Ioan, aveai la îndemână mailul pentru solicitări administrative de această natură, îl poți utiliza dacă mai ai vreo solicitare pe viitor. Referitor la rugămintea ta, eu personal nu pot rezolva, dar îi voi transmite lui Virgil și se va ocupa, imediat ce îi va permite timpul. Este într-adevăr de nedorit și pentru noi un link care conduce la o pagină goală. Matei, consider că am explicat suficient gestul meu, și de asemenea mai subliniez încă o dată că mie nu îmi este dificil să fiu și moderator și autor, dar îți mulțumesc de părere. Nu este o renunțate definitivă, cel puțin așa sper. Vom vedea la finalul acestor trei luni.
Domnule Cristea, bun venit pe pagina mea. Daca as fi dupa mine, chiar si eu mi-as imbunatati unele texte scrise cu ceva timp in urma. Timpul trece peste noi si altfel analizam niste lucruri. Dar, daca as sta sa imi imbunatatesc toate textele, m-as minti pe mine. Nu as mai fi eu acela care a scris acel text atunci. Este bine insa ca fiecare cititor gaseste o alta avrianta, o alta viziune, inseamna ca textul trezeste, cel putin, curiozitatea. Cu toate ca textul pe mine m-a rupt din doua, atat de tulburat am fost in acele momente. Acuma, nu mai am aceeasi inspiratie. Deunazi, chiar credeam ca renunt definitiv. Scriu rar si incerc sa nu-mi bat joc de cuvinte. Astept sa se intample ceva cu mine, ceva autentic.
I-am ramas dator si lui margas pentru comentariu. Margas, daca ti-a placut macar un pic textul, multumesc. Nu trebuia sa te iei de Virgil, este o chestie intre noi care, spun eu, este pe cale de a se rezolva. Sper ca va fi in avantajul lui, sa fie mult mai apreciat si respectat pe sit. In rest, sanatate tuturor si sa aveti succese in viata si inspiratie autentica in poezie.
Francisc, ma bucur de comentariul tau si iti multumesc! Atrocitatile au fost mari dintotdeauna, si chiar mai mari, sa ne amintim cruciadele, inchizitia, timpurile antice, dintotdeauna razboaiele au fost si vor fi, ca deh, oameni sunt si ei. Tacerea celorlalti... e alegerea fiecaruia, eu am ales sa nu tac. Statisticile prezentate in filmul de care spui sunt reale si se refera, intr-adevar, la Africa: acolo un copil moare la trei secunde, din cauza lipsei de hrana si de ingrijiri medicale. Nu stiu cat am reusit sa redau emotia in textul de mai sus, insa sper ca dupa lecturarea sa, fie si pe diagonala, cititorii mei sa faca un gest de ajutor catre un copil care cerseste pe strada. Am 8 copii in Iasi. Cand o sa plec in Africa, pun anunt. :-). Si mai e ceva, am observat ca in majoritatea poemelor, se scrie despre sine. Eu, personajul principal al poeziilor mele. Cum ar fi sa fii tu sau el sau ei, nu stiu. Asta vreau sa incerc.
Paul, nu mi-ai cerut texte rerpezentative. Şi, păstrând, normal, proporţiile, nici textul meu nu mi-e tocmai reprezentativ. Oricum, cred c-am discutat o problemă destul de falsă.
Un poem imagistic... insa vad o disconcordanta aici. Imaginea de inceput ne indica "coltul acesta" pentru ca mai apoi umbra sa fie "o uriasa pagoda de fum", imagine care mai degraba ne plaseaza la un tarm deschis de mare sau ocean, la un asfintit (probabil) de soare (pentru ca urmeaza "sa plec pentru inca o noapte"). Deci imaginea initiala nu mi se pare in acord cu restul poemului. Apoi "carabanit" - ce cuvant este asta? Vine de la verbul "a carabani"? cu reflexivul "a te carabani"? Parca imi aminteste de un jargon de cand eram copil, dar parca tot nu era "carabanit", nu stiu ce sa zic... poate ca ar trebui evitat? Sau poate "catranit"? Interesanta atitudinea paianjenilor "satui de nehotararile mele" - gasesc aici o imagine plina de forta, ca si cum prada, prin nehotararea sa, isi defineste o atitudine de "ne-resemnare" in fata destinului, lucru care devine mai clar in partea a doua a poemului, care mi se pare cea mai reusita, mai plina de esente poetice. "Gelatina orelor", "batiscaf translucid" dar mai ales "diminetile caramizii ale labirinthei" mi se par licente poetice demne de atentie. Pentru fluenta lecturii as fi introdus un rand liber inainte de versul "tarziu ma inchid in..." Un poem clasic Virgil Titarenco care, spre deosebire de altii, o tine tot asa.. :-) Bobadil.
