O frumoasă poezie de dragoste. Îmi place tonul cald, degajat parcă de blândețea atingerii. Deseori se întâmplă să putem mângâia doar cu ochii...ce ne- am face fără ei?:) Sărbători fericite! Cami.
Ceea ce am scris a reprezentat opinia mea... ceea ce ai scris este parerea ta... insa nu pot sa nu remarc o incrancenare aparte in "tonul" tau Virgile... nu am in intentie sa fiu la fel ci incerc sa tratez ceea ce ai problematizat intr-un mod mai detasat... asa ca intre prieteni. Poate ca nu sunt de acord cu unele lucruri pe care le fac sau le promoveaza persoane din diaspora, atitudinea unora fata de Romania si oamenii care traiesc inca aici insa ma straduiesc sa nu emit judecati generale si sa incerc sa inteleg contextul in care sunt postate astfel de luari de pozitie. Personal cred ca noua, romanilor, ne lipseste o anume doza de temperament flegmatic, suntem prea nesabuiti si cel mai adesea nu-l ascultam pe celalalt sa spuna pana la capat ce are de zis. E un defect. Uneori o analiza "la rece" a problemelor "fierbinti" este mai dezirabila decat inflamarea. Ai dreptate, nu am citit in detaliu despre Academia Romana insa nu iti trebuie multa carte sa intelegi ca intr-o societate sunt necesare conventiile pentru o buna intelegere la nivel general. Ce ar fi daca unii am scrie intr-un fel si altii altfel? Cum ar fi orele de gramatica din scoala daca nu ar fi niste norme general valabile? Cum s-ar corecta tezele pentru examene? Ce fel de manuale? Ce ar reprezenta presa daca fiecare am scrie sau am rosti cuvinte dupa propriile tabieturi? De aici necesitatea... din pragmatism. Sa nu ai teama... Academia nu va putea sa adopte decizii aberante pentru ca exista societatea civila, pentru ca exista presa, pentru ca exista oameni care au terminat facultati de litere si pentru ca exista inca persoane carora le pasa. si tu esti una dintre acestea pentru ca altfel nu te-ai mai agita. Am dreptate? In orice limba exista un standard ultim... a vorbi limba respectiva la nivel academic. Presupun ca si in engleza si in orice alta limba asta inseamna sa respecti un set de reguli unanim acceptate.Strainii care invata romaneste iti garantez ca scriu dupa regulile academiei. Despre patriarh am sa mai spun doar sa se odihneasca in pace. Acum toate au ramas intre acesta si Dumnezeu. Cat este adevar si cat este minciuna in ceea ce s-a spus despre Teoctist nu cred ca vom afla niciodata. Biserica ortodoxa este biserica nationala pentru ca legea o denumeste astfel si pentru ca numeric are reprezentarea cea mai mare. Si aici este tot democratie. Cei mai multi detin puterea de a legifera. Oricum celelalte confesiuni sunt acum recunoscute in Romania si singura problema care mai exista cu titulatura la care faci referire tine de bani si impartirea acestora. O cota mult prea mica pentru celelalte confesiuni.Un numar prea mic de membri poate. Insa acest fapt desigur nu are relevanta spirituala iar slujitorii bisericii, de toate confesiunile, nu dau importanta aspectului material in detrimentul celui spiritual :) Insa daca eu sunt atat de tolerant cu romanii care traiesc in afara granitelor tu de ce alegi, romanii din Romania, sa ne condamni pe toti la un loc?
Andrei, te rog sa atasezi un titlu acestui text si sa nu mai practici o astfel de solutie. Motivul principal sint cititorii si faptul ca ei nu pot cauta un text care nu are un titlu
Am revenit cu drag. Pentru mine e o lecţie de cizelare e textului. Mulţumiri.
Partea mediană e într-adevăr niponă şi dă bine. Lipsa verbului parcă ne îndeamnă la tăcere pentru a auzi foşnetul... E admirabilă înlocuirea a două versuri cu expresia ,,foşnet de frunze".
La versul ,,până pe sus" mă încăpâţânez :) să citesc ,, până pe ramul de sus".
