să știi, cel mai greu este să îți ții cititorul lângă text până la capăt când te apuci să scrii în proză, trebuie să-i oferi o motivație să nu dea skip aproape la fiecare rând. tu aici abuzezi de fragmente, de parcă acestea ar putea salva întregul... neconcludent.
Aș fi preferat ca la sfîrșit să curgă cerneală. „Venele fricii” este o construcție metaforică de cu totul altă factură decît restul textului. Părerea mea de doi lei grei.
multumesc Adrian de sesizare, am corectat! s-ar putea sa ai dreptate, prima strofa s-a scris de fapt singura poate de-asta are alta curgere, la celelalte am "muncit" mai mult... de fapt eu simteam necesara o continuare a ideii, de-asta nu m-am oprit dupa prima strofa... ma bucur ca ai trecut pe-aici!
Un poem remarcabil, preaplin de fior artistic și nu numai. Metafore frumoase, încă din primul vers. . Și parcă te criticau... sper să îi convingi că poți scrie și altfel. Finalul îmi pare ușor clișeistic, îl salvează însă caligrafierea inedită dincolo de umbre. Rămân și cu o impresie grafică plăcută, terțina finală accentuînd distribuția versurilor. O deformație de artist, plăcută ochiului de atfel. Deci astă noapte ți-ai luat rămas bun de la încă un an și ai decis să mai rămăi un răstimp de pasăre rară, nuntind frumosului pe pământ...
Acuma sa zic si eu un "beh" asa, din suflet Virgile... pai tu nu joci corect :-) Vii acuma cu varianta asta de recomandate la mine si ne lasi si mie si Almei comentariile in aer... apoi daca tot ai postat intai varianta aialalta, ori sterge-o (ca sa se duca si comm-urile, nu-i bai, eu unul de exemplu nu ma supar) ori las-o sa vada si vizitatorul ca pe aici pe hermeneia se comenteaza pe text. Pai citeste si tu textul si comm-urile noastre acum, au vreo legatura? Pai cel putin pe mine ar trebui dupa cum arata acum sa ma suspenzi de pe site pentru comm... zau asa. Daca imi amintesc bine, chiar am propus la un moment dat sa se includa in Regulament ca sa nu se poata modifica un text (cu exceptia stergerii) astfel incat sa lase fara obiect un comentariu atasat. Ma rog, oricum, asa cum arata acum textul e ok spre bun, mai ales finalul, complet modificat fata de varianta initiala. Andu P.S. Am urmarit oarecum "disputa" cu Alma si chiar nu stiu de unde a aparut aceasta chestie, plus bobalicopedia aia sau cum i-ai spus... eu simt asa, ca tu glumesti uneori intr-un stil ramas in tine de la galatzi (am multi prieteni in galati sa stii). Iar de acolo provin foarte multi romani de valoare, cu umorul stau ei mai slab, ca prin galati viata e grea si nu-ti prea arde de ras. Insa una peste alta, e chiar aiurea, mie mi se pare ca Alma este o fata atata de bine educata si de culta incat nici sa vrea nu poate sa faca un "cuplaj" cu mine. Ea e o balerina, eu sunt adevaratul pompier de serviciu, te rog, daca vrei neaparat sa suspenzi pe cineva, pai suspenda-ma pe mine ca si asa m-am lenevit in ultima vreme de ma enervez de unul singur. Scuze de off-topic
e un inceput bun de a lua lectii de rusa si cel mai simplu e atunci cind cineva iti vorbeste; ca orice limba straina necunoscuta are un farmec aparte... sint imagini deosebite pe care le utilizezi cu simplitate ceea ce imprima un echilibru poemului. de exemplu: "vorbește-mi în rusă să iau accentul să-l învârt în minte zâmbind prin fum fluența ta e o apă caldă pe care o ții strâns la piept ar trebui s-o merit sau să mi-o iau"... samd exista un cor de rusi la metrou Chatelet pe care ii aud mereu...
Știi ce cred, Monica? Începutul e prea dezlânat și neconvingător. De la "Îți mai amintești" încolo, însă, e foarte bine scris. Parcă din ce în ce mai bine :-) Cred că te descurci mai bine cu câte un personaj pe rând, decât la dialoguri sau puneri în scenă. Drept pentru care exact pe asta din urmă trebuie să lucrezi cât mai mult, imposibil să nu iasă la același "nivel" până la urmă. Finalul l-aș lăsa, eventual, "Fă ceva cu ea. Fă ceva cu mine, Doamne." "Te rog, ajută-ne" se subînțelege.
