Ioana, surprins sînt că mai citești texte scrise de un „ruginit” așa ca mine. Surprins dar și recunoscător. Nu știu însă dacă ar fi bine un „mai” acolo. În general încerc să evit acest „mai-uri” și să le folosesc doar atunci cînd sînt realmente necesare. De exemplu, aici, dacă l-aș folosi ar sugera că a fost aprins (sau stins) cîndva. Dar poate că nu a fost. Poate că starea asta de incertitudine a existat de fapt întotdeauna. Cert este că un „mai” ar introduce în discuție trecutul în mod referențial. Iar eu am evitat să fac asta în text. În orice caz, mulțumesc.
Domnule profesor Cristea, poate nu vă va veni să credeți dar chiar zilele trecute mă gîndeam la ce v-am promis și la faptul că, deși v-am pus în mod nefericit răbdarea la încercare, eu totuși intenționez să mă țin de promisiune. Deși așa cum vedeți (poate) scriu foarte puțin în ultima vreme. Apreciez însă faptul că ați observat acest text și mă onorează cuvintele dumneavoastră. Blaga însă rămîne atît de sus...
Domnule profesor Manolescu, m-ați „citit”. „Ingineria” este defectul meu. Dușmanul poeziei cîtă mai există ea în mine. Este nevoie de abandon, așa cum spuneți. Și de foarte multă despărțire de materie...
ovYus, e obvious ca intre scrierea mea si a ta e o mare prapastie. iti spun, daca nu stii, ca e o mai mare satisfactie si rasplata sa scrii despre Logos, relatandu-te corect la iubirea si judecata Lui, decat sa scrii bla, bla, bla de dragul de a fii si tu considerat poet. in ce priveste diatribul tau la "meleagurile transatlantice" fii pe pace, toate meleagurile sunt o apa si-un pamant, nici meleagul tau mioritic nu e mai pestrit, nu va mai bateti in piept cu pumnul patriotismului cand inca mai asteptati covrigul din coada acestor meleaguri transatlantice. in rest ce sa-ti spun ? exista totusi o casa iluzorie a lui Plato. mergi pe Google si informeaza-te. dar, hai sa bem un ceai chinezesc daca tot ai trecut pe la mine, se zice ca e cea mai buna apa.
Marina, Alina, mulțumesc din suflet pentru aprecieri (și Alinei și pentru peniță). A fost un text scris "dintr-o suflare" și mă întreb când (și dacă) voi mai avea șansa să scriu ceva asemănător pe viitor, mai ales că orice peniță de apreciere înseamnă și exigențe și cerințe mai mari pentru ce voi scrie în continuare... Satul în care am crescut mi-a rămas mereu în imimă (satul Benia, comuna Moldova-Sulița, jud. Suceava). De fiecare dată când încerc să scriu ceva inspirat de acolo, din rădăcinile mele, iese mai bine ca alte texte. Nu știu dacă merit toată această apreciere, totuși nu pot să nu fiu fericit pentru ea... Când ajung în țară (nu se știe însă când va fi asta...) abia aștept să trec și prin Iași. Acolo am făcut facultatea și masterul. Pentru mine e aproape la fel de apropiat ca satul meu natal. Din toate orașele din România (sunt, sigur multe orașe frumoase, unele poate mai frumoase ca el), Iașiul rămâne "orașul meu"...
cailean, e "elitist", si, interesant, textul acesta a mai fost postat si citit in zecidemiidealteparti si nimeni n-a observat greseala pana acum, nici macar eu. Hermeneia are oameni cu dulai in ochi. :-) Ma bucur ca ti-a placut, acum urmeaza un text fara dialog. Cat despre final.. se rupe de realismul de dinainte, insa in ideea lui, aduce multa tandrete. Spune-mi ce nu-ti convine, sa vedem ce putem face. francisc, ma incanti, sper sa te mai incant si eu.
unul îmi pune stetoscopul în talpa piciorului drept
apoi stâng - aş fi formulat fără "stând/drept. Ceva de genul, la un piciaor, apoi la celălalt.
"vagoanele sunt ultima șansă a șinelor
spunea 'trânu
plec la un banchet
unde voi uita toate tunelurile de hârtie
și nu s-a mai întors" - partea asta e memorabilă. Păcat câ prima unitate nu se ridică la înălţimea ei.
