nu mi se pare tocmai fericit. din moment ce autoarea dezvaluie inca din primul cuvant despe ce-i vorba si dezvolta ulterior, de ce "mister"?
definitiile in sine mi se par destul de...roz-liniare, ca sa zic asa. nu stau sa discut realismul lor (fiecare cu experientele sale, la urma urmei) dar, cum spuneam, titlul imi crease un alt orizont de asteptare.
Multumesc! E un text in care am pus chiar mult suflet. Plus ca trebuia deja sa se vada progresul dupa atata timp. Sper si continuarea sa fie cel putin la fel de buna.
Am corectat pleonasmul. Sa stii ca apreciez foarte mult interesul pe care ti-l dai pentru evolutia mea!:)
Eu aș prefera ca la comentarii și autorii textelor de pe coloana din dreapta a primei pagini să fie trecut numele autorului, nu pen name-ul. Îmi place să-i știu pe nume, mai ales că avem Ela, Elia, Adim, Madim... vom fi tot mai multi și mi se pare prea hilar să avem atâtea porecle-n bătătură.
nope. textul este destul de cliseistic si predictibil. e poate o mostra despre cum sa folosesti "pragmatic" metaforele. si pe alocuri se scufunda in lozincard. precizez, daca mai e nevoie, ca observatiile mele ar fi fost aceleasi si daca un barbat scria asa ceva despre "caut femeie". anyway, poezia ar fi fost daca era vorba despre un barbat orb si care nu mai are nici un miez fierbinte, sau daca il asteptai imbracata in palton si cu bigudiuri in par. aia avea ceva sanse sa fie poezie, sa intrige sau sa comita ceva. dar asa, cu "tatuaje pe inima" si "orhidee in mina" nu cred ca se facea poezie nici in 1950. dar evident, nu am cum sa stiu sigur ca n-am trait atunci. deci slabut dupa umila mea parere.
Ioana,
am citit poezia ta şi am tot amînat răspunsul. “nu mă certa”, nu sînt singurul care nu găseşte cuvintele potrivite atunci cînd primeşte un dar. dacă spun mulţumesc e prea simplu dacă spun mai multe poate ar suna fals.
însă din maturitatea/firescul dialogului tău- şi este de apreciat avînd în vedere vîrsta ta- îmi dau seama că vei intui corect starea mea.
aş pune o fundă aurie acestui cadou crezînd şi eu că “că stelele sunt gogoşile maiei
puse la dospit sub ştergar” dar mă aflu într-o postură ingrată.
mulţumesc Ioana.
"există oameni care luptă
cu nălucile
și există oameni
care doar luptă
deosebirea este doar"
foarte adevărat!şi când uiţi şi sensul pentru care lupţi se năruie totul.mi-a mers la suflet poemul.
se mulează perfect simţirii mele de azi, motiv pentru care şi îndrăznesc să las un semn de apreciere.
O istorie hazlie ce a reușit să mă captiveze și să-mi "reactiveze" nostalgia poate și prin legăturile sufletești de alt ordin...În plus mi-ai adus aminte indirect de Sofia Vicoveanca, această voce de aur a Bucovinei, neegalată, legată de copilăria mea... Revenind la text, darul tău de a povesti însă este ieșit din comun și există o ușurință nativă de invidiat în a relata, expune, descrie o altă lume de care ești legat cu toate firele nevăzute ale ființei tale oriunde te-ai afla. Ar trebui să fructifici acest dar. Aștept continuarea. Un typo: "ânchise" în " Se ridică, șovăitor, în picioare, îl ânchise și privi pe fereastră, în curte."
