captivanta si morbida aceasta succesiune de cadavre...dincolo de modul de expunere descriptiv in detaliu, deja cristalizat, exista stilul incontestabil à la Sandru (citeodata ai impresia ca l-ai mai citit cindva printre alte locuri reviste carti...) poemul se sprijina pe citeva puncte de echilibru filosofic si remarc forta scenica a acestei imagini compozite intre o Marilyn Monroe si Maica Natura ca un cumul urias existential: "Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj Desface picioarele și ne primește, vom intra cu toții în grota ei uriașă." insa centrul de echilibru al intregului poem il gasesc aici, "Cadavrul clipei se află în acest poem, poemul e un sicriu". un poem ca o morga a clipelor...
inteligentă construcție, balansînd între aplecarea spe detalii și fuga de acestea; sugerarea unor amănunte pe o rampă urmată de un palier al distilării. Hmm! Vlad ce ai azi, ești doar un cititor! sensibilitate tehnică viziune de evidențiat!
Bianca, As fi putut renunta/taia/modifica, dar am ramas la prima forma, facusem grafica si mi-a placut cum a iesit. Cum ati remarcat si voi - intregul. Acele miliarde de oglinzi sunt oamenii. N-am putut-o spune altfel si oglinda era sistemul corect de referinta. Cum referinta absoluta e acel 0 K din titlu. Multumesc pentru trecere si pentru aprecieri.
text ceva mai slab, după părerea mea. care părere poate fi învinuită de orice. singura parte care mi-a plăcut este subtitlul. merita un text. dar un text fără atîtea sentințe și declarații ex catedra. în plus, oricît de self-centred își poate permite să fie autorul (și chestia asta este probabil acceptabilă cînd adopți un stil atît de confesiv) totuși pe undeva ajunge să obosească mai ales atunci cînd repetă și reiterează aceleași teme fără prea multă plus-valoare creativă. again, părerea mea doar.
două cantece, unul la stanga altul la dreapta rătăceam pe coline cerul părea un capăt de icoană iar lumea în piept un ceas uriaș ce trebuia mereu întors tăcerea ne atârna până la pământ se rotea în jurul nostru ca o placă de gramofon despărțea frigul căzut între noi eram două trenuri albe coborâte din noapte două păsări cu mersul pe loc
trec mai rar și mai fugitiv pe aici pe hermeneia, nu pentru că așa mi-aș dori... observ,Andreea, la nivelul formei, că exersezi, ceea ce e foarte bine, mai multe abordări ale exprimării. știu că o vei găsi pe cea care să te reprezinte astfel încât timbrul poetic să fie unic.suntem mulți în această situație. mi-a lăsat un gust plăcut comparația: ca urma unui crater/din inima oceanului. cu gânduri bune, paul
Madalina. te avertizez să nu folosesti posibilitatea de a comenta in alte scopuri decit cel pentru care a fost oferita. simti nevoia unei comunicari directe, foloseste alte cai.
Sebi, pe Hermeneia se dau in general penite la textele foarte proaste sau pe favoritisme. Textele cele mai bune sunt trecute in general cu vederea, mai ales de unii autori foarte invidiosi si frustrati ca nu au realizari literare si recunoastere. Hermeneia este pentru unii doar o lupta pentru autoritate, asta pentru ca in afara sitului nu reprezinta nimic. Mie mi-a placut tetxul tau, chiar daca nu este perfect. felicitari!
