Mi-a plăcut ideea textului și jocul de cuvinte cu fluturele. Titlul, deși sună bine, pare ceva pur și simplu „pompos” ca să dea bine. Sau poate mă înșel și nu văd eu legătura.
Ioana, e o tensiune convingătoare în textul ăsta, dar cel mai mult îmi place că ai ajuns să forțezi expresia, că ești mai mult preocupată de potrivirea cuvintelor. Și uneori ies chiar versuri reușite ca primul și strofa a doua. "cuvântul care îmbracă piele" -excelent! Bine ar fi să se termine poezia cu "sunt o bucată de cerc un paznic mut." Ceea ce urmează ( la orbi și surzi) dă într-o imagine prea banal încropită. ATENȚIE: ai încălcat regulamentul ( ca întotdeauna) postând această poezie și pe alt site în același timp. Nu-ți ia mult timp să citești regulamentul, fă-o, te rog.
... Petre, oricând ești bine primit, cu charientism sau cu orice altceva. Vio, mulțumesc pentru bogăția ta sufletească. Ea spune mai mult decât pot eu a scrie, nu că nu aș vrea... Doru... încă mai crezi în muze?:)
vesnicia papucilor.... jurnal interesant, deci care merita continuat Observatii: - mi se pare ca exista un amestec eclectic (scuze pentru aparentul pleonasm) de stiluri, dar probabil ca iarna asta ne arunca definitiv in postmodernism asa ca poate e ok - inteleg ce vrei sa spui prin "profesori fără cancere și fără atâta veșnicie de dus între coaste" dar pluralul la cancere mi se pare cam aiurea iar finalul cam optzecist. - la fel "ultimului film nominalizat la oscarul nefericirii..." mi se pare cam melodramatic, in esenta slabeste robustetea textului dar, evident acestea sint doar observatiile mele critice si cu siguranta ca e foarte greu pentru mine sa judec de vreme ce in lumea mea nu exista zapada decit pe munti acum am sa fiu cinic, imi iau papucii si merg la ocean (ca sa vezi ca si aici papucii ramin vesnici)
Laurentiu, uite ca fac o exceptie si mai scriu un comentariu ca sa explic mai bine ce vreau sa spun. Eu cred ca tu esti un inhibat. Nu in viata reala (ca nu te cunosc) ci in chestia asta cu scrisul. Cred ca ar trebui sa iti dai drumul. Adica singura parte in care se pare ca renunti putin la inhibitii este acolo un de spui ca "luna e un soare travestit si psihopat". In rest, cind citesc expresii precum "hlamide faurite" sau "acest meleag" sau "patimi celeste" ma apuca asa un cascat si o plictiseala dulceaga de imi vine sa mor. Parol.
Dana, încerc să-ți dau câteva sugestii. Prea multe inversiuni. Aș renunța la "de-al morții val să uite" ca fiind cam prea patetic, de "funingine" m-aș folosi altfel, dar fără "amară", aș ocoli cuvintele în plus (dacă am spus "să ating" nu mai spun și "să simt", pentru ca primul gest implică necesar rezultatul, or e bine să surprinzi, nu să fie "deja scris" textul), "lacul întristării" e iarăși o imagine uzată, iar "bătrâna fără ochelari" sună atât de aiurea la final. Caută altceva. Per total: fii lirică mai mult prin sonoritate, dar caută să nu cazi în dulceag, în loc să încerci să compensezi prin imagini șocante (aici chiar văd că ai mai renunțat la acest procedeu, și să știi că e mult mai bine așa). Ce găsesc pozitiv aici în special este că ai reușit să "conduci" ideea până la capăt. Aș încerca să încadrez poza în text cumva. Și, apropos, îți aparține? :D Dacă nu, ar fi indicat să ai acord pentru publicare, sau cel puțin să faci trimitere la autor.
adrian, mă bucur că ți-a plăcut cîte ceva. cred că ai dreptate cu explicativele, o sa le elimin. drept să spun, aveam mari dubii la poemul ăsta, începusem să cred că e prea patetic și bun de șters :). mulțumesc.
inteleg ideea dar nu cred ca textul se incadreaza la info daca vrei sa scrii un reportaj esti binevenit. textul acesta insa e altceva. te rog sa il reincadrezi
multumesc pentru atentie si comentarii.
e poezie la minut, are deopotriva meritul si defectul de a nu fi fost defel prelucrata, am fost uimita de corectitudinea impresiilor lasate si desigur, m-am bucurat sa gasesc comentariile.