oare vom putea vreodată să ne eliberăm de aceste temeri. de teama „datului cu puterea”? puterea cui? ce putere? ce „pot” face eu? ce ”vă pot face” eu? ce vă pot da sau lua eu? am senzația că trăim (continuăm să trăim) o tragedie kafkiană. și nu resping prin asta teama margăi ca fiind neautentică. tocmai faptul că e autentică mă ucide. cînd am început hermeneia acum cinci ani și jumătate am făcut-o tocmai cu această dorință, cu această obsesie idealistă. a unui spațiu altfel. altfel mai ales din acest punct de vedere. am plecat atunci dintr-un alt spațiu, de pe un alt site, tocmai din cauza acestei lehamite. lehamitea față de puterea căreia îi place să fie lingușită și care împarte pomeni la milogii și norodul care o adulează. lehamitea față de obsedanta deprindere a plecăciunii și temenelelor, a convingerii că dacă vrei să urci cu o treaptă pe un fel de scară imaginară a absurdului trebuie să pupi în cur cu sîrguință. am vrut să să fie altfel și cu siguranță am fost numit și chiar s-a scris despre mine că sînt dictator, că domin, că stăpînesc ca un tiran, tocmai pentru că în anumite momente mi-am pierdut răbdarea să tot aștept ca în mod natural oamenii să își îndrepte spinarea. poate că am fost dictator în încercarea mea de a-i ajuta să fie drepți, să fie liberi și responsabili. am mai spus-o de zeci de ori poate: nimeni care a fost sau este pe hermeneia nu poate să spună că a obținut ceva de la mine pentru că m-a lingușit. și nimeni, absolut nimeni nu poate să spună ca a fost ostracizat sau nedreptățit de mine pentru că și-a exprimat opinia negativă față de ceva scris de mine. dau un premiu la primul care poate identifica cu dovezi o astfel de întîmplare. ba mai mult, de cele mai multe ori mi-am exercitat dreptul de veto pentru a nu sancționa (deși ar fi fost corect) un anumit membru hermeneia care m-a jignit sau m-a atacat la persoană. am făcut absolut tot ce a fost omenește posibil ca să nu se poată niciodată spune că pe hermeneia puterea politică, administrativă a avut vreodată vreo atingere asupra unei judecăți de natură artistică oricît ar fi fost ea de mică. și totuși temerile și apucăturile fanariote sînt tot acolo. nimeni nu își dă seama cît de mult mă afectează asta.
da, textul de mai sus probabil nu este perfect scris. poate că cineva ar putea să scrie un îndrumar pentru asta. deși mă tem că există tot felul de reguli și soluții contradictorii. am încercat să fiu „creativ” cînd nu am știut. nu am pretenția a fi un prozator. după cum nu am pretenția a fi un poet. tocmai de aceea dacă va fi să public vreodată pe hîrtie voi avea nevoie de un editor.
Deși dureroasă și amară ca un tratament pentru vindecarea sufletelor prinse în noaptea acestui nou mal de siecle lectura acestor versuri imprimă un mesaj profund pozitiv ... Sfîșietor strigătul pe unde atît de înalte încît abea pot fi percepute al acestui copil care plînge în rîsul tău, Ela. Apocaliptică imaginea șarpelui care își linge carnea cu poftă, în timp ce spiritul ia forma altor și altor trupuri, de parcă timpul ar ciopli cu dalta mereu și mereu alte făpturi în zadar. Aș afirma aici că șarpele simbolizează atît spiritul lumii înclinat spre distrugere și automutilare dar mai percep un simbol, cel al lui Kali, cea care vindecă spre îndumnezeire. Ar mai fi vizibile și urme al lui Kali Yuga, tot un fel de vindecare, prin cunoaștere multimilenară, nefalsificată de perceptele și convenționalismul secolelor. Mi-au lipsit prezența ta, textele tale.
