Lailin, raportat la obiectivitatea și exigențele tale artistice, aici ești generos în aprecieri. referitor la final, ai descifrat bine, aproape. cît despre versurile trei și patru - nimic scientologic. realizez însă că este firesc viziunile să difere. mulțam. Oriana, pentru mine este foarte important să aud asta de la tine, să îmi fii alături. ai cuprins esența mai bine decît aș fi putut eu să o aduc în lumină. mulțumesc de primire.
Eu observ o inconsecvență a timpurilor verbale începând chiar cu titlul (verbul din titlu este la prezent, iar în poem predomina trecutul). Eu am citit totul la prezent, fiindcă acest poem mi-a zâmbit precum iarna când întârzie la un film :)
iarna întârzie la un film
nu ninge
peste hornuri ceața
mă plimb pe chipurile oamenilor
încet
mai încet ca oricând
îmi agăț privirea de fiecare trecător
și cânt
doi mă aud
întorc capul
fetița în bleumarin îmi zâmbește
afon cum sunt tac cu teama în suflet
iarna nenăscută
îmi plimbă obrazul ei pe fular
nu ninge
aud pașii fulgilor
trecând bariera din nordul orașului
își trage sufletul sub podul cu lanțuri
pe margini era cândva derdeluș
și un câine
diii
nu ninge
dar eu mă prefac că ninge
suflu peste ceaiul fierbinte
îmi încălzesc mâinile pe o ceașcă ciobită
ca pe vremea când exista teama de a sparge porțelanuri
niciodată iarna nu a fost mai abstractă
sufletului nostru dornic de poveste
niciodată iarna nu ne-a visat atât de mult
nu ninge
ies paparude să danseze
în jurul maidanelor din care curg câini zgribuliți
să tragă o țigară cu ochii pe horn
diii câine-căluț
mai plimbă-mă pe sub pod
în nordul orașului
o să-ți cânt ușor
să mă îmbrățișeze fetița în bleumarin
(pe horn - este scris de două ori)
La mulți ani, Sebi! ... și ierni frumoase, de poveste!
dar trecerea mea te bucura? vreau sa te bucur si eu! acum mi-am dat si eu seama ca seth este o copila din poveste, si nu baiatul actor din film. da. frumos ai scris, adriana. ma speriasem rau ca iar te apuci de balada, ca iti veni gustul sa fabulezi, dar vad ca esti bine, esti foarte bine. mai scrie asa! ec
Pt. Profetu (dar si pentru Boba), ø - multime vida (vidul "plin" al lui Dirac din fizica cuantica; vidul "plin" din subcuantic subcuantic de unde ia nastere materia; &! si !& - vezi explicatia lui Boba. Wittgenstein (II) vorbeste de "jocuri de limbaj"; ce incerc eu aici, e un astfel de "joc" prin care as vrea sa amestec diverse domenii pentru ca numai asa - cred eu - poezia poate spune (de fapt sa sugereze) ceva nou. David Bohm spune: '[Filosofia], arta, știința, tehnologia și munca umanã în general sunt divizate în specialitãți, fiecare fiind consideratã, în esențã, separatã de celelalte. Ajungând sã nu mai fie satisfãcuți de aceastã stare de lucruri, oamenii au construit domenii interdisciplinare, prin care se intenționa unificarea acestor specialitãți. Dar aceste noi domenii au servit, pânã la urmã, mai ales la adãugarea unor fragmente ulterioare separate….Ideea cã toate aceste fragmente existã în mod separat este, evident, o iluzie și aceastã iluzie nu poate sã facã altceva decât sã conducã la o confuzie și la un conflict fãrã sfârșit.'. Eu nu vreau "conflict" - vreau "iubire". Mai curnd, "compasiune" cum spun extrem orientalii. Si incerc si eu sa transmit, asa cum pot, un astfel de mesaj. Daca reusesc sau nu ca mesajul meu sa fie "sugestiv" (ceea ce numai poezia si arta in general poate face pe deplin), e cu totul alta poveste. Dar imi asum riscul de a incerca...poate... Va multumesc amandurora pentru citire
da, un poem în care umorul negru e în simbioză cu ironia unui suflet mâhnit, acestea redate cu eleganța fină pe care o are Virgil. poate fi un poem de referință pentru o tristețe socială sau un psalm.