pentru mine e o mare bucurie semnul tău de bine. Povestea asta a fost scrisă așa, mai mult ca experiment și mă bucur tare că a plăcut. Voi reveni, poate, și cu alte povestiri din această bătătură a Măriei lu Codin, sau din altă bătătură, om vedea:)
Cristina, in primul rind as vrea sa nu ma suspetezi de niciun fel de malevolenta. nici pe mine si nici pe cei care te citesc. Tu spui ca nu primesti comentarii, dar nu crezi ca exact acelasi lucru se poate spune in general si despre tine. Tu de asemenea rareori comentezi sub textele altora. Nu inteleg de ce atit de multi oameni sint deranjati ca nu primesc atentia pe care ei nu o acorda altora. Trecerea la corespondent este facuta intr-un anumit set de situatii. Retrogradarea (daca vrei sa o privesti asa) la categoria de novice, este facuta in alt set de situatii. Prima este legata in primul rind de frecventa si tipul de relatie cu Hermeneia. A doua este legata in principal de calitatea textelor postate. Nu stiu si nu cred ca s-a facut o greseala cind ti s-a acordat nivelul actual. Dar acest lucru nu inseamna ca poti continua sa postezi texte slabe si iti poti pastra nivelul. Tu poti sa fii un scriitor genial dar daca postezi texte submediocre si mai ales repetat, nu te poti astepta sa pastrezi prea multa vreme acelasi nivel. Macar si doar din motivul ca pentru categoria de novice publicarea textelor pe prima pagina este controlata prin aprobare. Citez din Regulament: "11. Membrii trebuie sa doreasca sa nu ramîna la stadiul de novice ci sa intre în categoria autorilor Hermeneia dar odata ajunși acolo trebuie sa înțeleaga faptul ca Hermeneia nu va accepta compromiterea acestei categorii și ca trebuie sa întîmpine așteptarile de calitate ale cititorilor noștri oferind texte pe masura valorii lor. Abandonarea vizibila a unui anumit nivel de calitate a textelor publicate poate duce la retrogradarea din categoria deținuta sau excluderea din rîndul membrilor Hermeneia."
Ce am vrut sa spun prin materia prima este ca drama unui spital, de psihiatrie sau altfel, mai ales cind este legata de experienta personala, poate fi o sursa inspirationala din care poti construi literatura, dar doar a insira la modul ne-creativ ce ti s-a intimplat nu cred ca se califica drept literatura. Parere mea. Cred ca ar trebui sa abandonezi suspiciunea cum ca alti nu iti comenteaza textele pentru ca nu cred ca poti progresa, ci mai degraba sa te intrebi cit de mult participi tu sub textele altora.
e prima oara ca va vad la fatza. Ce enorma anomalie a netului.. vorbim .. ne iubim . ne certam si habar nu avem cum arata cel din spatele ecranului. Uneori il vedem cu coarne si copite de fildes alteori inger zburand peste Kilimanjearo. Sau lotus in gradina sultanului. Oricum am sta cu virtualul tot poza soldatului pe pasaport e mai palpabila. De drag Adrian
M-a impresionat poezia aceasta de la prima citire, acum o lună, și dacă nu aș fi amuțit și asurzit, i-aș fi scris măcar un comentariu. Mută de admiraâie, și surdă, din alte motive:la vremea aceea lumea fluiera asurzitor a criză economică. Am revenit să citesc și am aceleași impresii despre construcțiile poeziei. Nu mă împac cu formularea "a spus el/ dumnealui ", dar strofele următoare invalidează prima impresie. Poezia te prinde de guler de la versurile "haidem să facem un fluier/ pe potriva vântului" și nu te lasă pînă nu fluieri de admirație la potop de metafore: "haidem să-i facem somnului un fluier/ în care sunetul să viseze/ că este cuvânt", "toamnei să-i facem un fluier/ crăpat de brumă" Inedit efectul verbului "a suneta" din "să-i facem și nopții/ un fluier crăpat de ziuă/ să nu ne mai sunete a moarte" Impresia generală este a unui exercițiu exhaustiv asupra paradigmelor morții și a genezei post-mergătoare, sprijinit pe ideea "fluier crăpat". Holografic efectul dat de imaginea poemului despre un fluier locuit de un poem despre fluier sunetat de poem despre un fluier crăpat de poem... Spectacol de sunet și durere. Evident, finalul conține lovitura de grație.