Versul cu "a venit primavara" si "covorul de fluturi" din final ma impiedica sa las a doua penita de pe siteul asta. Un plus pentru strofa de la "mare in forma de clopot" ! Ialin
Departe de aventurile lui Fane și Costel, Virgil ne aduce un text de o cu totul altă factură. Sper că v-ați dat cu toții seama ca nu e o simplă rețetă și că e un text literar; e o "disecție culinară", nu simplu culinară, e clar. Nu insist deci. Mie mi-e foame de proză scurtă, așa că am sărit imediat. Întotdeauna mi-a plăcut alunecarea această reflexivă dinspre lucrurile de rutină înspre lucrurile ultime,... sau, mă rog, aproape ultime. Asta dă greutate și importanță lucrurilor de zi cu zi. Să fii poet și când te duci la tăiat lemne, să râmâi prozator și când iei în mână cuțitul de bucătărie. Virgil dovedește asta aici. Neavând aliniat la capăt de rând și fiind un text atât compact, la citire ar ajuta cu siguranță cel puțin introducerea unui spațiu între pasaje. Cred. Permite-mi o întrebare glumeață, dar destul de la modă prin România: noi, mai nou, în țara candidată la U.E., nu mai avem voie să omorâm porcii cu cuțitul, voi, acolo, chiar schingiuți crabii în apă clocotită? Sau, probabil, asta pentru că nu poți să-i tai capul... Sau pentru că Americanii n-au avut Evul Mediu și recuperează acum?
yester - iti multumesc, mi-ai lasat cuvinte darnice, si gesturi de aur... ce se cer rasplatite cu cozonac si vin dupa datina:) trecerile tale suna ca un colind, eu as putea fi o gazda vesela... dar parul de care mi-am ancorat momentan zilele, e prea departe:) in legatura cu "poezia nu e cautata", mai ca nu sunt intru totul de acord, de acord cu "nimic strident, nimic forțat" , in rest poate doar ... ar trebui inversate putin rolurile, trebuie asteptat sa ne caute "ea" pe noi:) iti doresc un Craciun fericit, alaturi de cei dragi!
cred ca-i mai mult o meta-ratare, ratarea in sine aduce progress. :o)
aveam nevoie de-o portita, cam asta e. nu mi-a venit timpul sa tac.
sa-ti multumesc? :o)
Mici amănunte legate de construcția poemului: "împroșcând" - de modificat, "șiroind / pierzând" - două gerunzii în același vers e prea mult, "pe deasupra" - fără "pe", "tot vorbim " - fără "tot", "apnee de dor" - nu ar suna mai bine "apneea dorului"?, în ultimul vers - fără "el păzind", se subînțelege.
mother of pearl ți-am spus în aprilie îmi dezgrop morții, algele, epavele întredeschid inima pentru alt bob de nisip reziduu dintr-un trecut cabonizat viață redusă la o gămălie de diamant sidefat cu viscolele din sângele meu fandango de ce nu ai avut răbdare cu mine [, tată] atât de aproape ne-a fost dansul respirațiilor în această primăvară astmatică atât de tangibile, caimacul agoniei, iertarea ți-au alunecat de sub buricele degetelor perle
dacă aș vedea acest poem într-un volum, l-aș vedea așa: nu mai îmbrac nici o rochie e vârsta la care mă încântă pantofii din piele de șarpe și cămășile verzi să nu se vadă înăuntru cum sângele înghite câte un vers nu știu de ce în ultimul timp prefer blugii strâmți până la genunchi și deviza “tot înainte” nu spun la nimeni nimic... azi am mers până la gară am privit alt bărbat era înalt purta mânuși și parcă ochelari acum le-aș spune bărbaților doar cum ninge sunt femeia fără țipăt nu am loc printre femeile pământului în numele dreptății aș condamna la moarte unele dimineți și câteva întâmplări o singură rochie de mi s-ar potrivi aș lăsa pictorii lumii să-mi deseneze pe ea capete de cai morți copite și fân pe la umeri mi-e teamă de mine. acum. altă teamă e un frig îngrozitor nu o să dorm și nu văd nici un înger dispus să formeze un număr de telefon Am evitat rimele involuntare (moarte - acte - coate etc.) și am eliminat din prepoziții. Am accentuat niște imagini (pământ în loc de planetă, văd în loc de cunosc), am mai dat la o parte din descrieri. Nu am schimbat idei, nici imagini, am încercat să rămân cât mai aproape de ce ai dorit să transmiți. Ceva îmi spune că la fel ai fi modelat și tu ici-colo. Revin și pe alte texte.
frumos.
prima strofa, cu "festinul iluziei" si "lintoiul singuratatii", aproape ca ma facuse sa casc.
dar ce repede m-a inviorat urmatoarea! :)) foarte bine redat contrastul dintre "patul de liniste si vis" si "strazile mancatorilor de carton".
