din contra, când mă voi hotărî să revin, voi ține cont de părerea d-voastră. până atunci îl voi "schimba" pe d-zeu și voi medita asupra versurilor semnalate.
mulțumesc pentru implicare,
Daniela B
A plecat dintre noi eternul dizident al marelui oraș, un mare Actor al tinereții noastre, Florian Pittiș. "Sînt tînãr, Doamnã, vinul mã știe pe de rost și ochiul sclav îmi carã fecioarele prin sînge, cum aș putea întoarce copilul care-am fost cînd carnea-mi înflorește și doar uitarea plînge. Sînt tînãr, Doamnã, lucruri am așezat destul ca sã pricep cãderea din somn spre echilibru, dar bulgãri de luminã dac-aș mînca, sãtul nu m-aș încape în pielea mea de tigru. Sînt tînãr, Doamnã, tînãr cu spatele frumos și vreau drept hranã lapte din sfîrcuri de cometã, sã-mi creascã ceru-n suflet și stelele-n os și sã dezmint zapada pierdut în piruetã. Sînt tînãr, Doamnã, încã aripile mã țin chiar de ating pãmîntul pe-aproape cu genunchii, aceastã putrezire mã-mbatã ca un vin cãci simt curgînd printr-însa bunicile și unchii. Sînt tînãr, Doamnã, tînãr, de-aceea nu te cred, oricît mi-ai spune, timpul nu își ascute gheara deși arcașii ceții spre mine își reped sãgețile vestirii. Sînt tînăr. Bunã seara!" Așa rămâne în sufletul nostru Florian Pittiș
eu consider ca niciun concurs care impune limite cum ar fi cel de varsta, nu isi propune destul de serios sa promoveze valorea... ce sa insemne "40 de ani"?.
n-as zice, n-am fost nicodata in stomacul un taur dar banuiesc ca sucurile gastrice actionand pe trup trebuie sa dea cea mai buna experienta agonica traita vreodata. toata suferinta si ura care se lasa intrevazuta in celelalte unitati dau in clocot si lasa loc poemului sa se inceheie rotund.
"Un v uriaş m-apasă pe
ceafă ca şi cum m-ar apăsa un
v uriaş. Ah, cum ţipă aşteptările, speranţele si cum
în mine
s-a întors cu vârfule
acoperişul vostru,
lua-v-ar dracu’ de frumoşi". partea asta parca ar fi dintr-un alt film. ori mi-am pierdud touch-ul ori jumatate n-am inteles nimic, cealalta parte cu sperantele si visele, dupa parerea mea, da putin in patetic. In rest e ok, imi pare a fi un poem de idei, dar poate ma insel. e un poem ok, insa nu dintre cele mai bune ale tale.
felicitari adrian si raluca, e bine ca n-am sa fiu vreodata in vreun juriu, v-as recunoaste si premia tot timpul. si nu-s sunt biased, am dreptate. :o)
Într-un haiku încap şi amintirile, mai ales ele fiindcă se pare că sunt mai puternice decât visele. Mulţumesc frumos, Cristina, pentru catifelarea din cuvinte :)
Dorel, apreciez penita de aur mai mult ca pe o sustinere a proiectului decit ca pentru vreo anumita valoare literara a textului. Apoi vreau sa spun ca nu m-au suparat observatiile tale. Nutresc speranta ca nici pe tine nu te vor supara ale mele. In primul rind despre acest "nou venit". Ma tem ca nu mi-ai raspuns nici la rugaminte si nici la intrebare. Mi-ai spus sa te cred pe cuvint fiinda esti "profesor de română la un colegiu național liceal". Te cred. Te cred ca esti "profesor de română la un colegiu național liceal". Acuma sa vad daca ma crezi si tu pe mine ca printre citeva scoli pe care le-am absolvit se afla si "un colegiu național liceal" unde .... surprise, surprise!!! mi-am dat examenul de bacalaureat pina si la limba româna. Cred ca nu mai e nevoie sa mentionez ca am studiat limba româna cu citiva profesori pentru care pastrez o amintire speciala. Dar, trecind peste nostalgii, sa revenim la oile noastre. Cred ca nu e cazul sa ne batem in licee, colegii sau profesorate de limba româna. Eu te-am rugat „sa ma luminezi