Corectie: 'spre deosebire de una cu rima (si ritm implicit) e mult mai uor de realizat' se va citi: 'spre deosebire de una cu rima (si ritm implicit) e mult mai greu de realizat'. Si, pentru ca tot mai scriu un mesaj, comentez in continuare. Conteaza, mai ales in poezie, nu numai "ce" spui ci si "cum". Si, revenind la "ritm", treburile sunt mult mai sofisticate. Pentru ca te poti gandi, chiar si cand folosesti o exprimare "mai libera" (si, mai ales atunci), la "polifonia vocilor" (Bach), la "intrari in contratimp" (jazz dar si la ce fac "fetele de la Capalna" care realizeaza contratimpul prin dans), la "ruperi" de ritm, la dodecafonie etc. etc. etc. Pentru ca poezia nu se reduce la cuvinte cerand o integrare a mai multor mijloace de "expresie" (ca sa nu mai vorbesc de "imaginea" vizuala"). Teoria ca teorie, practica omora. Mi-am ratat cariera; probabil ca sunt, fara sa stiu, un bun profesor. Ca numai un excelent profesor ii poate invata perfect pe altii ceea ce el nu stie (sa faca).
Multumesc, Paul si Maricica! Ati lecturat cu atentie. Ma bucura si incercarea de a trece dincolo de vers....pana la urma, acolo e atelierul poemului, mobilul :)
Foarte frumoasa zicerea despre titlu, insa tendintele actuale par a fi altele. Totusi ma gandesc inca de cand mi-a spus Adrian. Mai caut.
Dorin, am râs și eu. știi că îmi place charientismul tău. norocul e tot ce le rămâne acestor artiști... nuța... nu prea știu la ce te referi,dar știu că nu ești rău intenționată. eu mă refer la dumnezeul damblagit, promovat de unii discipoli care dau acest sfat paradoxal și scrântit: tot ce iubești omoară și sărută, cum să omori ce iubești apoi să săruți? mulțumesc de semn și bunăvoință! atent, cu gânduri bune, vouă paul
Citind poezia aceasta, mă întreb a nu știu câta oară, ce e de fapt poezia? Nu e oare frumuseţea relaţionării noastre cu divinitatea și cu tot ce ne înconjoară? Nu e starea aceea când noi înșine suntem un vers în poemul de iubire al lui Dumnezeu?
Poemul tău m-a îngenuncheat, Paul. Nu-l pot reciti în toată frumuseţea lui, decât din starea aceea de prăbușire în care a fost scris, permiţându-mi să spun aceleași cuvinte domnului meu, de fapt al nostru.
Frumuseţea poemului vine dintr-o sinceritate dezarmantă, un fel de confesiune cu ușile deschise, un flux al conștiinţei. Comparaţiile și metaforele, ideile sunt proaspete precum ninsoarea, și sunt de aici, din lumea noastră prin care pășim uneori prea indiferenţi. Iată menirea poetului, aceea de a ne aminti că e atâta poezie în jur.
Nu pot să nu remarc versurile:
,, tu vii ca ninsoarea domnul meu […]totul în jurul tău este liniștit”
,, ești gravul violoncel care îmi dă speranță în lume”
,,vorbești ca o rană deschisă”
,,dacă ai ști să mă cerți când mă prăbușesc la pământ”
,,sufli spre tristețea mea și ea prinde aripi”
,,îmi întinzi iar mâna plină de sânge”
,, mă chemi pe nume străine”
,, totul e curat și clar iar bălțile par distorsionate de gheață”
,,suntem separați ca frazele maria
felinarele ziua par teribil de orfane
mai zi ceva pe aleea aceasta albită
catedrala este calmă cât o sperietoare de ciori”
Poemul m-a ţinut într-o tensiune artistic puternică, iar la versul ,, felinarele ziua par teribil de orfane” mi-au dat larimile. Mi-am permis această confesiune ca mulţumire că psalmul tău mi-a făcut duminica atât de frumoasă… și parcă m-a înduhovnicit.