Mi se pare, in principiu, corect. Numai ca trebuie emise niste "reguli de aplicare". Cum se va sti, de exemplu, ca un text a fost sters din motive acceptabile (stergeri din greseala sau din motive autocritic-artistice)?
există momente din zi care par friguroase. când te zgribulești într-un gând ca într-o scorbură. sau momente care încetinesc precum mașinile lăsând un suspans ori chemând întrebări. unele din acestea rămân înnegurate, bentale și abia percepute după ce nu mai sunt. dar ele rămân ca gustul cafelei pe limbă. și, câteodată, vine un om frumos, se uită în tine printre cuvinte, scoate aurul și te lasă sărăcit de tristețea montată cu grijă în exterior. cred că atunci, dar și pe viitor, frumusețea va urma cuvintele blânde, binevoitoare ca o trenă la suflet. îți mulțumesc, Mariana!
poemele tale sunt pline de seva clipei ce ne trece și o numim Viață. poezia ta e plină de originalitate, deși, mărturisesc, nu agreez astfel de compuneri, m-a surprins plăcut substanța existențialistă ce le străbate.
Titlul m-a dus sinceră să fiu la una din povestirile lui Gerard Klein care se numea, cred, "Când zeii plâng" (am citit-o de mult așa că dacă mă înșel și nu-i aparține nu mă trageți de urechi :)). Poezia mi s-a părut destul de încărcată, probabil datorită exprsiilor în latină, dar care condimentează puțin discursul. Și totuși... poate "templum" ar trebui lăsat "templul", mi se pare că supralicitezi deja, ca și cu înșiruirea colinelor. Ai creat o atmosferă destul de încărcată și ultimele versuri sună ca o prevestire, ceea ce e bine, fiindcă anunță un deznodământ propriu al cititorului. Cred că, împreună cu strofa a treia, acestea sunt cele mai bune versuri din poezie.
Andu, cel mai destept si mai rafinat poet este Mefisto. Nu ti-a placut asta e, mi-am dat 2 palme si m am culcat in cap, ca un liliac. Numa nu fi suparat pe jucaria mea. Cand am zis de un poem despre barbati, am vb serios. Sper sa iasa si sa ti placa. F posibil sa l numesc "Bobadil, regele meu". Daca esti de acord...
explicatie intarziata drept sa spun cuvintele imi ies cu clestele in cazul de fata. de ce mi-a plaut foarte tare? cuvintele curg fara hopuri si lectura se face cu rasuflarea taiata. e ca si cand ai privi pe gaura cheii, pentru cateva secunde un univers care iti e strain dar care te fascineaza. "iubita lui" e tot si nimic, mica zeitate, fata morgana, copil, caldura, tandrete si toate celelalte lucruri pe care ne-am obisnuit poate sa le asociem cu femeia. suna a cliseu ce spun dar felul in care a spus-o el n-are nici o legatura cu asa ceva. totul e dozat perfect as zice, imaginile curg pe retina in fractiuni de secunda, nu ai timp sa le procesezi pana la saturatie. cumva ca in filmele de hitchcock, in care esentialul e lasat imaginatiei. fascinanta atmosfera. acum ca am explicat, pot da si o penita. a avut acelasi impact de mica bomba nucleara si la a doua lectura.
Eu zic să nu alunecați în pesimism domnule profesor Cristea și să continuați să scrieți. Poate că Hermeneia nu este o tribună prea importantă. Poate nu este nici măcar o tribună. Dar un colțișor de lume unde lucrurile astea interesează este.