'de mult am spus că nu mai spun
povestea mea la orice vânt
că nu se-ngaimă un cuvânt
şi-n cioburi sorii mei apun' - am inlocuit ciorile cu cioburile şi bănuiesc că Tu ai mai mulţi sori, nu ştiu de ce, un gut-feeling...
cit despre acel 'last stanza' - hmmmm, let us be the judge of that.:)
'Pacat ca nu mai pot sa scriu
Ce n-am scris inca nimanui
Ma chinuie un gind ascuns
Prin capu-mi alergind haihui
(bonus)
O, versuri-frunze, oi-pribegi
Ce somnu-mi spulberati mereu
De saptamini si zile-ntregi
A fi poet imi este greu'
iti multumesc de semn! ne scriem in cuvintele care ne tin sufletul in palme la o anumita ora... uneori ele zgaraie, alteori curg lin, important este sa ne poata elibera si sa ajunga cat mai departe de noi. :)
plurivers? fain. cred ca cel mai tare mi-a placut cum evolueaza versul asta "(din pământ cresc schelele/ unei case spre soare)"
am citit poemul de mai multe ori, chiar m-a placut asezarea si modul in care ai imbinat ideile astfel incat sa iasa una mare, frumoasa, ca un copil nou nascut.
Doar o notă asupra primului dintre ele, care m-a impresionat prin profunzime și conotații. Amintesc de asemenea pe al doilea și pe cel din urmă.
Am înțeles ideea înșiruirii lor aici, dar e un perfect exemplu că un haiku se citește de sine stătător, cere în jurul lui un spațiu de plutire și nu agreează compania altora, chiar dacă au subiect comun, tocmai pentru atmosfera creată, care poate diferi.
Adrian, mă simt intimidat! Să nu mai spui la nimeni:)! Nici nu știu ce e aia poezie mare:)!
mulțam de popas și de savurarea cinismului. asta contează!
gând bun, om bun!
Îmi place ideea poeziei. Nu sunt de acord cu punctele de suspensie - dacă ai lăsa[t] o linie albă între versuri, e suficient să sublinieze o idee, imagine, etc sau să pregateștii un moment surprinzător. . Cine se scutură de rămășițe?
nu e nevoie să te scuzi, dar tot nu înțeleg de ce nu este voie să ne "macine vînturile" în poezie. Mai ales cînd e "cu dinții lor de nisip". ... Parfumul albastru...? ei.. dacă e nerostit să rămînă nerostit...
Si eu recunosc ca nu vreau sa dau frau liber unui conflict, care ne-ar face rau la amandoi. Insa trebuie sa ni-l asumam, sa-l recunoastem. Vezi bine ca ne luptam pentru ceva intre noi. Ghici ciuperca cei? Gandeste-te la nebuloasa si actul creator in care lupta .
excelenta, Ialin. Mi-a placut felul in care "ai incaltat" cotidianul cu ritm si rima. Tropi inediti: "De după geamul gol m-ascult... latent Mă simt un gramofon cu baterie Din discul de vinil se-aude lent- Un ac îi tatua o melodie-" "Un lift pierdut se cațără pe funii Sunt mai bătrân cu-un metru, doi de sfoară M-aș încălța cu tălpile de-afară." plus convergenta ideilor. Foarte inspirat finalul. obiectii? da, primul vers ( pe ideea asta s-a brodat foarte mult pana acum, nu-i asa?) si "Anestezia pașilor... calc unii", care mi s-a parut mai aglutinat la intreg. dar obiectiile mele sunt palide, comparativ cu valoarea ansamblului. penita, cu admiratie.
Ma bucur ca ma intelegi. :)
Proza e o suma de idei si personaje care se misca, deci are nevoie de spatiu si timp sa se desfasoare. Dar ai zis tu mai frumos deasupra, trebuie sa fie completa.