Pentru toate cele remarcate, evidenţiez acest poem. Te felicit, Paul!
onorata de prezenta vostra sub aceasta incercare poetica.
retin: 'are miez', 'lasa urme adanci', 'aritmiile de rigoare' si sint intru totul de acord. imperfectiunea textului este direct proportionala cu transcedentalul din 'the realm of the muse':p
va multumesc si sa ne citim pe Hermeneia cit mai des cu putinta.
Un poem placut, in opinia mea, cu citeva deraieri pe alocuri. "luminita de la inceputul tunelului" si "sunt gata sa ma nasc". Cred ca sunt imagini prea des folosite care dilueaza forta si atmosfera. Apoi acel final "inchid ochii si ma visez" iar nu mi se pare, cel putin in lectura mea, un final potrivit pentru dezlipirea timbrelor de pe iris. remarc, atmosfera si economia cu care se transpun starile.
Ela, ma indoiesc ca perceptia este comuna si cred ca nici nu putem integra aceasta perceptie in experientele noastre cognitive anterioare comune. de fapt sint convinsa ca nu exista notiunea de comun. si nu-i nimic straniu in ceea ce ma priveste: verticalitatea aleatorie a unei linii o poti deduce daca o privesti tridimensional uneori, dinamic, la cel putin doua puncte de fuga. fiecare percepem altfel atit verticalitatile (celorlalti) cit si edictele. stii, citeodata cind ai tendinta in dragoste de a elabora acte normative, instaurezi altceva... poezia ta ramine interesanta din alte puncte de vedere, insa.
textul nu e prost dar parerea mea este ca mai trebuie lucrat la cizelarea lui si mai ales ar trebui curatat de prea multele "ca un", "ca o", "pentru ca", "ca sa", etc... se vede ca autorul simte elementul poetic dar mai trebuie lucrat la modul in care ideea este pusa in text.
...probabil din motivul pentru care poemul indicat de tine ma duce cu gandul la propriul meu poem care a fost publicat intai pe agonia, in 2006 la adresa de mai jos :) http://www.agonia.ro/index.php/poetry/213107/index.html Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...! sunt de acord. sfaturile tale sunt bune. voi tine cont de ele. imi place "ioana, draga" :)
Interesanta imagine dintr-o lume a fascinantului imund, nu pot insa spune ca m-a "prins" 100% ca acea "fata care trece pe strada", pe undeva m-a pierdut. Comparatia dintre cele doua texte ma duce cu gandul la o gluma simpatica, cica erau doi soareci intr-o biblioteca, rodeau o pelicula veche de celuloid si unul il intreaba pe celalalt "ei, cum iti place filmul?" la care astalalt raspunde cu gura plina: "sincer, mi-a placut mai mult cartea" Te mai citesc domnu' Doru, keep on. Cu drag, Andu
sincer, nu pricep ce vrei. nu-ti place. e ok. nu trebuie sa placa tuturor. dar ce relevanta are faptul ca in alta parte textul a adunat trei stele? din cate stiu, ai cont si la vecini, puteai lasa acolo contestatiile.
cristina, un fenomen este „complex” numai atunci cînd cineva nu are curajul să spună nu sau să spună da. simple as that. iar chestia asta este la fel de banala și acum, și acum 22 de ani, și acum 50 de ani, și acum o mie de ani. în adevăr, în anumite situații trebuie să mori pentru asta sau să faci închisoare. dar, evident, cine sînt eu ca să îi spun cuiva să nu își vîndă sufletul. nimeni nu a fost făcut membru pcr cu forța și nimeni nu a devenit informator cu forța. te asigur de asta. nimic nu a fost niciodată otova. cu excepția cazului în care ești beat și nu știi ce faci.
p.s.
nu am fost niciodată regalist și nici nu cred că a fost vreodată cineva din familia mea. și nu am nu am fost niciodată, și nici nu sînt apolitic. cel puțin atîta timp cît trăiesc printre oameni.
observații:
- „cutie de chibrit” sună aiurea, chiar agramat. nu înțeleg de ce autorul textului se încrîncenează să o păstreze. nu înțeleg ce vrea să demonstreze.
