...Alexandra, cred că Virgil are dreptate. Textul este frust, iar pe alocuri, stângaci ("pentru o faptă nedovedită. stă lângă mine în bus") şi afectat ("puful pernuţelor care au substituit căldura maternă/ avioanele de hârtie ale micuţilor"). Cred că, în primul rând, problema este în modul de abordare - unul gazetăresc, suficient ( "mă uit în jur şi chiar nu am dreptul să fiu/ mai furioasă /decât femeia decapitată în mijlocul străzii"), traversat, ocazional, de supraliricizare ("reuşeşte să vibreze sinistru în aer"), iar contrastul rezultat este cel puţin nefericit.
...Şi eu cred că textul de mai sus transmite cumva, cuiva, emoţie, dar e foarte important cum o face, prin ce mijloace şi pe ce miză. Faptul că tot ce scrie în el se întâmplă în realitatea nu are nicio importanţă axiologic-literară. Iar dacă argumentezi că textul se vrea direct/ clar şi întrebi de ce ne-am ascunde după tot felul de metafore încâlcite, aş putea să întreb şi eu de ce... poezie? Pentru că poezia nu-i tocmai cel mai clar şi direct mod... Unde mai pui că are prostul obicei de-a-şi băga nasul prin tot felul de metafore. :).
tema cersetorului, tratata admirabil de beckett, o regasesc aici, pe acelasi filon, de pastrare si recunoastere a nefirescului si preagratuitului act al rapunerii si punerii clipei de pret in patrafirul cuvintelor
paul venit din partea ta, ăsta e un mare compliment. faptul că poemul te-a făcut să-l tot recitești, înseamnă mai mult decât rezonanță. habar n-am ce înseamnă, poate o căutătură, poate...
e târziu și nu reușesc să-mi mai dau seama. mulțumesc însă pentru trecere! contează atât de mult pentru mine să mi te știu ca cititor:)
Dacă cumva comentariul Dvs. domnule Blaj se vrea un răspuns la comentariul meu (e doar o presupunere, pentru că nu oferiți suficiente amănunte) răspunsul ar fi simplu... Paul Blaj! Și nu în poeme, ci în comentarii, mai ales în răspunsuri... cel mai bine ar fi să tacă el, Paul Blaj!
Oi fi răspuns bine la cimilitura asta?
În jurul lor cancerul se întindea în toată splendoarea lui
Lăsând mucegaiul să le pătrundă în oase
Ca într-un paradis de smoală bărbatul şi femeia
Împărţeau acelaşi colţ de perete negru
Cum erau priviţi de sus
Adam se purta pe sine într-un coif de hârtie neperforat – un lunatic
În timp ce Eva cocheta sub un bandaj din cârpă – aşa cum era scăpată din rai
Nu aveau nevoie de prea multă privire
Goliciunea le era suficientă pentru a se îmbrăţişa
Totuşi
De atâta durere şi mirare Iacob îşi urca singur scările
parcă propui războaie, profetule! necazul e că parcă te-ai uita împrejur când analizezi adaptarea, binele e că nu lași să stea închiși ochii lăuntrici... Ce să mai, scrii ca un om, profetule:) Iartă-mi veșnica problemă, a neputinței dezlipirii poetului de poezia lui.
multumesc frumos, donaris. ma gandesc in urm episod daca lui mister K sa i cumpar un baston sau un mobil. nu stiu de ce inclin spre baston. un gentleman, fie si in vaslui, tb sa stie step sau macar sa se dea cu rolele, noaptea, nu?
Este mai amplă. Poţi fi nu ştiu ce „ist” pt. că eşti. Sau pt. că aşa e la modă la un moment dat, prin mimesis. Cum eu, ca cititor, pt. că asta sunt, n-am afirmat nici o dată că mă cred „producător” şi dacă încerc să şi „produc” proză şi poezie nu o fac cu prea multă convingere (am ales, ca posibilitate de exprimare, eseistica care, se pare, mi se potriveşte), am, la rândul meu, libertatea de a rezona cu o anumită structură artistică încadrată într-un anumit «istm» sau nu. Dar tot ca „receptor”, în afară de a-mi exprima afinitatea (asta în eseistică) încerc să şi „percep” vibraţia celui care „produce” (proză/poezie). Şi, mi se pare, că în acest fel pot deosebi „autenticul” de „mimesis”. Din acest motiv, în comentarii şi nu în eseuri, îmi permit să aprob, uneori, când e cazul, texte care contravin „sensibilităţii” mele. Din punctul altora de vedere acest mod pare a fi duplicitar. Eu îl cred „raţional”, dacă poţi fi raţional vizavi de artă.