parerea mea... mai mult sau mai putin estetica Si sper sa nu se supere maestrul Vlad. Mie nu imi place si nu neaparat din cauza rosului, care e ok la urma urmei. Mi se pare prea pestrit ca tipuri de fonturi. Fontul negru cu numele editurilor abia se vede la mine. Chiar si nota aia cu in memoriam ... abia se vede. Apoi "chestiile alea cu pin"... (ca nu stiu cum sa le numesc) alea pe care scrie Poezie si Roman. Nu le inteleg rostul... estetic. Mi se par cam tiganoase. Nu ca as avea eu ceva cu tiganii dar nu le apreciez estetica in mod deosebit. Imi par ca niste umpluturi neelegante in plus. .. am spus ca sint umpluturi?...!.. Apoi... un fluture aiurea acolo. Cind pe sirma e o tipa cu umbrela. Adica umbrela=ploaie=noiembrie. Mai merge. Dar fluturele in noeimbrie e chiar aiurea. Mai ales ca e decembrie. Infantil. Parca e ideea unei fetite de 13 ani care orice face tot printese deseneaza. Asa si cu fluturele asta pe care parca l-am mai vazut undeva. Si apoi este U-ul. UUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU-ul acela Maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaare. De parca e e Universitatea Craiova. Sau Uniter. Sau magazinul Unirea. Sau UTA Arad. Sau UMGB. U asa mare vine de la Universitate in general. Si apoi aici e ..... in mijlocul cuvintului. Pe bune ca e absolut aiurea. Si apoi IASI jos scris cu..... rosu!!! Din nou o culoare care nu mai apare in fonturi. Afisul are destula inconscventa artistica dupa parera mea. Dar speram la mai bine, pe viitor.
oameni sub umbra lor ar trebui să îmi plec genunchiul cuvintelor - ei cei lumină întâmplată în trup ei dăruiții căldura pâinilor mele - dar cuvintele s-au prefăcut osuare unde veștedă inima o exilăm când îngerul risipit ca o mătase neagră pe drum orbilor vestind cu trecerea sa deșteptarea sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat sub întâia zăpadă.
Imaginea aceea (in doua versuri) incerca sa creeze atmosfera din vis, cu logica aferenta. Care logica e oarecum motivatia poeziei.
Multumesc pentru atentie.
flacara din lampa lui diogene in umbra universului si de aici mai departe. o formula clasica functionala, chiar ok. ce muzica ai pune aici? goa trance? eu, da.
ziua a saptea pun rufele la uscat pe balcon pe deal vecinii au pus de-un gratar rasucesc micii, destupa berea, rad motocicleta in leasing a lui Vlad pe scara de-alaturi apoi o stiva de blocuri cu lentile de termopan in soare pun mana streasina, cu cealalta in sold o carpa de cer destramata pe margini si-un porumbel cu picioarele arse de cablul electric
nu ma pot masura cu hanny, care reuseste sa produca bijuterii si in comentarii. eu o sa comentez... prozaic, pe text. strict literar, si linea a luat caimacul. receptorul meu textual e de natura muzicala. aud muzicalitatea textului, cu melodie, armonie, contrapunct, tot tacamul. textul lui calin/cailean nu are absolut nici o singura nota falsa, toate accentele cad exact unde trebuie, forta evocatoare e la inaltimea subiectului, tensiunea dozata cu finetze si mereu la nivel inalt, poanta destul de bine mascata, simti ca va veni o poanta dar n-o poti prevedea, iar poanta e scrisa adanc... am apreciat acele comentarii ale autorului pe care le-am citit. marturisesc ca n-am prera citit poezia lui, habar n-am cum e ca poet, dar ca prozator e unul solid. il astept si cu o intriga epica, cu texte dialogate (dialogul final mi s-a parut partea cu ceva sub nivelul restului, e fluent dar n-are acelasi sunet de bronz. are insa alibi, dialogul e momentul de destindere post climax. presupun ca intr-un text unde dialogul are functie principala va suna pe masura. rim
putând să dezvoltăm ideea și lasând-o să-și regenereze alte și alte sensuri, căpătăm un joc nesfârșit al umbrelor pe care doar lumina îl poate opri. într-o dimineață, departe... și aici surprins, autorule!