Virgil, nu era o ironie, pentru inceput. si da, e vorba de diformitate nu deformare, deci diform, nu defromat de ceva anume (sarcina, in acest caz, sa zicem). si, cum bine remarci, cainele meu nu e catea:)) insusi faptul ca ai gasit o conotatie, aceea a fertilitatii, spune ceva, nu? mai ales ca aici nu vorbim de acel patruped gudurator din casele, curtile noastre, ci e folosit ca motiv/simbol, chiar laitmotiv, in acest caz. plus ca nu e vorba de uterul cainelui, chiar tu spui asta, in acelasi comentariu: "mi se pare interesant si faptul ca vorbesti despre timp (un alt timp) ca fiind in interiorul uterului diform al spatiului." si daca te uiti in poem... strofa a doua: materia mea preferata in liceu era fizica. asta nu inseamna ca tin cu tot dinadinsul sa fac fizica in poezie, nu e cazul, dar ideea s-a mulat pe ce voiam sa transmit. ma bucur ca iti place acea parte a poemului meu. Thanks.
am sa fiu exigent. textul are parti bune dar si parti fortate sau inutil incarcate sau contorsionate. chiar si expresia "îți voi reda libertatea de a fi iubit" mi se pare atit demodat feminista si oarecum necomunicatoare de prea mult. "și nu ne vom iubi, încă nu știm dacă aici este posibil" vrea sa surprinda. eu cred ca as fi continuat ideea. in schimb tu continui cu pretiozitati de genul "Borges, Kafka și Fowles, într-un concert de Mozart la Mont Saint-Michel" si totul se dilueaza in aceasta etalare de cvasi eruditie. finalul sare si el in alta directie si nu stiu daca inteleg prea mult ce legatura are cu restul. evident textul sint doar niste note. aici insa ai avut notele mele de observatie
Mă bucur mult că vezi acest poem ca pe o imagine. Asta înseamnă că știi să citești un haiku și mă bucură, mai ales fiindcă nu e un gen de poezie prea citit, înțeles, încurajat.
încă mă formez :).
aici sunt gânduri, gânduri, gânduri, cu viteza unui înotător care nu-şi doreşte să câştige vreo probă de înot, dimpotrivă, să scape de balast.
aşa că...
mă bucur că ai citit şi că nu ai făcut skip şi la a spune. mulţumesc.
Încerc să fiu scurt, pentru că ești, probabil, ocupat cu problemele legate de schimbarea formulei. Totuși, am să mai explic o dată de ce mi se pare mai potrivit cuvântul STAGIAR (cu toată conotația lui temporală - dar și "novice" o presupune), decât cel de NOVICE (de "începător" sau "ucenic" nici nu poate fi vorba, cel puțin "novice" e neologic). Pe Hermeneia, ca și pe alte site-uri, vin să posteze opameni cu diverse CV-uri. Am analizat lista de autori de pe Hermeneia. Uneori membrii nu-și publică biobibliografia, dar eu știu despre mai mulți dintre ei că sunt autori de mai multe volume de versuri sau de proză, iar tu i-ai încadrat la "novici". Nota bene! Nu spun că n-ai făcut-o cu temei, având în vedere faptul că în România și pretutindeni în lume sunt mii de autori de cărți care au probleme cu gramatica literaturii și chiar cu gramatica limbii în care scriu. Având în vedere, însă, situația aceasta, termenul de "stagiar" în locul celui de "novice" mi se pare mai potrivit, întrucât e mai...benign. Și nu implică o etichetare brutală, care are drept consecință o anume ezitare a unora de a încerca să posteze pe site-ul tău (al nostru). Mai gândește-te. Aici vine a doua problemă, și, ca să fiu mai convingător, am să dau chiar exemplul meu. Ca să postez (motivele pentru care am dorit s-o fac nu e cazul să le discutăm aici) pe Hermeneia, mi s-au cerut, prin regulament, trei texte (iar nu și o biobibliografie care să-mi ateste calitatea de scriitor). Eu am avut, desigur, prudența să aleg cu grijă textele și să strecor unele sugestii privind calitatea autorului acestora. Pe urmă, tu ești (ca și membrii Consiliului) un băiat deștept și cu intuiție, așa că nu-ți puteai permite să evaluezi greșit. Dar să admitem că nu erai suficient de deștept, ci doar (cum spun unii pe site-ul tău!) discreționar. Și că m-aș fi trezit etichetat drept "novice". S-ar fi produs o dublă descalificare: a ta (pentru că ai fi încercat să infirmi opinia unor critici români importanți, care au scris favorabil despre mine, întroducându-mă în dicționare naționale și citându-mă în istoriile literare) și a mea (căci nu mai eram ce am părut a fi). Cu atât mai mult cu cât încadrarea la categoria "novice" nu vizează textele, ci autorul acestora! Situații precum aceasta (pe care am citat-o pur demonstrativ) le creează (la start!) autorilor deja afirmați o rezervă față de acest site. Pentru că, iată, după ce am trimis textele, am primit un e-mail prin care am fost înștiințat că am fost încadrat la categoria "autor". Am intrat pe site și am constatat că eram deja prezent ca atare. Prin urmare, și