P.S.nu stiu daca ultimele trei versuri isi mai au rostul, in opinia mea, poezia ar supravietui si fara ele.
e o poezie linistitoare si placuta.fiind cuprinsa de o "stare de nestare" specifica momentului dinainte de examen si cu o durere nebuna de cap, n-am facut decat sa ma bucur citind-o. ( trimiterile ce tin de viata personala sunt menite a accentua efectul pe care il are poezia asupra cititorului). interesanta aceasta descriere in paralel: tu care stai la masa de scris (sau in fata computerului) scriind un poem bleu marin intr-o zi in care ploua ( aceasta ploaie e foarte binevenita aici) si dana care se pregateste sa mearga la banchet. interesanta imaginea redata in versul:"îmbrăcate în gustul cireșelor de iunie". frumoasa poezia.mi-a placut mult.
Remarc ideea de stranut al diminetii, care constituie o metafora deosebita... In rest "dansul visurilor", "albul binecuvintarii" , "cuvinte in nerostirea lor" constituie sintagme desuete. Un text mediocru... Ialin
Textele din acest "mini-ciclu" - rem (probabil de la r.e.m. rapid eye movement sau de la trupa omonima) par a avea ceva in comun, un fel de incercare de a reda prin cuvinte niste experiente onirice, undeva la limita intre constient si inconstient. Insa textele sunt destul de greoaie iar lectura cam neplacuta. Cu un efort insa, ceva-ceva se iveste dintr-un morman de inutilitati de exprimare. Te mai citesc, e timp. Andu.
cum putem fi vinovati perfect? de ce compari "cuvîntul" la singular cu "dervișii" care sunt la plural? de ce "carapacea asta din zile și soare" și nu "carapacea asta din argint clocit"? de ce nu-mi raspunzi la comentarii? de ce? mi-a plăcut tensiunea oferită de sentimentul de vinovație în așternuturi. ptr asta penită!
Eu am fost pe aici si aceste rânduri m-au luminat ca un bec ecologic instalat de un primar corupt.
Apoi am citit o scuza voalata adresata sotiei tale pentru ca nu mai faceti sex.
Si nu o lua personal pls cum faci uneori... pentru ca nu e asa
E doar ceea ce aveam eu de spus
Raluca, metafora în sine e primul strat fals. În momentul in care se decide ca o stare să fie copiată, să fie scrisă, poezia de stare suferă o diluare. "A ciopli", într-un fel sau altul, presupune îndepărtare de la... Poezia cerebrală, de idei, presupune finisare.
Poetul ar trebui să fie echilibrul sau momentul dintre revelaţie şi travaliu. Dacă ar fi să aleg între fierar şi tâmplar, m-aş face sculptor.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
nu mi se pare tocmai fericit. din moment ce autoarea dezvaluie inca din primul cuvant despe ce-i vorba si dezvolta ulterior, de ce "mister"?
definitiile in sine mi se par destul de...roz-liniare, ca sa zic asa. nu stau sa discut realismul lor (fiecare cu experientele sale, la urma urmei) dar, cum spuneam, titlul imi crease un alt orizont de asteptare.
de corectat "casnicia".
pentru textul : Misterul cuplului perfect deMultumesc! E un text in care am pus chiar mult suflet. Plus ca trebuia deja sa se vada progresul dupa atata timp. Sper si continuarea sa fie cel putin la fel de buna.