Prin, chipurile, „recuperarea realului” vieţii cotidiene, inclusiv renunţarea – printre altele - şi la „livrescul” optzecist, „marcat de demonstraţii de forţă în care spiritul ludic, ironia şi alte mărci lucrau ca o fabrică să-ţi livreze o chestie foarte inteligentă care se cam uita la tine cu o superioritate tranşantă sau cu o falsă apropiere”, cum zice Dan Mihuţ, „douămiismul” în cele din urmă nu face nimic altceva decât, în final, să piardă complet „transcendenţa” poeziei, ajungând să se învârtă în jurul Nimicului. Sau, când îşi dă seama de această învârtire în gol, ajunge la un „transcendent” deviant, căci mizează atunci pe „Visceralizarea, agresivitatea si directatea extrema a discursului, hiperautenticismul, cultivarea valorilor "tari" ale biograficului (optzeciștii cultivau valorile slabe), predilecția pentru morbid si pentru zonele psihedelice si infraumane, deviante, refuzul livrescului si parodicului, spiritul "comunitar", combinația de cinism, dezabuzare si disperare apocaliptica” cum zice cineva într-o discuţie despre “prinderea” trăsăturilor de bază ale zisului “douămiism”. Iar, în ultimă instanţă, toate acestea conduc la o nouă „fabrică” care nu face nimic altceva decât să livreze un nihilism exacerbat, plictisitor prin rutinizare; care, pe mine unu, nu mă încântă.
Faptul că în textul meu am spus-o cum am spus-o, adică, nu prea (sau deloc) fericit, este altă poveste.
da, am schimbat cate ceva... din pacate, nu am timp intotdeauna de lasat cuvinte, dar sunt mereu cu ochii pe site si incerc sa tin cont de sugestii atunci cand sunt si cand ele corespund cu propriile mele viziuni... Marina, tristetetea intotdeauna s-a potrivit mai bine cu oasele mele prea subtiri:) multumesc de intoarcere si de aprecierea ta!
Cu excepția "formei serpentină" nu prea văd aici poezia... E prea pus pe tavă sentimentul. Încearcă să îți decantezi trăirile. Cred că poate ieși ceva.
1. ideea este mai degrabă lipsă? trebuie să te hotărăști. crezi că e un poem care se axează pe idee?
R: Da. Dar nu Idee, ci idee, respectiv cea a întâmpinării într-un mod melancolic/pesimist a noului an, a unei altfel de întâmpinări faţă de omul care nu este poet.
2. imaginea este absentă și ștearsă. pentru că nu este imagine este context care susține discursul.
R: Mă refeream în mod concret la imagine. Aici, de exemplu este lipsă: "în noaptea dintre ani am să mănânc o felie de tort
cu gândul departe
am să mă plimb printre grupuri
cu un pahar în mână", iar aici este prezentă, dar ştearsă, nereuşită: "care se mulează pe mine mă sărută
și mă recunoaște al ei
precum căldura unei femei pe jumătate amețită
atunci din abis
brațele tale vor lumina un timp
pe gâtul meu rece"
3. detașare mimată? sună și puțin straniu, eu aș fi spus falsă ... dar sunt curios unde o vezi.
R: De ce sună straniu? Unii autori apelează de multe ori la ea, în dorinţa de-a fugi de patetic. Ea se obţine prin destule mecanisme, de care nu eşti strain. Nu spun fals, pentru că atunci ar suna a acuză pentru poetizare. Aici o văd: "pentru că am multe absențe peste care nu pot trece
decât sprijinit în amintiri
și în poze vechi
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii
deci în noaptea dintre ani
am să ies devreme afară și o să îmi spun în gând la
multi ani pentru că afară", unde ea e clar folosită începând cu "am să ies devreme afară..."
4. adâncimea nu e la fel de perceptibilă... trebuie să fie perceptibilă o adâncime? eu aș fi spus că e superficială...
R: Pentru mine, da. Perceptibilă în sensul de-a lua în calcul că un vers nu se sfârşeşte după primul strat metaforic; perceptibilă în sensul de-a stărui pe un vers, pe un grup de versuri; perceptibilă în sensul în care autorul a găsit cantitatea exactă de lirism, de raţiune, de trăire.