dacă eram încadrat la "novice" (lucru pe care l-aș fi considerat drept un act de lezare a imaginii mele!), tot aș fi apărut pe site, cu această etichetă. De aceea am propus ca, înainte de a face vizibil, sub o anumită etichetă, un autor pe site, să i se ia acceptul, de pildă, printr-un reply la e-mailul prin care este înștiințat la ce categorie e încadrat. Departe de a împuțina numărul postatorilor, acest procedeu ar aduce (așa cred eu) pe site autori de valoare. Și tot așa în cazul declasificărilor plănuite (și justificate, după cum am încercat s-o și demonstrez într-un comentariu recent pe marginea textului unui autor). Cât privește problema lui "nou-venit", eu n-am încercat să susțin cum ar fi just, ci doar cum e stipulat. Răposatul meu de profesor de la Universitate, Dimitrie Macrea, autor al unui celebru "Dicționar al limbii române moderne", m-a sfătuit, într-o discuție, să nu am inițiative în domeniul ortografic decât dacă scriu un articol pe o temă, astfel încât, chiar în textul în care combat o situație ortografică, dacă ea îmi apare sub condei, eu s-o tratez în spiritul normei "la zi" (iar nu al susținerii mele). De pildă - ca să iau un exemplu absurd - , dacă eu aș scrie un articol în care pledez pentru forma "de asemeni" în locul lui "de asemenea", chiar în articolul respectiv eu să scriu, ori de câte ori termenul îmi vine sub condei, "de asemenea". Și tot așa, în orice text, până când susținerea mea nu este acceptată ca normă! Ca profesor, nu pot să-i învăț pe elevii mei decât cum se cere, pentru că, altminteri (ai dreptate!), ei vor răspunde greșit la examen și vor lua nu 4, ci 1. Și tot așa, în revista "Litere", pe care o conduc de 10 ani, mă văd obligat să impun respectarea normelor ortografice în vigoare. În acest sens, nu știu cum se împacă cu el însuși importantul critic N. Manolescu, care la Facultate ar fi obligat să le ceară studenților să respecte normele ortografice în vigoare (obligatorii și prin programa universitară), iar în "România literară" susține scrierea cu "î" în loc de "â" ("adînc", nu "adânc"), ca și forma "sînt" pentru "sunt". În particular vorbind, eu consider că așa cum se scrie în "România literară" (ca și în jumătate din presa noastră) e mai justificat (nu însă și corect, deoarece corectitudinea e condiționată de respectarea normei!), dar consider că trebuie să respectăm normele, pentru că ele sunt niște legi (exterioare) ale limbii. La noi apare, însă, această problemă: nu respectăm niciun fel de legi. Am promis să fiu scurt și, iată, nu m-am ținut de cuvânt! Promit să nu mai insist, pentru că, în fond, tu ești cel care decide. Dar dialogul dintre noi nu e decât un schimb de idei care, mie unul, îmi face plăcere.
da, daca silvius ar avea perspicacitatea lui dorin in a vedea ce anume "este" poezie din metaforele si sintagmele pe care le scrie, probabil ne-ar putea surprinde din cind in cind. dar...
Am reținut și punctul Dumneavoastră de vedere domnule Titarenco. Nu de comentarii îmi fac griji, ci de modul în care se încearcă încorsetarea sau deturnarea aprecierilor sau punctelor de vedere ale altora (a se vedea prima mea postare și reacțiile stârnite de ea). Despre calitatea textelor mele, așa cum ați spus, este vreme să discutăm pe măsură ce vor fi postate, iar termenul ”elitism” nu se referea nicidecum la ele. Despre motto, am spus deja: eu consider că poezia face parte din viață și viața e plină de poezie. Nu vă faceți probleme, n-o să cad de la prima clătinare! Asta pentru că eu cred în bunul simț. Al meu în primul rând.
Deja devii penibil. și nu pentru că ești în ”Șantier” ci pentru că, deși încerc să te ajut ( sunt convins că nici nu ai sesizat, asta îți spuneam mai sus, apropo de rolul parodiei), tu reacționezi ca un puști țâfnos căruia nu i se dă notă de trecere. Așa, mai pt înțelesul tău, nu le mai lua în personal, că nu despre asta e vorba. într-adevăr aici, pe H, e diferit față de site-urile cu like-uri și floricele unde postezi și unde toți sunt geniali și superbi. Dar credeam că ai înțeles deja asta.
p.s. chiar nu mă interesează că te compari cu mine. absolut de loc, nici în sus, nici în jos. deocamdată tu ești din alt film.
?..."de oameni mici în mașini mici cu vise mici avizi de fericiri mici, de femei mici de femei.." de unde concluzia ca numai barbatii pot fi oameni :))) cand mergi in satele romanesti si intrebi de o familie X ti se raspunde : "pai omul cu femeia lui ...." ( nu barbatul cu femeia lui) acesta-i adevarul romanesc si adevarul poetic este ca ai un poem patrunzator ce induce o stare de reflectare puternica, creatie din care razbat sensuri dincolo de autor. Felicitari!
