Alma, îți mulțumesc de sugestii, am modificat prima comparație, dar m-am abținut la următoarea, pentru că m-aș repeta în procedeu atunci. Cu "crezi că" ai dreptate, dar încă nu reușesc să modific: este legat strâns de "crezi" din finalul versului ("crezi tu... crezi, chiar crezi?"), iar dacă aș renunța are trebui să renunț și la acesta, fiind pusă în situația de a face față altui "ostacol": "...a dorului/dar...". Subteran... mă mai gândesc. Iar dincolo mi-e greu să pun imperativ, e un loc, o poveste în care nimic nu poate să fie imperativ. Îmi place însă cum privești tu o poezie, mă ajută de cele mai multe ori să ma detașez. Francisc, mie nu-mi răspunzi, dar celorlalți da, ce să înțeleg eu de-aici? :-) Tu spui că nu există stare autentică, dar cred că te-ai luat mai mult de exprimare decât de esență, pe care sunt singură că ai prins-o (de comentariul Almei era vorba, desigur). Și mai cred că nu ai nevoie de cuvintele altora dacă vrei să îți susții o părere. Desigur, aici ești mereu bine venit, ba chiar cu zâmbetul pe buze, iar pentru asta se cuvine să-ți mulțumesc. Cum spuneam, tare te suspectez că știi ceva mai mult decât spui. Vladimir, habar nu am ce să spun când cineva numai mă laudă, uită-te și tu, mai bine îmi ziceai și ceva acolo să am și eu ce răspunde, ce să mă apăr etc :-) Fără glumă... venind de la tine, mă ambiționează.
da, un text ce poartă un titlu repede chemător, discursul poetic e bine redat, periat de locuri comune, ideea mertă privită cu atenție, pe scurt, a fost o lectură plăcută
"ieri s-a pierdut o galaxie [...] odată cu aerul pe care-l purtai la înălțime" "...ritm lunatec" "cuiburile de păsări de pe umerii mei" Imagini care merita o lectura atenta si impregnare tipic craciuniana. Pe undeva, global vorbind pentru poemul de fata, se simte o indecizie intre detasare lucida si expunere directa, emotionala. "melodia trupului", "pe glezna lunii amprentele tale", "fiinta crepusculara" par un pic fortate poetic. de unde vine caruta? (vreo legatura cu constelatiile?) s-ar putea ca titlul sa dezavantajeze poemul. iarta-mi indrazneala. pe de alta parte : de unde atata sange in poemele tale? ar fi interesant de vazut cum se justifica (leit)motivul asta intr-un grupaj de poeme. cuiburile acelea de pasari chiar m-au marcat...
enervant de naturală și despuiată de artificii această Alina Manole. școlăriță sau femeie? nu știu. însă de fiecare dată te atrage pe cărarile ei fie și virtuale (deși privesc cu rezervă youtouburile trilulilurile blogurile și alte doturi ro/com/gv/etc strecurate în poezii). despre versul cu mîța - zîîît! dacă spuneai “cuvintele curg între file precum poeziile cu îngerii lui vlad” îți dăruiam una dintre penițele mele klaps. e aici o tristețe cuminte pe care nu imi permit să o tulbur cu gesturi simbolice.
cam lamentabil finalul acesta cu "NOI, cei care suntem poezia universului." Dar la fel de vetuste mi se par solutiile estetice: "suspinele generațiilor apuse," "sclipirea de diamant a zâmbetelor" " îmbrățișarea uimitoare a primului sărut," "ceasurile de veghe asupra întâiului născut" Text de liceu dupa parerea mea.