Fragmentul de mai sus e inscris la un concursul - online al Norei Iuga, se pot trimite texte pana in 16 ianuarie,
Uitasem sa-ti raspund la o intrebare. Cui ma adresez? Cand scriu, mie. Dupa ce textul iese in lume, nu ma mai intereseaza. Va gasi singur un destinatar - sau nu. Cred ca a scrie gandindu-te la felul in care vei fi perceput e o trista tradare...sper sa nu ajung acolo. :)
Cât priveşte "nu ştiu dacă fac doi lei" - am găsit la tine unele texte care, cert, fac mult mai mult. Şi cred că asta e cel mai important aici, într-un spaţiu literar.
personal nu mi se pare un text reusit. au inceput sa ma cam oboseasca imaginile acestea contorsionate ale lui dumnezeu, obsesia tigarii (aprinsa sau nu), femeile fatale si fascinatia TCP/IP cam ca nuca de perete. este poate cel mult o joaca sau poate o aglomerare de imagini puse acolo din lipsa de timp pentru altceva. but hey!, asta e doar parerea mea
mi se pare destul de slabă pentru nivelul tău. parcă ar fi o relatare a unei plimbări pe corso sau pe faleză, lipsită de nerv, de poetic. ai şi câteva diacritice lipsă - atat de frumoasa, intors, scuză-ma.
nu stiu de ce imi place grozav acel pic-mic:) in rest, precum spui, joaca. si in joaca nu conteaza regulile, mai degraba aiurelile:) multam pentru rabdare si comentarii, zile absolut senine!
Dorin, îţi mulţumesc întreit pentru revenire, pentru timpul de zăbavă plin de interes şi bucurie asupra fotografiei şi pentru tot ce ai scris. Cuvintele tale hrănesc. Mă bucură corelaţiile făcute cu tabloul lui Rubliov ( anul trecut am făcut un studiu asupra lui...pe mine mă uimeşte cum formează acel cerc prin aplecare capului fiecaruia spre dreapta sugerând unitatea treimică ). Având în vedere că eu cunosc persoanele şi eram acolo :), pot afirma că tu ai surprins exact starea lor de spirit, ceea ce dovedeşte abilităţi şi cunoştinţe de psihologie socială pentru care te felicit. Reţin cu drag ,, Am recitit recent Cantarea Cantarilor. Discursul e acelasi: momentul iubirii si al impartasirii acesteia trebuie...strigat, pt ca, altfel, ca si aici, prin dispute sterile si inutile, pierdem esentialul. Si uitam.
Eu nu vreau sa uit asta. Multumesc..” şi spun şi eu tot aşa: Eu nu vreau să uit asta!
Mulţumesc din suflet, Dorin.
Ştefan, mă bucur mult că fotografia te-a inspirat şi ai scris acest micropoem. Îmi place teribil de mult ,,bucurie în cerc” …şi mă trimite, din nou, la ,,Sfânta Treime” a lui Rubliov. Mulţumesc frumos.
Corina, mulţumesc pentru idee. Voi şterge acele întrebări, dar le voi pune aici deoarece s-au făcut multe referiri la ele. Mă bucură faptul că ai surprins speranţa. Mă gândesc la schimbarea titlului, ceva legat de speranţă, de bucurie în cerc…Mă mai gândesc.
o creație emoționantă. inspirată și inspirată din realitatea trăirilor autoarei. felicitări pentru transmiterea stărilor ce le trăiești. ca și cel ce a scris înaintea mea, observ că titlu ar trebui să fie potrivit acestui mișcător text.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
să știi, cel mai greu este să îți ții cititorul lângă text până la capăt când te apuci să scrii în proză, trebuie să-i oferi o motivație să nu dea skip aproape la fiecare rând. tu aici abuzezi de fragmente, de parcă acestea ar putea salva întregul... neconcludent.
pentru textul : Şi vasele de croazieră se pot scufunda deAș fi preferat ca la sfîrșit să curgă cerneală. „Venele fricii” este o construcție metaforică de cu totul altă factură decît restul textului. Părerea mea de doi lei grei.
pentru textul : Eșafod deastept replica referitoare la text. da?
pentru textul : ceea ce nu știm încă unul despre celălalt deiar titlul este neinspirat.
pentru textul : cu urechea lipită de al nouălea cer demultumesc Adrian de sesizare, am corectat! s-ar putea sa ai dreptate, prima strofa s-a scris de fapt singura poate de-asta are alta curgere, la celelalte am "muncit" mai mult... de fapt eu simteam necesara o continuare a ideii, de-asta nu m-am oprit dupa prima strofa... ma bucur ca ai trecut pe-aici!
