Excelente eseuri (Adrian şi Sebi), provocate de textul postat! Mulţumesc, Andu, pentru opinie!

E una dintre posibilități. Mai sunt. Mulțumesc pentru opinie.

da, ai dreptate. :)
mulțumesc de feed-back.

”Zeii e printre noi”. Drăguță ironie și text zglobiduș. Zeus are ”tobercoloză”, asta da știre de ora 5.

Cristina Ştefan.

Am încercat să construiesc un scenariu în scenariu şi sper că mi-a reuşit câtuşi de puţin.

Mă bucură semnul tau.

Orice graniță dintre două țări care au filosofii politice diferite e nasoală. Crezi că granița dintre US și Mexic e mai frumoasă?

Aş ruga autorul să-mi indice, dacă se poate, un element de lirism veritabil din acest text, pentru că, personal, îmi pare o scriere de un prozaism rar întâlnit, iar dacă fac un efort, sunt sigur că pot aduce sub ea corespondent din lumea manelistică.

Atrag atenţia că, dacă tot se pun virgule, ele trebuie să fie aşezate corect, iar punctele de suspensie sunt trei la număr, cu spaţiu după, nu înainte, nici şi înainte şi după.

Ieri am aflat cine este cel despre care se scrie aici:
"La această categorie s-a acordat şi o menţiune specială lui Şerban Mihai GEORGESCU, din Bucureşti, pentru volumul său "Ghidul cititorului miotonic", pentru că este "textul cel mai bine scris şi cel mai inteligent; din păcate, nu e proză scurtă", după cum explică Radu Paraschivescu."

Este Serban zis si ingergri, cel pe care l-ati cunoscut la editia Virtualia, la care a participat si Laurentiu. Si pe care tot eu l-am trimis la concurs :). In a doua fotografie, de langa Laurentiu, cu tricou rosu.

Prea "didactica". Nu "respira" dincolo de text. Si prea lunga. Cu toate ca "avem tot mai puține/ cuvinte"