5. notabil sau nu, (eu aș fi spus nimic remarcabil) îți mulțumesc pentru semn și aștept cu toată deschiderea argumentația pe text.
R: Chestie de moment.
Bun. Am încercat să-mi argumetnez punctul de vedere, deşi mă întreb dacă nu era mai simplu să spun "asta e părerea mea", lăsând-o aşa. Bineînţeles că nu am pretenţia de-a avea oareşce dreptate, de obiectivitate etc... Ştiu că, în cele din urmă, obiectivitatea (nu în sens filosofic, ci literar) nu-i decât majoritatea
subiectivităţii şi că nu există interpretări bune sau rele, ci există doar interpretări.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Nu, cred că este o neînţelegere. Îmi place exigenţa celor ce mă citesc. Chiar dacă, de multe ori, mă irită. Ştiu că, în final, mă ajută.
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii deCe înseamnă cuvintele dintre paranteze? Am găsit ceva despre אהבה - că ar însemna iubire. חתונה - nuntă, שביר - fragil? Aglomerare de limbi pe aici.
pentru textul : Mireasa Mecanică dede asemenea, multumesc almei ptr. generozitate
pentru textul : doamne ce încet mă mișc deO să mă gândesc la ceva să înlocuiesc clişeul ăla. Sper să-mi vină o idee decentă. În rest, mulţumesc... cu timiditate :-).
pentru textul : Poate mâine... decaptivanta si morbida aceasta succesiune de cadavre...dincolo de modul de expunere descriptiv in detaliu, deja cristalizat, exista stilul incontestabil à la Sandru (citeodata ai impresia ca l-ai mai citit cindva printre alte locuri reviste carti...) poemul se sprijina pe citeva puncte de echilibru filosofic si remarc forta scenica a acestei imagini compozite intre o Marilyn Monroe si Maica Natura ca un cumul urias existential: "Fustele marii-mume se ridică în timp ce ea stă pe capacul de aeraj Desface picioarele și ne primește, vom intra cu toții în grota ei uriașă." insa centrul de echilibru al intregului poem il gasesc aici, "Cadavrul clipei se află în acest poem, poemul e un sicriu". un poem ca o morga a clipelor...
pentru textul : Cadavrul martorului va fi aruncat în beton deinteligentă construcție, balansînd între aplecarea spe detalii și fuga de acestea; sugerarea unor amănunte pe o rampă urmată de un palier al distilării. Hmm! Vlad ce ai azi, ești doar un cititor! sensibilitate tehnică viziune de evidențiat!
pentru textul : poveste din trenul spre mangalia deBianca, As fi putut renunta/taia/modifica, dar am ramas la prima forma, facusem grafica si mi-a placut cum a iesit. Cum ati remarcat si voi - intregul. Acele miliarde de oglinzi sunt oamenii. N-am putut-o spune altfel si oglinda era sistemul corect de referinta. Cum referinta absoluta e acel 0 K din titlu. Multumesc pentru trecere si pentru aprecieri.
pentru textul : absolute zero deam renuntat, multumesc.
pentru textul : aș fi vrut... detext ceva mai slab, după părerea mea. care părere poate fi învinuită de orice. singura parte care mi-a plăcut este subtitlul. merita un text. dar un text fără atîtea sentințe și declarații ex catedra. în plus, oricît de self-centred își poate permite să fie autorul (și chestia asta este probabil acceptabilă cînd adopți un stil atît de confesiv) totuși pe undeva ajunge să obosească mai ales atunci cînd repetă și reiterează aceleași teme fără prea multă plus-valoare creativă. again, părerea mea doar.