dar pentru că eu cred (chiar îmi place să cred) că e un psalm modern și îmi place să mă opresc pe fiecare vers, odihnindu-mi înțelesurile, acord semnul meu de prețuire.
Părerea mea că niciunul din poemele de mai sus nu este haiku, ci doar tristihuri, micropoeme foarte frumoase care surprind imagini în stil nipon. Un haiku are 5-7-5 silabe, obligatoriu un kigo (cuvânt care să sugereze anotimpul) şi un kireji ( o pauză, un fel de cezură fie între grupurile de silabe 5 şi 12, fie între 12 şi 5, mai exact, fie după primul vers, fie după al doilea). Poemele de mai sus au 12/5/12 silabe. Cred că ar putea fi reformulate.
eu sînt mai degrabă înclinat să cred că Andu trece printr-o criză. De idei. Sau poate de imaginație. Și în momente din acestea intră în panică și aruncă orice are la îndemînă. Cam ca atunci cînd ești într-un balon și intri în picaj. Probabil că asta ar putea funcționa drept justificare pentru forma pe care o iau eforturile lui. Dar cine mai caută zilele astea să găsească justificări. Survival is everything. I guess...
ia uite ce caostică ești! pe bune margas, mă gândeam la bunica și la toate adaosurile ei în ciorba de potroace. dac-aș putea, aș schimba, dar nu pot. rămâne să hăituiesc monstrul narcotic, poate pot să-l împing peste bega.
un text scurt, dar profund în semnificații, ca toate celelalte :) parcul părăsit mă duce din nou cu gândul la un sentiment de tristețe, dar un alt tramvai se poate și întoarce, nu? finalul, însă, aduce un echilibru prin strada care se pierdea în zâmbetul ei... deși pornea dintr-un colț, mi se pare că aici lași loc de o deschidere :)
mulțam Vlad, dacă duci lupa și țintești e cum spui tu, dar în context sunt camuflate bine comparațiile, iar după titlu se face o pauză luuuungă, de obicei:)
"decembrie cernut" și "prospețimea sufletului" îmi sunt două noțiuni total opuse. primul mă face a gândi la moarte, iar celălalt la naștere, deși, dacă mă gândesc, amândouă fac parte din viață...
da, e mai bine ticluita varianta ta,dar cum ma despart cu greu de o structura dintr-un text conceput, nu pot sa- ti promit decat ca am incerc sa revin pe texte, e vacanta, acum am timp:) cum nu vreau sa te pierd din pagina mea, inchei fara sa respect sa zicem asa:), multumindu-ti insa pentru indrumari si opiniile contructive!
mă bucur să vă regăsesc aici. Cred că, spre deosebire de celălalt text, ȚIe, aici e mult mai bine. Poate pentru că nisipul e nisip de la un capăt la altul și asta e de o mie de ori mai sugestiv și mai puternic. Versurile din Aragon (nu?) sunt perfecte în acest cadru. Pentru că sunt un extraordinar contrapunct pentru viteza, nimicnicia, cum vreți să îi spuneți a orașului. Pentru că de la semafor pe plajă parcă numai aceste versuri, în franceză cum sunt, te pot duce pe plajă. pentru că de fapt plaja e acel loc profund, intim, unde e liniște.
in comentarii scriu in general fara diacritice. incerc sa fiu consecvent acestei practici. te deranjeaza? iar daca nu intelegi despre ce vorbesc nu incerca sa ma maimutaresti. e... sub-uman. parol.