- textul este sub-numit „partea I”, deci nu o introducere sau un prolog. ca parte întîi dintr-un întreg nu spune nimic. e un fel de scărpinare de dragul scărpinării fără să te mănînce nimic. implicația logică (sau presupunearea, cel puțin) este că și celelalte „părți” vor avea aceeași consistență. în cazul acesta începutul e de prost augur. pe bune.
- a spune „ încercarea punerii unui elefant într-o cutie de chibrit” ca apoi să avertizezi cu aer sudo-isteț cum că „deoarece nu a zis nimeni ceva de mărimea cutiei” e realmente ridicol. o cutie de chibrituri are dimensiunile unei cutii de chibrituri. chiar dacă vrei să o numești „de chibrit”. pe bune, e infantilă toată glumița asta. cu atît mai mult cu cît textul se vrea „filosofic”. eu aș recomanda autorului, dacă mi se permite, să se ia mai puțin în serios dar în același timp să fie mult mai exigent cu ce scrie sau cum scrie. poate nu ar strica the old fashion citire cu voce tare a textului înainte de postare. așa cu un ochi (și ureche) critice.
Hecatonhir, corect. Nu exista reteta comuna, singura posibilitate ar fi diversitatea. Dupa cum ma cunosc insa, va fi teribil de greu sa renunt la partea narativo-explicativa. Multumesc.
imi plac scenariile, acest text mi se par eimpartit pe scenariute, luminate dintr-un alt unghi ca la charlin chaplin. in primul imi plac femeile care spala, eu am o mica obesesie pt. imaginea asta, mi se pare nemaipomenit de expresiva sii de senzuala. podul m-a dus cu gandul la laura plamer care nu este o carte repugnanta si mie imi place supansul si fantasticul de acolo. in " jurnal. . . " am si eu un astfel de sondaj expreisv. veioza, lord's si ultimul fragment chiar m-au fermecat. deci iubesc veiozele, ai redat niste imagini fantastice, iti explic eu, eu mamanc biscuitele pt ca imi plac biscuitii si iubesc cainii. deci, chapeau!
părerea mea, tot așa, ca participant la piața universității cam de când s-a instaurat ea prin aprilie cred și până în iunie când a fost minerizată to death la apelul muncitoresc al tovarășului Ion Vladimir Gorbaciov Iliescu este că fenomenul a fost un fel de flower-power aruncat peste timp în acel an de niște partide istorice care abia se decriogenaseră și din care fiecare participant a priceput cam ce a vrut. Pentru mine farmecul pieței universității ăsta a fost, că puteai acolo să faci și să zici ce vrei, te simțeai băgat în seamă, chiar și țiganii care musteau pe acolo se simțeau luați în seamă... flower power cum am mai spus.
Însă una peste alta cred că o grămadă de trepăduși care includ dar nu se rezumă la o destul de largă categorie de așa-ziși intelectuali răsăriți după 89 ca ciupercile după ploaie și-au însușit acest fenomen care, repet, în viziunea mea nu a avut nici cap și nici coada întocmai ca festivalurile de la woodstock din anii de grație ai lui sign-of-the-times, și apoi au făcut din el un fel de martiriu folositor.
În opinia mea în România nu a existat martiriul pieții universității, a fost o manipulare pe trei planuri, martiriu a fost doar la nivelul acelor persoane care au fost ucise sau schilodite și pentru care eu mă rog și aprind o lumânare ori de câte ori am ocazia... și în general în românia nu a existat martiriu adevărat de la horia cloșca și crișan încoace probabil.
O varza intelectuală care se voia de brussels amestecată cu țigani vânzând ciungă.
Asta ca să rezum fenomenul piața universității.
Iar Gorun nu mă miră că zice ce zice, el m-a obișnuit cu sforăiturile astea model Human Resources Patapievici care mai nou pretinde că scrie despre 'ultimul Culianu'.
În încheiere un cât se poate de în spiritul pieții universității... hai sictir!
Andu
fiecare cu ce-l doare... dacă ai încuiat totul și mai ții și mâna pe încuietori, cum de te-aștepți să ți se pară ceva poetic în jurul tău? cu bicicleta vei învăța să mergi singură, iar genunchii îți vor avea de suferit. nu vreau să vorbesc despre sacrificii acum, ci ți-am adus aminte de libertate și curaj.