pentru textul : from scarborough fair with love dedouă cantece, unul la stanga altul la dreapta rătăceam pe coline cerul părea un capăt de icoană iar lumea în piept un ceas uriaș ce trebuia mereu întors tăcerea ne atârna până la pământ se rotea în jurul nostru ca o placă de gramofon despărțea frigul căzut între noi eram două trenuri albe coborâte din noapte două păsări cu mersul pe loc
pentru textul : două trenuri coborâte din noapte detrec mai rar și mai fugitiv pe aici pe hermeneia, nu pentru că așa mi-aș dori... observ,Andreea, la nivelul formei, că exersezi, ceea ce e foarte bine, mai multe abordări ale exprimării. știu că o vei găsi pe cea care să te reprezinte astfel încât timbrul poetic să fie unic.suntem mulți în această situație. mi-a lăsat un gust plăcut comparația: ca urma unui crater/din inima oceanului. cu gânduri bune, paul
pentru textul : Teenage angst deMadalina. te avertizez să nu folosesti posibilitatea de a comenta in alte scopuri decit cel pentru care a fost oferita. simti nevoia unei comunicari directe, foloseste alte cai.
pentru textul : Alb şi roşu deEmiemi, amintește-ți și continuarea comentariilor: eu am fost cea care am întrebat ceva de genul "Și ce cauți în biserică printre pițigoi? etc".
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră deerate: de respectare a; tu nu vezi; sa-ti.
Sebi, pe Hermeneia se dau in general penite la textele foarte proaste sau pe favoritisme. Textele cele mai bune sunt trecute in general cu vederea, mai ales de unii autori foarte invidiosi si frustrati ca nu au realizari literare si recunoastere. Hermeneia este pentru unii doar o lupta pentru autoritate, asta pentru ca in afara sitului nu reprezinta nimic. Mie mi-a placut tetxul tau, chiar daca nu este perfect. felicitari!
pentru textul : sebi cel nebun după poezie deparerea mea... mai mult sau mai putin estetica Si sper sa nu se supere maestrul Vlad. Mie nu imi place si nu neaparat din cauza rosului, care e ok la urma urmei. Mi se pare prea pestrit ca tipuri de fonturi. Fontul negru cu numele editurilor abia se vede la mine. Chiar si nota aia cu in memoriam ... abia se vede. Apoi "chestiile alea cu pin"... (ca nu stiu cum sa le numesc) alea pe care scrie Poezie si Roman. Nu le inteleg rostul... estetic. Mi se par cam tiganoase. Nu ca as avea eu ceva cu tiganii dar nu le apreciez estetica in mod deosebit. Imi par ca niste umpluturi neelegante in plus. .. am spus ca sint umpluturi?...!.. Apoi... un fluture aiurea acolo. Cind pe sirma e o tipa cu umbrela. Adica umbrela=ploaie=noiembrie. Mai merge. Dar fluturele in noeimbrie e chiar aiurea. Mai ales ca e decembrie. Infantil. Parca e ideea unei fetite de 13 ani care orice face tot printese deseneaza. Asa si cu fluturele asta pe care parca l-am mai vazut undeva. Si apoi este U-ul. UUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU-ul acela Maaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaare. De parca e e Universitatea Craiova. Sau Uniter. Sau magazinul Unirea. Sau UTA Arad. Sau UMGB. U asa mare vine de la Universitate in general. Si apoi aici e ..... in mijlocul cuvintului. Pe bune ca e absolut aiurea. Si apoi IASI jos scris cu..... rosu!!! Din nou o culoare care nu mai apare in fonturi. Afisul are destula inconscventa artistica dupa parera mea. Dar speram la mai bine, pe viitor.
pentru textul : Virtualia XI - anunț final deoameni sub umbra lor ar trebui să îmi plec genunchiul cuvintelor - ei cei lumină întâmplată în trup ei dăruiții căldura pâinilor mele - dar cuvintele s-au prefăcut osuare unde veștedă inima o exilăm când îngerul risipit ca o mătase neagră pe drum orbilor vestind cu trecerea sa deșteptarea sub arcadele porților voastre închin cuarțul tăcerilor ca pe un prunc abia alăptat sub întâia zăpadă.
pentru textul : închinare de cuarț deImaginea aceea (in doua versuri) incerca sa creeze atmosfera din vis, cu logica aferenta. Care logica e oarecum motivatia poeziei.
pentru textul : Bluejay deMultumesc pentru atentie.