si sa imi explici”, eventual. Raspunsul tau nu a facut nici una si nici alta. Pe vremea cind faceam eu scoala profesorii nu ne spuneau cum e porunca de la academie ci ne explicau logic. Tot pe vremea aceea academia nu schimba „corectitudinea limbii române” o data la opt ani. Pentru ca tu nu mi-ai spus cum e corect. Tu mi-ai spus cum porunceste academia. Daca miine academia asta vestita scoate o „lege” cum ca nu se mai scrie „măcar” ci ”măkar” tot asa ai faci. Adica ai sa imi atragi atentia ca nu scriu... „korect”? Evident e hilar. E hilar si absolut arbitrar si inconsecvent. Am si eu DOOM-ul (apropos, interesanta si comica similitudine cu numele unui joc electronic cu monstri, mutanti si aberatii humanoide - oare sa fie o aluzie pe undeva?) Deci, am si eu DOOM-ul, Dorel. Ce nu ințeleg eu este de ce e nevoie de liniuta cind scrii nou-venit sau nou-născut dar nu ni se spune ca ar fi nevoie cînd scrii nou apărut sau nou format. Sau, de ce corect ar fi să se scrie răufăcător, dar rău-platnic, însă (ciudat) rău intenționat. Si exemplele pot fi nenumarate. Concluzia mea este, asa cum spuneam, ca o asfel de ”decizie” este o aberatie in primul rind pentru ca e o... decizie. Si apoi este arbitrara si inconsecventa. Chestia cu arbitrarul si inconsecventa am senzatia ca este de acum o boala cronica la Academia Română. Uite, să îți spun ce aș aprecia eu. Eu aș aprecia dacă Academia Română ar fi inteligentă și... inteligentă. ăăăăă, am zis inteligentă? Am... zis. Deci, dacă ar fi intelientă cum sînt deferitele edituri americane sau britanice ca Webster, Oxford, Wordsmith, Cambridge, etc, ar spune uite dom'le cum sta treaba: limba asta e o chestie vie și dinamică. La ora actuală se pot întîlni în scriere și forma nouvenit, și nou-venit, și nou venit. Toate sînt vii si active la data actualei editii. Adică incorectitudine are fi să scrii nouu veiit, sau nouă venită, sau noauă veniți, etc. Nu știu dacă înțelegi ce vreau să spun. E una să prezinți și să explici de ce este incorectă (sau corectă) o anumită scriere, și e altceva să spui „dom'le, din 1998 pina in 2006 (toamna) a fost corect fara liniuta, iar de atunci, de la noi porunca e, ca se scrie cu liniuta”. E de-a dreptul medieval de caraghios. E ca in povestile alea din copilarie in care cite un imparat mai hapsin hotara ca de miine toti copii din imparatie care se nasc in ziua de marti vor purta numele de „Ridiche”. Eu chiar compatimesc profesorii de lb. romana care sint redusi in conditiile astea la nivelul de agenti de politie lingvistica. Adica pina ieri daca scriai „nou venit” iti dadeam 10 iar de miine iti dau 4. E aberant. E ca intr-un flim de prost gust. Deci nu Dorel. Thanks but no, thanks. Sint cu mintea si cu inima deschisa ca sa accept dupa ce inteleg. In privinta acestor lucruri sint mai degraba un urmas al lui Abelard decit al lui Anselm. Sper sa intelegi la ce fac aluzie. Pe vremea cind faceam eu scoala si pina acum 11 ani se scria NOU VENIT. Nu am primit nici o explicatie logica si coerenta de ce acea formula nu numai ca nu mai este una din alternativele corecte astazi, dar este... gresita. Bunul meu simt intelectual refuza o astfel de lipsa de logica. La celelalte lucruri iti voi raspunde mai jos.
..."de la văscăuţi la bârlad", asta face parte din titlu deoarece Hermeneia 2.0 nu permite titluri de comentarii mai lungi decât probabil poate citi într-o singură zi cel care a programat. Cât despre text, când Călin ţi-a spus să mai scrii că mai vedem noi, pun pariu că nu s-a referit şi nici aşteptat la aşa ceva.