P.S. - ar fi bine să scoateți majusculele din titlu
văd că acest text este primul publicat de tine aici, right?
aștept alte texte și mai vorbim, deocamdată nu vreau să mă exprim dincolo de recomandarea de a-ți schimba poza din pagina de autor
nu cred că vrei să faci mișto de noi, de aceea nici eu nu fac mișto de tine
prefer să aștept
Andu
Un poem reusit, imi place si imaginea si tempo-ul. Un pic romantic, ii sta bine asa :-) Ce nu-mi place este primul vers acel "vest" suna atat de exact de ma iau fiori pe sira spinarii... de ce nu "vest-nord-vest"? Si totusi, de ce nu mai poeticul "apus"? Una peste alta, as scoate si legaturile ingineresti uneori inutile (cel putin in cazul de fata poemul are destula forta si nu are nevoie sa apeleze la epic deloc) si as scrie poemul meu preferat asa: (ce-i in paranteza rotunda as scoate, ce-i in dreapta as adauga :-) " o cameră cu fereastra spre (vest) [apus] un bărbat (care) mă cuprinde în brațe (ca pe) o cruce în care nu mai crede (de mult) un câine bătrân niște rafturi cu cărți fotografii pe care nu [mai] le răsfoiesc (niciodată) câțiva oameni cu adevărat importanți nopțile din care îmi țes (mereu) înnoită plasă de fluturi * miroase-a duminici presărate la poarta bunicilor înfășurată în numele meu o femeie trece (acum) un pod (spre) [catre] tăcere din gleznele ei se desfac ierburi moi câteva strigăte îi aleargă pe urme ca o minge de păcură * sub copitele gândului drumul rămas își deschide scorbura gurii " Si una peste alta, un poem valoros. Aprecierea mea.
Mulţumesc, Adriana, pentru gândul frumos şi întrebarea ta retorică, al cărei răspuns e mai bine să rămână suspendat în acele timpuri bune, de cristal, ale fiecărei copilării. Astfel, vom avea mereu de unde să ne tragem seva poveştilor.
Alina, eu zic că da, mie așa îmi sună întreagă. Sper să mă lămuriți voi de ce am pus acolo "oglinzi", eu nu știu. ilarius, e bine dacă e bine. "Hermeneia" e mai serioasa decât "poezie" și mai hai. Dihai. De la "Camuflaj" mie chiar sfârșitul îmi place cel mai mult.
Multumesc pentru rabdarea de a parcurge textul. Daca ma voi hotara sa-l public intr-o carte voi tine seama de sugestia ta de a include comul meu in text.
nu stiu, dar iata un text care mie nu imi spune nimic. nu stiu daca a spune ca suferi inseamna a scrie despre suferinta. cu atit mai putin "din cauza" suferintei.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mi-a plăcut ideea textului și jocul de cuvinte cu fluturele. Titlul, deși sună bine, pare ceva pur și simplu „pompos” ca să dea bine. Sau poate mă înșel și nu văd eu legătura.
pentru textul : aripi în buzunarul de la spate deIoana, e o tensiune convingătoare în textul ăsta, dar cel mai mult îmi place că ai ajuns să forțezi expresia, că ești mai mult preocupată de potrivirea cuvintelor. Și uneori ies chiar versuri reușite ca primul și strofa a doua. "cuvântul care îmbracă piele" -excelent! Bine ar fi să se termine poezia cu "sunt o bucată de cerc un paznic mut." Ceea ce urmează ( la orbi și surzi) dă într-o imagine prea banal încropită. ATENȚIE: ai încălcat regulamentul ( ca întotdeauna) postând această poezie și pe alt site în același timp. Nu-ți ia mult timp să citești regulamentul, fă-o, te rog.
pentru textul : Cuvântul de... Petre, oricând ești bine primit, cu charientism sau cu orice altceva. Vio, mulțumesc pentru bogăția ta sufletească. Ea spune mai mult decât pot eu a scrie, nu că nu aș vrea... Doru... încă mai crezi în muze?:)
pentru textul : Și ascult cum pleacă fotonii deImaginile in text se posteaza foarte simplu. Sa presupunem ca adresa unde se afla imaginea este http://www.hermeneia.com/sites/default/files/pictures/picture-434.jpg
(evident ea se poate afla oriunde atita timp cit poate fi accesibila pe Internet).