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr deAm corectat pleonasmul. Sa stii ca apreciez foarte mult interesul pe care ti-l dai pentru evolutia mea!:)
Eu aș prefera ca la comentarii și autorii textelor de pe coloana din dreapta a primei pagini să fie trecut numele autorului, nu pen name-ul. Îmi place să-i știu pe nume, mai ales că avem Ela, Elia, Adim, Madim... vom fi tot mai multi și mi se pare prea hilar să avem atâtea porecle-n bătătură.
pentru textul : prima pagină demulțumesc Mariana pentru trecere și comentariu o să țin cont de sfaturile tale,o zi frumoasă
pentru textul : Viața pe linie neagră denope. textul este destul de cliseistic si predictibil. e poate o mostra despre cum sa folosesti "pragmatic" metaforele. si pe alocuri se scufunda in lozincard. precizez, daca mai e nevoie, ca observatiile mele ar fi fost aceleasi si daca un barbat scria asa ceva despre "caut femeie". anyway, poezia ar fi fost daca era vorba despre un barbat orb si care nu mai are nici un miez fierbinte, sau daca il asteptai imbracata in palton si cu bigudiuri in par. aia avea ceva sanse sa fie poezie, sa intrige sau sa comita ceva. dar asa, cu "tatuaje pe inima" si "orhidee in mina" nu cred ca se facea poezie nici in 1950. dar evident, nu am cum sa stiu sigur ca n-am trait atunci. deci slabut dupa umila mea parere.
pentru textul : Blind date deIoana,
pentru textul : de vorbă cu tine deam citit poezia ta şi am tot amînat răspunsul. “nu mă certa”, nu sînt singurul care nu găseşte cuvintele potrivite atunci cînd primeşte un dar. dacă spun mulţumesc e prea simplu dacă spun mai multe poate ar suna fals.
însă din maturitatea/firescul dialogului tău- şi este de apreciat avînd în vedere vîrsta ta- îmi dau seama că vei intui corect starea mea.
aş pune o fundă aurie acestui cadou crezînd şi eu că “că stelele sunt gogoşile maiei
puse la dospit sub ştergar” dar mă aflu într-o postură ingrată.
mulţumesc Ioana.
domnule Manolescu, multumesc pentru atentia acordata acestui text. Ionut, ma las asa ;)
pentru textul : mă las așa de"există oameni care luptă
pentru textul : zaț decu nălucile
și există oameni
care doar luptă
deosebirea este doar"
foarte adevărat!şi când uiţi şi sensul pentru care lupţi se năruie totul.mi-a mers la suflet poemul.
se mulează perfect simţirii mele de azi, motiv pentru care şi îndrăznesc să las un semn de apreciere.
Am înteles mulțumesc mult pentru sfaturi, eu ataâta pot mă opresc aici,succes încontinuare.
pentru textul : Nu văd ce auzi tu deO istorie hazlie ce a reușit să mă captiveze și să-mi "reactiveze" nostalgia poate și prin legăturile sufletești de alt ordin...În plus mi-ai adus aminte indirect de Sofia Vicoveanca, această voce de aur a Bucovinei, neegalată, legată de copilăria mea... Revenind la text, darul tău de a povesti însă este ieșit din comun și există o ușurință nativă de invidiat în a relata, expune, descrie o altă lume de care ești legat cu toate firele nevăzute ale ființei tale oriunde te-ai afla. Ar trebui să fructifici acest dar. Aștept continuarea. Un typo: "ânchise" în " Se ridică, șovăitor, în picioare, îl ânchise și privi pe fereastră, în curte."
pentru textul : Fiarele (I) deam reținut sugestia ta. mulțam de popas!
gând bun!