Domnule Manolescu, ştiu ce vreţi să-mi spuneţi. Adevărul este că nu m-am gândit să fac până acum vreo recenzie. A fost simpla mea părere de cititor, nu am făcut un scop din asta. Eu vă mulţumesc pentru sugestie mai cu seamă că vine de la o persoană ca dumneavoastră. Mă voi gândi. Mi-e teamă să nu o fac pe deşteapta. Cred că este un sentiment care se naşte numai la femei. (glumesc sau nu?) Exemple avem destule.
Nu știu cum am trecut pe lângă acel mâine al tău încrustat în scrierea hieratică a timpului. Definiția sinelui are în text o rezonanță specială: "sunt aici mor aici o amprentă prinsă-n cruci de metal cu tirfon ca pe-o gamă de țipăt afon scriu în poduri deriva latentă" "Dincolo de absciză macazele" țin să cadențeze nuanțele umbrelor purtate povară în fulguirea ascetă amară a Clipelor: "trecea mâine și tăceam poate umbră n-are sens n-are cum să răstoarne alungirea de suflete sub înșirarea aceasta de cub trecând trenul pe macii de carne" Alternarea versurilor albe cu cele ritmate au un efect reușit, inserarea italică a titlurilor accentuează ritmul dorit, compoziția reușind să confere atmosfera cantabilă dintr-un cvartet în decorul spațiu-timp. Superb, Daniel!
e ceea ce se spune "Café allongé"... vrei să combini forțat chestii banale cu lucruri profunde și nu prea merge... cel puțin asta e părerea mea. eu am încercat totuși să schițez partea bună a lucrurilor "într-o zi zăpezile se vor topi ca un strop în palma unui surâs din coada ochiului râzând se vor prelinge sori să ne-ncălzească genunchii gândurilor vom primi dimineața aceea stând cuminți o mie și una de nopți sau cât va fi nevoie vor fi vremurile acestea întinse pe coarde păsările își vor peria singure cântările cu picioarele frunzelor degete de urme vom scutura de pe masa tăcerii și le vom da hrană depărtării pentru drumul ei spre singurătate într-o zi când un ochi va răsări în album spre ce colț al dimineții își va lipi degetul privirilor sale"
sa stii katya ca citesc si textele care nu imi spun nimic, asta e una din implicatiile faptului ca am comis hermeneia. despre acest text, asa cum am spus, o anumita incercare de a spune ceva nu strica la nimeni
Aranca, ai fost generoasă și ai văzut în simplitatea acestui text mai mult decât am scontat. Acel roman al lui Dick este unul dintre preferatele mele, poate cel mai uman dintre ale sale, nu degeaba filmul lui Scott a fost catalogat de către savanți drept cel mai bun film SF. Ai intuit că e vorba aici despre singurătatea mess-ului, de limite, de distanțele care separă androizii de aceeași generație. Numai "tengo" nu am înțeles ce este... Mulțumesc pentru citirea atentă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
O frumoasă poezie de dragoste. Îmi place tonul cald, degajat parcă de blândețea atingerii. Deseori se întâmplă să putem mângâia doar cu ochii...ce ne- am face fără ei?:) Sărbători fericite! Cami.
pentru textul : Peste tot atingerea ta deun text cursiv, plin de muzicalitate si candoare, pe un fundal marin. L-am citit cu placere, cu atat mai mult cu cat sunt nascut la malul marii.