Un text care in opinia mea ar putea "suferi" unele modificari. Rima in inceput si pe final...in acest text cred ca nu e o solutie. La cum a decurs as preferat sa fie fara. Imi plac anumite constructii "soarele-i scrum", "Nicăieri pe Pămant nu e loc, nu acum,"(negatie tripla) si ultimele trei versuri. In schimb "brusture verde smarald" imi pare o sintagma destul de slaba, foarte uzitata comparatia, devenita inexpresiva. Trei versuri consecutive incepand cu "D", introduc trei notiuni poetice din nou foarte uzitate si care trebuie redate foarte bine: somn(Doarme), dor si dans. Versul patru mi se pare cel mai slab pentru ca este iesit din context, iar ideea de melc "pus pe imperechere cu umbra sa" mi se pare mai degraba amuzanta. Pierdeti ideea, ori poate nu iteleg eu. Succes in continuare ! Ialin
Poemul este unul ce merită lucrat. Premiza ta Daniel, în această furtună dintr-un pahar de apă, este "cioc cioc e cineva pe șantier", cu alte cuvinte o nemulțumire la adresa site-ului, care te găzduiește. Ceea ce cred eu că nu este frumos, după cum nici verbul "a lătra" nedemn de un om sensibil ca tine. Nu poza în victimă doar pentru că ți s-au dat sfaturi care te deranjează. Sper să mai trec pe aici. Dacă nu, strugurii sunt acri! Hermeneia nu e o pajiște de miei, ci un site unde se primesc observații literare.
Profetule, după șură nu mă dau niciodată, din pedale nu dau că nu știu să merg pe bicicletă dar am avut cândva o motocicletă(asta ca răspuns la observațiile tale despre abilitățile mele) ...despre incisivitatea mea nu pot decât să spun că mi-o rezerv pentru texte care merită...dacă ți-am stârnit amuzamentul este bine, sincer, mă temeam de lipsa politeții...teamă în sensul că ea mi-ar fi stârnit reacții adverse... ddm, aștept să spui la rândul tău, cu vigoare, părerea ta despre acest text, despre indicațiile tale, numai de bine, cu respect și maximă politețe (și un zâmbet argintiu, cred că este cazul)
pentru ca e in cutia cu nisip si e nisip mult, mult de iti intra... peste tot uneori si in gura eu sint o persoana bilingva, (de-aia de-adevaratelea) din pacate... mai gresesc, aveti mila cu mine nu e nici o suparare dar "avizatii" ii invit sa isi faca (pardon de cacofonie) cont pe hermeneia si sa isi spuna parerile aici, nu pe la colturi.. iar ca veni vorba de timp.. parerea mea e ca daca cineva nu are timp sa se opreasca si sa scrie MACAR un email... atunci e greu de apreciat ca si critic... uite ce spunea cindva unul din oamenii pe care ii admir foarte mult: "Reading maketh a full man; conference maketh a ready man; and writing maketh an exact man."—Sir Francis Bacon (1561-1626)
foarte frumoasă! plină de afect și simplitate jucată perfect. revin pe pagină cu drag, fii mai prolifică:) p.s. știi ce-i lipsește totuși? diacriticele:)! cu sympatheia, yester
Margas, raspunsul tau la raspunsul meu e tot un fel de ironie pe care promit sa nu o mai iau in seama. Ceea ce am avut de spus am spus. Daca tu cumva crezi ca restul sint lipsiti de inteligenta te inseli amarnic. Exista oameni care rezoneaza si oameni care se baga in polemici inutile, sterile, care nu ajuta nici autorul nici comentatorul. De aia am optat sa las semne doar acolo unde imi place si am ceva de spus. Nu sa vorbesc aiurea in subsolul unor texte pe care mi s-a pus mie pata. Personaje ca tine am mai vazut pe net. Si sint tolerate pentru ca aduc trafic. Dar nu calitate. Eu pun punct aici.
Mignona, Nicodem, si mai ales Alma, va multumesc.