Textul acesta, ca şi altele intitulate „minimaliste” sau cum le voi mai boteza, sunt tot un fel de eseistică, spre deosebire de com-uri. Iar când nu pun nici o etichetă unui text (pezie/proză), scriu şi eu cu nostalgia vremurilor în care chiar credeam că sunt „poet/prozator” . Şi uit că – vârsta este de vină – am devenit mai „lucid” (daca chiar am devenit).
P.S. Profetule, să nu îţi facă nici o dată (nici dumitale, nici altora) impresia că aş fi o „mimoza senzitiva” şi că nu pot deosebi o observaţie pe marginea căreia se poate dialoga de una „ostila”. Cât priveşte ultima categorie, iau lucrurile în joacă – câte o dată depăşind măsura; dar, pe aici sper că nu s-a întâmplat – şi lucrurile revin la normal.
P. S. "Mă întreb dacă Infinitului i se poate aplica noțiunea de 'varietate', ceea ce ar implica o multiplicitate a lui". O face Cantor cand spune: „Trebuie să facem aici o distincție fundamentală între: (a) Infinitul actual crescător sau transfinit; (b) Infinitul actual necrescător sau absolut”. Dar, nu asta e problema. Recunosc ca pe Guenon nu l-am citit. Desi este din ce in ce mai citat in ultima vreme. Am o sugestie. De ce, in afara de poezie pe care (stii parerea mea) o "practici" cu mai mult decat cu succes (daca pot spune asa), nu inerci si eseistica. Pentru ca, sunt convins, ai ce spune. Si, in acest fel, Hermeneia cred ca ar avea de castigat. Cu pretuire, G. M.
p.s., cred că internetul îți poate oferi detalii despre natura imanentă și transcendentă a lui Dumnezeu. nu vreau să transorm subsolul acestui text în Vrei să fii Miliardar!
mă bucur când intervii. înseamnă că rezonezi cumva la ce scriu în text.
nemulțumitului i se ia și ceea ce are... :)
Ești foarte agresiv în comentariu, impertinent. Mai bine folosește-ți forța și sublimeaz-o în actul poetic. Îmi pare rău c-am trecut pe aici, am vrut să te-ajut, sincer.
D-le Dinu, mie mi se pare că sunteţi prea suspicios, ca să nu spun paranoic. Omul a scris un text - bun, rău, asta e altă discuţie. Şi chiar de ar fi pornit de la vreo scriere care vă aparţine ori care mi-aparţine, care aparţine Bibliei ori cărţii de telefoane, tot perfect normal ar fi. Nu încalcă nicio regulă, mă tem că nici măcar pe cea a bunului simţ.
D-voastră însă, prin: "am primit un "jab" cu mâna stângă, căci dreapta lui boba era ocupată/ a publicat, scăpându-se pe el, acest text îmbibat de scăparea lui/ scris dintr-un impuls şmecheros, necolegial şi parşiv", atacaţi persoana. Şi nici măcar nu o faceţi într-un mod subtil, ci folosiţi un limbaj grobian. Dar pentru asta avem moderator, deci mă opresc aici.
Nici mie nu mi se pare nimic în neregulă cu textul vizavi de atacarea vreunei axe ortodoxe. Că, după a mea părere, e un text slăbuţ, e altă discuţie. Eu am punctat nefolosirea majusculei în cazul "fecioarei" numai şi numai din considerente simetrice (în text, toate celelalte titluri religioase sunt scrise cu literă mare, în afara celui în discuţie).
Legat de intervenţiile d-nei Ştefan - într-adevăr, niţel cam avântate şi degrabă vărsătaore de fanatism religios, însă, dacă e să fim echidistanţi, trebuie puse şi pe baza atitudinii ostile şi necomunciative a d-lui Dinu. Când scrii un text sensibil, ca acesta, trebuie să fii dispus să intri în dialog cu eventuali contestatari (fie ei chiar prea avântaţi), şi când spun dialog, nu mă refer la datu-n gură c-o scrptură, că, într-un asemenea context, scrierile religioase nu prea fac obiectul autorităţii argumentative.