Anumite clișee sunt intenționat puse. Chiar este pornit (experimentul) de la un clișeu. Poate te referi la altele, care au scăpat propriei vigilențe :-) Bine că nu ești intransigent până la capăt, ce altceva pot spune. Te mai aștept. Fiecare alegem un anumit limbaj al poeziei, dar cred că am înțeles ce vrei să spui.
Da, şi mie mi-a amintit de cartea lui Salinger. Şi da, unele expresii par din alt film. Asta nu înseamnă însă că nu e un text citibil, ba chiar are autenticitate şi, printre linii, conţine gânduri profunde scrise în manieră firească şi simplă.
Dacă cumva comentariul Dvs. domnule Blaj se vrea un răspuns la comentariul meu (e doar o presupunere, pentru că nu oferiți suficiente amănunte) răspunsul ar fi simplu... Paul Blaj! Și nu în poeme, ci în comentarii, mai ales în răspunsuri... cel mai bine ar fi să tacă el, Paul Blaj!
Oi fi răspuns bine la cimilitura asta?
ok, cristina. mă voi folosi de acest loc (pînă găsim altă formă pe hermeneia) să îți cer să ștergi postarea de aici: http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/cu-durere-n-suflet
acolo faci referință la adresa unui text postat pe hermeneia.com, dar chiar dacă nu ai face, de vreme ce atît emilian cît și tu sînteți membri aici, iar gestul tău impietează asupra mai multor drepturi pe care le are emilian ca autor al textului, mă văd nevoit să îți cer să ștergi textul de acolo. dacă o vei face în următoarele 24 de ore vei primi numai avertisment pe hermeneia. dacă nu, voi fi nevoit să îți suspend contul pe hermeneia.com pentru o perioadă asupra lungimii căreia se va pronunța Consiliul. Mulțumesc.
Urmele evanescenței sunt urmele umbrelor noastre ca un implacabil epifenomen... Ce creăm, aruncăm peste umar, iar peste toate rămâne amintirea pentru a "săpa adânci dureri / în asfalt", fiindcă "nihil nove sub sole" parcă intenționat ne vrea reduși la un monism teluric...
Adevarul e ca ai dreptate perfecta Bianca... e de modificat acolo, nu voi schimba insa aici ca sa nu las comm-ul fara obiect. Cateodata mai merge si un paharel de vorba, este? :-) Andu
un text care are fior. artistic si atent imbracat in cuvinte. poate unele cuvinte de legatura le-as mai scoate pe ici pe colo dar si poate chiar ultimul vers care suna putin artificial fortat. este un tablou cu un farmec demodat aparte. demodat dar nu pierdut. interesant. e parca un film american din anii '50. dusty and yellow.
a! poemul l/am scris dupa ce am citit cartea premiata cu Nobel pentru literatura: "Istoria filosofiei occidentale" de Bertrand Russel. nu am nicidecum pretenția ca poemul este pe măsura cărții.
Prefer " trofee(le) boșimane" in locul inceputului dulceag (si de cate ori mi-ai tot spus in comentarii sa evit astfel de cuvinte... te-a ajuns si pe tine bag seama :))... cu o mentiune pentru finalul imposibil dar pe deplin credibil. Mi-a placut.