Păi poezii cu nemţi şi cocini de porci ne trebuie nouă acum măi tovarăşe nou-sosito că doamnă încă nu pot să-ţi spun? Păi n-avem noi destule pe cap acum, ia să băgăm o duios Ansastasia trecea şi să ne răcorim într-o latrină, că e mai bine şi mai neaoş decât într-o cocină de porci nazişti.
Sfat cât se poate de sincer: citeşte mai mult, uite ai aici pe site câţiva autori experimentaţi: Adriana Lisandru, Virgil Titarenco, Luminiţa Suse, Dorin Cozan ca să numesc doar pe cei pe care mi-i amintesc acum, repede, la o cafea.
Asta desigur dacă nu cumva te simţi în stare să citeşti cea mai mare dintre opere, Regulamentul Hermeneia.
Andu
nu e aşa. nu e clar. nu are cum să mintă pentru că nu există un adevăr concret. deci poate să mintă sau nu, poate să fie adevăr sau nu, dar nu clar doar dacă pornim de la o axiomă.
"Tăcerea poemului
Prin înţelesuri clare
Dispare şi ne minte" - de ce ne minte? pe dispare îl înţeleg. dar dacă dispare nu însemnează că este şi mincinos. şi "înţelesul" în acest text propus de dumneavoastră nu este clar, este subiectiv. trebuie să faceţi dovada siguranţei ca să vă cred.:)
Frumos tablou de inspirat ți-ai găsit, Adrian. Are un centru generator, din care se revarsă culoare transformată dincolo de ramă în cuvinte, iar dincolo de cuvinte un spațiu primitor: "înainte de Vicenza nu eram eu.." Experimentul este foarte bun, o altă transpunere artistică a vaselor comunicante. Felicitări! Însă "învinovați" sună forțat, chinuit cuvânt.
jasmine imi zice sa iti telefonez. jasmine are ochi verzi dupa cum se pare , doarme.. uneori asculta Bob Dylan si plange . Alteori sare coarda unor iubiri mult prea inalte. Din pielea ei rasar flori albe de toamna. E undeva o planta care se numeste Jasmin, apare doar in diminetile care incep cu alte litere...
Aranca multumesc de apreciere. Tablourile lui Brauner apar pe net intr-o multitudine de siteuri. Desigur se pot reproduce in scopuri necomerciale. Un site excelent pe care il recomand este acesta: http://www.artcyclopedia.com/artists/brauner_victor.html Cat despre atractia mea spre surealism, ea dateaza din 1975 cand mi-am procurat cartea lui Breton despre pictura metafizica. Pe vremea aceea incercam sa pictez si copiam pe cei mari. O copie a tabloului Double Lion se gaseste si acum in salonul nostru. Anexez o fotografie facuta acum cateva minute. Celor ce iubesc arta si surealismul in general recomand prestigiosul " Dictionnaire general du Surrealisme " -Presses Universitaires de France - 1982. Adrian
recunosc. textul de fata este un exercitiu. dar acceptabilul ala..... auci. :))
in traducerea mea - nu pot sa spun ca-i chiar o porcarie.
acu sa ma intelegeti - asa de la o persoana care nu s-a luat niciodata prea in serios - scriu si inca rad. adica de fapt e cazul sa va multumesc pentru sinceritate.
o femeie isi poarta umbrele printre mobile, te locuieste o vreme fara sa stii, impalpabila si atit de aproape...este doar o proiectie, o holograma a celorlalte umbre dorite, uscate deja intr-o vaza a amintirilor sau doar dorinta ei de a fi linga tine aproape departe? e o atmosfera stranie despre tine si femeia umbrelor tale. poate "vinde doar umbre la capatul strazii" sau poate se desira/prelinge la nesfirsit intre noapte si tine, cautindu-si penumbra. sau vinde doar umbre pe nimic sa-si rascumpere sufletul pierdut. stii sa o intrebi?
Nu am găsit legătura între versul "o femeie își ciopârțește rochia de mireasă" și celelalte din poem. În rest, sunt aceleași cuvinte, expresii care însumează un anume stil al tău și, probabil, fără de care poemele tale nu ar avea un specific aparte. Eu n-aș scrie așa. Dar pe tine nu te văd altfel. :)
Sfârșitul poveștii de iubire... E ca o piramidă din cărți de joc de porțelan. Chiar dacă după ce se dărâmă o reconstruim, nu va mai fi la fel. Cu atât mai puțin dacă este sfărâmată de prea multe ori...