"albul hipnotizant" (dacă tot vrei să fie adj.) mi se pare mult mai potrivit; asta, dacă nu te referi la un ins din rasă ariană care este, de meserie, "hipnotizator". " De când mergea, dâra de pași, pe care o urmărea pentru a nu rupe zăpada, se traversa tangențial urma unei vulpi ieșite la vânătoare și o cale ferată electrificată..." cum adică se traversa tangențial ? se traversa ea, singură, pe sine? și atunci, ce este cu tangenta?! iar topica frazei mi se pare puțin suferindă, aici. ce propoziție principală o determină pe cea secundară? nu mi-e limpede. "aceiași femeie bătrân."...ă? "Căuta doar să înțeleagă ce gândise predecesorul său, bănuind că avea de înfruntat aceleași dificultăți." - atenție la modul în care sunt folosite timpurile conjugărilor. "Tasase un mic cerc unde, un foc și mâncase. "...tasase...un foc?? sau ai omis "făcuse"? nu merg mai departe, nu mai am răbdare. cred că trebuie să revezi textul. după corectare, mai vorbim.
Nicio ironie, daca ati fi in locul meu ati intelege. Am o mare stima pentru Blaga. Comentariul facut de mine va sta la baza unui poem pe care il voi posta in curand. Va invidiez pentru vizita. Succese.
nu prea m-am impacat cu voalul desprins de pe buze deoarece acum am in cap imaginea unui Virgil-cadina...insa lupii albastri alergind prin ginduri au un Over-Dose de sensual..:)
cami, esti oricand binevenita sa lasi semn. nu mananc oameni, cel putin nu pe toti;)) aspectele de care amintesti sunt coordonate ale textelor mele. ai relevat bine. multumesc Andu, cine e Florin Chilian? Da, am considerat necesar sa pun textul si in pagina mea. la concurs, tot sub semnatura mea era. si va fi, amin ;)) nu vrei sa fac un poem cu noi doi? Cris, cand ma critici, nu tb sa ti fie frica. doar esti poet, nu furnica chipintaci!
Dacă-mi permiți o sugestie, parcă aș scoate ultima strofă, deconspiră prea mult ideea. E un poem frumos și fin ca mătasea. Acel ˝suferea˝ l-aș pune în rând nou, pentru ritm.
Vă citesc cu plăcere, chiar dacă până acum nu am comentat.
un text nestatornic ca nisipul. aproape un text adulterin. amagitor si tradator.
remarc „şedeam sub bolta de vie şi priveam cum lăcrimează ciorchinii de struguri. sub umbrele cenuşii de toamnă păreau nişte călugări care se roagă.” ai aici o poezie întreaga.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
...Alexandra, cred că Virgil are dreptate. Textul este frust, iar pe alocuri, stângaci ("pentru o faptă nedovedită. stă lângă mine în bus") şi afectat ("puful pernuţelor care au substituit căldura maternă/ avioanele de hârtie ale micuţilor"). Cred că, în primul rând, problema este în modul de abordare - unul gazetăresc, suficient ( "mă uit în jur şi chiar nu am dreptul să fiu/ mai furioasă /decât femeia decapitată în mijlocul străzii"), traversat, ocazional, de supraliricizare ("reuşeşte să vibreze sinistru în aer"), iar contrastul rezultat este cel puţin nefericit.
...Şi eu cred că textul de mai sus transmite cumva, cuiva, emoţie, dar e foarte important cum o face, prin ce mijloace şi pe ce miză. Faptul că tot ce scrie în el se întâmplă în realitatea nu are nicio importanţă axiologic-literară. Iar dacă argumentezi că textul se vrea direct/ clar şi întrebi de ce ne-am ascunde după tot felul de metafore încâlcite, aş putea să întreb şi eu de ce... poezie? Pentru că poezia nu-i tocmai cel mai clar şi direct mod... Unde mai pui că are prostul obicei de-a-şi băga nasul prin tot felul de metafore. :).
pentru textul : radiografie cu monştri detema cersetorului, tratata admirabil de beckett, o regasesc aici, pe acelasi filon, de pastrare si recunoastere a nefirescului si preagratuitului act al rapunerii si punerii clipei de pret in patrafirul cuvintelor
pentru textul : Cerșim la poarta gândului și-a vieții deerata: variatiune. Être, ou ne pas être, c’est là ou c'est ici la question.