pentru textul : în umbra părului tău deUn poem remarcabil, preaplin de fior artistic și nu numai. Metafore frumoase, încă din primul vers. . Și parcă te criticau... sper să îi convingi că poți scrie și altfel. Finalul îmi pare ușor clișeistic, îl salvează însă caligrafierea inedită dincolo de umbre. Rămân și cu o impresie grafică plăcută, terțina finală accentuînd distribuția versurilor. O deformație de artist, plăcută ochiului de atfel. Deci astă noapte ți-ai luat rămas bun de la încă un an și ai decis să mai rămăi un răstimp de pasăre rară, nuntind frumosului pe pământ...
pentru textul : și cînd mi-e somn deAcuma sa zic si eu un "beh" asa, din suflet Virgile... pai tu nu joci corect :-) Vii acuma cu varianta asta de recomandate la mine si ne lasi si mie si Almei comentariile in aer... apoi daca tot ai postat intai varianta aialalta, ori sterge-o (ca sa se duca si comm-urile, nu-i bai, eu unul de exemplu nu ma supar) ori las-o sa vada si vizitatorul ca pe aici pe hermeneia se comenteaza pe text. Pai citeste si tu textul si comm-urile noastre acum, au vreo legatura? Pai cel putin pe mine ar trebui dupa cum arata acum sa ma suspenzi de pe site pentru comm... zau asa. Daca imi amintesc bine, chiar am propus la un moment dat sa se includa in Regulament ca sa nu se poata modifica un text (cu exceptia stergerii) astfel incat sa lase fara obiect un comentariu atasat. Ma rog, oricum, asa cum arata acum textul e ok spre bun, mai ales finalul, complet modificat fata de varianta initiala. Andu P.S. Am urmarit oarecum "disputa" cu Alma si chiar nu stiu de unde a aparut aceasta chestie, plus bobalicopedia aia sau cum i-ai spus... eu simt asa, ca tu glumesti uneori intr-un stil ramas in tine de la galatzi (am multi prieteni in galati sa stii). Iar de acolo provin foarte multi romani de valoare, cu umorul stau ei mai slab, ca prin galati viata e grea si nu-ti prea arde de ras. Insa una peste alta, e chiar aiurea, mie mi se pare ca Alma este o fata atata de bine educata si de culta incat nici sa vrea nu poate sa faca un "cuplaj" cu mine. Ea e o balerina, eu sunt adevaratul pompier de serviciu, te rog, daca vrei neaparat sa suspenzi pe cineva, pai suspenda-ma pe mine ca si asa m-am lenevit in ultima vreme de ma enervez de unul singur. Scuze de off-topic
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii II dee un inceput bun de a lua lectii de rusa si cel mai simplu e atunci cind cineva iti vorbeste; ca orice limba straina necunoscuta are un farmec aparte... sint imagini deosebite pe care le utilizezi cu simplitate ceea ce imprima un echilibru poemului. de exemplu: "vorbește-mi în rusă să iau accentul să-l învârt în minte zâmbind prin fum fluența ta e o apă caldă pe care o ții strâns la piept ar trebui s-o merit sau să mi-o iau"... samd exista un cor de rusi la metrou Chatelet pe care ii aud mereu...
pentru textul : vorbește-mi în rusă deȘtii ce cred, Monica? Începutul e prea dezlânat și neconvingător. De la "Îți mai amintești" încolo, însă, e foarte bine scris. Parcă din ce în ce mai bine :-) Cred că te descurci mai bine cu câte un personaj pe rând, decât la dialoguri sau puneri în scenă. Drept pentru care exact pe asta din urmă trebuie să lucrezi cât mai mult, imposibil să nu iasă la același "nivel" până la urmă. Finalul l-aș lăsa, eventual, "Fă ceva cu ea. Fă ceva cu mine, Doamne." "Te rog, ajută-ne" se subînțelege.
pentru textul : Pe întuneric deNick, iata o posibila soluitie la pariul tau:
'de mult am spus că nu mai spun
povestea mea la orice vânt
că nu se-ngaimă un cuvânt
şi-n cioburi sorii mei apun' - am inlocuit ciorile cu cioburile şi bănuiesc că Tu ai mai mulţi sori, nu ştiu de ce, un gut-feeling...
cit despre acel 'last stanza' - hmmmm, let us be the judge of that.:)
'Pacat ca nu mai pot sa scriu
Ce n-am scris inca nimanui
Ma chinuie un gind ascuns
Prin capu-mi alergind haihui
(bonus)
O, versuri-frunze, oi-pribegi
Ce somnu-mi spulberati mereu
De saptamini si zile-ntregi
A fi poet imi este greu'
just a thought...