"erai atât de fragilă erai atât de aeriană
încât hainele nu te puteau reține
oamenii călătoresc mai mult cu sufletul
am spus suflându-mi nasul" - superb...
citește cu atenție, Cristina!:"staccato impus regulilor ortoepice" , dar e și vina mea că nu ți-am spus mai clar cine impune. ei bine, eu:)! licențele sunt și de natură ortoepică, nu numai morfologică. parcă am mai avut discuția asta... terminam un text cu virgulă... iar apucături din astea mai sunt și pe la Luca Pițu, Șerban Foarță & co. în fine, mea culpa că nu am fost explicit.
îți doresc o zi frumoasă și gânduri bune!
Privirea aceea "amplă ca după o sinucidere" e de invidiat. Deoarece puțini au curajul de a privi de acolo. Și încă: unde e chilipirul ăsta cu două vieți la preț de o moarte? Mulți s-ar înghesui. Căci uneori, o moarte bună, nu valorează nici cât zece vieți laolaltă. Nici eu nu suport vara asta verde-gălbui. Cred că prefer diminețile mov.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
În loc de alt răspuns:
Distinsă precupeaţă, astăzi fii-mi
Versată muză! Spune-mi cum lăstunul
E cântător, şi, concurând, ceaunul
Iţi umple, firav, sorţul cu grăsimi,
Cum, delicată,-nvârţi cu făcăleţul
Dactile, doamne-doamne, şi idei,
(jertfite din oţetul cu ardei)
Stupefiindu-l până şi pe creţul
Buldog (tâlhar de ouă); şi plusez –
Cum de transcenzi atât de calculată
Din pătrunjel, prin liră, în orez?!
Şi dacă-mi spui aceste taine-ndată,
pentru textul : Cub rubick deIţi fac un imn şi o sarma! Semnez:
Poet „smardoi” şi genial deodată.
momeala adevarata si vie - e mult spus. momeala vie ar fi suficient
pentru textul : go fishing demotan castrat inutile? asta e din bancul cu baba si pestisorul de aur? hmmm!
Ioan, aveai la îndemână mailul pentru solicitări administrative de această natură, îl poți utiliza dacă mai ai vreo solicitare pe viitor. Referitor la rugămintea ta, eu personal nu pot rezolva, dar îi voi transmite lui Virgil și se va ocupa, imediat ce îi va permite timpul. Este într-adevăr de nedorit și pentru noi un link care conduce la o pagină goală. Matei, consider că am explicat suficient gestul meu, și de asemenea mai subliniez încă o dată că mie nu îmi este dificil să fiu și moderator și autor, dar îți mulțumesc de părere. Nu este o renunțate definitivă, cel puțin așa sper. Vom vedea la finalul acestor trei luni.
pentru textul : Moderator pe hermeneia deDomnule Cristea, bun venit pe pagina mea. Daca as fi dupa mine, chiar si eu mi-as imbunatati unele texte scrise cu ceva timp in urma. Timpul trece peste noi si altfel analizam niste lucruri. Dar, daca as sta sa imi imbunatatesc toate textele, m-as minti pe mine. Nu as mai fi eu acela care a scris acel text atunci. Este bine insa ca fiecare cititor gaseste o alta avrianta, o alta viziune, inseamna ca textul trezeste, cel putin, curiozitatea. Cu toate ca textul pe mine m-a rupt din doua, atat de tulburat am fost in acele momente. Acuma, nu mai am aceeasi inspiratie. Deunazi, chiar credeam ca renunt definitiv. Scriu rar si incerc sa nu-mi bat joc de cuvinte. Astept sa se intample ceva cu mine, ceva autentic.
I-am ramas dator si lui margas pentru comentariu. Margas, daca ti-a placut macar un pic textul, multumesc. Nu trebuia sa te iei de Virgil, este o chestie intre noi care, spun eu, este pe cale de a se rezolva. Sper ca va fi in avantajul lui, sa fie mult mai apreciat si respectat pe sit. In rest, sanatate tuturor si sa aveti succese in viata si inspiratie autentica in poezie.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deFrancisc, ma bucur de comentariul tau si iti multumesc! Atrocitatile au fost mari dintotdeauna, si chiar mai mari, sa ne amintim cruciadele, inchizitia, timpurile antice, dintotdeauna razboaiele au fost si vor fi, ca deh, oameni sunt si ei. Tacerea celorlalti... e alegerea fiecaruia, eu am ales sa nu tac. Statisticile prezentate in filmul de care spui sunt reale si se refera, intr-adevar, la Africa: acolo un copil moare la trei secunde, din cauza lipsei de hrana si de ingrijiri medicale. Nu stiu cat am reusit sa redau emotia in textul de mai sus, insa sper ca dupa lecturarea sa, fie si pe diagonala, cititorii mei sa faca un gest de ajutor catre un copil care cerseste pe strada. Am 8 copii in Iasi. Cand o sa plec in Africa, pun anunt. :-). Si mai e ceva, am observat ca in majoritatea poemelor, se scrie despre sine. Eu, personajul principal al poeziilor mele. Cum ar fi sa fii tu sau el sau ei, nu stiu. Asta vreau sa incerc.