pentru textul : A fi sau a nu fi… depaul venit din partea ta, ăsta e un mare compliment. faptul că poemul te-a făcut să-l tot recitești, înseamnă mai mult decât rezonanță. habar n-am ce înseamnă, poate o căutătură, poate...
pentru textul : carmen a murit de crăciun dee târziu și nu reușesc să-mi mai dau seama. mulțumesc însă pentru trecere! contează atât de mult pentru mine să mi te știu ca cititor:)
Textul dezvăluie un portret creionat cu accente de un umor ușor nostalgic. Remarc tabletele în proză prezentate ca foarte reușite.
pentru textul : Molitfelnicul și Codul penal deAm uitat să remarc frumuseţea oximoronului ,,lucind mat" :)
pentru textul : cum atingi pietrele acelea netede ale caldarîmului deDacă cumva comentariul Dvs. domnule Blaj se vrea un răspuns la comentariul meu (e doar o presupunere, pentru că nu oferiți suficiente amănunte) răspunsul ar fi simplu... Paul Blaj! Și nu în poeme, ci în comentarii, mai ales în răspunsuri... cel mai bine ar fi să tacă el, Paul Blaj!
pentru textul : risipă de nori deOi fi răspuns bine la cimilitura asta?
În jurul lor cancerul se întindea în toată splendoarea lui
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 21 deLăsând mucegaiul să le pătrundă în oase
Ca într-un paradis de smoală bărbatul şi femeia
Împărţeau acelaşi colţ de perete negru
Cum erau priviţi de sus
Adam se purta pe sine într-un coif de hârtie neperforat – un lunatic
În timp ce Eva cocheta sub un bandaj din cârpă – aşa cum era scăpată din rai
Nu aveau nevoie de prea multă privire
Goliciunea le era suficientă pentru a se îmbrăţişa
Totuşi
De atâta durere şi mirare Iacob îşi urca singur scările
parcă propui războaie, profetule! necazul e că parcă te-ai uita împrejur când analizezi adaptarea, binele e că nu lași să stea închiși ochii lăuntrici... Ce să mai, scrii ca un om, profetule:) Iartă-mi veșnica problemă, a neputinței dezlipirii poetului de poezia lui.
pentru textul : vinovați demultumesc frumos, donaris. ma gandesc in urm episod daca lui mister K sa i cumpar un baston sau un mobil. nu stiu de ce inclin spre baston. un gentleman, fie si in vaslui, tb sa stie step sau macar sa se dea cu rolele, noaptea, nu?
pentru textul : O zi din viața poetului K deEste mai amplă. Poţi fi nu ştiu ce „ist” pt. că eşti. Sau pt. că aşa e la modă la un moment dat, prin mimesis. Cum eu, ca cititor, pt. că asta sunt, n-am afirmat nici o dată că mă cred „producător” şi dacă încerc să şi „produc” proză şi poezie nu o fac cu prea multă convingere (am ales, ca posibilitate de exprimare, eseistica care, se pare, mi se potriveşte), am, la rândul meu, libertatea de a rezona cu o anumită structură artistică încadrată într-un anumit «istm» sau nu. Dar tot ca „receptor”, în afară de a-mi exprima afinitatea (asta în eseistică) încerc să şi „percep” vibraţia celui care „produce” (proză/poezie). Şi, mi se pare, că în acest fel pot deosebi „autenticul” de „mimesis”. Din acest motiv, în comentarii şi nu în eseuri, îmi permit să aprob, uneori, când e cazul, texte care contravin „sensibilităţii” mele. Din punctul altora de vedere acest mod pare a fi duplicitar. Eu îl cred „raţional”, dacă poţi fi raţional vizavi de artă.
Textul acesta, ca şi altele intitulate „minimaliste” sau cum le voi mai boteza, sunt tot un fel de eseistică, spre deosebire de com-uri. Iar când nu pun nici o etichetă unui text (pezie/proză), scriu şi eu cu nostalgia vremurilor în care chiar credeam că sunt „poet/prozator” . Şi uit că – vârsta este de vină – am devenit mai „lucid” (daca chiar am devenit).