pentru textul : i-am pus numele studenție deoare vom putea vreodată să ne eliberăm de aceste temeri. de teama „datului cu puterea”? puterea cui? ce putere? ce „pot” face eu? ce ”vă pot face” eu? ce vă pot da sau lua eu? am senzația că trăim (continuăm să trăim) o tragedie kafkiană. și nu resping prin asta teama margăi ca fiind neautentică. tocmai faptul că e autentică mă ucide. cînd am început hermeneia acum cinci ani și jumătate am făcut-o tocmai cu această dorință, cu această obsesie idealistă. a unui spațiu altfel. altfel mai ales din acest punct de vedere. am plecat atunci dintr-un alt spațiu, de pe un alt site, tocmai din cauza acestei lehamite. lehamitea față de puterea căreia îi place să fie lingușită și care împarte pomeni la milogii și norodul care o adulează. lehamitea față de obsedanta deprindere a plecăciunii și temenelelor, a convingerii că dacă vrei să urci cu o treaptă pe un fel de scară imaginară a absurdului trebuie să pupi în cur cu sîrguință. am vrut să să fie altfel și cu siguranță am fost numit și chiar s-a scris despre mine că sînt dictator, că domin, că stăpînesc ca un tiran, tocmai pentru că în anumite momente mi-am pierdut răbdarea să tot aștept ca în mod natural oamenii să își îndrepte spinarea. poate că am fost dictator în încercarea mea de a-i ajuta să fie drepți, să fie liberi și responsabili. am mai spus-o de zeci de ori poate: nimeni care a fost sau este pe hermeneia nu poate să spună că a obținut ceva de la mine pentru că m-a lingușit. și nimeni, absolut nimeni nu poate să spună ca a fost ostracizat sau nedreptățit de mine pentru că și-a exprimat opinia negativă față de ceva scris de mine. dau un premiu la primul care poate identifica cu dovezi o astfel de întîmplare. ba mai mult, de cele mai multe ori mi-am exercitat dreptul de veto pentru a nu sancționa (deși ar fi fost corect) un anumit membru hermeneia care m-a jignit sau m-a atacat la persoană. am făcut absolut tot ce a fost omenește posibil ca să nu se poată niciodată spune că pe hermeneia puterea politică, administrativă a avut vreodată vreo atingere asupra unei judecăți de natură artistică oricît ar fi fost ea de mică. și totuși temerile și apucăturile fanariote sînt tot acolo. nimeni nu își dă seama cît de mult mă afectează asta.
pentru textul : Spoiler deda, textul de mai sus probabil nu este perfect scris. poate că cineva ar putea să scrie un îndrumar pentru asta. deși mă tem că există tot felul de reguli și soluții contradictorii. am încercat să fiu „creativ” cînd nu am știut. nu am pretenția a fi un prozator. după cum nu am pretenția a fi un poet. tocmai de aceea dacă va fi să public vreodată pe hîrtie voi avea nevoie de un editor.
Deși dureroasă și amară ca un tratament pentru vindecarea sufletelor prinse în noaptea acestui nou mal de siecle lectura acestor versuri imprimă un mesaj profund pozitiv ... Sfîșietor strigătul pe unde atît de înalte încît abea pot fi percepute al acestui copil care plînge în rîsul tău, Ela. Apocaliptică imaginea șarpelui care își linge carnea cu poftă, în timp ce spiritul ia forma altor și altor trupuri, de parcă timpul ar ciopli cu dalta mereu și mereu alte făpturi în zadar. Aș afirma aici că șarpele simbolizează atît spiritul lumii înclinat spre distrugere și automutilare dar mai percep un simbol, cel al lui Kali, cea care vindecă spre îndumnezeire. Ar mai fi vizibile și urme al lui Kali Yuga, tot un fel de vindecare, prin cunoaștere multimilenară, nefalsificată de perceptele și convenționalismul secolelor. Mi-au lipsit prezența ta, textele tale.