/când eram copii ne puneau să desenăm o stradă închipuită până-ntr-o zi când fluturele uitat pe asfalt a-nceput să zboare împărțindu-și aripile precum cele cinci pâini și doi pești ne îndesasem buzunarele cu ele să reconstituim drumul până acasă oriunde ne-ar fi abandonat în orice laborator logaritm alfabet/ *metafora fluturelui -inger ce imparte aripi (adica speranta)asemeni celor cinci paini si doi pesti biblici mi se pare extrem de gratioasa si puternica. se asemeni, aripile cu care cei doi isi indeasa buzunarele in drum spre casa aminteste de povestea lui hansel si gretel. iata ce condensare a subtextului /mergeam cu trenul soarele se multiplicase în ferestre un tunel sfârtecând deodată lumina răni florescente au început să contureze un chip ca o obsesie ferecată în rafturile unui alchimist însă ce șoc am avut să te revăd într-un balcon florentin apoi într-o lojă de operă acolo unde omul e mânat din spate ca un satyr de propriile-i labirinturi!/ *imaginea alter egoului la fereastra trenului ca un tipar aprioric in noi, balconul semn shakesperian , loja -simbol al dramei-poate facand trimitere spre la traviata lui verdi ...si mastile actorului urmarindu-l ca un minotaur prin labirint *poate miezul poemului stă aici: /într-un fel iubirea e o schimbare de registru de ph de neutru până la ea suntem la genul indiferenței cu sine tu m-ai învățat să nu-mi înghit nicio privire/ *pentru acest vers: suntem la genul indifierentei cu sine as da penita adica un fel de neutru ca atmosfera a spiritului...sa fii feminin sau masculin si totusi ca spirit la genul neutru adica apatic, latent. eu decriptez versul prin aceea ca iubirea scoate fiinta din matricea terna a banalului, o scoate din cotidian. secvente cinematografice: perioada franceza (roz) si americana(bleu) remarc: uneori când merg cu metroul în flashurile de graffitti recunosc acel urlet sălbatic ce zace în noi *ultima secventa-suprarealista-are ceva din filmul lui benigni... poemul se incheie la fel de gratios cum a inceput. Mie domnul Laurentiu Belizan mi se pare un POET a carui nume nu trebuie manjit de comurile lipsite de decenta ale lui Bombănici-Bobadil. pe langa talent (autentic) mai are si puterea discursului coerent in polemica si spiritul elegantei pe care mata, Andu MOldOvan nu-l vei avea niciodata si care te-a facut invidios.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Lailin, raportat la obiectivitatea și exigențele tale artistice, aici ești generos în aprecieri. referitor la final, ai descifrat bine, aproape. cît despre versurile trei și patru - nimic scientologic. realizez însă că este firesc viziunile să difere. mulțam. Oriana, pentru mine este foarte important să aud asta de la tine, să îmi fii alături. ai cuprins esența mai bine decît aș fi putut eu să o aduc în lumină. mulțumesc de primire.
pentru textul : port curajul deEu observ o inconsecvență a timpurilor verbale începând chiar cu titlul (verbul din titlu este la prezent, iar în poem predomina trecutul). Eu am citit totul la prezent, fiindcă acest poem mi-a zâmbit precum iarna când întârzie la un film :)
iarna întârzie la un film
nu ninge
peste hornuri ceața
mă plimb pe chipurile oamenilor
încet
mai încet ca oricând
îmi agăț privirea de fiecare trecător
și cânt
doi mă aud
întorc capul
fetița în bleumarin îmi zâmbește
afon cum sunt tac cu teama în suflet
iarna nenăscută
îmi plimbă obrazul ei pe fular
nu ninge
aud pașii fulgilor
trecând bariera din nordul orașului
își trage sufletul sub podul cu lanțuri
pe margini era cândva derdeluș
și un câine
diii
nu ninge
dar eu mă prefac că ninge
suflu peste ceaiul fierbinte
îmi încălzesc mâinile pe o ceașcă ciobită
ca pe vremea când exista teama de a sparge porțelanuri
niciodată iarna nu a fost mai abstractă
sufletului nostru dornic de poveste
niciodată iarna nu ne-a visat atât de mult
nu ninge
ies paparude să danseze
în jurul maidanelor din care curg câini zgribuliți
să tragă o țigară cu ochii pe horn
diii câine-căluț
mai plimbă-mă pe sub pod
în nordul orașului
o să-ți cânt ușor
să mă îmbrățișeze fetița în bleumarin
(pe horn - este scris de două ori)
La mulți ani, Sebi! ... și ierni frumoase, de poveste!