pentru textul : când îngerul își imaginează dePaul, nu mi-ai cerut texte rerpezentative. Şi, păstrând, normal, proporţiile, nici textul meu nu mi-e tocmai reprezentativ. Oricum, cred c-am discutat o problemă destul de falsă.
pentru textul : Plăci vinil peste ospicii deUn poem imagistic... insa vad o disconcordanta aici. Imaginea de inceput ne indica "coltul acesta" pentru ca mai apoi umbra sa fie "o uriasa pagoda de fum", imagine care mai degraba ne plaseaza la un tarm deschis de mare sau ocean, la un asfintit (probabil) de soare (pentru ca urmeaza "sa plec pentru inca o noapte"). Deci imaginea initiala nu mi se pare in acord cu restul poemului. Apoi "carabanit" - ce cuvant este asta? Vine de la verbul "a carabani"? cu reflexivul "a te carabani"? Parca imi aminteste de un jargon de cand eram copil, dar parca tot nu era "carabanit", nu stiu ce sa zic... poate ca ar trebui evitat? Sau poate "catranit"? Interesanta atitudinea paianjenilor "satui de nehotararile mele" - gasesc aici o imagine plina de forta, ca si cum prada, prin nehotararea sa, isi defineste o atitudine de "ne-resemnare" in fata destinului, lucru care devine mai clar in partea a doua a poemului, care mi se pare cea mai reusita, mai plina de esente poetice. "Gelatina orelor", "batiscaf translucid" dar mai ales "diminetile caramizii ale labirinthei" mi se par licente poetice demne de atentie. Pentru fluenta lecturii as fi introdus un rand liber inainte de versul "tarziu ma inchid in..." Un poem clasic Virgil Titarenco care, spre deosebire de altii, o tine tot asa.. :-) Bobadil.
pentru textul : ghemuire III depentru mine e o mare bucurie semnul tău de bine. Povestea asta a fost scrisă așa, mai mult ca experiment și mă bucur tare că a plăcut. Voi reveni, poate, și cu alte povestiri din această bătătură a Măriei lu Codin, sau din altă bătătură, om vedea:)
pentru textul : Povestiri de aci din bătătura Măriei lu Codin deCristina, in primul rind as vrea sa nu ma suspetezi de niciun fel de malevolenta. nici pe mine si nici pe cei care te citesc. Tu spui ca nu primesti comentarii, dar nu crezi ca exact acelasi lucru se poate spune in general si despre tine. Tu de asemenea rareori comentezi sub textele altora. Nu inteleg de ce atit de multi oameni sint deranjati ca nu primesc atentia pe care ei nu o acorda altora. Trecerea la corespondent este facuta intr-un anumit set de situatii. Retrogradarea (daca vrei sa o privesti asa) la categoria de novice, este facuta in alt set de situatii. Prima este legata in primul rind de frecventa si tipul de relatie cu Hermeneia. A doua este legata in principal de calitatea textelor postate. Nu stiu si nu cred ca s-a facut o greseala cind ti s-a acordat nivelul actual. Dar acest lucru nu inseamna ca poti continua sa postezi texte slabe si iti poti pastra nivelul. Tu poti sa fii un scriitor genial dar daca postezi texte submediocre si mai ales repetat, nu te poti astepta sa pastrezi prea multa vreme acelasi nivel. Macar si doar din motivul ca pentru categoria de novice publicarea textelor pe prima pagina este controlata prin aprobare. Citez din Regulament: "11. Membrii trebuie sa doreasca sa nu ramîna la stadiul de novice ci sa intre în categoria autorilor Hermeneia dar odata ajunși acolo trebuie sa înțeleaga faptul ca Hermeneia nu va accepta compromiterea acestei categorii și ca trebuie sa întîmpine așteptarile de calitate ale cititorilor noștri oferind texte pe masura valorii lor. Abandonarea vizibila a unui anumit nivel de calitate a textelor publicate poate duce la retrogradarea din categoria deținuta sau excluderea din rîndul membrilor Hermeneia."