Hanny - de părerera și impresia ta de cititor am ținut cont și sonetul de mai sus are, în acest moment, substanțiale modificări de care sunt satisfăcut. Virgil ne-a anunțat că în curând textele se vor putea edita. Atunci voi face și eu cuvenitele schimbări, neutând cine le-a provocat. PS. Mi-ai adus aminte de un actor cu care nu de mult am avut un dialog pentru radio. Se pare ca avem ceva pasiuni comune.
Eu nu vad unde este inovatia care face acest text sa apara amestecat de la mine la Alexandra Negru... cel putin de la mine asa se vede... cumva o noua suspiciune paranoica de clonare?
E ciudat rau de tot si as avea nevoie de ceva explicatii daca binevoiti stimabili eminenti cenusii hermenei...
Da, o sonoritate psalmica acordata in game minore, incepe sa sune putin a "loud jazz". Un poem reusit, sonor si care se face ascultat. Imi place de Nelu Jorz cand ridica tonul in poezie Felicitari. Andu
Da, ai cumva dreptate asupra simplității din "îți voi da libertate..." deși nu e simplă deloc când te gândești la ciomunicarea asumatî și la firul de înțelepciune limpede. Însă nu e nimic de natura "prețiozității" în fragmentulcu Borges, Kafka, Fowles, Moyart, fiindcă toate acestea și multe altele asemenea există în fragmentele unei zile. Fiindcă de fapt aceste "notițe" sunt puncte dintr-o zi, imaginară, dar care pot fi realmente posibile. Dialogul acum e imaginar, însă întâmplările pot fi adevărate. Nu e cvasi-erudiție, câtă vreme ele există. Îmi pare rău că e perceput așa. Finalul sare în altă direcție fiindcă este deja un alt moment desprins de cele anterioare. E la "notițe" fiindcă nu e jurnal, deși conține cel puțin câteva elemente din real: cărțile, muzica, tablouri (nu le-am numit), cafeaua și rododendronul. Și, da, Mont Saint-Michel a fost real.
Vlad, după cum spuneam, textul de față a fost scris într-o stare de indignare și îi vizează laolaltă și pe cei care scriu asemenea texte teribiliste, și pe cei care promovează așa ceva. Nu este un text care să placă, dar este unul care se exprimă o realitate din literatura românească de astăzi,
prea mult descriptiv explicativ pentru un text liric. cînd îți imaginezi că japonezii se foloseau de un text scurt tocmai ca să transmită sublimul îți dai seama cît de antipoetic sună cînd te apuci să folosești explictivul.
nu este nevoie să mai îți pui numele la sfîrșit de vreme ce este pus automat în postare. încearcă să te familiarizezi cu modul în care funcționeză site-ul.
Probabil că adevărata devenire umană se săvârșește pe tărâmul artei, o artă sublimată în aceea a tăcerii. Astfel e interesantă alunecarea dinspre ”Om-artă” spre ”omerta” cod al tăcerii (dar în acest caz, în primul vers al ultimei strofei, unde se cere articulat, ar fi ”omertaua” cred). Nu?
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Corectie: 'spre deosebire de una cu rima (si ritm implicit) e mult mai uor de realizat' se va citi: 'spre deosebire de una cu rima (si ritm implicit) e mult mai greu de realizat'. Si, pentru ca tot mai scriu un mesaj, comentez in continuare. Conteaza, mai ales in poezie, nu numai "ce" spui ci si "cum". Si, revenind la "ritm", treburile sunt mult mai sofisticate. Pentru ca te poti gandi, chiar si cand folosesti o exprimare "mai libera" (si, mai ales atunci), la "polifonia vocilor" (Bach), la "intrari in contratimp" (jazz dar si la ce fac "fetele de la Capalna" care realizeaza contratimpul prin dans), la "ruperi" de ritm, la dodecafonie etc. etc. etc. Pentru ca poezia nu se reduce la cuvinte cerand o integrare a mai multor mijloace de "expresie" (ca sa nu mai vorbesc de "imaginea" vizuala"). Teoria ca teorie, practica omora. Mi-am ratat cariera; probabil ca sunt, fara sa stiu, un bun profesor. Ca numai un excelent profesor ii poate invata perfect pe altii ceea ce el nu stie (sa faca).
pentru textul : Doar un nebun frumos deMultumesc, Paul si Maricica! Ati lecturat cu atentie. Ma bucura si incercarea de a trece dincolo de vers....pana la urma, acolo e atelierul poemului, mobilul :)
pentru textul : Ţin telefonul în palme ca pe o piersică deFoarte frumoasa zicerea despre titlu, insa tendintele actuale par a fi altele. Totusi ma gandesc inca de cand mi-a spus Adrian. Mai caut.