C
ps:...scuze pt diacritice, intelegi tu.
pentru textul : pariu deiti multumesc de semn! ne scriem in cuvintele care ne tin sufletul in palme la o anumita ora... uneori ele zgaraie, alteori curg lin, important este sa ne poata elibera si sa ajunga cat mai departe de noi. :)
pentru textul : reverie fără lăutar deplurivers? fain. cred ca cel mai tare mi-a placut cum evolueaza versul asta "(din pământ cresc schelele/ unei case spre soare)"
pentru textul : first mile deam citit poemul de mai multe ori, chiar m-a placut asezarea si modul in care ai imbinat ideile astfel incat sa iasa una mare, frumoasa, ca un copil nou nascut.
primele doua strofe promit. restul este un discurs dar nu poezie.
pentru textul : scrisoare închisă fostei mele iubiri din copilărie deDoar o notă asupra primului dintre ele, care m-a impresionat prin profunzime și conotații. Amintesc de asemenea pe al doilea și pe cel din urmă.
Am înțeles ideea înșiruirii lor aici, dar e un perfect exemplu că un haiku se citește de sine stătător, cere în jurul lui un spațiu de plutire și nu agreează compania altora, chiar dacă au subiect comun, tocmai pentru atmosfera creată, care poate diferi.
pentru textul : Postul Mare deAdrian, mă simt intimidat! Să nu mai spui la nimeni:)! Nici nu știu ce e aia poezie mare:)!
pentru textul : singura pipă din oraș demulțam de popas și de savurarea cinismului. asta contează!
gând bun, om bun!
Îmi place ideea poeziei. Nu sunt de acord cu punctele de suspensie - dacă ai lăsa[t] o linie albă între versuri, e suficient să sublinieze o idee, imagine, etc sau să pregateștii un moment surprinzător. . Cine se scutură de rămășițe?
pentru textul : november time denu e nevoie să te scuzi, dar tot nu înțeleg de ce nu este voie să ne "macine vînturile" în poezie. Mai ales cînd e "cu dinții lor de nisip". ... Parfumul albastru...? ei.. dacă e nerostit să rămînă nerostit...
pentru textul : parfumul albastru deSi eu recunosc ca nu vreau sa dau frau liber unui conflict, care ne-ar face rau la amandoi. Insa trebuie sa ni-l asumam, sa-l recunoastem. Vezi bine ca ne luptam pentru ceva intre noi. Ghici ciuperca cei? Gandeste-te la nebuloasa si actul creator in care lupta .
pentru textul : psalm pentru tâmplarul meu deexcelenta, Ialin. Mi-a placut felul in care "ai incaltat" cotidianul cu ritm si rima. Tropi inediti: "De după geamul gol m-ascult... latent Mă simt un gramofon cu baterie Din discul de vinil se-aude lent- Un ac îi tatua o melodie-" "Un lift pierdut se cațără pe funii Sunt mai bătrân cu-un metru, doi de sfoară M-aș încălța cu tălpile de-afară." plus convergenta ideilor. Foarte inspirat finalul. obiectii? da, primul vers ( pe ideea asta s-a brodat foarte mult pana acum, nu-i asa?) si "Anestezia pașilor... calc unii", care mi s-a parut mai aglutinat la intreg. dar obiectiile mele sunt palide, comparativ cu valoarea ansamblului. penita, cu admiratie.
pentru textul : Desculț deMa bucur ca ma intelegi. :)
Proza e o suma de idei si personaje care se misca, deci are nevoie de spatiu si timp sa se desfasoare. Dar ai zis tu mai frumos deasupra, trebuie sa fie completa.