pentru textul : Din alta toamna ma infrupt deCeea ce am scris a reprezentat opinia mea... ceea ce ai scris este parerea ta... insa nu pot sa nu remarc o incrancenare aparte in "tonul" tau Virgile... nu am in intentie sa fiu la fel ci incerc sa tratez ceea ce ai problematizat intr-un mod mai detasat... asa ca intre prieteni. Poate ca nu sunt de acord cu unele lucruri pe care le fac sau le promoveaza persoane din diaspora, atitudinea unora fata de Romania si oamenii care traiesc inca aici insa ma straduiesc sa nu emit judecati generale si sa incerc sa inteleg contextul in care sunt postate astfel de luari de pozitie. Personal cred ca noua, romanilor, ne lipseste o anume doza de temperament flegmatic, suntem prea nesabuiti si cel mai adesea nu-l ascultam pe celalalt sa spuna pana la capat ce are de zis. E un defect. Uneori o analiza "la rece" a problemelor "fierbinti" este mai dezirabila decat inflamarea. Ai dreptate, nu am citit in detaliu despre Academia Romana insa nu iti trebuie multa carte sa intelegi ca intr-o societate sunt necesare conventiile pentru o buna intelegere la nivel general. Ce ar fi daca unii am scrie intr-un fel si altii altfel? Cum ar fi orele de gramatica din scoala daca nu ar fi niste norme general valabile? Cum s-ar corecta tezele pentru examene? Ce fel de manuale? Ce ar reprezenta presa daca fiecare am scrie sau am rosti cuvinte dupa propriile tabieturi? De aici necesitatea... din pragmatism. Sa nu ai teama... Academia nu va putea sa adopte decizii aberante pentru ca exista societatea civila, pentru ca exista presa, pentru ca exista oameni care au terminat facultati de litere si pentru ca exista inca persoane carora le pasa. si tu esti una dintre acestea pentru ca altfel nu te-ai mai agita. Am dreptate? In orice limba exista un standard ultim... a vorbi limba respectiva la nivel academic. Presupun ca si in engleza si in orice alta limba asta inseamna sa respecti un set de reguli unanim acceptate.Strainii care invata romaneste iti garantez ca scriu dupa regulile academiei. Despre patriarh am sa mai spun doar sa se odihneasca in pace. Acum toate au ramas intre acesta si Dumnezeu. Cat este adevar si cat este minciuna in ceea ce s-a spus despre Teoctist nu cred ca vom afla niciodata. Biserica ortodoxa este biserica nationala pentru ca legea o denumeste astfel si pentru ca numeric are reprezentarea cea mai mare. Si aici este tot democratie. Cei mai multi detin puterea de a legifera. Oricum celelalte confesiuni sunt acum recunoscute in Romania si singura problema care mai exista cu titulatura la care faci referire tine de bani si impartirea acestora. O cota mult prea mica pentru celelalte confesiuni.Un numar prea mic de membri poate. Insa acest fapt desigur nu are relevanta spirituala iar slujitorii bisericii, de toate confesiunile, nu dau importanta aspectului material in detrimentul celui spiritual :) Insa daca eu sunt atat de tolerant cu romanii care traiesc in afara granitelor tu de ce alegi, romanii din Romania, sa ne condamni pe toti la un loc?
pentru textul : Cum se vorbește limba română în România - I deun poem foarte bun şi din punctul meu de vedere. aerisit, cast, cu vers bine format ca dicţie.
pentru textul : așadar este mâine dete felicit. îmi este drag să te privesc.
silvia
Andrei, te rog sa atasezi un titlu acestui text si sa nu mai practici o astfel de solutie. Motivul principal sint cititorii si faptul ca ei nu pot cauta un text care nu are un titlu
pentru textul : împrejur deProzodia îmbracă perfect starea în astă noapte când:
„e smoală cu crini şi pericol iubite
castroane cu stele se sparg sus de cer
şi palmele noastre alintă cuţite
şi lumea se plimbă cu paşi de-ofiţer
e linişte-n noapte,-i răpciune iubite
castroane cu stele se sparg sus de cer
şi lumea se culcă pe cant de cuţite
şi inima bate ca un pas de-ofiţer”
Circularitate perfectă cu… „diferenţe”; centrul palpită; păcat că „şi inima bate ca un pas de-ofiţer” sună „ca dracu’ „ ieşind din text
pentru textul : Hemoragii deAm revenit cu drag. Pentru mine e o lecţie de cizelare e textului. Mulţumiri.
pentru textul : copacul dinăuntru dePartea mediană e într-adevăr niponă şi dă bine. Lipsa verbului parcă ne îndeamnă la tăcere pentru a auzi foşnetul... E admirabilă înlocuirea a două versuri cu expresia ,,foşnet de frunze".
La versul ,,până pe sus" mă încăpâţânez :) să citesc ,, până pe ramul de sus".
Da, Mariana, se schimbă... iar modestia unor oameni nu e... ignoranță...
pentru textul : Haiku ( 8 ) - poeme troienite deVirgil, nu era o ironie, pentru inceput. si da, e vorba de diformitate nu deformare, deci diform, nu defromat de ceva anume (sarcina, in acest caz, sa zicem). si, cum bine remarci, cainele meu nu e catea:)) insusi faptul ca ai gasit o conotatie, aceea a fertilitatii, spune ceva, nu? mai ales ca aici nu vorbim de acel patruped gudurator din casele, curtile noastre, ci e folosit ca motiv/simbol, chiar laitmotiv, in acest caz. plus ca nu e vorba de uterul cainelui, chiar tu spui asta, in acelasi comentariu: "mi se pare interesant si faptul ca vorbesti despre timp (un alt timp) ca fiind in interiorul uterului diform al spatiului." si daca te uiti in poem... strofa a doua: materia mea preferata in liceu era fizica. asta nu inseamna ca tin cu tot dinadinsul sa fac fizica in poezie, nu e cazul, dar ideea s-a mulat pe ce voiam sa transmit. ma bucur ca iti place acea parte a poemului meu. Thanks.