1. Mulţumesc pentru corectură. Evident, „Maiakovski”. De când mă ştiu pocesc numele şi chiar cuvintele, le ţin greu minte, fac greşeli (unele impardonabile) de exprimare. Prof. meu de mate din facultate (rimă involuntară), când se încurca la vreo demonstraţie, zicea dezinvolt „Şi Poincare greşea la calcule elementare” şi trecea mai departe. Dar cum nu sunt Poincare şi nici măcar Anton Holban sau Breban (care scriu uneori, de regulă) cum scriu, nu prea am scuze. Dar, asta e!.
2. N-am publicat tot Manifestul Partidului Comunist deoarece, dacă am trezit oarece interes în legătură cu el în fragmentul postat, oricine se poate duce la adresa indicată şi să-l „guste” în întregime.
3. Maiakovski, zic gurile rele, chiar a fost sinucis. Dar mai sunt cazuri (de nuanţe diferite). De exemplu, Labiş care s-a „auto-accidentat”, dar, se pare, a fost „auto-accidentat”. Labiş pe care l-am cunoscut – pentru puţin timp - că venea pe la cenaclul UTM împreună cu Florin Mugur, Grigore Hagiu, Ilie Constantin, Nicolaie Breban şi alţii când eu aveam vreo 16 ani. Şi care, într-adevăr, mai bea (ca noi toţi) dar nici aşa încât să fie „aruncat” în virtutea inerţiei atunci când a cotit brusc tramvaiul ăla cu platformă deschisă pe vremea aceea – ce timpuri, dom’le! - din care se intra într-un compartiment închis.
despre poezie, aşa cum ţi-am spus, depinde cine îşi dă cu părerea. există oameni a căror părere despre măsura în care scriu sau nu eu poezie, nu numai că o respect dar mă şi interesează. pentru că îi consider competenţi. deocamdată, te rog crede-mă, nu ai cum să faci parte din acea categorie. iar motivele nu ţi le înşir pentru că ceva îmi spune că nici nu vrei şi nici nu poţi pricepe. deci, prin implicaţie, aş fi îngrijorat dacă tu ai considera că mă pricep la poezie.
Poate și pentru că Marina nu a vrut să ne spună și în română (nici eu nu prea știu rusă) care dintre înțelesurile cuvântului "aspidă" a fost folosit, eu am ales pe acela de năpârcă ( și nu pe acela de pavăză) și atunci aș spune că se leagă mai multe, și titlul, și o trimitere poate la "Peste aspidă si vasilisc vei pasi si vei calca peste leu si peste balaur. " Ca spre Mine a nadajduit si-l voi izbavi pe el, zice Domnul; il voi acoperi pe el, ca a cunoscut numele Meu. Striga-va catre Mine si-l voi auzi pe el; cu dansul sunt in necaz si-l voi scoate pe el si-l voi slavi. Cu lungime de zile il voi umple pe el, si-i voi arata lui mantuirea Mea". Mările "agreste" mi-au dat mie mai mult de furcă, cu toate că acelea sunt "din altă poveste". A, și cu sensul acesta ar merge și fotografia. Poate eu aș mai fi stilizat-o. Zic eu. Dar nu-i ghicitoare, să-mi dau cu părerea... eu așa am citit poezia aceasta.
am să fac ceva puțin mai neobișnuit și am să îmi exprim satisfacția față de comentariul lui Călin Sămărghițan. Știu că nu mulți au timpul sau abilitatea să facă ce a făcut el aici dar mă bucur să văd că el a făcut-o. Cred că autorii și site-ul ar avea de cîștigat din mai multe comentarii-analiză de acest fel. Așa da!