nicodeme, dacă ai o brumă de bun simț (ceea ce mă îndoiesc) te rog frumos să nu îmi pocești numele. Este posibil ca dumnezeul tău să te fi învățat să faci asta dar nu cred că este un lucru civilizat. Nicodeme nu cunoști istorie și amesteci lucrurile într-un talmeș-balmeș demodat și penibil dar asta nu mai este vina mea. Nu știi să te porți, ești lipsit de maniere elementare, ești bădăran și ataci la persoană. Chiar persoane pe care nu e cunoști. Toate astea nu sînt problema mea. Am mai spus că nu am nici o intenție să fac educație nimănui. Dacă ești prost crescut, prost crescut rămîi. Faptul însă că toate aceste lucruri le faci pe Hermeneia este problema mea. Eu nu te cunosc, nu te-m întîlnit în viața mea atît cît pot să îmi aduc aminte. Este adevărat că este posibil (de vreme ce sînt o persoană relativ publică) să mă fi văzut undeva. Asta nu se numește că mă cunoști. Eu nu te cunosc. Și să fiu sincer, după cît am vîzut la tine, nici nu îmi doresc să te cunosc. Dar, așa cum îmi este obiceiul, am încercat cu tot dinadinsul să amîn supendarea contului tău pe Hermeneia inclusiv pentru a nu se înțelege că se face ca un fel de vendetă personală. În același timp am continuat să te ignor. După părerea mea scrii mult prea prost ca să merite atenția mea iar în ce privește ceea ce tu numești creștinism la tine prefer să nu mă mai pronunț. Cred că are cine să te judece. În același timp mi s-a cerut de nenumărate ori să îți suspend contul. Cred că a venit vremea. Nu cred că mai poți rămîne pe Hermeneia. Atacurile tale la persoană și comportamentul tău au ieșit de mult din spațiul civilizat al regulamentului. Prefer să nu mai dau explicații și nici să nu mai folosesc epitete. Am ajuns să cred că nici măcar nu le poți înțelege. Ești mult prea plin te tine și de orbirea ta demonic fanatizată ca să mai poți fi în stare de un dialog civilizat. De fapt nici nu cred că ai fost în stare de un dialog civilizat vreodată de vreme ce tu ai mandatul și megafonul tău. Ei bine, Hermeneia nu este un spațiu pentru mitocănia și aberațiile tale lipsite de bun simț. Caută în altă parte să îți verși veninul. În ce privește soarta pe viitor a contului tău poți contacta Consiliul. Îți doresc numai bine și nu pot spune decît că îmi este milă de tine.
Să știi că cineva mi-a mai scpus că i-a plăcut chestia asta cu „greața”. Cred că e una din puținele ocazii cînd mi-a reușit. Sper să nu mă pună Alma să o schimb și pe asta.
Doru, mulțumesc pentru apreciere si sfaturi. Cred ca aveau altă direcție. Diana Geacăr e fiica mea și i-am trimis prin email acest comentariu. Da, suntem mândri de ea și eu și George. Mă bucur că ți-a plăcut poezia asta.
nu spunem tot din simplul fapt ca s-ar goli insusi inefabilul, felia cotidiana de mister. pentru ca exista un loc in noi, acea camera de umbre ce nu se dezvaluie niciodata fara a fi raniti: "nu spunem tot pentru că avem atît de des osînda scrisă pe cruci pe care nu le-am purtat niciodata" nici un om nu e o insula, cum spunea un poem norvegian, dar e perfect adevarat ca: "nu spunem tot pentru că celălalt e atît de departe atît de singur în căușul cuvîntului împreună"...
Oh, nu am mai avut de mult un zambet atat de cuprinzator si multumit, as putea acoperi ecranul cu pupaturi si imbratisari de bucurie ca ma intelege cineva! Dragele mele, va dedic aceasta oda a iubitei: femeia-mai-presus-de-femeie. Dominus tecum, pentru fiecare din voi. ;o) Poate ar fi trebuit sa includ pe undeva referinte si traduceri, dar vad ca nu v-am suparat cu asta si ca le-ati aflat sau le stiati deja. Inspiratiile mele de astazi au venit din doua cd-uri. Am ascultat Edith Piaf de dimineata, cand aveam vrabiile la pamant. Pe urma, am revenit la inaltime cu Andrea Bocelli. Va multumesc. /O\
Privirea aceea "amplă ca după o sinucidere" e de invidiat. Deoarece puțini au curajul de a privi de acolo. Și încă: unde e chilipirul ăsta cu două vieți la preț de o moarte? Mulți s-ar înghesui. Căci uneori, o moarte bună, nu valorează nici cât zece vieți laolaltă. Nici eu nu suport vara asta verde-gălbui. Cred că prefer diminețile mov.