pentru textul : Gărzile negre deCe am vrut sa spun prin materia prima este ca drama unui spital, de psihiatrie sau altfel, mai ales cind este legata de experienta personala, poate fi o sursa inspirationala din care poti construi literatura, dar doar a insira la modul ne-creativ ce ti s-a intimplat nu cred ca se califica drept literatura. Parere mea. Cred ca ar trebui sa abandonezi suspiciunea cum ca alti nu iti comenteaza textele pentru ca nu cred ca poti progresa, ci mai degraba sa te intrebi cit de mult participi tu sub textele altora.
e prima oara ca va vad la fatza. Ce enorma anomalie a netului.. vorbim .. ne iubim . ne certam si habar nu avem cum arata cel din spatele ecranului. Uneori il vedem cu coarne si copite de fildes alteori inger zburand peste Kilimanjearo. Sau lotus in gradina sultanului. Oricum am sta cu virtualul tot poza soldatului pe pasaport e mai palpabila. De drag Adrian
pentru textul : cinșpe pași cu Marlena Braester detextul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Apocalipsa după Vaslui deM-a impresionat poezia aceasta de la prima citire, acum o lună, și dacă nu aș fi amuțit și asurzit, i-aș fi scris măcar un comentariu. Mută de admiraâie, și surdă, din alte motive:la vremea aceea lumea fluiera asurzitor a criză economică. Am revenit să citesc și am aceleași impresii despre construcțiile poeziei. Nu mă împac cu formularea "a spus el/ dumnealui ", dar strofele următoare invalidează prima impresie. Poezia te prinde de guler de la versurile "haidem să facem un fluier/ pe potriva vântului" și nu te lasă pînă nu fluieri de admirație la potop de metafore: "haidem să-i facem somnului un fluier/ în care sunetul să viseze/ că este cuvânt", "toamnei să-i facem un fluier/ crăpat de brumă" Inedit efectul verbului "a suneta" din "să-i facem și nopții/ un fluier crăpat de ziuă/ să nu ne mai sunete a moarte" Impresia generală este a unui exercițiu exhaustiv asupra paradigmelor morții și a genezei post-mergătoare, sprijinit pe ideea "fluier crăpat". Holografic efectul dat de imaginea poemului despre un fluier locuit de un poem despre fluier sunetat de poem despre un fluier crăpat de poem... Spectacol de sunet și durere. Evident, finalul conține lovitura de grație.
pentru textul : fluier crăpat deAnumite clișee sunt intenționat puse. Chiar este pornit (experimentul) de la un clișeu. Poate te referi la altele, care au scăpat propriei vigilențe :-) Bine că nu ești intransigent până la capăt, ce altceva pot spune. Te mai aștept. Fiecare alegem un anumit limbaj al poeziei, dar cred că am înțeles ce vrei să spui.
pentru textul : Magellan deDa, şi mie mi-a amintit de cartea lui Salinger. Şi da, unele expresii par din alt film. Asta nu înseamnă însă că nu e un text citibil, ba chiar are autenticitate şi, printre linii, conţine gânduri profunde scrise în manieră firească şi simplă.
pentru textul : din scrisorile larisei debun venit pe Hermeneia. un text care promite.
pentru textul : Planeta lui Heraclit deDacă cumva comentariul Dvs. domnule Blaj se vrea un răspuns la comentariul meu (e doar o presupunere, pentru că nu oferiți suficiente amănunte) răspunsul ar fi simplu... Paul Blaj! Și nu în poeme, ci în comentarii, mai ales în răspunsuri... cel mai bine ar fi să tacă el, Paul Blaj!
pentru textul : risipă de nori deOi fi răspuns bine la cimilitura asta?
am șters textul din greșeală, offf, îți dau de lucru. scuze!