In corpul textului (la inceput sau unde vrei tu) asezi urmatorul script:
<img src="http://www.hermeneia.com/sites/default/files/pictures/picture-434.jpg"/>
Rezultatul ar trebui sa fie:
Daca ai intrebari nu evita sa mi le pui.
pentru textul : Moulin Rouge devesnicia papucilor.... jurnal interesant, deci care merita continuat Observatii: - mi se pare ca exista un amestec eclectic (scuze pentru aparentul pleonasm) de stiluri, dar probabil ca iarna asta ne arunca definitiv in postmodernism asa ca poate e ok - inteleg ce vrei sa spui prin "profesori fără cancere și fără atâta veșnicie de dus între coaste" dar pluralul la cancere mi se pare cam aiurea iar finalul cam optzecist. - la fel "ultimului film nominalizat la oscarul nefericirii..." mi se pare cam melodramatic, in esenta slabeste robustetea textului dar, evident acestea sint doar observatiile mele critice si cu siguranta ca e foarte greu pentru mine sa judec de vreme ce in lumea mea nu exista zapada decit pe munti acum am sa fiu cinic, imi iau papucii si merg la ocean (ca sa vezi ca si aici papucii ramin vesnici)
pentru textul : blog de iarnă deTu ai mereu tendinta de a scrie poezie manifest. :) Iti reuseste stilul acesta. Si cel yerba mate. :)
pentru textul : de ce ar trebui deLaurentiu, uite ca fac o exceptie si mai scriu un comentariu ca sa explic mai bine ce vreau sa spun. Eu cred ca tu esti un inhibat. Nu in viata reala (ca nu te cunosc) ci in chestia asta cu scrisul. Cred ca ar trebui sa iti dai drumul. Adica singura parte in care se pare ca renunti putin la inhibitii este acolo un de spui ca "luna e un soare travestit si psihopat". In rest, cind citesc expresii precum "hlamide faurite" sau "acest meleag" sau "patimi celeste" ma apuca asa un cascat si o plictiseala dulceaga de imi vine sa mor. Parol.
pentru textul : Dor indoor deDana, încerc să-ți dau câteva sugestii. Prea multe inversiuni. Aș renunța la "de-al morții val să uite" ca fiind cam prea patetic, de "funingine" m-aș folosi altfel, dar fără "amară", aș ocoli cuvintele în plus (dacă am spus "să ating" nu mai spun și "să simt", pentru ca primul gest implică necesar rezultatul, or e bine să surprinzi, nu să fie "deja scris" textul), "lacul întristării" e iarăși o imagine uzată, iar "bătrâna fără ochelari" sună atât de aiurea la final. Caută altceva. Per total: fii lirică mai mult prin sonoritate, dar caută să nu cazi în dulceag, în loc să încerci să compensezi prin imagini șocante (aici chiar văd că ai mai renunțat la acest procedeu, și să știi că e mult mai bine așa). Ce găsesc pozitiv aici în special este că ai reușit să "conduci" ideea până la capăt. Aș încerca să încadrez poza în text cumva. Și, apropos, îți aparține? :D Dacă nu, ar fi indicat să ai acord pentru publicare, sau cel puțin să faci trimitere la autor.
pentru textul : lasă, lasă deadrian, mă bucur că ți-a plăcut cîte ceva. cred că ai dreptate cu explicativele, o sa le elimin. drept să spun, aveam mari dubii la poemul ăsta, începusem să cred că e prea patetic și bun de șters :). mulțumesc.
pentru textul : despre inima mea deinteleg ideea dar nu cred ca textul se incadreaza la info daca vrei sa scrii un reportaj esti binevenit. textul acesta insa e altceva. te rog sa il reincadrezi
pentru textul : Reportaj de la război deVă mulțumesc pentru cuvintele generoase, mă bucur să vă aflu veghind aceste versuri.
pentru textul : cioburi demultumesc pentru atentie si comentarii.
pentru textul : pisica vărgată a bunicii dee poezie la minut, are deopotriva meritul si defectul de a nu fi fost defel prelucrata, am fost uimita de corectitudinea impresiilor lasate si desigur, m-am bucurat sa gasesc comentariile.