și cu asta am spus tot. Dar nu știu ce părere are dl Titarenco referitor la afirmația „F. Villon scria, în secolul al 13-lea, mai bine decât tot site-ul hermeneia la un loc.” Vă lămuriți domniile voastre, presupun că va fi nevoie de o revoluție (destul de sângeroasă) pe acest site sau de butonul Selfdestruct! Mult succes!
sugestii: 1. poate ar trebui un titlu mai incitant, care sa deschida mai multe piste de intelegere 2. poate in loc de "pe Marte sau pe Lună" ar merge "din Lună" 3. poate fără "incerte" sau ...schimba termenul ps: poate gresesc
un poem ironic, cu un final suprinzator. Dupa atata distractie, frivolitate si atatea secretare chiar ca nu ma asteptam la ideea maternitatii :)
o singura sugestie am, daca imi permiteti: „în ţinute firave să lase vederii din cele ascunse” ar fi bine sa evitati explicatia: ori tinute firave, ori tinute care sa lase vederii cele ascunse.
Nu ştiu cum, dar te faci de râs în continuare prin atitudinea ta, după ce ai demonstrat că nu ai cunoştinţe gramaticale de bază.
Comentariul este penibil şi recunoşti că este negativ datorită răspunsurilor mele. Deşi în primă instanţă ai pomenit de "armonia poemului”.
Este aberant.
Silviu nici eu n-am zis ca-ti pare tie bine. Ideea era (e drept ca m-am exprimat total stupid) ca incercam sa citez versul
"când spui tu că îți pare bine" (de ce iti pare bine ?) .
A doua replica era lasata in eventualitatea in care Virgil sau vreun editor/moderator ar citi comentariul asta.
aș ceda totul doar pentru o zi cu El și cred că asta ni se și cere, dar nu pentru o zi ci pentru o veșnicie. m-a bucurat enorm semnul tău mădă. pentru că la acest tip de poeme mă prind total feed-back-urile. iar cuvintele tale m-au sensibilizat, am simțit că ți-a plăcut. iar "jertfa aceasta de mulțumire" că am o șansă de a fi în prezența Lui cândva mă face să merg mai departe chiar când zilele sunt negre.
îți mulțumesc mult pentru popas, semnul de lectură și cel de apreciere, cât și pentru bunul simț cu care te-ai apropiat de un poem intim dpdvd sufletesc.
am sa incerc sa decodific eu psalmul profetului. "doamne am văzut cum se strîng nebunii ca norii destrămați degeaba să îți cînte" e o afirmatie, o observatie, sau un repros la adresa celor care se mai incumeta sa cante halelul inchinarii. poate sa fie o jalnica lovitura sub centura vis a vis de ultima postare a subsemnatului. profetul nu-si mai raceste gura cu comentarii directe, mai usor e sa dai cu sageata ironiei in cel care inca mai scrie "versificatie" crestina. poate fi si un punch in directia celor multi de la Washington adunati la zarva inaugurarii, si cu siguranta are in vizor si pe cei bisericosi seriosi care marsaluiesc inainte fara a fi deranjati de "latratul cainelui". "și m-am întrebat acesta e sfîrșitul sau trebuie să mai aștept o vreme două vremi și încă o jumătate de vreme în această secetă lentă" aici profetul imprumuta limbajul unui profet autentic - Daniel - care spunea in cartea sa din Vechiul Testament, si de la un alt profet evanghelic - evanghelistul si apostolul Ioan, care spunea in cartea sa Apocalipsa lui Ioan, ca in vremea apostaziei ( din care autorul psalmului de mai sus face el insusi parte, pentru ca din faptele/scrierile lor ii veti cunoaste) apostazie, necaz si stramtorare cum n-au mai fost in istorie si nici nu vor mai fi, ca de la inaugurarea erei anticristice - care n-a sosit inca - va mai fi "o vreme, doua vremi si jumatatea unei vremi cand puterea poporului sfant va fi zdrobita de tot (Israelul in ultimii trei ani si jumatate, dupa care va veni sfarsitul - revenirea lui Cristos). "departe au rămas o mulțime de jumătăți de măsură nefolosite dar tu nu ai spus nimic am închis ochii prăpastia din coșul pieptului la fel de fierbinte încît m-am atîrnat de cer ca de un fel de cuier pentru mai apoi" aici avem nevoie de o sonda pentru a putea sonda prapastia din cosul pieptului psalmistului la fel de fierbinte ca si o nebuloasa, la fel de fierbinte ca si arsita zilei de apoi. ca poezie e OK, ca si psalm ii lipseste reverenta.