același este pus greșit acolo. își are originea în faptul că textul a avut o altă formă înainte de postare. în ce privește „cu” și „ca” eu nu văd nici un „ca” în text. am impresia că tu confunzi conjuncția cu adverbul. iar cei doi „cu” acolo sînt departe (în opinia mea) de a crea senzația deranjantă pe care o sesizam în textul respectiv. mă tem că chițibușăreala asta funcționărească (căreia eu nu îi văd „repectul colegial”) cu care citești acest text este semnificativ departe de o analiză literară onestă. este posibil ca tu să îmi spui că îmi doresc să fiu doar aplaudat și alte cele. crezi ce vrei. așa cum ți-am spus, nu te suspectez de bune intenții. oricum, merci de citire.
P.S. „perfectă ambiguitate” - este formă de a comunica ceva printr-un paradox evident. încercarea ta de a interpreta literal este nefericită.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Alma, îți mulțumesc de sugestii, am modificat prima comparație, dar m-am abținut la următoarea, pentru că m-aș repeta în procedeu atunci. Cu "crezi că" ai dreptate, dar încă nu reușesc să modific: este legat strâns de "crezi" din finalul versului ("crezi tu... crezi, chiar crezi?"), iar dacă aș renunța are trebui să renunț și la acesta, fiind pusă în situația de a face față altui "ostacol": "...a dorului/dar...". Subteran... mă mai gândesc. Iar dincolo mi-e greu să pun imperativ, e un loc, o poveste în care nimic nu poate să fie imperativ. Îmi place însă cum privești tu o poezie, mă ajută de cele mai multe ori să ma detașez. Francisc, mie nu-mi răspunzi, dar celorlalți da, ce să înțeleg eu de-aici? :-) Tu spui că nu există stare autentică, dar cred că te-ai luat mai mult de exprimare decât de esență, pe care sunt singură că ai prins-o (de comentariul Almei era vorba, desigur). Și mai cred că nu ai nevoie de cuvintele altora dacă vrei să îți susții o părere. Desigur, aici ești mereu bine venit, ba chiar cu zâmbetul pe buze, iar pentru asta se cuvine să-ți mulțumesc. Cum spuneam, tare te suspectez că știi ceva mai mult decât spui. Vladimir, habar nu am ce să spun când cineva numai mă laudă, uită-te și tu, mai bine îmi ziceai și ceva acolo să am și eu ce răspunde, ce să mă apăr etc :-) Fără glumă... venind de la tine, mă ambiționează.
pentru textul : Duminica tuturor semnelor deda, un text ce poartă un titlu repede chemător, discursul poetic e bine redat, periat de locuri comune, ideea mertă privită cu atenție, pe scurt, a fost o lectură plăcută
pentru textul : îmi este teamă de femeie deVersiune noua... Cristi
pentru textul : Sonet 174 deAsemenea, Vlad!
pentru textul : Sărbători fericite! deAsemenea oricui trece pe aici!
după ochii ei subţire închişi, la expresii de acest gen ma refer.chiar daca acordul e bine realizat ceva impiedica fluenta versului
pentru textul : Alb şi roşu de"ieri s-a pierdut o galaxie [...] odată cu aerul pe care-l purtai la înălțime" "...ritm lunatec" "cuiburile de păsări de pe umerii mei" Imagini care merita o lectura atenta si impregnare tipic craciuniana. Pe undeva, global vorbind pentru poemul de fata, se simte o indecizie intre detasare lucida si expunere directa, emotionala. "melodia trupului", "pe glezna lunii amprentele tale", "fiinta crepusculara" par un pic fortate poetic. de unde vine caruta? (vreo legatura cu constelatiile?) s-ar putea ca titlul sa dezavantajeze poemul. iarta-mi indrazneala. pe de alta parte : de unde atata sange in poemele tale? ar fi interesant de vazut cum se justifica (leit)motivul asta intr-un grupaj de poeme. cuiburile acelea de pasari chiar m-au marcat...