Observ o antiteză a eului în două ipostaze: artist şi om. E interesantă ideea şi reuşită expunerea poetică. Lectura mă pune într-o stare de bucurie.
"stau în mormanul de semne înfipt,
ca o palidă cruce din piele şi oase(...). O metaforă ce marchează hotarul dintre cele două ipostaze. Sunt foarte convins de autenticitate.
Cred că are dreptate Alma, finalul e ratat, adică trebuie reaşezat :) Şi evită metaforele răsuflate, adică facile, la îndemâna oricui ( "mă pansez cu fiecare poem") Filmuleţul e simpatic şi cantabil! :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
din contra, când mă voi hotărî să revin, voi ține cont de părerea d-voastră. până atunci îl voi "schimba" pe d-zeu și voi medita asupra versurilor semnalate.
pentru textul : toamnă rece demulțumesc pentru implicare,
Daniela B
îmi plac multe imagini de aici. cred că ar merita un final puternic... e doar o părere!
pentru textul : uneori dumnezeu mă scoate din priză deA plecat dintre noi eternul dizident al marelui oraș, un mare Actor al tinereții noastre, Florian Pittiș. "Sînt tînãr, Doamnã, vinul mã știe pe de rost și ochiul sclav îmi carã fecioarele prin sînge, cum aș putea întoarce copilul care-am fost cînd carnea-mi înflorește și doar uitarea plînge. Sînt tînãr, Doamnã, lucruri am așezat destul ca sã pricep cãderea din somn spre echilibru, dar bulgãri de luminã dac-aș mînca, sãtul nu m-aș încape în pielea mea de tigru. Sînt tînãr, Doamnã, tînãr cu spatele frumos și vreau drept hranã lapte din sfîrcuri de cometã, sã-mi creascã ceru-n suflet și stelele-n os și sã dezmint zapada pierdut în piruetã. Sînt tînãr, Doamnã, încã aripile mã țin chiar de ating pãmîntul pe-aproape cu genunchii, aceastã putrezire mã-mbatã ca un vin cãci simt curgînd printr-însa bunicile și unchii. Sînt tînãr, Doamnã, tînãr, de-aceea nu te cred, oricît mi-ai spune, timpul nu își ascute gheara deși arcașii ceții spre mine își reped sãgețile vestirii. Sînt tînăr. Bunã seara!" Așa rămâne în sufletul nostru Florian Pittiș
pentru textul : v-a murit pittiș deeu consider ca niciun concurs care impune limite cum ar fi cel de varsta, nu isi propune destul de serios sa promoveze valorea... ce sa insemne "40 de ani"?.
pentru textul : Festivalul-Concurs Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor” Ediţia a XLVI-a, Târgovişte, 7 - 8 noiembrie 2014 den-as zice, n-am fost nicodata in stomacul un taur dar banuiesc ca sucurile gastrice actionand pe trup trebuie sa dea cea mai buna experienta agonica traita vreodata. toata suferinta si ura care se lasa intrevazuta in celelalte unitati dau in clocot si lasa loc poemului sa se inceheie rotund.
pentru textul : Fragmentar de"Un v uriaş m-apasă pe
ceafă ca şi cum m-ar apăsa un
v uriaş. Ah, cum ţipă aşteptările, speranţele si cum
în mine
s-a întors cu vârfule
acoperişul vostru,
lua-v-ar dracu’ de frumoşi". partea asta parca ar fi dintr-un alt film. ori mi-am pierdud touch-ul ori jumatate n-am inteles nimic, cealalta parte cu sperantele si visele, dupa parerea mea, da putin in patetic. In rest e ok, imi pare a fi un poem de idei, dar poate ma insel. e un poem ok, insa nu dintre cele mai bune ale tale.