Mi se pare, in principiu, corect. Numai ca trebuie emise niste "reguli de aplicare". Cum se va sti, de exemplu, ca un text a fost sters din motive acceptabile (stergeri din greseala sau din motive autocritic-artistice)?
pentru textul : Despre ștergerea textelor deexistă momente din zi care par friguroase. când te zgribulești într-un gând ca într-o scorbură. sau momente care încetinesc precum mașinile lăsând un suspans ori chemând întrebări. unele din acestea rămân înnegurate, bentale și abia percepute după ce nu mai sunt. dar ele rămân ca gustul cafelei pe limbă. și, câteodată, vine un om frumos, se uită în tine printre cuvinte, scoate aurul și te lasă sărăcit de tristețea montată cu grijă în exterior. cred că atunci, dar și pe viitor, frumusețea va urma cuvintele blânde, binevoitoare ca o trenă la suflet. îți mulțumesc, Mariana!
pentru textul : ziua îmbătrâniților depoemele tale sunt pline de seva clipei ce ne trece și o numim Viață. poezia ta e plină de originalitate, deși, mărturisesc, nu agreez astfel de compuneri, m-a surprins plăcut substanța existențialistă ce le străbate.
pentru textul : vioi și frumoși ne pleacă păduchii deDia, eu as reformula primul vers, nu este o imagine reusita!
pentru textul : Şase dimineaţa decu drag, ioana
cuvântul "mormane" nu-mi sună prea poetic.
pentru textul : balada ploilor pierdute 2 deTitlul m-a dus sinceră să fiu la una din povestirile lui Gerard Klein care se numea, cred, "Când zeii plâng" (am citit-o de mult așa că dacă mă înșel și nu-i aparține nu mă trageți de urechi :)). Poezia mi s-a părut destul de încărcată, probabil datorită exprsiilor în latină, dar care condimentează puțin discursul. Și totuși... poate "templum" ar trebui lăsat "templul", mi se pare că supralicitezi deja, ca și cu înșiruirea colinelor. Ai creat o atmosferă destul de încărcată și ultimele versuri sună ca o prevestire, ceea ce e bine, fiindcă anunță un deznodământ propriu al cititorului. Cred că, împreună cu strofa a treia, acestea sunt cele mai bune versuri din poezie.
pentru textul : și zeii plîng deAndu, cel mai destept si mai rafinat poet este Mefisto. Nu ti-a placut asta e, mi-am dat 2 palme si m am culcat in cap, ca un liliac. Numa nu fi suparat pe jucaria mea. Cand am zis de un poem despre barbati, am vb serios. Sper sa iasa si sa ti placa. F posibil sa l numesc "Bobadil, regele meu". Daca esti de acord...
pentru textul : livadă de piersici, cu botoșei albi deexplicatie intarziata drept sa spun cuvintele imi ies cu clestele in cazul de fata. de ce mi-a plaut foarte tare? cuvintele curg fara hopuri si lectura se face cu rasuflarea taiata. e ca si cand ai privi pe gaura cheii, pentru cateva secunde un univers care iti e strain dar care te fascineaza. "iubita lui" e tot si nimic, mica zeitate, fata morgana, copil, caldura, tandrete si toate celelalte lucruri pe care ne-am obisnuit poate sa le asociem cu femeia. suna a cliseu ce spun dar felul in care a spus-o el n-are nici o legatura cu asa ceva. totul e dozat perfect as zice, imaginile curg pe retina in fractiuni de secunda, nu ai timp sa le procesezi pana la saturatie. cumva ca in filmele de hitchcock, in care esentialul e lasat imaginatiei. fascinanta atmosfera. acum ca am explicat, pot da si o penita. a avut acelasi impact de mica bomba nucleara si la a doua lectura.