Eu ti-am vorbit despre numere pentru ca tu scrii despre sephirot... si ca tot veni vb, uneori cred ca Tipheret e locul de inceput al fiecarei poezii.
pentru textul : sephirot III deDorin, am râs și eu. știi că îmi place charientismul tău. norocul e tot ce le rămâne acestor artiști... nuța... nu prea știu la ce te referi,dar știu că nu ești rău intenționată. eu mă refer la dumnezeul damblagit, promovat de unii discipoli care dau acest sfat paradoxal și scrântit: tot ce iubești omoară și sărută, cum să omori ce iubești apoi să săruți? mulțumesc de semn și bunăvoință! atent, cu gânduri bune, vouă paul
pentru textul : mai departe decât tristețea deCezar, n-ar trebui sa apara undeva si numele autorului?
pentru textul : Paper heart de Sydney Krivenko deCitind poezia aceasta, mă întreb a nu știu câta oară, ce e de fapt poezia? Nu e oare frumuseţea relaţionării noastre cu divinitatea și cu tot ce ne înconjoară? Nu e starea aceea când noi înșine suntem un vers în poemul de iubire al lui Dumnezeu?
pentru textul : îngeri sub cărămizi dePoemul tău m-a îngenuncheat, Paul. Nu-l pot reciti în toată frumuseţea lui, decât din starea aceea de prăbușire în care a fost scris, permiţându-mi să spun aceleași cuvinte domnului meu, de fapt al nostru.
Frumuseţea poemului vine dintr-o sinceritate dezarmantă, un fel de confesiune cu ușile deschise, un flux al conștiinţei. Comparaţiile și metaforele, ideile sunt proaspete precum ninsoarea, și sunt de aici, din lumea noastră prin care pășim uneori prea indiferenţi. Iată menirea poetului, aceea de a ne aminti că e atâta poezie în jur.
Nu pot să nu remarc versurile:
,, tu vii ca ninsoarea domnul meu […]totul în jurul tău este liniștit”
,, ești gravul violoncel care îmi dă speranță în lume”
,,vorbești ca o rană deschisă”
,,dacă ai ști să mă cerți când mă prăbușesc la pământ”
,,sufli spre tristețea mea și ea prinde aripi”
,,îmi întinzi iar mâna plină de sânge”
,, mă chemi pe nume străine”
,, totul e curat și clar iar bălțile par distorsionate de gheață”
,,suntem separați ca frazele maria
felinarele ziua par teribil de orfane
mai zi ceva pe aleea aceasta albită
catedrala este calmă cât o sperietoare de ciori”
Poemul m-a ţinut într-o tensiune artistic puternică, iar la versul ,, felinarele ziua par teribil de orfane” mi-au dat larimile. Mi-am permis această confesiune ca mulţumire că psalmul tău mi-a făcut duminica atât de frumoasă… și parcă m-a înduhovnicit.
Pentru toate cele remarcate, evidenţiez acest poem. Te felicit, Paul!
onorata de prezenta vostra sub aceasta incercare poetica.
retin: 'are miez', 'lasa urme adanci', 'aritmiile de rigoare' si sint intru totul de acord. imperfectiunea textului este direct proportionala cu transcedentalul din 'the realm of the muse':p
va multumesc si sa ne citim pe Hermeneia cit mai des cu putinta.