Alexandru Ioan Despina, nu ştiu de ce ştiam că te-ai retras de pe site... So, felicitări atât pentru premiul acesta, cât şi pentru altele de curând!
pentru textul : Autori Hermeneia premiaţi la Târgovişte deflacara din lampa lui diogene in umbra universului si de aici mai departe. o formula clasica functionala, chiar ok. ce muzica ai pune aici? goa trance? eu, da.
pentru textul : scurt jurnal de călătorie în pîntecul mamei deScuze pentru dubla postare a comentariului!
pentru textul : Takita deziua a saptea pun rufele la uscat pe balcon pe deal vecinii au pus de-un gratar rasucesc micii, destupa berea, rad motocicleta in leasing a lui Vlad pe scara de-alaturi apoi o stiva de blocuri cu lentile de termopan in soare pun mana streasina, cu cealalta in sold o carpa de cer destramata pe margini si-un porumbel cu picioarele arse de cablul electric
pentru textul : iar în a șaptea zi s-a odihnit denu ma pot masura cu hanny, care reuseste sa produca bijuterii si in comentarii. eu o sa comentez... prozaic, pe text. strict literar, si linea a luat caimacul. receptorul meu textual e de natura muzicala. aud muzicalitatea textului, cu melodie, armonie, contrapunct, tot tacamul. textul lui calin/cailean nu are absolut nici o singura nota falsa, toate accentele cad exact unde trebuie, forta evocatoare e la inaltimea subiectului, tensiunea dozata cu finetze si mereu la nivel inalt, poanta destul de bine mascata, simti ca va veni o poanta dar n-o poti prevedea, iar poanta e scrisa adanc... am apreciat acele comentarii ale autorului pe care le-am citit. marturisesc ca n-am prera citit poezia lui, habar n-am cum e ca poet, dar ca prozator e unul solid. il astept si cu o intriga epica, cu texte dialogate (dialogul final mi s-a parut partea cu ceva sub nivelul restului, e fluent dar n-are acelasi sunet de bronz. are insa alibi, dialogul e momentul de destindere post climax. presupun ca intr-un text unde dialogul are functie principala va suna pe masura. rim
pentru textul : Fuga deputând să dezvoltăm ideea și lasând-o să-și regenereze alte și alte sensuri, căpătăm un joc nesfârșit al umbrelor pe care doar lumina îl poate opri. într-o dimineață, departe... și aici surprins, autorule!
pentru textul : rosario dede fiecare data cand pleci, eu cad in stomacul tau. inima mea este o cutie goala.
pentru textul : if you go away dePrin, chipurile, „recuperarea realului” vieţii cotidiene, inclusiv renunţarea – printre altele - şi la „livrescul” optzecist, „marcat de demonstraţii de forţă în care spiritul ludic, ironia şi alte mărci lucrau ca o fabrică să-ţi livreze o chestie foarte inteligentă care se cam uita la tine cu o superioritate tranşantă sau cu o falsă apropiere”, cum zice Dan Mihuţ, „douămiismul” în cele din urmă nu face nimic altceva decât, în final, să piardă complet „transcendenţa” poeziei, ajungând să se învârtă în jurul Nimicului. Sau, când îşi dă seama de această învârtire în gol, ajunge la un „transcendent” deviant, căci mizează atunci pe „Visceralizarea, agresivitatea si directatea extrema a discursului, hiperautenticismul, cultivarea valorilor "tari" ale biograficului (optzeciștii cultivau valorile slabe), predilecția pentru morbid si pentru zonele psihedelice si infraumane, deviante, refuzul livrescului si parodicului, spiritul "comunitar", combinația de cinism, dezabuzare si disperare apocaliptica” cum zice cineva într-o discuţie despre “prinderea” trăsăturilor de bază ale zisului “douămiism”. Iar, în ultimă instanţă, toate acestea conduc la o nouă „fabrică” care nu face nimic altceva decât să livreze un nihilism exacerbat, plictisitor prin rutinizare; care, pe mine unu, nu mă încântă.