Aş scoate/ remedia/ şterge "mă rănește din punct de vedere al orientării"...
pentru textul : Cu focul din inimă încălzesc gândurile dedin motive menționate în alte comentarii ale mele. ai ales să le ignori. textul nu poate apare așa pe site.
pentru textul : Umbre căzute din lună defelicitari adrian si raluca, e bine ca n-am sa fiu vreodata in vreun juriu, v-as recunoaste si premia tot timpul. si nu-s sunt biased, am dreptate. :o)
pentru textul : Rezultatele concursului Naţional de Poezie Tradem 2011 dece ai trimis aici e un exemplu tipic de steampunk. recomand: http://www.youtube.com/watch?v=r74c3qxVsaE&feature=player_embedded
pentru textul : clasa muncitoare merge în paradis depărerea mea este că singurul cuvînt nelalocul lui acolo este "discret"
pentru textul : sculptată în gheață deÎntr-un haiku încap şi amintirile, mai ales ele fiindcă se pare că sunt mai puternice decât visele. Mulţumesc frumos, Cristina, pentru catifelarea din cuvinte :)
pentru textul : Haiku deDorel, apreciez penita de aur mai mult ca pe o sustinere a proiectului decit ca pentru vreo anumita valoare literara a textului. Apoi vreau sa spun ca nu m-au suparat observatiile tale. Nutresc speranta ca nici pe tine nu te vor supara ale mele. In primul rind despre acest "nou venit". Ma tem ca nu mi-ai raspuns nici la rugaminte si nici la intrebare. Mi-ai spus sa te cred pe cuvint fiinda esti "profesor de română la un colegiu național liceal". Te cred. Te cred ca esti "profesor de română la un colegiu național liceal". Acuma sa vad daca ma crezi si tu pe mine ca printre citeva scoli pe care le-am absolvit se afla si "un colegiu național liceal" unde .... surprise, surprise!!! mi-am dat examenul de bacalaureat pina si la limba româna. Cred ca nu mai e nevoie sa mentionez ca am studiat limba româna cu citiva profesori pentru care pastrez o amintire speciala. Dar, trecind peste nostalgii, sa revenim la oile noastre. Cred ca nu e cazul sa ne batem in licee, colegii sau profesorate de limba româna. Eu te-am rugat „sa ma luminezi si sa imi explici”, eventual. Raspunsul tau nu a facut nici una si nici alta. Pe vremea cind faceam eu scoala profesorii nu ne spuneau cum e porunca de la academie ci ne explicau logic. Tot pe vremea aceea academia nu schimba „corectitudinea limbii române” o data la opt ani. Pentru ca tu nu mi-ai spus cum e corect. Tu mi-ai spus cum porunceste academia. Daca miine academia asta vestita scoate o „lege” cum ca nu se mai scrie „măcar” ci ”măkar” tot asa ai faci. Adica ai sa imi atragi atentia ca nu scriu... „korect”? Evident e hilar. E hilar si absolut arbitrar si inconsecvent. Am si eu DOOM-ul (apropos, interesanta si comica similitudine cu numele unui joc electronic cu monstri, mutanti si aberatii humanoide - oare sa fie o aluzie pe undeva?) Deci, am si eu DOOM-ul, Dorel. Ce nu ințeleg eu este de ce e nevoie de liniuta cind scrii nou-venit sau nou-născut dar nu ni se spune ca ar fi nevoie cînd scrii nou apărut sau nou format. Sau, de ce corect ar fi să se scrie răufăcător, dar rău-platnic, însă (ciudat) rău intenționat. Si exemplele pot fi nenumarate. Concluzia mea este, asa cum spuneam, ca o asfel de ”decizie” este o aberatie in primul rind pentru ca e o... decizie. Si apoi este arbitrara si inconsecventa. Chestia cu arbitrarul si inconsecventa am senzatia ca este de acum o boala cronica la Academia Română. Uite, să îți spun ce aș aprecia eu. Eu aș aprecia dacă Academia Română ar fi inteligentă și... inteligentă. ăăăăă, am zis inteligentă? Am... zis. Deci, dacă ar fi intelientă cum sînt deferitele edituri americane sau britanice ca Webster, Oxford, Wordsmith, Cambridge, etc, ar spune uite dom'le cum sta treaba: limba asta e o chestie vie și dinamică. La ora actuală se pot întîlni în scriere și forma nouvenit, și nou-venit, și nou venit. Toate sînt vii si active la data actualei editii. Adică