Always,
pentru textul : Hemoragii deC
Un poem placut, in opinia mea, cu citeva deraieri pe alocuri. "luminita de la inceputul tunelului" si "sunt gata sa ma nasc". Cred ca sunt imagini prea des folosite care dilueaza forta si atmosfera. Apoi acel final "inchid ochii si ma visez" iar nu mi se pare, cel putin in lectura mea, un final potrivit pentru dezlipirea timbrelor de pe iris. remarc, atmosfera si economia cu care se transpun starile.
pentru textul : spasm deEla, ma indoiesc ca perceptia este comuna si cred ca nici nu putem integra aceasta perceptie in experientele noastre cognitive anterioare comune. de fapt sint convinsa ca nu exista notiunea de comun. si nu-i nimic straniu in ceea ce ma priveste: verticalitatea aleatorie a unei linii o poti deduce daca o privesti tridimensional uneori, dinamic, la cel putin doua puncte de fuga. fiecare percepem altfel atit verticalitatile (celorlalti) cit si edictele. stii, citeodata cind ai tendinta in dragoste de a elabora acte normative, instaurezi altceva... poezia ta ramine interesanta din alte puncte de vedere, insa.
pentru textul : edict scris în vertical detextul nu e prost dar parerea mea este ca mai trebuie lucrat la cizelarea lui si mai ales ar trebui curatat de prea multele "ca un", "ca o", "pentru ca", "ca sa", etc... se vede ca autorul simte elementul poetic dar mai trebuie lucrat la modul in care ideea este pusa in text.
pentru textul : fragmentul unu din adevărata mea dragoste de...probabil din motivul pentru care poemul indicat de tine ma duce cu gandul la propriul meu poem care a fost publicat intai pe agonia, in 2006 la adresa de mai jos :) http://www.agonia.ro/index.php/poetry/213107/index.html Tu ce crezi? Nu-i nimic, sunt mulți zidiți și mai toată lumea are ouă de piatră...! sunt de acord. sfaturile tale sunt bune. voi tine cont de ele. imi place "ioana, draga" :)
pentru textul : oul de piatră deInteresanta imagine dintr-o lume a fascinantului imund, nu pot insa spune ca m-a "prins" 100% ca acea "fata care trece pe strada", pe undeva m-a pierdut. Comparatia dintre cele doua texte ma duce cu gandul la o gluma simpatica, cica erau doi soareci intr-o biblioteca, rodeau o pelicula veche de celuloid si unul il intreaba pe celalalt "ei, cum iti place filmul?" la care astalalt raspunde cu gura plina: "sincer, mi-a placut mai mult cartea" Te mai citesc domnu' Doru, keep on. Cu drag, Andu
pentru textul : astral abuse desincer, nu pricep ce vrei. nu-ti place. e ok. nu trebuie sa placa tuturor. dar ce relevanta are faptul ca in alta parte textul a adunat trei stele? din cate stiu, ai cont si la vecini, puteai lasa acolo contestatiile.
pentru textul : prea cruzi pentru rouă deun text care se vrea rotund si intr-o anumita masura reuseste
pentru textul : omului cu valuri în suflet decristina, un fenomen este „complex” numai atunci cînd cineva nu are curajul să spună nu sau să spună da. simple as that. iar chestia asta este la fel de banala și acum, și acum 22 de ani, și acum 50 de ani, și acum o mie de ani. în adevăr, în anumite situații trebuie să mori pentru asta sau să faci închisoare. dar, evident, cine sînt eu ca să îi spun cuiva să nu își vîndă sufletul. nimeni nu a fost făcut membru pcr cu forța și nimeni nu a devenit informator cu forța. te asigur de asta. nimic nu a fost niciodată otova. cu excepția cazului în care ești beat și nu știi ce faci.
pentru textul : Spoiler 2 dep.s.
nu am fost niciodată regalist și nici nu cred că a fost vreodată cineva din familia mea. și nu am nu am fost niciodată, și nici nu sînt apolitic. cel puțin atîta timp cît trăiesc printre oameni.
tu din 2006 lucrezi la carte?!...da, se spune ca lucrurile bune se fac lent, cu rabdare
pentru textul : urâții deobservații:
pentru textul : Un elefant într-o cutie de chibrit de- „cutie de chibrit” sună aiurea, chiar agramat. nu înțeleg de ce autorul textului se încrîncenează să o păstreze. nu înțeleg ce vrea să demonstreze.