pentru textul : turtle blues deEu zic să nu alunecați în pesimism domnule profesor Cristea și să continuați să scrieți. Poate că Hermeneia nu este o tribună prea importantă. Poate nu este nici măcar o tribună. Dar un colțișor de lume unde lucrurile astea interesează este.
pentru textul : La Heliade deP.S. - ar fi bine să scoateți majusculele din titlu
văd că acest text este primul publicat de tine aici, right?
pentru textul : Condamnare la decădere deaștept alte texte și mai vorbim, deocamdată nu vreau să mă exprim dincolo de recomandarea de a-ți schimba poza din pagina de autor
nu cred că vrei să faci mișto de noi, de aceea nici eu nu fac mișto de tine
prefer să aștept
Andu
Un poem reusit, imi place si imaginea si tempo-ul. Un pic romantic, ii sta bine asa :-) Ce nu-mi place este primul vers acel "vest" suna atat de exact de ma iau fiori pe sira spinarii... de ce nu "vest-nord-vest"? Si totusi, de ce nu mai poeticul "apus"? Una peste alta, as scoate si legaturile ingineresti uneori inutile (cel putin in cazul de fata poemul are destula forta si nu are nevoie sa apeleze la epic deloc) si as scrie poemul meu preferat asa: (ce-i in paranteza rotunda as scoate, ce-i in dreapta as adauga :-) " o cameră cu fereastra spre (vest) [apus] un bărbat (care) mă cuprinde în brațe (ca pe) o cruce în care nu mai crede (de mult) un câine bătrân niște rafturi cu cărți fotografii pe care nu [mai] le răsfoiesc (niciodată) câțiva oameni cu adevărat importanți nopțile din care îmi țes (mereu) înnoită plasă de fluturi * miroase-a duminici presărate la poarta bunicilor înfășurată în numele meu o femeie trece (acum) un pod (spre) [catre] tăcere din gleznele ei se desfac ierburi moi câteva strigăte îi aleargă pe urme ca o minge de păcură * sub copitele gândului drumul rămas își deschide scorbura gurii " Si una peste alta, un poem valoros. Aprecierea mea.
pentru textul : abac de septembrie deMulţumesc, Adriana, pentru gândul frumos şi întrebarea ta retorică, al cărei răspuns e mai bine să rămână suspendat în acele timpuri bune, de cristal, ale fiecărei copilării. Astfel, vom avea mereu de unde să ne tragem seva poveştilor.
pentru textul : Irina deAlina, eu zic că da, mie așa îmi sună întreagă. Sper să mă lămuriți voi de ce am pus acolo "oglinzi", eu nu știu. ilarius, e bine dacă e bine. "Hermeneia" e mai serioasa decât "poezie" și mai hai. Dihai. De la "Camuflaj" mie chiar sfârșitul îmi place cel mai mult.
pentru textul : Camuflaj deMultumesc pentru rabdarea de a parcurge textul. Daca ma voi hotara sa-l public intr-o carte voi tine seama de sugestia ta de a include comul meu in text.
pentru textul : Ceasul deDaniela, mulțumesc frumos pentru semnul delicat!
pentru textul : fleacurile din care mai trăim puțin deKatya, mi-a placut poemul tau. Remarc versurile: marea să-l poarte pe umeri până când va înmuguri în toate limbile clorofilei
pentru textul : natalii deDa, finalul e problema aici, adorm si labirint. Poti sa il elimini de tot. In rest, e frumos, mi-a placut.
pentru textul : infinite flash 2 denu stiu, dar iata un text care mie nu imi spune nimic. nu stiu daca a spune ca suferi inseamna a scrie despre suferinta. cu atit mai putin "din cauza" suferintei.
pentru textul : Întrebări pentru a fi dePagini