Fragmentul de mai sus e inscris la un concursul - online al Norei Iuga, se pot trimite texte pana in 16 ianuarie,
aici : http://concursulnoraiuga.wordpress.com/2009/12/15/189/#comment-39
hai, nu vrei sa inscrii si tu un text? :)
pentru textul : știi, de fapt, te-am așteptat deUitasem sa-ti raspund la o intrebare. Cui ma adresez? Cand scriu, mie. Dupa ce textul iese in lume, nu ma mai intereseaza. Va gasi singur un destinatar - sau nu. Cred ca a scrie gandindu-te la felul in care vei fi perceput e o trista tradare...sper sa nu ajung acolo. :)
pentru textul : Pe când un consens? deCât priveşte "nu ştiu dacă fac doi lei" - am găsit la tine unele texte care, cert, fac mult mai mult. Şi cred că asta e cel mai important aici, într-un spaţiu literar.
pentru textul : Altfel depersonal nu mi se pare un text reusit. au inceput sa ma cam oboseasca imaginile acestea contorsionate ale lui dumnezeu, obsesia tigarii (aprinsa sau nu), femeile fatale si fascinatia TCP/IP cam ca nuca de perete. este poate cel mult o joaca sau poate o aglomerare de imagini puse acolo din lipsa de timp pentru altceva. but hey!, asta e doar parerea mea
pentru textul : pasagera demi se pare destul de slabă pentru nivelul tău. parcă ar fi o relatare a unei plimbări pe corso sau pe faleză, lipsită de nerv, de poetic. ai şi câteva diacritice lipsă - atat de frumoasa, intors, scuză-ma.
pentru textul : despre cum mi-am început ziua cu tine denu stiu de ce imi place grozav acel pic-mic:) in rest, precum spui, joaca. si in joaca nu conteaza regulile, mai degraba aiurelile:) multam pentru rabdare si comentarii, zile absolut senine!
pentru textul : sfaturi unui pic mic de ploaie deEu îți mulțumesc.
pentru textul : Reoarhitectura - arhitectul Popa Roman deDe care Iacob vorbesti?
pentru textul : Cei trei Iacob deFelicitari pentru lansari!
pentru textul : Dubla lansare de carte deDorin, îţi mulţumesc întreit pentru revenire, pentru timpul de zăbavă plin de interes şi bucurie asupra fotografiei şi pentru tot ce ai scris. Cuvintele tale hrănesc. Mă bucură corelaţiile făcute cu tabloul lui Rubliov ( anul trecut am făcut un studiu asupra lui...pe mine mă uimeşte cum formează acel cerc prin aplecare capului fiecaruia spre dreapta sugerând unitatea treimică ). Având în vedere că eu cunosc persoanele şi eram acolo :), pot afirma că tu ai surprins exact starea lor de spirit, ceea ce dovedeşte abilităţi şi cunoştinţe de psihologie socială pentru care te felicit. Reţin cu drag ,, Am recitit recent Cantarea Cantarilor. Discursul e acelasi: momentul iubirii si al impartasirii acesteia trebuie...strigat, pt ca, altfel, ca si aici, prin dispute sterile si inutile, pierdem esentialul. Si uitam.
Eu nu vreau sa uit asta. Multumesc..” şi spun şi eu tot aşa: Eu nu vreau să uit asta!
Mulţumesc din suflet, Dorin.
Ştefan, mă bucur mult că fotografia te-a inspirat şi ai scris acest micropoem. Îmi place teribil de mult ,,bucurie în cerc” …şi mă trimite, din nou, la ,,Sfânta Treime” a lui Rubliov. Mulţumesc frumos.
Corina, mulţumesc pentru idee. Voi şterge acele întrebări, dar le voi pune aici deoarece s-au făcut multe referiri la ele. Mă bucură faptul că ai surprins speranţa. Mă gândesc la schimbarea titlului, ceva legat de speranţă, de bucurie în cerc…Mă mai gândesc.
Cu mulţumiri tuturor, Mariana
pentru textul : Feminitate sine qua non deo creație emoționantă. inspirată și inspirată din realitatea trăirilor autoarei. felicitări pentru transmiterea stărilor ce le trăiești. ca și cel ce a scris înaintea mea, observ că titlu ar trebui să fie potrivit acestui mișcător text.
pentru textul : Casa cu vedere spre moarte dePagini