- textul este sub-numit „partea I”, deci nu o introducere sau un prolog. ca parte întîi dintr-un întreg nu spune nimic. e un fel de scărpinare de dragul scărpinării fără să te mănînce nimic. implicația logică (sau presupunearea, cel puțin) este că și celelalte „părți” vor avea aceeași consistență. în cazul acesta începutul e de prost augur. pe bune.
- a spune „ încercarea punerii unui elefant într-o cutie de chibrit” ca apoi să avertizezi cu aer sudo-isteț cum că „deoarece nu a zis nimeni ceva de mărimea cutiei” e realmente ridicol. o cutie de chibrituri are dimensiunile unei cutii de chibrituri. chiar dacă vrei să o numești „de chibrit”. pe bune, e infantilă toată glumița asta. cu atît mai mult cu cît textul se vrea „filosofic”. eu aș recomanda autorului, dacă mi se permite, să se ia mai puțin în serios dar în același timp să fie mult mai exigent cu ce scrie sau cum scrie. poate nu ar strica the old fashion citire cu voce tare a textului înainte de postare. așa cu un ochi (și ureche) critice.
Hecatonhir, corect. Nu exista reteta comuna, singura posibilitate ar fi diversitatea. Dupa cum ma cunosc insa, va fi teribil de greu sa renunt la partea narativo-explicativa. Multumesc.
pentru textul : Inside deimi plac scenariile, acest text mi se par eimpartit pe scenariute, luminate dintr-un alt unghi ca la charlin chaplin. in primul imi plac femeile care spala, eu am o mica obesesie pt. imaginea asta, mi se pare nemaipomenit de expresiva sii de senzuala. podul m-a dus cu gandul la laura plamer care nu este o carte repugnanta si mie imi place supansul si fantasticul de acolo. in " jurnal. . . " am si eu un astfel de sondaj expreisv. veioza, lord's si ultimul fragment chiar m-au fermecat. deci iubesc veiozele, ai redat niste imagini fantastice, iti explic eu, eu mamanc biscuitele pt ca imi plac biscuitii si iubesc cainii. deci, chapeau!
pentru textul : story of a city depărerea mea, tot așa, ca participant la piața universității cam de când s-a instaurat ea prin aprilie cred și până în iunie când a fost minerizată to death la apelul muncitoresc al tovarășului Ion Vladimir Gorbaciov Iliescu este că fenomenul a fost un fel de flower-power aruncat peste timp în acel an de niște partide istorice care abia se decriogenaseră și din care fiecare participant a priceput cam ce a vrut. Pentru mine farmecul pieței universității ăsta a fost, că puteai acolo să faci și să zici ce vrei, te simțeai băgat în seamă, chiar și țiganii care musteau pe acolo se simțeau luați în seamă... flower power cum am mai spus.
pentru textul : 13 – 14 iunie. Piaţa Universităţii. Remember. Pagini de jurnal - Reloaded deÎnsă una peste alta cred că o grămadă de trepăduși care includ dar nu se rezumă la o destul de largă categorie de așa-ziși intelectuali răsăriți după 89 ca ciupercile după ploaie și-au însușit acest fenomen care, repet, în viziunea mea nu a avut nici cap și nici coada întocmai ca festivalurile de la woodstock din anii de grație ai lui sign-of-the-times, și apoi au făcut din el un fel de martiriu folositor.
În opinia mea în România nu a existat martiriul pieții universității, a fost o manipulare pe trei planuri, martiriu a fost doar la nivelul acelor persoane care au fost ucise sau schilodite și pentru care eu mă rog și aprind o lumânare ori de câte ori am ocazia... și în general în românia nu a existat martiriu adevărat de la horia cloșca și crișan încoace probabil.
O varza intelectuală care se voia de brussels amestecată cu țigani vânzând ciungă.
Asta ca să rezum fenomenul piața universității.
Iar Gorun nu mă miră că zice ce zice, el m-a obișnuit cu sforăiturile astea model Human Resources Patapievici care mai nou pretinde că scrie despre 'ultimul Culianu'.
În încheiere un cât se poate de în spiritul pieții universității... hai sictir!