Iată o imagine foarte reușită din poemul tău: noaptea îți va părea un prunc de nisip și vei adormi cu mâinile pline de fulgi și de lapte. Titlul, "cu multe laturi", "sveltă și verde", "stele de mare" cred că ar putea fi revăzute.
well, o poezie cu multa experienta de viata. subiectul a fost tratat de multe ori, dar aici e o enrgie masculina si o simplitate a versului remarcabile
Din punctul meu de vedere este slefuita. Este o poezie mai veche cu niste modificari. Cat despre "neincheiata" si "necitita" nu are nici o legatura cu primul vers. Hiaturile nu sunt multe. Oricum, ma bucur ca ti-am atras atentia. Multumesc ca ai trecu pe aici. Astept si alte sfaturi. .. Vreau sa cred ca manifest suficienta "deschidere".
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ioana, surprins sînt că mai citești texte scrise de un „ruginit” așa ca mine. Surprins dar și recunoscător. Nu știu însă dacă ar fi bine un „mai” acolo. În general încerc să evit acest „mai-uri” și să le folosesc doar atunci cînd sînt realmente necesare. De exemplu, aici, dacă l-aș folosi ar sugera că a fost aprins (sau stins) cîndva. Dar poate că nu a fost. Poate că starea asta de incertitudine a existat de fapt întotdeauna. Cert este că un „mai” ar introduce în discuție trecutul în mod referențial. Iar eu am evitat să fac asta în text. În orice caz, mulțumesc.
Domnule profesor Cristea, poate nu vă va veni să credeți dar chiar zilele trecute mă gîndeam la ce v-am promis și la faptul că, deși v-am pus în mod nefericit răbdarea la încercare, eu totuși intenționez să mă țin de promisiune. Deși așa cum vedeți (poate) scriu foarte puțin în ultima vreme. Apreciez însă faptul că ați observat acest text și mă onorează cuvintele dumneavoastră. Blaga însă rămîne atît de sus...
Domnule profesor Manolescu, m-ați „citit”. „Ingineria” este defectul meu. Dușmanul poeziei cîtă mai există ea în mine. Este nevoie de abandon, așa cum spuneți. Și de foarte multă despărțire de materie...
pentru textul : amputarea literei d deovYus, e obvious ca intre scrierea mea si a ta e o mare prapastie. iti spun, daca nu stii, ca e o mai mare satisfactie si rasplata sa scrii despre Logos, relatandu-te corect la iubirea si judecata Lui, decat sa scrii bla, bla, bla de dragul de a fii si tu considerat poet. in ce priveste diatribul tau la "meleagurile transatlantice" fii pe pace, toate meleagurile sunt o apa si-un pamant, nici meleagul tau mioritic nu e mai pestrit, nu va mai bateti in piept cu pumnul patriotismului cand inca mai asteptati covrigul din coada acestor meleaguri transatlantice. in rest ce sa-ti spun ? exista totusi o casa iluzorie a lui Plato. mergi pe Google si informeaza-te. dar, hai sa bem un ceai chinezesc daca tot ai trecut pe la mine, se zice ca e cea mai buna apa.
pentru textul : Curgând din ieri, prin astăzi, către mâine denumesc acest text "femeie de piatra, cu papillon"
pentru textul : papillon deuite mie acesta mi s-a parut mai degraba loial filozofiei din spatele ideii de haiku
pentru textul : Haiku de*aminte.
Dar e interesant și așa cum a ieșit.
pentru textul : Serile Artgotice - fotocronica deMarina, Alina, mulțumesc din suflet pentru aprecieri (și Alinei și pentru peniță). A fost un text scris "dintr-o suflare" și mă întreb când (și dacă) voi mai avea șansa să scriu ceva asemănător pe viitor, mai ales că orice peniță de apreciere înseamnă și exigențe și cerințe mai mari pentru ce voi scrie în continuare... Satul în care am crescut mi-a rămas mereu în imimă (satul Benia, comuna Moldova-Sulița, jud. Suceava). De fiecare dată când încerc să scriu ceva inspirat de acolo, din rădăcinile mele, iese mai bine ca alte texte. Nu știu dacă merit toată această apreciere, totuși nu pot să nu fiu fericit pentru ea... Când ajung în țară (nu se știe însă când va fi asta...) abia aștept să trec și prin Iași. Acolo am făcut facultatea și masterul. Pentru mine e aproape la fel de apropiat ca satul meu natal. Din toate orașele din România (sunt, sigur multe orașe frumoase, unele poate mai frumoase ca el), Iașiul rămâne "orașul meu"...
