stiu, dar a fost intentionat

Sincer cred ca polemica din subsolul unui text nu poate fi altfel decat benefica (atat timp cat respecta regulile bunul simt) , aceasta fiind "la obiect" prin definitie daca se refera la un comentariu anterior facut pe text, deci nu are cum sa fie fundamental "off-topic". Am spus-o in repetate randuri, Regulamentul Hermeneia e invechit, prafuit cel putin la acest capitol (dar si la altele), e un Regulament pe care Titarenco l-a facut acum o mie de ani si pe care nu mai are nici chef si nici timp probabil sa-l revizuiasca pentru ca e site-ul lui si asa vrea testosteronul lui, normal. Nu as vrea sa mi se ia in nume de rau aceasta afirmatie, dar lucrurile in lumea asta evolueza on a daily basis iar the makers of the rules ar fi bine sa asimileze aceste schimbari, ca nu devina obsolete inainte sa le sune ceasul din urma. Parerea mea. Andu

Prea multă retorică. Prea multă sofisticare. Am sa repet pana am sa obosesc: poezia nu se face nici din idei si nici din cuvinte, ci din sentimente (N. Stanescu). Lucru pe care, la inceput, nici chiar Nichita nu-l făcea. Dar apoi „trăia” într-o stare „poetică” continuă. Și nu numai cȃnd scria. La el tehnica, excepțională (ca și la alți poeti mari) era, automat, subsumată, în mod fericit și aproape de potența maximă, „panoramei sentimentelor”. Textele pe care le citesc în ultimul timp – cu pretenții de a fi „poezii” (nu numai pe internet) – (cu foarte rare excepții) nu sunt decȃt, pur și simplu, căutări obsedante de ceva „nou” care să șocheze – ca formă sau/și fond (vorbesc aici și de cele scrise de mine și în același sens; dar cel putin, sunt suficient de lucid sa nu cred că produc „poezii”). Din „receptor” de „poezie” cred că, în curȃnd voi deveni „misogin” în raport cu dȃnsa; și nu din cauza ei, celei adevărate; ci pentru fardurile și zorzoanele care o mȃnjesc din toate părțile. Mai degrabă prefer textele lui Baudrillard. Care „trăiesc”, pȃnă la exasperare, „Condiția postmodernistă”. Care îmi repugnă dar nu pot să nu o „percep” cum „tȃșnește” tragic din umbra acelor texte. Așa cum o făcea, pe timpuri, un Poe sau Rimbaud dar, atunci, împotriva „conditiei moderniste”; în ciuda unui Mallarme sau Varlaine care, și ei, umblau la tot soiul de «subtilități» tehnice, inovatoare, mai puțin Baudelaire. Bat, probabil, prea mult cȃmpii. Dar și textul de față, care a provocat atȃtea discuții, mi-a prilejuit cele scrise mai sus. Nu se scrie nici aici „poezie”; se vorbește numai „despre” ea. Si discuțiile, în situația asta, pot continua la nesfȃrșit. Poeții – iar cu rare excepții – devenind „critici literari” (cand incearca sa scrie „poezie”), adică poeți ratați; și, cu atȃt mai mult, cȃnd o comentează (in fel si chip).

Francisc multumesc lui Dumnezeu pentru ca cineva a fost curios sa ridice poalele acestei poezii scrise in limbaj slobod tocmai pentru a ascunde spiritualul... ai intuit perfect: e vorba despre iubire si stadiile ei. Ar mai fi dar nu vreau sa ma explic... uite Gabriel... "acum nu se mai teme de sunete"... asta are legatura cu trambitele apocalipsei... Iisus este pestele pentru ca este Ihtus... Maria din Magdala nu rosteste numele Iisus ci e vorba de Emanuel, asa cum sta scris in cartile proorocilor... etc Initial era vorba despre "un câine îmi suge degetul mare" pentru a sustine ideea subliniata si de tine a vointei... cerberul este cainele gresit directionat, prins intre lumi, el nu mai este companionul/aparatorul ci instrumentul justitiei divine, el nu mai are suflet dar se afla intr-un exces al ratiunii (capetele) dar apoi am considerat ca este de ajuns sa spun "linge" pentru ca e de ajuns pentru o atingere ce nu are cum sa fie mangaiere. Finalul pe langa sarcasm e si un hint pentru cine are chef sa caute :)

e un text simplu, trasnparent prin insusi prezentarea si asezarea in pagina. mie imi place sentimentul firescului si naturalul. ai fi putu duce ideea inca putin in natural ca s aexprimi trecerea lipsei si asteptarii.

cu cîteva mici excepții un text bun. poate ar fi fost mai bine dacă făceai două din el. dar ideea merită remarcată.

trec prin amintirile tale vad cu ochii tai ma asez langa tine.. not on line.

poeziile tale sunt cuprinzatoare, pline de semnificatii, orice as incerca sa spun devine prin contrast banal, o intreaga istorie de imagini mestesugite, fond si o forma perfecte. vad in teama asta de fapt o recunoastere a unor merite bine pretuite, "complexul acesta de inferioritate" oricat de bine mascat, este magulitor pentru orice femeie. imi place mai ales maretia finalului, rostit cu naturalete!

Cristina, ai dreptate, suna cam ciudat. Îţi mulţumesc.

concentrat. sugestiv.

O idee... imagine amintire a conturului culori rupte nuanțele ploua torențial pașii pe tâmple un drum pe sub pleoapele devorate de lumina umbră ploua-n fotografii nimic de amintit beții captive in tigva lor aceeași plagă

Da. Si eu mi-am fumat degetele in "Scrum", se poate vedea pe Hermeneia. Gandim concomitent. Nu suntem prea departe de adevar nici unul din noi, in fond. Ce e lumea asta altceva decat un fum? (vazuta din punct de vedere individual, desigur). Sa ai pace, Dancus

vă mulţumesc pentru semnul lăsat,

george

Da, pentru: "viața nu e la promoție singurătatea / da bandajată c-o pungă de semințe". Cred că e mult mai reușită a doua jumătate a poemului tău, prin idee și vers.