pentru textul : Facă-se deam sa fiu exigent. textul are parti bune dar si parti fortate sau inutil incarcate sau contorsionate. chiar si expresia "îți voi reda libertatea de a fi iubit" mi se pare atit demodat feminista si oarecum necomunicatoare de prea mult. "și nu ne vom iubi, încă nu știm dacă aici este posibil" vrea sa surprinda. eu cred ca as fi continuat ideea. in schimb tu continui cu pretiozitati de genul "Borges, Kafka și Fowles, într-un concert de Mozart la Mont Saint-Michel" si totul se dilueaza in aceasta etalare de cvasi eruditie. finalul sare si el in alta directie si nu stiu daca inteleg prea mult ce legatura are cu restul. evident textul sint doar niste note. aici insa ai avut notele mele de observatie
pentru textul : ziua cu ochii deschiși demai putin ultima strofa ..o concesie...o abdicare...anuleaza furia...revolta...
pentru textul : Fragmentar deMă bucur mult de vizită și semn. Sunt două părți ale aceluiași întreg, astfel cum bine ai remarcat. Mulțumesc și te mai aștept cu mare drag, Cristina.
pentru textul : vis a vis deMă bucur mult că vezi acest poem ca pe o imagine. Asta înseamnă că știi să citești un haiku și mă bucură, mai ales fiindcă nu e un gen de poezie prea citit, înțeles, încurajat.
pentru textul : Haiku deam renuntat, multumesc.
pentru textul : aș fi vrut... deTiii! Excepţională idee, felicitări! Fac tot ce pot să fiu on line, mai ales că regret nespus că nu am putut participa.
pentru textul : Virtualia XII - Cenaclu Live pe Hermeneia.com deun pic cizelata si e ok
pentru textul : Sarcofagul miresei deîncă mă formez :).
pentru textul : Şi vasele de croazieră se pot scufunda deaici sunt gânduri, gânduri, gânduri, cu viteza unui înotător care nu-şi doreşte să câştige vreo probă de înot, dimpotrivă, să scape de balast.
aşa că...
mă bucur că ai citit şi că nu ai făcut skip şi la a spune. mulţumesc.
eu am citit cu niste ochelari nepotriviti. dar, cum habar n-aveam de la ce a pornit, am o scuza.
pentru textul : Milli deÎncerc să fiu scurt, pentru că ești, probabil, ocupat cu problemele legate de schimbarea formulei. Totuși, am să mai explic o dată de ce mi se pare mai potrivit cuvântul STAGIAR (cu toată conotația lui temporală - dar și "novice" o presupune), decât cel de NOVICE (de "începător" sau "ucenic" nici nu poate fi vorba, cel puțin "novice" e neologic). Pe Hermeneia, ca și pe alte site-uri, vin să posteze opameni cu diverse CV-uri. Am analizat lista de autori de pe Hermeneia. Uneori membrii nu-și publică biobibliografia, dar eu știu despre mai mulți dintre ei că sunt autori de mai multe volume de versuri sau de proză, iar tu i-ai încadrat la "novici". Nota bene! Nu spun că n-ai făcut-o cu temei, având în vedere faptul că în România și pretutindeni în lume sunt mii de autori de cărți care au probleme cu gramatica literaturii și chiar cu gramatica limbii în care scriu. Având în vedere, însă, situația aceasta, termenul de "stagiar" în locul celui de "novice" mi se pare mai potrivit, întrucât e mai...benign. Și nu implică o etichetare brutală, care are drept consecință o anume ezitare a unora de a încerca să posteze pe site-ul tău (al nostru). Mai gândește-te. Aici vine a doua problemă, și, ca să fiu mai convingător, am să dau chiar exemplul meu. Ca să postez (motivele pentru care am dorit s-o fac nu e cazul să le discutăm aici) pe Hermeneia, mi s-au cerut, prin regulament, trei texte (iar nu și o biobibliografie care să-mi ateste calitatea de scriitor). Eu am avut, desigur, prudența să aleg cu grijă textele și să strecor unele sugestii privind calitatea autorului acestora. Pe urmă, tu ești (ca și membrii Consiliului) un băiat deștept și cu intuiție, așa că nu-ți puteai permite să evaluezi greșit. Dar să admitem că nu erai suficient de deștept, ci doar (cum spun unii pe site-ul tău!) discreționar. Și că m-aș fi trezit etichetat drept "novice". S-ar fi produs o dublă descalificare: a ta (pentru că ai fi încercat să infirmi opinia unor critici români importanți, care au scris favorabil despre mine, întroducându-mă în dicționare naționale și citându-mă în istoriile literare) și a mea (căci nu mai eram ce am părut a fi). Cu atât mai mult cu cât încadrarea la