pentru textul : Așa ceva “nu se există” (Încălzirea globală, păcăleala mileniului III) decailean, e "elitist", si, interesant, textul acesta a mai fost postat si citit in zecidemiidealteparti si nimeni n-a observat greseala pana acum, nici macar eu. Hermeneia are oameni cu dulai in ochi. :-) Ma bucur ca ti-a placut, acum urmeaza un text fara dialog. Cat despre final.. se rupe de realismul de dinainte, insa in ideea lui, aduce multa tandrete. Spune-mi ce nu-ti convine, sa vedem ce putem face. francisc, ma incanti, sper sa te mai incant si eu.
pentru textul : Odată un indian iubea o americancă deși acest poem m-a prins, probabil pentru apocalipsă și martiraj.
la "dar se va lumina de ziuă în mijlocul unei nopţii" cred ca "unei" trebuie eliminat, sau un "i" de la nopții. recitește fraza.
pentru textul : legendă cu oameni de rând dema bucur sa vad ca, in sfarsit, se-ntampla. :) sper sa pot veni si eu.
pentru textul : George Precup şi Călin Sămărghiţan vin pentru o seară de poezie la Braşov deunul îmi pune stetoscopul în talpa piciorului drept
apoi stâng - aş fi formulat fără "stând/drept. Ceva de genul, la un piciaor, apoi la celălalt.
"vagoanele sunt ultima șansă a șinelor
spunea 'trânu
plec la un banchet
unde voi uita toate tunelurile de hârtie
și nu s-a mai întors" - partea asta e memorabilă. Păcat câ prima unitate nu se ridică la înălţimea ei.
Cu sinceritate, al d-voastră etc :).
pentru textul : treceam dintr-un tren ca dintr-o poezie într-alta de:)
pentru textul : Visul marelui orb, văzut mic dinspre soare dealma am corectat, multumesc , cum vezi tot , Argus.
pentru textul : Viața ca un corb cu aripi frânte de1. Mulţumesc pentru corectură. Evident, „Maiakovski”. De când mă ştiu pocesc numele şi chiar cuvintele, le ţin greu minte, fac greşeli (unele impardonabile) de exprimare. Prof. meu de mate din facultate (rimă involuntară), când se încurca la vreo demonstraţie, zicea dezinvolt „Şi Poincare greşea la calcule elementare” şi trecea mai departe. Dar cum nu sunt Poincare şi nici măcar Anton Holban sau Breban (care scriu uneori, de regulă) cum scriu, nu prea am scuze. Dar, asta e!.
pentru textul : Manifeste (2) - Manifesto of Futurism (Marinetti) de2. N-am publicat tot Manifestul Partidului Comunist deoarece, dacă am trezit oarece interes în legătură cu el în fragmentul postat, oricine se poate duce la adresa indicată şi să-l „guste” în întregime.
3. Maiakovski, zic gurile rele, chiar a fost sinucis. Dar mai sunt cazuri (de nuanţe diferite). De exemplu, Labiş care s-a „auto-accidentat”, dar, se pare, a fost „auto-accidentat”. Labiş pe care l-am cunoscut – pentru puţin timp - că venea pe la cenaclul UTM împreună cu Florin Mugur, Grigore Hagiu, Ilie Constantin, Nicolaie Breban şi alţii când eu aveam vreo 16 ani. Şi care, într-adevăr, mai bea (ca noi toţi) dar nici aşa încât să fie „aruncat” în virtutea inerţiei atunci când a cotit brusc tramvaiul ăla cu platformă deschisă pe vremea aceea – ce timpuri, dom’le! - din care se intra într-un compartiment închis.
despre poezie, aşa cum ţi-am spus, depinde cine îşi dă cu părerea. există oameni a căror părere despre măsura în care scriu sau nu eu poezie, nu numai că o respect dar mă şi interesează. pentru că îi consider competenţi. deocamdată, te rog crede-mă, nu ai cum să faci parte din acea categorie. iar motivele nu ţi le înşir pentru că ceva îmi spune că nici nu vrei şi nici nu poţi pricepe. deci, prin implicaţie, aş fi îngrijorat dacă tu ai considera că mă pricep la poezie.