incorectitudine are fi să scrii nouu veiit, sau nouă venită, sau noauă veniți, etc. Nu știu dacă înțelegi ce vreau să spun. E una să prezinți și să explici de ce este incorectă (sau corectă) o anumită scriere, și e altceva să spui „dom'le, din 1998 pina in 2006 (toamna) a fost corect fara liniuta, iar de atunci, de la noi porunca e, ca se scrie cu liniuta”. E de-a dreptul medieval de caraghios. E ca in povestile alea din copilarie in care cite un imparat mai hapsin hotara ca de miine toti copii din imparatie care se nasc in ziua de marti vor purta numele de „Ridiche”. Eu chiar compatimesc profesorii de lb. romana care sint redusi in conditiile astea la nivelul de agenti de politie lingvistica. Adica pina ieri daca scriai „nou venit” iti dadeam 10 iar de miine iti dau 4. E aberant. E ca intr-un flim de prost gust. Deci nu Dorel. Thanks but no, thanks. Sint cu mintea si cu inima deschisa ca sa accept dupa ce inteleg. In privinta acestor lucruri sint mai degraba un urmas al lui Abelard decit al lui Anselm. Sper sa intelegi la ce fac aluzie. Pe vremea cind faceam eu scoala si pina acum 11 ani se scria NOU VENIT. Nu am primit nici o explicatie logica si coerenta de ce acea formula nu numai ca nu mai este una din alternativele corecte astazi, dar este... gresita. Bunul meu simt intelectual refuza o astfel de lipsa de logica. La celelalte lucruri iti voi raspunde mai jos.
pentru textul : hermeneia 2.0 de..."de la văscăuţi la bârlad", asta face parte din titlu deoarece Hermeneia 2.0 nu permite titluri de comentarii mai lungi decât probabil poate citi într-o singură zi cel care a programat. Cât despre text, când Călin ţi-a spus să mai scrii că mai vedem noi, pun pariu că nu s-a referit şi nici aşteptat la aşa ceva.
pentru textul : Devorah dePăi poezii cu nemţi şi cocini de porci ne trebuie nouă acum măi tovarăşe nou-sosito că doamnă încă nu pot să-ţi spun? Păi n-avem noi destule pe cap acum, ia să băgăm o duios Ansastasia trecea şi să ne răcorim într-o latrină, că e mai bine şi mai neaoş decât într-o cocină de porci nazişti.
Sfat cât se poate de sincer: citeşte mai mult, uite ai aici pe site câţiva autori experimentaţi: Adriana Lisandru, Virgil Titarenco, Luminiţa Suse, Dorin Cozan ca să numesc doar pe cei pe care mi-i amintesc acum, repede, la o cafea.
Asta desigur dacă nu cumva te simţi în stare să citeşti cea mai mare dintre opere, Regulamentul Hermeneia.
Andu
nu e aşa. nu e clar. nu are cum să mintă pentru că nu există un adevăr concret. deci poate să mintă sau nu, poate să fie adevăr sau nu, dar nu clar doar dacă pornim de la o axiomă.
pentru textul : Aforeme (I) de"Tăcerea poemului
Prin înţelesuri clare
Dispare şi ne minte" - de ce ne minte? pe dispare îl înţeleg. dar dacă dispare nu însemnează că este şi mincinos. şi "înţelesul" în acest text propus de dumneavoastră nu este clar, este subiectiv. trebuie să faceţi dovada siguranţei ca să vă cred.:)
Frumos tablou de inspirat ți-ai găsit, Adrian. Are un centru generator, din care se revarsă culoare transformată dincolo de ramă în cuvinte, iar dincolo de cuvinte un spațiu primitor: "înainte de Vicenza nu eram eu.." Experimentul este foarte bun, o altă transpunere artistică a vaselor comunicante. Felicitări! Însă "învinovați" sună forțat, chinuit cuvânt.
pentru textul : O trecere prin Vicenza desimpatică dar cam simpluță. aduce mai mult a banc. probabil că se putea construi mai mult.
pentru textul : Porţia de filozofie desunt mult mai frumos aşezate aşa. nu ştiu dacă aş fi reuşit.
pentru textul : ambiguo | le mani dejasmine imi zice sa iti telefonez. jasmine are ochi verzi dupa cum se pare , doarme.. uneori asculta Bob Dylan si plange . Alteori sare coarda unor iubiri mult prea inalte. Din pielea ei rasar flori albe de toamna. E undeva o planta care se numeste Jasmin, apare doar in diminetile care incep cu alte litere...