pentru textul : tristețea ca o căruță deenervant de naturală și despuiată de artificii această Alina Manole. școlăriță sau femeie? nu știu. însă de fiecare dată te atrage pe cărarile ei fie și virtuale (deși privesc cu rezervă youtouburile trilulilurile blogurile și alte doturi ro/com/gv/etc strecurate în poezii). despre versul cu mîța - zîîît! dacă spuneai “cuvintele curg între file precum poeziile cu îngerii lui vlad” îți dăruiam una dintre penițele mele klaps. e aici o tristețe cuminte pe care nu imi permit să o tulbur cu gesturi simbolice.
pentru textul : dragostea mea e o mașină veche de scris decam lamentabil finalul acesta cu "NOI, cei care suntem poezia universului." Dar la fel de vetuste mi se par solutiile estetice: "suspinele generațiilor apuse," "sclipirea de diamant a zâmbetelor" " îmbrățișarea uimitoare a primului sărut," "ceasurile de veghe asupra întâiului născut" Text de liceu dupa parerea mea.
pentru textul : De-a Dumnezeu… deUn text care in opinia mea ar putea "suferi" unele modificari. Rima in inceput si pe final...in acest text cred ca nu e o solutie. La cum a decurs as preferat sa fie fara. Imi plac anumite constructii "soarele-i scrum", "Nicăieri pe Pămant nu e loc, nu acum,"(negatie tripla) si ultimele trei versuri. In schimb "brusture verde smarald" imi pare o sintagma destul de slaba, foarte uzitata comparatia, devenita inexpresiva. Trei versuri consecutive incepand cu "D", introduc trei notiuni poetice din nou foarte uzitate si care trebuie redate foarte bine: somn(Doarme), dor si dans. Versul patru mi se pare cel mai slab pentru ca este iesit din context, iar ideea de melc "pus pe imperechere cu umbra sa" mi se pare mai degraba amuzanta. Pierdeti ideea, ori poate nu iteleg eu. Succes in continuare ! Ialin
pentru textul : Arșița verii noastre dePoemul este unul ce merită lucrat. Premiza ta Daniel, în această furtună dintr-un pahar de apă, este "cioc cioc e cineva pe șantier", cu alte cuvinte o nemulțumire la adresa site-ului, care te găzduiește. Ceea ce cred eu că nu este frumos, după cum nici verbul "a lătra" nedemn de un om sensibil ca tine. Nu poza în victimă doar pentru că ți s-au dat sfaturi care te deranjează. Sper să mai trec pe aici. Dacă nu, strugurii sunt acri! Hermeneia nu e o pajiște de miei, ci un site unde se primesc observații literare.
pentru textul : prăbuşire deViorica Petrică, mulțumesc pentru trecere și semn. Eugen.
pentru textul : Mica țigariadă deminunata adevarata ta dragoste
pentru textul : fragmentul unu din adevărata mea dragoste demulțumesc pentru variantă, dar deocamdată nu reușesc să mă desprind de forma asta. am s-o las un timp, poate revin.
pentru textul : vals pentru masha deLuminița, Alina, vă mulțumesc pentru semne și opinii. Semnele rămân, opiniile trec, probabil.
pentru textul : și mă ofer ca un cec în alb de[Alina, arămiu e o culoare:)...]
gând bun!