pentru textul : povestea soldatului de fier dePoate și pentru că Marina nu a vrut să ne spună și în română (nici eu nu prea știu rusă) care dintre înțelesurile cuvântului "aspidă" a fost folosit, eu am ales pe acela de năpârcă ( și nu pe acela de pavăză) și atunci aș spune că se leagă mai multe, și titlul, și o trimitere poate la "Peste aspidă si vasilisc vei pasi si vei calca peste leu si peste balaur. " Ca spre Mine a nadajduit si-l voi izbavi pe el, zice Domnul; il voi acoperi pe el, ca a cunoscut numele Meu. Striga-va catre Mine si-l voi auzi pe el; cu dansul sunt in necaz si-l voi scoate pe el si-l voi slavi. Cu lungime de zile il voi umple pe el, si-i voi arata lui mantuirea Mea". Mările "agreste" mi-au dat mie mai mult de furcă, cu toate că acelea sunt "din altă poveste". A, și cu sensul acesta ar merge și fotografia. Poate eu aș mai fi stilizat-o. Zic eu. Dar nu-i ghicitoare, să-mi dau cu părerea... eu așa am citit poezia aceasta.
pentru textul : cine-mi va deschide deam să fac ceva puțin mai neobișnuit și am să îmi exprim satisfacția față de comentariul lui Călin Sămărghițan. Știu că nu mulți au timpul sau abilitatea să facă ce a făcut el aici dar mă bucur să văd că el a făcut-o. Cred că autorii și site-ul ar avea de cîștigat din mai multe comentarii-analiză de acest fel. Așa da!
pentru textul : Două luni în păr deși cu asta am spus tot. Dar nu știu ce părere are dl Titarenco referitor la afirmația „F. Villon scria, în secolul al 13-lea, mai bine decât tot site-ul hermeneia la un loc.” Vă lămuriți domniile voastre, presupun că va fi nevoie de o revoluție (destul de sângeroasă) pe acest site sau de butonul Selfdestruct! Mult succes!
pentru textul : Anotimp desugestii: 1. poate ar trebui un titlu mai incitant, care sa deschida mai multe piste de intelegere 2. poate in loc de "pe Marte sau pe Lună" ar merge "din Lună" 3. poate fără "incerte" sau ...schimba termenul ps: poate gresesc
pentru textul : Cunoaștere debinecuvantata coaja de nuca... Altfel, antipoem:) multam!
pentru textul : Antipoem de...o:
chiudere i miei occhi ora
su tutta questa rotazione di significati
è difficile
lo stesso come difficile è statto andarmene
dal nostro incontro
quando tu non venivi più
stavi chiusa in casa
brontolando dai libri
dai dai
super super
e la pioggia cadendo sulle strade
infierite solo di me
e dai miei tram
nottambuli
trainati da sette cavalli
pentru textul : șapte cai deun poem ironic, cu un final suprinzator. Dupa atata distractie, frivolitate si atatea secretare chiar ca nu ma asteptam la ideea maternitatii :)
o singura sugestie am, daca imi permiteti: „în ţinute firave să lase vederii din cele ascunse” ar fi bine sa evitati explicatia: ori tinute firave, ori tinute care sa lase vederii cele ascunse.
cu bucuria lecturii,
pentru textul : Boierisme de cartier demarynna
Nu ştiu cum, dar te faci de râs în continuare prin atitudinea ta, după ce ai demonstrat că nu ai cunoştinţe gramaticale de bază.
Comentariul este penibil şi recunoşti că este negativ datorită răspunsurilor mele. Deşi în primă instanţă ai pomenit de "armonia poemului”.
Este aberant.
Mă opresc aici. Nu mă pot pune cu tine.
Cu stimă
pentru textul : stampe în cer deSilviu nici eu n-am zis ca-ti pare tie bine. Ideea era (e drept ca m-am exprimat total stupid) ca incercam sa citez versul
"când spui tu că îți pare bine" (de ce iti pare bine ?) .