pentru textul : jasmine deși eu care credeam că este cel mai vloros...
pentru textul : you are dedinule, cu cît ești mai scorțos cu atît ești mai ridicol. ai reușit să mă amuzi.
ai putea scoate un volum cu poezii de acest gen... numai pentru cunoscători rafinați (ca mine) :)
pentru textul : Cătunul de pe malul apei deAranca multumesc de apreciere. Tablourile lui Brauner apar pe net intr-o multitudine de siteuri. Desigur se pot reproduce in scopuri necomerciale. Un site excelent pe care il recomand este acesta: http://www.artcyclopedia.com/artists/brauner_victor.html Cat despre atractia mea spre surealism, ea dateaza din 1975 cand mi-am procurat cartea lui Breton despre pictura metafizica. Pe vremea aceea incercam sa pictez si copiam pe cei mari. O copie a tabloului Double Lion se gaseste si acum in salonul nostru. Anexez o fotografie facuta acum cateva minute. Celor ce iubesc arta si surealismul in general recomand prestigiosul " Dictionnaire general du Surrealisme " -Presses Universitaires de France - 1982. Adrian
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? deiata un text scris poate dintr-o rasuflare, dar (text) care m-a facut sa zimbesc
pentru textul : mă păstrez sensibilă pentru viața de după deatentie la editarea textului! am observat cel putin doua greseli.
pentru textul : imagini în oglinda retrovizoare derecunosc. textul de fata este un exercitiu. dar acceptabilul ala..... auci. :))
in traducerea mea - nu pot sa spun ca-i chiar o porcarie.
acu sa ma intelegeti - asa de la o persoana care nu s-a luat niciodata prea in serios - scriu si inca rad. adica de fapt e cazul sa va multumesc pentru sinceritate.
pentru textul : mâna mea întinsă spre tine, un țipăt deo femeie isi poarta umbrele printre mobile, te locuieste o vreme fara sa stii, impalpabila si atit de aproape...este doar o proiectie, o holograma a celorlalte umbre dorite, uscate deja intr-o vaza a amintirilor sau doar dorinta ei de a fi linga tine aproape departe? e o atmosfera stranie despre tine si femeia umbrelor tale. poate "vinde doar umbre la capatul strazii" sau poate se desira/prelinge la nesfirsit intre noapte si tine, cautindu-si penumbra. sau vinde doar umbre pe nimic sa-si rascumpere sufletul pierdut. stii sa o intrebi?
pentru textul : femeia cu umbre deNu am găsit legătura între versul "o femeie își ciopârțește rochia de mireasă" și celelalte din poem. În rest, sunt aceleași cuvinte, expresii care însumează un anume stil al tău și, probabil, fără de care poemele tale nu ar avea un specific aparte. Eu n-aș scrie așa. Dar pe tine nu te văd altfel. :)
pentru textul : Dezertorul deiar mie mi-a placut mult cu totul :)
iti trebuie ceva curaj sa vorbesti asa cu domnezeu, ca si cand ai scrie o scrisoare unui prieten bun
pentru textul : se pare că sunt psalm deSfârșitul poveștii de iubire... E ca o piramidă din cărți de joc de porțelan. Chiar dacă după ce se dărâmă o reconstruim, nu va mai fi la fel. Cu atât mai puțin dacă este sfărâmată de prea multe ori...
pentru textul : Teenage angst deObserv o antiteză a eului în două ipostaze: artist şi om. E interesantă ideea şi reuşită expunerea poetică. Lectura mă pune într-o stare de bucurie.
pentru textul : Răstignit pe un scaun, la masa de scris, de"stau în mormanul de semne înfipt,
ca o palidă cruce din piele şi oase(...). O metaforă ce marchează hotarul dintre cele două ipostaze. Sunt foarte convins de autenticitate.
Cred că are dreptate Alma, finalul e ratat, adică trebuie reaşezat :) Şi evită metaforele răsuflate, adică facile, la îndemâna oricui ( "mă pansez cu fiecare poem") Filmuleţul e simpatic şi cantabil! :)
pentru textul : pentru prima dată dePagini