Profetule, după șură nu mă dau niciodată, din pedale nu dau că nu știu să merg pe bicicletă dar am avut cândva o motocicletă(asta ca răspuns la observațiile tale despre abilitățile mele) ...despre incisivitatea mea nu pot decât să spun că mi-o rezerv pentru texte care merită...dacă ți-am stârnit amuzamentul este bine, sincer, mă temeam de lipsa politeții...teamă în sensul că ea mi-ar fi stârnit reacții adverse... ddm, aștept să spui la rândul tău, cu vigoare, părerea ta despre acest text, despre indicațiile tale, numai de bine, cu respect și maximă politețe (și un zâmbet argintiu, cred că este cazul)
pentru textul : analiza manifestului boierismului defoarte frumos
pentru textul : halucinogenetic depentru ca e in cutia cu nisip si e nisip mult, mult de iti intra... peste tot uneori si in gura eu sint o persoana bilingva, (de-aia de-adevaratelea) din pacate... mai gresesc, aveti mila cu mine nu e nici o suparare dar "avizatii" ii invit sa isi faca (pardon de cacofonie) cont pe hermeneia si sa isi spuna parerile aici, nu pe la colturi.. iar ca veni vorba de timp.. parerea mea e ca daca cineva nu are timp sa se opreasca si sa scrie MACAR un email... atunci e greu de apreciat ca si critic... uite ce spunea cindva unul din oamenii pe care ii admir foarte mult:
pentru textul : (de ce oare scriu toate acestea) I de"Reading maketh a full man; conference maketh a ready man; and writing maketh an exact man."—Sir Francis Bacon (1561-1626)
foarte frumoasă! plină de afect și simplitate jucată perfect. revin pe pagină cu drag, fii mai prolifică:) p.s. știi ce-i lipsește totuși? diacriticele:)! cu sympatheia, yester
pentru textul : insemnare deMargas, raspunsul tau la raspunsul meu e tot un fel de ironie pe care promit sa nu o mai iau in seama. Ceea ce am avut de spus am spus. Daca tu cumva crezi ca restul sint lipsiti de inteligenta te inseli amarnic. Exista oameni care rezoneaza si oameni care se baga in polemici inutile, sterile, care nu ajuta nici autorul nici comentatorul. De aia am optat sa las semne doar acolo unde imi place si am ceva de spus. Nu sa vorbesc aiurea in subsolul unor texte pe care mi s-a pus mie pata. Personaje ca tine am mai vazut pe net. Si sint tolerate pentru ca aduc trafic. Dar nu calitate. Eu pun punct aici.
pentru textul : laparovision deMignona, Nicodem, si mai ales Alma, va multumesc.
nicodeme, dacă ai o brumă de bun simț (ceea ce mă îndoiesc) te rog frumos să nu îmi pocești numele. Este posibil ca dumnezeul tău să te fi învățat să faci asta dar nu cred că este un lucru civilizat. Nicodeme nu cunoști istorie și amesteci lucrurile într-un talmeș-balmeș demodat și penibil dar asta nu mai este vina mea. Nu știi să te porți, ești lipsit de maniere elementare, ești bădăran și ataci la persoană. Chiar persoane pe care nu e cunoști. Toate astea nu sînt problema mea. Am mai spus că nu am nici o intenție să fac educație nimănui. Dacă ești prost crescut, prost crescut rămîi. Faptul însă că toate aceste lucruri le faci pe Hermeneia este problema mea. Eu nu te cunosc, nu te-m întîlnit în viața mea atît cît pot să îmi aduc aminte. Este adevărat că este posibil (de vreme ce sînt o persoană relativ publică) să mă fi văzut undeva. Asta nu se numește că mă cunoști. Eu nu te cunosc. Și să fiu sincer, după cît am vîzut la tine, nici nu îmi doresc să te cunosc. Dar, așa cum îmi este obiceiul, am încercat cu tot dinadinsul să amîn supendarea contului tău pe Hermeneia inclusiv pentru a nu se înțelege că se face ca un fel de vendetă personală. În același timp am continuat să te ignor. După părerea mea scrii mult prea prost ca să merite atenția mea iar în ce privește ceea ce tu numești creștinism la tine prefer să nu mă mai pronunț. Cred că are cine să te judece. În același timp mi s-a cerut de nenumărate ori să îți suspend contul. Cred că a venit vremea. Nu cred că mai poți rămîne pe Hermeneia. Atacurile tale la persoană și comportamentul tău au ieșit de mult din spațiul civilizat al regulamentului. Prefer să nu mai dau explicații și nici să nu mai folosesc epitete. Am ajuns să cred că nici măcar nu le poți înțelege. Ești mult prea plin te tine și de orbirea ta demonic fanatizată ca să mai poți fi în stare de un dialog civilizat. De fapt nici nu cred că ai fost în stare de un dialog civilizat vreodată de vreme ce tu ai mandatul și megafonul tău. Ei bine, Hermeneia nu este un spațiu pentru mitocănia și aberațiile tale lipsite de bun simț. Caută în altă parte să îți verși veninul. În ce privește soarta pe viitor a contului tău poți contacta Consiliul. Îți doresc numai bine și nu pot spune decît că îmi este milă de tine.