Profetul, criticul literar Florin Tene vorbeste despre un nou curent literar numit proglobmodernul, interesant in mare parte, cu exceptia (parerea mea) a retrogradarii optzecistilor. Pentru ca au fost si optzecisti buni, indiferent de contextul politic al vremurilor respective. Dar si mai interesant este ca reputatul critic omite un lucru: el se refera la lumea literara buna, reviste , scriitori si nu la cei de pe atelierele literare. Bun, aici vin eu si spun ca exista un curent literar care inglobeaza toate aceste tendinte noi ale literaturii pe internet, ale acestei neorerenasteri virtuale. Eu il voi numi curentul generatiei Google si chiar voi scrie despre asta, facand o paralela intre analiza criticilor literari si viziunea mea. Oricum, voi expune totusi aici analiza interesanta a lui Florin Tene, ca sa stiti si voi cam despre ce se mai vorbeste in literatura contemporana (cea din afara atelierelor literare): ~Alexandru Florin Țene - “Noul curent literar: Proglobmodernul “ În câteva articole de analiză, pe care le-am publicat în diferite reviste literare, scriam că, atât critica literara cât si dezbaterile literare de azi trăiesc din amintirile comunismului. În contextul vieții literare de astăzi , cu consecințe incalculabile în educarea tineretului nostru este fenomenul de reciclare a „mastodonților” artificiali „umflați”, vinovați’că au făcut jocul puterii comuniste. Acești „mastodonți” aduși până la „genialitate” s-au folosit de relațiile lor pentru a-și publica aberațiile postmodern’iste, de a beneficia de multe facilități materiale, în timp ce masa mare de muritori suferea cele mai cumplite lipsuri. Aceștia „jucau” si mai joacă și’azi destinele literaturii române, impunând „valorile” și ierarhiile artificiale, conform mentalității implementate de comunism, de care nu se pot debarasa. Ab initio, trebuie să spunem că, în perioada comunistă când era în vogă post-modemismul, care, prin acel text abscons nu făcea decât jocul propagandei de partid, iar înțelegerea și interpretarea operelor literare în raport cu societatea se făcea în funcție de necesitatea propagandei. După evenimentele din decembrie 1989, când cenzura politică a dispărut, și-a făcut simțită prezența un nou curent literar, pe care l-am denumit proglobmodernul, fenomen semnalat și de Eugen Simion, dar care l-a denumit neinspirat „post-post-modemul” („Fragmente critice”, vol. II,1998). Acest nou curent aduce o prospețime și o descătușare a ideilor, ștergând din calea lui artificialul din texte, atât de promovat de optzeciști, care au rămas niște citați și nu citiți. Proglobmodernul vine cu încărcătura tradițională din literatură, este o întoarcere pe jumătate de modernism, nu neglijând un adevăr; că între maximum de conștiință posibilă și această conștiință umana nu e doar o diferență cantitativă; conștiința umană aduce în formarea eî decalajul dintre o existență în sine (chiar și privilegiată) și o existentă pentru sine, între existența unui om în societate și existenta unui om ca umanitate. „Noul curent promovează opere ale căror univers corespunde unei viziuni asupra lumii, în sensul de realitate istorică determinată, ca echilibru dislocat în virtutea unor existențe ale grupurilor sociale și politice. (Dar, vai de literatura care face jocul numai unui grup social și politic.) în acest context, sunt reviste ca: „Dor de Dor”, „Viața de pretutindeni”,”Oglinda literara”, „Sinteze literare”, „Nova provincia Corvina”, „Eminescu”, „Curierul literar” etc, care promovează literatură ce se încadrează în curentul proglobmodern. Acesta se caracterizează și prin păstrarea și promovarea specificului național, în contextul integrării În timp ce publicații cunoscute și finanțate de Ministerul Culturii, Uniunile de creație au rămas în „vechi tipare”, promovând „mâzga postmo-dernistă a generației optzeciste a căror limbă „exprima” golul unei „glaciațiuni” al sufletului uman, într-un text incoerent și inexprimabil. Revistele mai sus amintite si criticii promovați de acestea feresc literatura de posibile influente negative ale presiunii politice și de imobilismul academist. (Vezi: „Dor de Dor”, „Oglinda literară”, „Eminescu”, „Convorbiri literare” etc). Recursul la textele fundamentale ale umanității ne poate sprijini să deslușim modele trecătoare și moduri problematizate ale condiției umane, ce străbat dincolo de conjuncturi si traversează epoci. Proglobmodernul promovează dreapta măsură între imobilismul esențialist și noutatea, care nu neagă continuitatea, ba o promovează, este în esență textul discursului științific al oricărui timp. Acest nou curent se dezvoltă sub implicativul „nihil novum sub sole” cu unele critici obiective, acceptând că „adevărul este întregul” (Hegel), dar privit din unghiul contemporaneității democratice, când post-mo-dernismul românesc apare ca o poziție exprimată avânt la letre la’destinul actual al literaturii române, care, deja, a intrat în noul curent literar proglobmodernul. Acesta nu este străin de noile cuceriri științifice și neuropsihice, este expresia îmbinării talentului exprimat prin semnul lingvistic corelat cu datul optic (în cazul artelor plastice) și cel fonic (în cazul teatrului), î’n cadrul cărora conștiința ia act de ea însăși prin elementele clasice/ moderne. Aș fi fost tentat să spun proglobmodernism, dar sufixul -ism îmi dă frisoane. Acest -ism, de la marxism, hitlerism, proletcultism, comunism, ceaușism, îmi aduce aminte de un secol al crimei. Așa că îl eliminăm din termenul propus. În acest context, orice revista “ne-aliniata” devine o publicație de avangardă al proglobmodernului, prin însuși faptul că publică autori ce promovează valorile noastre tradiționale. Prin urmare, discursul proglobmodernulul nu are nevoie să fie recunoscut fiindcă el, deja, a dobândit caracterul de reflectare a „unui adevăr ce există la propria sa naștere”. (M. Foucaud).

P.S. Atunci apare firesc intrebarea: "de ce ne mai bati la cap cu incercarile teale daca nu crezi in ele?" Raspuns (tot auto-ironic): pentru ca, internetul, mai mult decat hartia, suporta orice. Si cine n-are chef, sa nu citeasca "poeziile" mele! Si asa azi se scrie, intr-o veselie, mult, mult mai mult decat se citeste. Asta este un avantaj, sau dezavantaj, al internetului. Multumesc ca ti-ai rupt din timpul tau sa ma citesti, G.

este doar o nevoie vitală de a fi iubit și de a iubi, de a fi în sfârșit în propria ta viață în propriul tău cântec: "nevoia asta aproape de sevraj de a face dragoste cu tine să te simt în stomac în git în tîmple să te simt pocnind ca o fereastră deschisă nevoia de a spăla vase cu tine de a nu spune nimic ori de a spune doar fleacuri" puțin cam pesimist finalul deși rotund stilistic vorbind: "ceva numai al tăul și totuși să nu-mi iasă nimic de parcă limba ar fi un depou în care cuvintele trag peste noapte" unul din poemele tale de căpătâi. reușit.

Vio, te rog să-mi permiți să îți spun că, atunci când te apuci să așterni pe hârtie (fie ea virtuală sau nu) ceva trebuie să faci o pauză de respirație. Ce este o pauză de respirație? Sunt mulți care să-ți răspundă la această întrebare, nu voi fi eu aceea care să o fac și nu aici.
Apoi vei scrie din ce în ce mai bine, crede-mă pe cuvânt.
Margas

intențiant "m-ai" că primesc pălmuța.