categoria "novice" nu vizează textele, ci autorul acestora! Situații precum aceasta (pe care am citat-o pur demonstrativ) le creează (la start!) autorilor deja afirmați o rezervă față de acest site. Pentru că, iată, după ce am trimis textele, am primit un e-mail prin care am fost înștiințat că am fost încadrat la categoria "autor". Am intrat pe site și am constatat că eram deja prezent ca atare. Prin urmare, și dacă eram încadrat la "novice" (lucru pe care l-aș fi considerat drept un act de lezare a imaginii mele!), tot aș fi apărut pe site, cu această etichetă. De aceea am propus ca, înainte de a face vizibil, sub o anumită etichetă, un autor pe site, să i se ia acceptul, de pildă, printr-un reply la e-mailul prin care este înștiințat la ce categorie e încadrat. Departe de a împuțina numărul postatorilor, acest procedeu ar aduce (așa cred eu) pe site autori de valoare. Și tot așa în cazul declasificărilor plănuite (și justificate, după cum am încercat s-o și demonstrez într-un comentariu recent pe marginea textului unui autor). Cât privește problema lui "nou-venit", eu n-am încercat să susțin cum ar fi just, ci doar cum e stipulat. Răposatul meu de profesor de la Universitate, Dimitrie Macrea, autor al unui celebru "Dicționar al limbii române moderne", m-a sfătuit, într-o discuție, să nu am inițiative în domeniul ortografic decât dacă scriu un articol pe o temă, astfel încât, chiar în textul în care combat o situație ortografică, dacă ea îmi apare sub condei, eu s-o tratez în spiritul normei "la zi" (iar nu al susținerii mele). De pildă - ca să iau un exemplu absurd - , dacă eu aș scrie un articol în care pledez pentru forma "de asemeni" în locul lui "de asemenea", chiar în articolul respectiv eu să scriu, ori de câte ori termenul îmi vine sub condei, "de asemenea". Și tot așa, în orice text, până când susținerea mea nu este acceptată ca normă! Ca profesor, nu pot să-i învăț pe elevii mei decât cum se cere, pentru că, altminteri (ai dreptate!), ei vor răspunde greșit la examen și vor lua nu 4, ci 1. Și tot așa, în revista "Litere", pe care o conduc de 10 ani, mă văd obligat să impun respectarea normelor ortografice în vigoare. În acest sens, nu știu cum se împacă cu el însuși importantul critic N. Manolescu, care la Facultate ar fi obligat să le ceară studenților să respecte normele ortografice în vigoare (obligatorii și prin programa universitară), iar în "România literară" susține scrierea cu "î" în loc de "â" ("adînc", nu "adânc"), ca și forma "sînt" pentru "sunt". În particular vorbind, eu consider că așa cum se scrie în "România literară" (ca și în jumătate din presa noastră) e mai justificat (nu însă și corect, deoarece corectitudinea e condiționată de respectarea normei!), dar consider că trebuie să respectăm normele, pentru că ele sunt niște legi (exterioare) ale limbii. La noi apare, însă, această problemă: nu respectăm niciun fel de legi. Am promis să fiu scurt și, iată, nu m-am ținut de cuvânt! Promit să nu mai insist, pentru că, în fond, tu ești cel care decide. Dar dialogul dintre noi nu e decât un schimb de idei care, mie unul, îmi face plăcere.
pentru textul : hermeneia 2.0 deaș vrea să am cuvinte, dar nu am cuvinte, doar imaginea lui aplecată peste pian... peste lumea în care trăim...
pentru textul : în amintirea lui johnny răducanu deda, daca silvius ar avea perspicacitatea lui dorin in a vedea ce anume "este" poezie din metaforele si sintagmele pe care le scrie, probabil ne-ar putea surprinde din cind in cind. dar...
pentru textul : Cu ţara deAm reținut și punctul Dumneavoastră de vedere domnule Titarenco. Nu de comentarii îmi fac griji, ci de modul în care se încearcă încorsetarea sau deturnarea aprecierilor sau punctelor de vedere ale altora (a se vedea prima mea postare și reacțiile stârnite de ea). Despre calitatea textelor mele, așa cum ați spus, este vreme să discutăm pe măsură ce vor fi postate, iar termenul ”elitism” nu se referea nicidecum la ele. Despre motto, am spus deja: eu consider că poezia face parte din viață și viața e plină de poezie. Nu vă faceți probleme, n-o să cad de la prima clătinare! Asta pentru că eu cred în bunul simț. Al meu în primul rând.