pentru textul : ...I'm growing like spells... deok, cristina. mă voi folosi de acest loc (pînă găsim altă formă pe hermeneia) să îți cer să ștergi postarea de aici: http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/cu-durere-n-suflet
pentru textul : spărgătorul de nuci 2 deacolo faci referință la adresa unui text postat pe hermeneia.com, dar chiar dacă nu ai face, de vreme ce atît emilian cît și tu sînteți membri aici, iar gestul tău impietează asupra mai multor drepturi pe care le are emilian ca autor al textului, mă văd nevoit să îți cer să ștergi textul de acolo. dacă o vei face în următoarele 24 de ore vei primi numai avertisment pe hermeneia. dacă nu, voi fi nevoit să îți suspend contul pe hermeneia.com pentru o perioadă asupra lungimii căreia se va pronunța Consiliul. Mulțumesc.
adaugire: un endecasilab si un decasilab iambic
pentru textul : Răvașe de laLiz (IV) deAdriana, are ochi frumoşi, nimic de comentat, dar mi se pare mie că aduce cu Radu Herinean cumva?:))))
pentru textul : cine ești tu de fapt Vlad Turbure? deUrmele evanescenței sunt urmele umbrelor noastre ca un implacabil epifenomen... Ce creăm, aruncăm peste umar, iar peste toate rămâne amintirea pentru a "săpa adânci dureri / în asfalt", fiindcă "nihil nove sub sole" parcă intenționat ne vrea reduși la un monism teluric...
pentru textul : Ca ieri de"număra până cinci, îţi zic"
sau: numără până la cinci?
E oare corect să foloseşti punctuaţia, şi sa continui apoi după punct cu literă mică? Întreb şi eu!
pentru textul : inocenţa deAdevarul e ca ai dreptate perfecta Bianca... e de modificat acolo, nu voi schimba insa aici ca sa nu las comm-ul fara obiect. Cateodata mai merge si un paharel de vorba, este? :-) Andu
pentru textul : la un pahar de vorbă deun text care are fior. artistic si atent imbracat in cuvinte. poate unele cuvinte de legatura le-as mai scoate pe ici pe colo dar si poate chiar ultimul vers care suna putin artificial fortat. este un tablou cu un farmec demodat aparte. demodat dar nu pierdut. interesant. e parca un film american din anii '50. dusty and yellow.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist dea! poemul l/am scris dupa ce am citit cartea premiata cu Nobel pentru literatura: "Istoria filosofiei occidentale" de Bertrand Russel. nu am nicidecum pretenția ca poemul este pe măsura cărții.
pentru textul : Definiții pentru muze dePrefer " trofee(le) boșimane" in locul inceputului dulceag (si de cate ori mi-ai tot spus in comentarii sa evit astfel de cuvinte... te-a ajuns si pe tine bag seama :))... cu o mentiune pentru finalul imposibil dar pe deplin credibil. Mi-a placut.
pentru textul : 3:59 a.m. deerata: asa cum uneori te poti...
pentru textul : unele lucruri deFoarte bun, Paul! L-am citit cu mare plăcere.
"erai atât de fragilă erai atât de aeriană
pentru textul : schit deîncât hainele nu te puteau reține
oamenii călătoresc mai mult cu sufletul
am spus suflându-mi nasul" - superb...
citește cu atenție, Cristina!:"staccato impus regulilor ortoepice" , dar e și vina mea că nu ți-am spus mai clar cine impune. ei bine, eu:)! licențele sunt și de natură ortoepică, nu numai morfologică. parcă am mai avut discuția asta... terminam un text cu virgulă... iar apucături din astea mai sunt și pe la Luca Pițu, Șerban Foarță & co. în fine, mea culpa că nu am fost explicit.
pentru textul : avangarda iernii deîți doresc o zi frumoasă și gânduri bune!
Privirea aceea "amplă ca după o sinucidere" e de invidiat. Deoarece puțini au curajul de a privi de acolo. Și încă: unde e chilipirul ăsta cu două vieți la preț de o moarte? Mulți s-ar înghesui. Căci uneori, o moarte bună, nu valorează nici cât zece vieți laolaltă. Nici eu nu suport vara asta verde-gălbui. Cred că prefer diminețile mov.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui dePagini