pentru textul : iarna întârzie la un film dedar trecerea mea te bucura? vreau sa te bucur si eu! acum mi-am dat si eu seama ca seth este o copila din poveste, si nu baiatul actor din film. da. frumos ai scris, adriana. ma speriasem rau ca iar te apuci de balada, ca iti veni gustul sa fabulezi, dar vad ca esti bine, esti foarte bine. mai scrie asa! ec
pentru textul : Mesaj din Țara Blajinilor deda, de acord, am spus aceasta acum 2-3 zile.
pentru textul : go fishing dePt. Profetu (dar si pentru Boba), ø - multime vida (vidul "plin" al lui Dirac din fizica cuantica; vidul "plin" din subcuantic subcuantic de unde ia nastere materia; &! si !& - vezi explicatia lui Boba. Wittgenstein (II) vorbeste de "jocuri de limbaj"; ce incerc eu aici, e un astfel de "joc" prin care as vrea sa amestec diverse domenii pentru ca numai asa - cred eu - poezia poate spune (de fapt sa sugereze) ceva nou. David Bohm spune: '[Filosofia], arta, știința, tehnologia și munca umanã în general sunt divizate în specialitãți, fiecare fiind consideratã, în esențã, separatã de celelalte. Ajungând sã nu mai fie satisfãcuți de aceastã stare de lucruri, oamenii au construit domenii interdisciplinare, prin care se intenționa unificarea acestor specialitãți. Dar aceste noi domenii au servit, pânã la urmã, mai ales la adãugarea unor fragmente ulterioare separate….Ideea cã toate aceste fragmente existã în mod separat este, evident, o iluzie și aceastã iluzie nu poate sã facã altceva decât sã conducã la o confuzie și la un conflict fãrã sfârșit.'. Eu nu vreau "conflict" - vreau "iubire". Mai curnd, "compasiune" cum spun extrem orientalii. Si incerc si eu sa transmit, asa cum pot, un astfel de mesaj. Daca reusesc sau nu ca mesajul meu sa fie "sugestiv" (ceea ce numai poezia si arta in general poate face pe deplin), e cu totul alta poveste. Dar imi asum riscul de a incerca...poate... Va multumesc amandurora pentru citire
pentru textul : ø deMarga, ești amuzantă ca dricu-n pantă...:)
...mi-am asumat Virgil dreptul de a răspunde la un grosierism!
pentru textul : Este adevărat că poezia este pe moarte sau nu? depe bune că nu. poate îmi explici...
pentru textul : armistițiu de sfîrșit de februarie deda, un poem în care umorul negru e în simbioză cu ironia unui suflet mâhnit, acestea redate cu eleganța fină pe care o are Virgil. poate fi un poem de referință pentru o tristețe socială sau un psalm.
pentru textul : tapiserie II ▒ dedar pentru că eu cred (chiar îmi place să cred) că e un psalm modern și îmi place să mă opresc pe fiecare vers, odihnindu-mi înțelesurile, acord semnul meu de prețuire.
