În podul casei mele
s-au prins în horă şobolanii
şi soarele cu a lui raze
le face jocuri de lumini.

Ghemuit pe vatra veche,
stă nemişcat, torcând motanul.
La ce s-o fi gândind ştrengarul
căci la chiţăitul din pod, nici vorbă...

o fi pesemne-ndrăgostit
de vreo mâţă mai de soi
şi acum compune-n taină
vreun cântec pasional, de-amor.

Ce-i pasă lui de-a mea durere,
ce-o port în suflet şi mă roade?
Ce-i pasă lui de românimea
ce moare-ncet de disperare?

O fi luat oare guvernul
vreun exemplu de la el,
de-atunci când ţara noastră geme
ei "torc" frumos în parlament?!...