pentru textul : a catedralei grea singurătate deDeja devii penibil. și nu pentru că ești în ”Șantier” ci pentru că, deși încerc să te ajut ( sunt convins că nici nu ai sesizat, asta îți spuneam mai sus, apropo de rolul parodiei), tu reacționezi ca un puști țâfnos căruia nu i se dă notă de trecere. Așa, mai pt înțelesul tău, nu le mai lua în personal, că nu despre asta e vorba. într-adevăr aici, pe H, e diferit față de site-urile cu like-uri și floricele unde postezi și unde toți sunt geniali și superbi. Dar credeam că ai înțeles deja asta.
pentru textul : din poezie scapă cine poate dep.s. chiar nu mă interesează că te compari cu mine. absolut de loc, nici în sus, nici în jos. deocamdată tu ești din alt film.
?..."de oameni mici în mașini mici cu vise mici avizi de fericiri mici, de femei mici de femei.." de unde concluzia ca numai barbatii pot fi oameni :))) cand mergi in satele romanesti si intrebi de o familie X ti se raspunde : "pai omul cu femeia lui ...." ( nu barbatul cu femeia lui) acesta-i adevarul romanesc si adevarul poetic este ca ai un poem patrunzator ce induce o stare de reflectare puternica, creatie din care razbat sensuri dincolo de autor. Felicitari!
pentru textul : Femei mici deDomnule Manolescu, ştiu ce vreţi să-mi spuneţi. Adevărul este că nu m-am gândit să fac până acum vreo recenzie. A fost simpla mea părere de cititor, nu am făcut un scop din asta. Eu vă mulţumesc pentru sugestie mai cu seamă că vine de la o persoană ca dumneavoastră. Mă voi gândi. Mi-e teamă să nu o fac pe deşteapta. Cred că este un sentiment care se naşte numai la femei. (glumesc sau nu?) Exemple avem destule.
pentru textul : „Apocalipsa după Vaslui” (Humanitas, 2009) a lui Dorin Cozan – o parodie imensă. deNu știu cum am trecut pe lângă acel mâine al tău încrustat în scrierea hieratică a timpului. Definiția sinelui are în text o rezonanță specială: "sunt aici mor aici o amprentă prinsă-n cruci de metal cu tirfon ca pe-o gamă de țipăt afon scriu în poduri deriva latentă" "Dincolo de absciză macazele" țin să cadențeze nuanțele umbrelor purtate povară în fulguirea ascetă amară a Clipelor: "trecea mâine și tăceam poate umbră n-are sens n-are cum să răstoarne alungirea de suflete sub înșirarea aceasta de cub trecând trenul pe macii de carne" Alternarea versurilor albe cu cele ritmate au un efect reușit, inserarea italică a titlurilor accentuează ritmul dorit, compoziția reușind să confere atmosfera cantabilă dintr-un cvartet în decorul spațiu-timp. Superb, Daniel!
pentru textul : ne-ajunge mâine, ca un tren deasa ca nu conta prea mult pe mine. da' nu-i nimic...tu scandezi, eu bat tobele. :)
pentru textul : pijamaua albastră a domnului Nae dee ceea ce se spune "Café allongé"... vrei să combini forțat chestii banale cu lucruri profunde și nu prea merge... cel puțin asta e părerea mea. eu am încercat totuși să schițez partea bună a lucrurilor "într-o zi zăpezile se vor topi ca un strop în palma unui surâs din coada ochiului râzând se vor prelinge sori să ne-ncălzească genunchii gândurilor vom primi dimineața aceea stând cuminți o mie și una de nopți sau cât va fi nevoie vor fi vremurile acestea întinse pe coarde păsările își vor peria singure cântările cu picioarele frunzelor degete de urme vom scutura de pe masa tăcerii și le vom da hrană depărtării pentru drumul ei spre singurătate într-o zi când un ochi va răsări în album spre ce colț al dimineții își va lipi degetul privirilor sale"
pentru textul : unei primăveri desa stii katya ca citesc si textele care nu imi spun nimic, asta e una din implicatiile faptului ca am comis hermeneia. despre acest text, asa cum am spus, o anumita incercare de a spune ceva nu strica la nimeni
pentru textul : nobody home - eu conduc, little Johnny îmi spune că deAranca, ai fost generoasă și ai văzut în simplitatea acestui text mai mult decât am scontat. Acel roman al lui Dick este unul dintre preferatele mele, poate cel mai uman dintre ale sale, nu degeaba filmul lui Scott a fost catalogat de către savanți drept cel mai bun film SF. Ai intuit că e vorba aici despre singurătatea mess-ului, de limite, de distanțele care separă androizii de aceeași generație. Numai "tengo" nu am înțeles ce este... Mulțumesc pentru citirea atentă.
pentru textul : mess dePagini