A doua replica era lasata in eventualitatea in care Virgil sau vreun editor/moderator ar citi comentariul asta.
pentru textul : părere deaș ceda totul doar pentru o zi cu El și cred că asta ni se și cere, dar nu pentru o zi ci pentru o veșnicie. m-a bucurat enorm semnul tău mădă. pentru că la acest tip de poeme mă prind total feed-back-urile. iar cuvintele tale m-au sensibilizat, am simțit că ți-a plăcut. iar "jertfa aceasta de mulțumire" că am o șansă de a fi în prezența Lui cândva mă face să merg mai departe chiar când zilele sunt negre.
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu deîți mulțumesc mult pentru popas, semnul de lectură și cel de apreciere, cât și pentru bunul simț cu care te-ai apropiat de un poem intim dpdvd sufletesc.
am sa incerc sa decodific eu psalmul profetului. "doamne am văzut cum se strîng nebunii ca norii destrămați degeaba să îți cînte" e o afirmatie, o observatie, sau un repros la adresa celor care se mai incumeta sa cante halelul inchinarii. poate sa fie o jalnica lovitura sub centura vis a vis de ultima postare a subsemnatului. profetul nu-si mai raceste gura cu comentarii directe, mai usor e sa dai cu sageata ironiei in cel care inca mai scrie "versificatie" crestina. poate fi si un punch in directia celor multi de la Washington adunati la zarva inaugurarii, si cu siguranta are in vizor si pe cei bisericosi seriosi care marsaluiesc inainte fara a fi deranjati de "latratul cainelui". "și m-am întrebat acesta e sfîrșitul sau trebuie să mai aștept o vreme două vremi și încă o jumătate de vreme în această secetă lentă" aici profetul imprumuta limbajul unui profet autentic - Daniel - care spunea in cartea sa din Vechiul Testament, si de la un alt profet evanghelic - evanghelistul si apostolul Ioan, care spunea in cartea sa Apocalipsa lui Ioan, ca in vremea apostaziei ( din care autorul psalmului de mai sus face el insusi parte, pentru ca din faptele/scrierile lor ii veti cunoaste) apostazie, necaz si stramtorare cum n-au mai fost in istorie si nici nu vor mai fi, ca de la inaugurarea erei anticristice - care n-a sosit inca - va mai fi "o vreme, doua vremi si jumatatea unei vremi cand puterea poporului sfant va fi zdrobita de tot (Israelul in ultimii trei ani si jumatate, dupa care va veni sfarsitul - revenirea lui Cristos). "departe au rămas o mulțime de jumătăți de măsură nefolosite dar tu nu ai spus nimic am închis ochii prăpastia din coșul pieptului la fel de fierbinte încît m-am atîrnat de cer ca de un fel de cuier pentru mai apoi" aici avem nevoie de o sonda pentru a putea sonda prapastia din cosul pieptului psalmistului la fel de fierbinte ca si o nebuloasa, la fel de fierbinte ca si arsita zilei de apoi. ca poezie e OK, ca si psalm ii lipseste reverenta.
pentru textul : psalm deIată o imagine foarte reușită din poemul tău: noaptea îți va părea un prunc de nisip și vei adormi cu mâinile pline de fulgi și de lapte. Titlul, "cu multe laturi", "sveltă și verde", "stele de mare" cred că ar putea fi revăzute.
pentru textul : delfina dewell, o poezie cu multa experienta de viata. subiectul a fost tratat de multe ori, dar aici e o enrgie masculina si o simplitate a versului remarcabile
pentru textul : uneori femeia deeu nu
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte IV deDin punctul meu de vedere este slefuita. Este o poezie mai veche cu niste modificari. Cat despre "neincheiata" si "necitita" nu are nici o legatura cu primul vers. Hiaturile nu sunt multe. Oricum, ma bucur ca ti-am atras atentia. Multumesc ca ai trecu pe aici. Astept si alte sfaturi. .. Vreau sa cred ca manifest suficienta "deschidere".
pentru textul : Glasul tăcerilor deun poem al nelinistilor, al framantarilor interioare, al cautarii identitatii. mi-a placut foarte mult
pentru textul : pe urmele himerei dePagini