pentru textul : negro sombra deVersul cu "a venit primavara" si "covorul de fluturi" din final ma impiedica sa las a doua penita de pe siteul asta. Un plus pentru strofa de la "mare in forma de clopot" ! Ialin
pentru textul : primăvară sub clopot deDeparte de aventurile lui Fane și Costel, Virgil ne aduce un text de o cu totul altă factură. Sper că v-ați dat cu toții seama ca nu e o simplă rețetă și că e un text literar; e o "disecție culinară", nu simplu culinară, e clar. Nu insist deci. Mie mi-e foame de proză scurtă, așa că am sărit imediat. Întotdeauna mi-a plăcut alunecarea această reflexivă dinspre lucrurile de rutină înspre lucrurile ultime,... sau, mă rog, aproape ultime. Asta dă greutate și importanță lucrurilor de zi cu zi. Să fii poet și când te duci la tăiat lemne, să râmâi prozator și când iei în mână cuțitul de bucătărie. Virgil dovedește asta aici. Neavând aliniat la capăt de rând și fiind un text atât compact, la citire ar ajuta cu siguranță cel puțin introducerea unui spațiu între pasaje. Cred. Permite-mi o întrebare glumeață, dar destul de la modă prin România: noi, mai nou, în țara candidată la U.E., nu mai avem voie să omorâm porcii cu cuțitul, voi, acolo, chiar schingiuți crabii în apă clocotită? Sau, probabil, asta pentru că nu poți să-i tai capul... Sau pentru că Americanii n-au avut Evul Mediu și recuperează acum?
pentru textul : crabii deyester - iti multumesc, mi-ai lasat cuvinte darnice, si gesturi de aur... ce se cer rasplatite cu cozonac si vin dupa datina:) trecerile tale suna ca un colind, eu as putea fi o gazda vesela... dar parul de care mi-am ancorat momentan zilele, e prea departe:) in legatura cu "poezia nu e cautata", mai ca nu sunt intru totul de acord, de acord cu "nimic strident, nimic forțat" , in rest poate doar ... ar trebui inversate putin rolurile, trebuie asteptat sa ne caute "ea" pe noi:) iti doresc un Craciun fericit, alaturi de cei dragi!
pentru textul : cel mai frumos idol nu există deoana
cred ca-i mai mult o meta-ratare, ratarea in sine aduce progress. :o)
pentru textul : Ratare cu mingi verzi deaveam nevoie de-o portita, cam asta e. nu mi-a venit timpul sa tac.
sa-ti multumesc? :o)
Mici amănunte legate de construcția poemului: "împroșcând" - de modificat, "șiroind / pierzând" - două gerunzii în același vers e prea mult, "pe deasupra" - fără "pe", "tot vorbim " - fără "tot", "apnee de dor" - nu ar suna mai bine "apneea dorului"?, în ultimul vers - fără "el păzind", se subînțelege.
pentru textul : Înger de veghe demother of pearl ți-am spus în aprilie îmi dezgrop morții, algele, epavele întredeschid inima pentru alt bob de nisip reziduu dintr-un trecut cabonizat viață redusă la o gămălie de diamant sidefat cu viscolele din sângele meu fandango de ce nu ai avut răbdare cu mine [, tată] atât de aproape ne-a fost dansul respirațiilor în această primăvară astmatică atât de tangibile, caimacul agoniei, iertarea ți-au alunecat de sub buricele degetelor perle
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 19 dedacă aș vedea acest poem într-un volum, l-aș vedea așa: nu mai îmbrac nici o rochie e vârsta la care mă încântă pantofii din piele de șarpe și cămășile verzi să nu se vadă înăuntru cum sângele înghite câte un vers nu știu de ce în ultimul timp prefer blugii strâmți până la genunchi și deviza “tot înainte” nu spun la nimeni nimic... azi am mers până la gară am privit alt bărbat era înalt purta mânuși și parcă ochelari acum le-aș spune bărbaților doar cum ninge sunt femeia fără țipăt nu am loc printre femeile pământului în numele dreptății aș condamna la moarte unele dimineți și câteva întâmplări o singură rochie de mi s-ar potrivi aș lăsa pictorii lumii să-mi deseneze pe ea capete de cai morți copite și fân pe la umeri mi-e teamă de mine. acum. altă teamă e un frig îngrozitor nu o să dorm și nu văd nici un înger dispus să formeze un număr de telefon Am evitat rimele involuntare (moarte - acte - coate etc.) și am eliminat din prepoziții. Am accentuat niște imagini (pământ în loc de planetă, văd în loc de cunosc), am mai dat la o parte din descrieri. Nu am schimbat idei, nici imagini, am încercat să rămân cât mai aproape de ce ai dorit să transmiți. Ceva îmi spune că la fel ai fi modelat și tu ici-colo. Revin și pe alte texte.
