţie/frază, ci doar metafora-text, ca întreg. Ori aici, despre o metaforă-text ca întreg este vorba. In care fiecare cuvânt/propoziţie/frază îşi găseşte locul cuvenit. Şi citatul anterior dă putere întregului.
pentru textul : risipă de nori dePagini