P.S. Profetule, să nu îţi facă nici o dată (nici dumitale, nici altora) impresia că aş fi o „mimoza senzitiva” şi că nu pot deosebi o observaţie pe marginea căreia se poate dialoga de una „ostila”. Cât priveşte ultima categorie, iau lucrurile în joacă – câte o dată depăşind măsura; dar, pe aici sper că nu s-a întâmplat – şi lucrurile revin la normal.
pentru textul : Recuperarea Realului deP. S. "Mă întreb dacă Infinitului i se poate aplica noțiunea de 'varietate', ceea ce ar implica o multiplicitate a lui". O face Cantor cand spune: „Trebuie să facem aici o distincție fundamentală între: (a) Infinitul actual crescător sau transfinit; (b) Infinitul actual necrescător sau absolut”. Dar, nu asta e problema. Recunosc ca pe Guenon nu l-am citit. Desi este din ce in ce mai citat in ultima vreme. Am o sugestie. De ce, in afara de poezie pe care (stii parerea mea) o "practici" cu mai mult decat cu succes (daca pot spune asa), nu inerci si eseistica. Pentru ca, sunt convins, ai ce spune. Si, in acest fel, Hermeneia cred ca ar avea de castigat. Cu pretuire, G. M.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) dep.s., cred că internetul îți poate oferi detalii despre natura imanentă și transcendentă a lui Dumnezeu. nu vreau să transorm subsolul acestui text în Vrei să fii Miliardar!
pentru textul : nu mai deosebesc vocile demă bucur când intervii. înseamnă că rezonezi cumva la ce scriu în text.
nemulțumitului i se ia și ceea ce are... :)
Cu scuzele de rigoare la amândouă.Ioan.
pentru textul : O nouă provocare deEști foarte agresiv în comentariu, impertinent. Mai bine folosește-ți forța și sublimeaz-o în actul poetic. Îmi pare rău c-am trecut pe aici, am vrut să te-ajut, sincer.
pentru textul : Pierdute umbre deD-le Dinu, mie mi se pare că sunteţi prea suspicios, ca să nu spun paranoic. Omul a scris un text - bun, rău, asta e altă discuţie. Şi chiar de ar fi pornit de la vreo scriere care vă aparţine ori care mi-aparţine, care aparţine Bibliei ori cărţii de telefoane, tot perfect normal ar fi. Nu încalcă nicio regulă, mă tem că nici măcar pe cea a bunului simţ.
D-voastră însă, prin: "am primit un "jab" cu mâna stângă, căci dreapta lui boba era ocupată/ a publicat, scăpându-se pe el, acest text îmbibat de scăparea lui/ scris dintr-un impuls şmecheros, necolegial şi parşiv", atacaţi persoana. Şi nici măcar nu o faceţi într-un mod subtil, ci folosiţi un limbaj grobian. Dar pentru asta avem moderator, deci mă opresc aici.
pentru textul : poem de 70 de cenți deNici mie nu mi se pare nimic în neregulă cu textul vizavi de atacarea vreunei axe ortodoxe. Că, după a mea părere, e un text slăbuţ, e altă discuţie. Eu am punctat nefolosirea majusculei în cazul "fecioarei" numai şi numai din considerente simetrice (în text, toate celelalte titluri religioase sunt scrise cu literă mare, în afara celui în discuţie).
Legat de intervenţiile d-nei Ştefan - într-adevăr, niţel cam avântate şi degrabă vărsătaore de fanatism religios, însă, dacă e să fim echidistanţi, trebuie puse şi pe baza atitudinii ostile şi necomunciative a d-lui Dinu. Când scrii un text sensibil, ca acesta, trebuie să fii dispus să intri în dialog cu eventuali contestatari (fie ei chiar prea avântaţi), şi când spun dialog, nu mă refer la datu-n gură c-o scrptură, că, într-un asemenea context, scrierile religioase nu prea fac obiectul autorităţii argumentative.
pentru textul : noapte cu plată deadevar si flaut se "poarta" grozav impreuna cand e vorba de Dumnezeu! multam de poezie!
pentru textul : tăria să apun deTextul are, desigur, exponent axiologic, iar pe alocuri, este sclipitor. Ex:
"precum liniile ferate într-un depou
anii mei se despart de trecut" - cu observaţia că dacă ar fi lipsit "de trecut", versul ar fi mult mai puternic.
"viaţa e ca o frunză de stuf
cu ochii cât merele coapte"
"aş vrea să ştiu dacă îngerii s-au înregistrat
să voteze"
"ştiu că mulţi au murit în aşteptarea zilei de azi" (superb!)