Poate că s-ar putea tăia "viu". Ar rezulta o imagine cu mai multă forţă: soarele va ieşi [...] ca o pasăre de sub roţile trenului
pentru textul : aer rupt defelicitari pentru lansarea cartii "Mirabile dictu"! un eveniment frumos pentru Virgil Titarenco si Virtualia!
pentru textul : Mirabile Dictu dePărerea mea că niciunul din poemele de mai sus nu este haiku, ci doar tristihuri, micropoeme foarte frumoase care surprind imagini în stil nipon. Un haiku are 5-7-5 silabe, obligatoriu un kigo (cuvânt care să sugereze anotimpul) şi un kireji ( o pauză, un fel de cezură fie între grupurile de silabe 5 şi 12, fie între 12 şi 5, mai exact, fie după primul vers, fie după al doilea). Poemele de mai sus au 12/5/12 silabe. Cred că ar putea fi reformulate.
pentru textul : 3 gafe haiku deeu sînt mai degrabă înclinat să cred că Andu trece printr-o criză. De idei. Sau poate de imaginație. Și în momente din acestea intră în panică și aruncă orice are la îndemînă. Cam ca atunci cînd ești într-un balon și intri în picaj. Probabil că asta ar putea funcționa drept justificare pentru forma pe care o iau eforturile lui. Dar cine mai caută zilele astea să găsească justificări. Survival is everything. I guess...
pentru textul : Eminescu deLa toamna, dupa ce termin cu doctoratul, imediat in noiembrie sper. Nu mai las pt decembrie, ca sa nu ne mai inzapezim. O sa fie si carte, am promis.
pentru textul : jurnal pentru zile și cuvinte IV deDeosebit de frumoasă această elegie șoptită, murmur delicat pe malul unui anotimp al marilor treceri.
pentru textul : stau pe malul unui râu trist de:) mulțam, Adrian!
pentru textul : de mâine mă scumpesc și eu deia uite ce caostică ești! pe bune margas, mă gândeam la bunica și la toate adaosurile ei în ciorba de potroace. dac-aș putea, aș schimba, dar nu pot. rămâne să hăituiesc monstrul narcotic, poate pot să-l împing peste bega.
pentru textul : newsflash deimi plac ultimele doua versuri. la strofa a doua mi ar fi placut sa dezvolti versul 2 de asemenea, mi a placut primul vers in mod deosebit
pentru textul : aproape departe deun text scurt, dar profund în semnificații, ca toate celelalte :) parcul părăsit mă duce din nou cu gândul la un sentiment de tristețe, dar un alt tramvai se poate și întoarce, nu? finalul, însă, aduce un echilibru prin strada care se pierdea în zâmbetul ei... deși pornea dintr-un colț, mi se pare că aici lași loc de o deschidere :)
pentru textul : Orașul demulțam Vlad, dacă duci lupa și țintești e cum spui tu, dar în context sunt camuflate bine comparațiile, iar după titlu se face o pauză luuuungă, de obicei:)
pentru textul : și mă ofer ca un cec în alb deai zis bine, receptiv si selectiv la sugestii ... dar mai am si toane :)
pentru textul : felul meu de îngropat în aer deexact asa am dorit sa fie: vechi. vechi, de imi era dor. mersi de lectura
pentru textul : O amintire de"decembrie cernut" și "prospețimea sufletului" îmi sunt două noțiuni total opuse. primul mă face a gândi la moarte, iar celălalt la naștere, deși, dacă mă gândesc, amândouă fac parte din viață...
pentru textul : Într-o Iarnă deda, e mai bine ticluita varianta ta,dar cum ma despart cu greu de o structura dintr-un text conceput, nu pot sa- ti promit decat ca am incerc sa revin pe texte, e vacanta, acum am timp:) cum nu vreau sa te pierd din pagina mea, inchei fara sa respect sa zicem asa:), multumindu-ti insa pentru indrumari si opiniile contructive!