Faptul că în textul meu am spus-o cum am spus-o, adică, nu prea (sau deloc) fericit, este altă poveste.
pentru textul : Recuperarea Realului deSărbători luminate, domnule Gorun!
pentru textul : Pascală (2) defoarte frumos ultimul vers!
da, am schimbat cate ceva... din pacate, nu am timp intotdeauna de lasat cuvinte, dar sunt mereu cu ochii pe site si incerc sa tin cont de sugestii atunci cand sunt si cand ele corespund cu propriile mele viziuni... Marina, tristetetea intotdeauna s-a potrivit mai bine cu oasele mele prea subtiri:) multumesc de intoarcere si de aprecierea ta!
pentru textul : ziua de mâine deCu excepția "formei serpentină" nu prea văd aici poezia... E prea pus pe tavă sentimentul. Încearcă să îți decantezi trăirile. Cred că poate ieși ceva.
pentru textul : Crez de1. ideea este mai degrabă lipsă? trebuie să te hotărăști. crezi că e un poem care se axează pe idee?
R: Da. Dar nu Idee, ci idee, respectiv cea a întâmpinării într-un mod melancolic/pesimist a noului an, a unei altfel de întâmpinări faţă de omul care nu este poet.
2. imaginea este absentă și ștearsă. pentru că nu este imagine este context care susține discursul.
R: Mă refeream în mod concret la imagine. Aici, de exemplu este lipsă: "în noaptea dintre ani am să mănânc o felie de tort
cu gândul departe
am să mă plimb printre grupuri
cu un pahar în mână", iar aici este prezentă, dar ştearsă, nereuşită: "care se mulează pe mine mă sărută
și mă recunoaște al ei
precum căldura unei femei pe jumătate amețită
atunci din abis
brațele tale vor lumina un timp
pe gâtul meu rece"
3. detașare mimată? sună și puțin straniu, eu aș fi spus falsă ... dar sunt curios unde o vezi.
R: De ce sună straniu? Unii autori apelează de multe ori la ea, în dorinţa de-a fugi de patetic. Ea se obţine prin destule mecanisme, de care nu eşti strain. Nu spun fals, pentru că atunci ar suna a acuză pentru poetizare. Aici o văd: "pentru că am multe absențe peste care nu pot trece
decât sprijinit în amintiri
și în poze vechi
unde eram tânăr lejer în frumusețea unei lumi vii
deci în noaptea dintre ani
am să ies devreme afară și o să îmi spun în gând la
multi ani pentru că afară", unde ea e clar folosită începând cu "am să ies devreme afară..."
4. adâncimea nu e la fel de perceptibilă... trebuie să fie perceptibilă o adâncime? eu aș fi spus că e superficială...
R: Pentru mine, da. Perceptibilă în sensul de-a lua în calcul că un vers nu se sfârşeşte după primul strat metaforic; perceptibilă în sensul de-a stărui pe un vers, pe un grup de versuri; perceptibilă în sensul în care autorul a găsit cantitatea exactă de lirism, de raţiune, de trăire.
5. notabil sau nu, (eu aș fi spus nimic remarcabil) îți mulțumesc pentru semn și aștept cu toată deschiderea argumentația pe text.
R: Chestie de moment.
Bun. Am încercat să-mi argumetnez punctul de vedere, deşi mă întreb dacă nu era mai simplu să spun "asta e părerea mea", lăsând-o aşa. Bineînţeles că nu am pretenţia de-a avea oareşce dreptate, de obiectivitate etc... Ştiu că, în cele din urmă, obiectivitatea (nu în sens filosofic, ci literar) nu-i decât majoritatea
subiectivităţii şi că nu există interpretări bune sau rele, ci există doar interpretări.
Seară faină!
pentru textul : animalul de pradă al resemnării dethe day after! zombi alergand spre un darwinian inceput...
pentru textul : escape dePagini