În capătul opus:
"copilul care ducea
laptele dimineaţa la piaţă" - "dimineaţa" e redundant; laptele se duce la piată, în general, dimineaţa...
"o urmăreşti cun dispare ca o barcă pe mare" - rimă interioară, involuntară (cred); nu dă bine în ureche.
"ghemul zilelor mele e puţin încurcat
mă zbat pentru aer ca un cocoş cu capul tăiat" - la fel.
"ghemul zilelor mele/ sania luminii" - metafore genitivale, lejere.
- enumeraţia exagerată din ultiam unitate.
Dacă ar fi curăţat, textul este de evidenţiat.
pentru textul : de la eva la dama de pică de"albul hipnotizant" (dacă tot vrei să fie adj.) mi se pare mult mai potrivit; asta, dacă nu te referi la un ins din rasă ariană care este, de meserie, "hipnotizator". " De când mergea, dâra de pași, pe care o urmărea pentru a nu rupe zăpada, se traversa tangențial urma unei vulpi ieșite la vânătoare și o cale ferată electrificată..." cum adică se traversa tangențial ? se traversa ea, singură, pe sine? și atunci, ce este cu tangenta?! iar topica frazei mi se pare puțin suferindă, aici. ce propoziție principală o determină pe cea secundară? nu mi-e limpede. "aceiași femeie bătrân."...ă? "Căuta doar să înțeleagă ce gândise predecesorul său, bănuind că avea de înfruntat aceleași dificultăți." - atenție la modul în care sunt folosite timpurile conjugărilor. "Tasase un mic cerc unde, un foc și mâncase. "...tasase...un foc?? sau ai omis "făcuse"? nu merg mai departe, nu mai am răbdare. cred că trebuie să revezi textul. după corectare, mai vorbim.
pentru textul : Șarpele Midgardului de*am uitat sa precizez ca tabloul imi apartine si se numeste ,,eolienele''-
pentru textul : când pleacă o caravană spre You Deea deDomnule Gorun, mulțumesc pentru vizită și cuvinte. Mă bucură nespus faptul că textul reușește să transmită ...
Cu stimă și prietenie,
pentru textul : Copile blond, deEugen.
...mulțumesc! :)
pentru textul : Aforemă (variantă – reloaded) deNicio ironie, daca ati fi in locul meu ati intelege. Am o mare stima pentru Blaga. Comentariul facut de mine va sta la baza unui poem pe care il voi posta in curand. Va invidiez pentru vizita. Succese.
pentru textul : Popas acasă la Blaga denu prea m-am impacat cu voalul desprins de pe buze deoarece acum am in cap imaginea unui Virgil-cadina...insa lupii albastri alergind prin ginduri au un Over-Dose de sensual..:)
pentru textul : reverie de ianuarie decami, esti oricand binevenita sa lasi semn. nu mananc oameni, cel putin nu pe toti;)) aspectele de care amintesti sunt coordonate ale textelor mele. ai relevat bine. multumesc Andu, cine e Florin Chilian? Da, am considerat necesar sa pun textul si in pagina mea. la concurs, tot sub semnatura mea era. si va fi, amin ;)) nu vrei sa fac un poem cu noi doi? Cris, cand ma critici, nu tb sa ti fie frica. doar esti poet, nu furnica chipintaci!
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deDacă-mi permiți o sugestie, parcă aș scoate ultima strofă, deconspiră prea mult ideea. E un poem frumos și fin ca mătasea. Acel ˝suferea˝ l-aș pune în rând nou, pentru ritm.
pentru textul : ceremonia deVă citesc cu plăcere, chiar dacă până acum nu am comentat.
si penita
pentru textul : story of a city deun text nestatornic ca nisipul. aproape un text adulterin. amagitor si tradator.
pentru textul : pelerin fără veşminte deremarc „şedeam sub bolta de vie şi priveam cum lăcrimează ciorchinii de struguri. sub umbrele cenuşii de toamnă păreau nişte călugări care se roagă.” ai aici o poezie întreaga.
am remarcat mai ales prima si a treia strofa. a doua mi se pare a fi mai degraba proza.
pentru textul : Domnul Ghecev nu doarme desi as inlocui "dinsul" cu "el" in strofa a treia.
Pagini