pentru textul : De unde vin demă bucur să vă regăsesc aici. Cred că, spre deosebire de celălalt text, ȚIe, aici e mult mai bine. Poate pentru că nisipul e nisip de la un capăt la altul și asta e de o mie de ori mai sugestiv și mai puternic. Versurile din Aragon (nu?) sunt perfecte în acest cadru. Pentru că sunt un extraordinar contrapunct pentru viteza, nimicnicia, cum vreți să îi spuneți a orașului. Pentru că de la semafor pe plajă parcă numai aceste versuri, în franceză cum sunt, te pot duce pe plajă. pentru că de fapt plaja e acel loc profund, intim, unde e liniște.
mi-a plăcut mult!
pentru textul : Le temps d’apprendre à vivre dein comentarii scriu in general fara diacritice. incerc sa fiu consecvent acestei practici. te deranjeaza? iar daca nu intelegi despre ce vorbesc nu incerca sa ma maimutaresti. e... sub-uman. parol.
pentru textul : să nu căutați poetul din mine depremiu pentru cea mai misterioasa si metafizica imagine care mi-a fost dat sa citesc in ultima vreme
pentru textul : abac de septembrie de"şi nu vedeţi"
pentru textul : unic vers deS-ar putea... Ce dacă are semnificație în românește cât și în rusește? Există echivalent și în limba franceză.
pentru textul : cine-mi va deschide deam modificat titlul "Blanca" in "Cassa-Blanca", e mai sugestiv, multumesc Almei pentru idee
pentru textul : Cassa-Blanca (rurala) de/când eram copii ne puneau să desenăm o stradă închipuită până-ntr-o zi când fluturele uitat pe asfalt a-nceput să zboare împărțindu-și aripile precum cele cinci pâini și doi pești ne îndesasem buzunarele cu ele să reconstituim drumul până acasă oriunde ne-ar fi abandonat în orice laborator logaritm alfabet/ *metafora fluturelui -inger ce imparte aripi (adica speranta)asemeni celor cinci paini si doi pesti biblici mi se pare extrem de gratioasa si puternica. se asemeni, aripile cu care cei doi isi indeasa buzunarele in drum spre casa aminteste de povestea lui hansel si gretel. iata ce condensare a subtextului /mergeam cu trenul soarele se multiplicase în ferestre un tunel sfârtecând deodată lumina răni florescente au început să contureze un chip ca o obsesie ferecată în rafturile unui alchimist însă ce șoc am avut să te revăd într-un balcon florentin apoi într-o lojă de operă acolo unde omul e mânat din spate ca un satyr de propriile-i labirinturi!/ *imaginea alter egoului la fereastra trenului ca un tipar aprioric in noi, balconul semn shakesperian , loja -simbol al dramei-poate facand trimitere spre la traviata lui verdi ...si mastile actorului urmarindu-l ca un minotaur prin labirint *poate miezul poemului stă aici: /într-un fel iubirea e o schimbare de registru de ph de neutru până la ea suntem la genul indiferenței cu sine tu m-ai învățat să nu-mi înghit nicio privire/ *pentru acest vers: suntem la genul indifierentei cu sine as da penita adica un fel de neutru ca atmosfera a spiritului...sa fii feminin sau masculin si totusi ca spirit la genul neutru adica apatic, latent. eu decriptez versul prin aceea ca iubirea scoate fiinta din matricea terna a banalului, o scoate din cotidian. secvente cinematografice: perioada franceza (roz) si americana(bleu) remarc: uneori când merg cu metroul în flashurile de graffitti recunosc acel urlet sălbatic ce zace în noi *ultima secventa-suprarealista-are ceva din filmul lui benigni... poemul se incheie la fel de gratios cum a inceput. Mie domnul Laurentiu Belizan mi se pare un POET a carui nume nu trebuie manjit de comurile lipsite de decenta ale lui Bombănici-Bobadil. pe langa talent (autentic) mai are si puterea discursului coerent in polemica si spiritul elegantei pe care mata, Andu MOldOvan nu-l vei avea niciodata si care te-a facut invidios.
pentru textul : cum să prinzi luna în zona 51 dePagini