pentru textul : Femeia fără țipăt debune, ultima si penultima.
pentru textul : bîze II defrumos.
prima strofa, cu "festinul iluziei" si "lintoiul singuratatii", aproape ca ma facuse sa casc.
dar ce repede m-a inviorat urmatoarea! :)) foarte bine redat contrastul dintre "patul de liniste si vis" si "strazile mancatorilor de carton".
P.S.nu stiu daca ultimele trei versuri isi mai au rostul, in opinia mea, poezia ar supravietui si fara ele.
pentru textul : Fals tratat despre sponsorizare dee o poezie linistitoare si placuta.fiind cuprinsa de o "stare de nestare" specifica momentului dinainte de examen si cu o durere nebuna de cap, n-am facut decat sa ma bucur citind-o. ( trimiterile ce tin de viata personala sunt menite a accentua efectul pe care il are poezia asupra cititorului). interesanta aceasta descriere in paralel: tu care stai la masa de scris (sau in fata computerului) scriind un poem bleu marin intr-o zi in care ploua ( aceasta ploaie e foarte binevenita aici) si dana care se pregateste sa mearga la banchet. interesanta imaginea redata in versul:"îmbrăcate în gustul cireșelor de iunie". frumoasa poezia.mi-a placut mult.
pentru textul : kansas in june deRemarc ideea de stranut al diminetii, care constituie o metafora deosebita... In rest "dansul visurilor", "albul binecuvintarii" , "cuvinte in nerostirea lor" constituie sintagme desuete. Un text mediocru... Ialin
pentru textul : sephirot I deTextele din acest "mini-ciclu" - rem (probabil de la r.e.m. rapid eye movement sau de la trupa omonima) par a avea ceva in comun, un fel de incercare de a reda prin cuvinte niste experiente onirice, undeva la limita intre constient si inconstient. Insa textele sunt destul de greoaie iar lectura cam neplacuta. Cu un efort insa, ceva-ceva se iveste dintr-un morman de inutilitati de exprimare. Te mai citesc, e timp. Andu.
pentru textul : degete încrucișate decum putem fi vinovati perfect? de ce compari "cuvîntul" la singular cu "dervișii" care sunt la plural? de ce "carapacea asta din zile și soare" și nu "carapacea asta din argint clocit"? de ce nu-mi raspunzi la comentarii? de ce? mi-a plăcut tensiunea oferită de sentimentul de vinovație în așternuturi. ptr asta penită!
pentru textul : cîntec pentru ploaie deEu am fost pe aici si aceste rânduri m-au luminat ca un bec ecologic instalat de un primar corupt.
pentru textul : despre poezie deApoi am citit o scuza voalata adresata sotiei tale pentru ca nu mai faceti sex.
Si nu o lua personal pls cum faci uneori... pentru ca nu e asa
E doar ceea ce aveam eu de spus
am corectat. ai dreptate în ceea ce privește "sufletul". multumesc.
pentru textul : Freamăt de luptă deRaluca, metafora în sine e primul strat fals. În momentul in care se decide ca o stare să fie copiată, să fie scrisă, poezia de stare suferă o diluare. "A ciopli", într-un fel sau altul, presupune îndepărtare de la... Poezia cerebrală, de idei, presupune finisare.
Poetul ar trebui să fie echilibrul sau momentul dintre revelaţie şi travaliu. Dacă ar fi să aleg între fierar şi tâmplar, m-aş face sculptor.
Merci de vizită. Cumva, o aşteptam....
pentru textul : Întoarcerea la lucrurile mici den-ai incercat niciodata? :)
nici nu stii ce-ai pierdut...
in fine, se pare ca mi-a iesit o oala cu lapte...acru.
pentru textul : Oala cu lapte dePagini