pentru textul : daily trivia - morning vulnerabilities deSă știi că cineva mi-a mai scpus că i-a plăcut chestia asta cu „greața”. Cred că e una din puținele ocazii cînd mi-a reușit. Sper să nu mă pună Alma să o schimb și pe asta.
pentru textul : aleph sau prima teorie a incompatibilității deidei in celofan subtire. imi aminteste de o alta poezie, alt cintec.
pentru textul : crucile deDoru, mulțumesc pentru apreciere si sfaturi. Cred ca aveau altă direcție. Diana Geacăr e fiica mea și i-am trimis prin email acest comentariu. Da, suntem mândri de ea și eu și George. Mă bucur că ți-a plăcut poezia asta.
pentru textul : (Mă vezi treci atât de aproape ne vezi) denu spunem tot din simplul fapt ca s-ar goli insusi inefabilul, felia cotidiana de mister. pentru ca exista un loc in noi, acea camera de umbre ce nu se dezvaluie niciodata fara a fi raniti: "nu spunem tot pentru că avem atît de des osînda scrisă pe cruci pe care nu le-am purtat niciodata" nici un om nu e o insula, cum spunea un poem norvegian, dar e perfect adevarat ca: "nu spunem tot pentru că celălalt e atît de departe atît de singur în căușul cuvîntului împreună"...
pentru textul : de ce nu spunem tot... ▒ deFelicitari Adrian Munteanu! Fie ca sonetele sa coloreze locul si sufletele!
pentru textul : SONETE LA CASA GALBENĂ deOh, nu am mai avut de mult un zambet atat de cuprinzator si multumit, as putea acoperi ecranul cu pupaturi si imbratisari de bucurie ca ma intelege cineva! Dragele mele, va dedic aceasta oda a iubitei: femeia-mai-presus-de-femeie. Dominus tecum, pentru fiecare din voi. ;o) Poate ar fi trebuit sa includ pe undeva referinte si traduceri, dar vad ca nu v-am suparat cu asta si ca le-ati aflat sau le stiati deja. Inspiratiile mele de astazi au venit din doua cd-uri. Am ascultat Edith Piaf de dimineata, cand aveam vrabiile la pamant. Pe urma, am revenit la inaltime cu Andrea Bocelli. Va multumesc. /O\
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più dedoamnelor, va multumesc pentru lectura si aprecieri.
pentru textul : măsurarea inteligenţei emoţionale dePrivirea aceea "amplă ca după o sinucidere" e de invidiat. Deoarece puțini au curajul de a privi de acolo. Și încă: unde e chilipirul ăsta cu două vieți la preț de o moarte? Mulți s-ar înghesui. Căci uneori, o moarte bună, nu valorează nici cât zece vieți laolaltă. Nici eu nu suport vara asta verde-gălbui. Cred că prefer diminețile mov.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deacelași este pus greșit acolo. își are originea în faptul că textul a avut o altă formă înainte de postare. în ce privește „cu” și „ca” eu nu văd nici un „ca” în text. am impresia că tu confunzi conjuncția cu adverbul. iar cei doi „cu” acolo sînt departe (în opinia mea) de a crea senzația deranjantă pe care o sesizam în textul respectiv. mă tem că chițibușăreala asta funcționărească (căreia eu nu îi văd „repectul colegial”) cu care citești acest text este semnificativ departe de o analiză literară onestă. este posibil ca tu să îmi spui că îmi doresc să fiu doar aplaudat și alte cele. crezi ce vrei. așa cum ți-am spus, nu te suspectez de bune intenții. oricum, merci de citire.
pentru textul : perfectă ambiguitate deP.S. „perfectă ambiguitate” - este formă de a comunica ceva printr-un paradox evident. încercarea ta de a interpreta literal este nefericită.
Multumesc pentru atentie! Il pastrez si ma mai gandesc la el, poate imi vine o alta idee intre timp.
pentru textul : Respectul între vecini dePagini