Andu
offtopic:
as veni si eu, dar daca vine cristina stefan, imi dau palme si stau acasa.
pentru textul : Cenaclul Virtualia - ediţia a XIII -a defiecare cu ce-l doare... dacă ai încuiat totul și mai ții și mâna pe încuietori, cum de te-aștepți să ți se pară ceva poetic în jurul tău? cu bicicleta vei învăța să mergi singură, iar genunchii îți vor avea de suferit. nu vreau să vorbesc despre sacrificii acum, ci ți-am adus aminte de libertate și curaj.
pentru textul : Îmi vreau tălpile înapoi deHanny - de părerera și impresia ta de cititor am ținut cont și sonetul de mai sus are, în acest moment, substanțiale modificări de care sunt satisfăcut. Virgil ne-a anunțat că în curând textele se vor putea edita. Atunci voi face și eu cuvenitele schimbări, neutând cine le-a provocat. PS. Mi-ai adus aminte de un actor cu care nu de mult am avut un dialog pentru radio. Se pare ca avem ceva pasiuni comune.
pentru textul : Mă simt întreg prin clipa ce mă cheamă deEu nu vad unde este inovatia care face acest text sa apara amestecat de la mine la Alexandra Negru... cel putin de la mine asa se vede... cumva o noua suspiciune paranoica de clonare?
pentru textul : concursurile de poezie deE ciudat rau de tot si as avea nevoie de ceva explicatii daca binevoiti stimabili eminenti cenusii hermenei...
Da, o sonoritate psalmica acordata in game minore, incepe sa sune putin a "loud jazz". Un poem reusit, sonor si care se face ascultat. Imi place de Nelu Jorz cand ridica tonul in poezie Felicitari. Andu
pentru textul : Recidivare în tăcere deDa, ai cumva dreptate asupra simplității din "îți voi da libertate..." deși nu e simplă deloc când te gândești la ciomunicarea asumatî și la firul de înțelepciune limpede. Însă nu e nimic de natura "prețiozității" în fragmentulcu Borges, Kafka, Fowles, Moyart, fiindcă toate acestea și multe altele asemenea există în fragmentele unei zile. Fiindcă de fapt aceste "notițe" sunt puncte dintr-o zi, imaginară, dar care pot fi realmente posibile. Dialogul acum e imaginar, însă întâmplările pot fi adevărate. Nu e cvasi-erudiție, câtă vreme ele există. Îmi pare rău că e perceput așa. Finalul sare în altă direcție fiindcă este deja un alt moment desprins de cele anterioare. E la "notițe" fiindcă nu e jurnal, deși conține cel puțin câteva elemente din real: cărțile, muzica, tablouri (nu le-am numit), cafeaua și rododendronul. Și, da, Mont Saint-Michel a fost real.
pentru textul : ziua cu ochii deschiși deVlad, după cum spuneam, textul de față a fost scris într-o stare de indignare și îi vizează laolaltă și pe cei care scriu asemenea texte teribiliste, și pe cei care promovează așa ceva. Nu este un text care să placă, dar este unul care se exprimă o realitate din literatura românească de astăzi,
pentru textul : Unui mare poetastru deerata: amendez. Daca mi-au scapat si alte greseli, imi cer scuze.
pentru textul : cîntec pentru ploaie deprea mult descriptiv explicativ pentru un text liric. cînd îți imaginezi că japonezii se foloseau de un text scurt tocmai ca să transmită sublimul îți dai seama cît de antipoetic sună cînd te apuci să folosești explictivul.
nu este nevoie să mai îți pui numele la sfîrșit de vreme ce este pus automat în postare. încearcă să te familiarizezi cu modul în care funcționeză site-ul.
pentru textul : Flacără tremurândă deProbabil că adevărata devenire umană se săvârșește pe tărâmul artei, o artă sublimată în aceea a tăcerii. Astfel e interesantă alunecarea dinspre ”Om-artă” spre ”omerta” cod al tăcerii (dar în acest caz, în primul vers al ultimei strofei, unde se cere articulat, ar fi ”omertaua” cred). Nu?
Nu e un text de larg consum.
pentru textul : Holomer dePagini