trebuie să recunosc că logica bobadilică e lojică frate, ia uite mândrețe de raționament: Poti sa ma faci si nesimtit daca vrei cu aceasta ocazie, dar tot nu simt nimic ce să mai zici la o chstie d'asta...? amărât până în rărunchi de... nah că am uitat.
'Am încărcat absenţa cu un glonţ,
o aşez minuţios cu gaura spre mine,'
... deci absența are o gaură? Ce să înțeleg din acest vers?
A... absența e o armă... pentru că este încărcată cu un glonț, ok.
Atunci arma are o gaură? O singură gaură din moment ce o așez 'cu gaura spre mine'?
Însă arma, din moment ce vorbiți în acest poem de ruleta rusească, poate avea mai multe 'găuri' de exemplu cele corespunzătoare cartușelor neîncărcate, deci aici s-ar putea interpreta că așezați arma, adică absența, cu gaura spre Dvs. tocmai pentru a nu vă răni.
Incipitul poemului deci mi se pare confuziv, neputând din poziția de simplu cititor să identific natura găurii absenței despre care vorbiți.
Margas
„este o naivitate să fii naționalist într-o manieră moderată?!”
Paul Blaj
Televizorul, care ne-a înnebunit pe toţi, mi-a atras atenţia asupra unui anunţ al Ambasadei Ruse (se regăseşte la http://www.romania.mid.ru/actual_rom.htm), anunţ de care nu ştiam până acum. El m-a scos din «cămaşa de forţă» şi m-a convins definitiv să aleg, cu orice risc, Europa şi NATO şi nu Rusia. Şi m-a lecuit de „o naivitate (de a fi) naţionalist într-o manieră moderată”. Şi îmi mai aduc aminte (lucru pe care în nebunia de azi îl uitasem) de cele spuse de ministrului nostru actual de Externe, prof. Marga, care afirma la audierile din Parlament înainte de numire, că (citez din memorie) trebuie să ne apropiem de Rusia, Papa şi Putin fiind singurii oameni importanţi ai planetei. Acum nu mai e vorba de Băsescu sau Antonescu. E vorba de ceva infinit mai periculos pentru noi.
Şi acum, anunţul.
„Recepţia la Ambasada Rusiei în România cu ocazia Zilei Naţionale a Federaţiei Ruse
Pe data de 14 iunie 2012 E.S. O.S.Malghinov, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în România a organizat la Ambasada recepţia cu prilejul sărbătorii naţionale – Ziua Rusiei.
Dl. V. Ponta, Prim-ministru al României era principalul invitat la acest eveniment. De asemenea au fost prezenţi şi înalţii reprezentanţi ai Administraţiei Prezidenţiale a României, Aparatului Guvernului, Parlamentului României, precum şi ai MAE, Ministerului Apărării Naţionale şi altor minestere şi instituţii. La recepţie au participat şi veteranii războiului, Preşedintele Academiei de Ştiinţe ale României, oamenii de ştiinţă, artă şi cultură, precum şi reprezentanţii cercurilor de afaceri, corpului diplomatic, conaţionalii şi prieteni ai Rusiei, jurnalişti.
Au fost intonate Imnurile Rusiei şi al României, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Rusiei în România Dl. O.S.Malghinov, şi Dl. V.Ponta, Prim-ministru al României, adresându-se oaspeţilor.
Dl. O.S.Malghinov a menţionat că Ziua Rusiei este cea mai recentă sărbătoare de stat de 12 iunie 1990 când Sovietul Suprem al RSFSR a adoptat Declaraţia cu privire la suveranitatea de stat. Acest document a pus bazele moderne a statalităţii ruse, a stabilit direcţii cheie de dezvoltare a Rusiei contemporane, a marcat succesiunea generaţiilor, a tras linie sub contradicţiile de clasă şi cele civice.
Obiectivele politicii noastre externe continuă să aibă un caracter strategic, şi nu de conjunctură. Principalele priorităţi rămân pragmatismul, deschiderea, multivectorialitatea, promovarea consecventă a intereselor noastre în lumea policentrică în curs de formare. Rusia urmăreşte întărirea securităţii la nivel mondial, renunţarea la confruntare, contracararea eficientă a proliferării armelor nucleare, a terorismului, ameninţării drogurilor, creşterea eficienţei acţiunilor colective convenite, bazate pe inviolabilitatea normelor fundamentale ale dreptului internaţional, în primul rând Carta ONU. Federaţia Rusă se pronunţă pentru construirea unei asemenea arhitecturi moderne de securitate şi stabilitate, unde fiecare membru al comunităţii internaţionale să se simtă confortabil, fiind sigur că celelalte state nu-şi vor construi capacităţi de apărare subminând securitatea vecinilor şi a partenerilor lor.
Rusia este deschisă unei cooperări amicale strânse şi multilaterale cu România. Acum ne concentrăm pe viitor, ne străduim să elaborăm o agendă pozitivă, printre priorităţile căreia se află şi completarea cunoştinţelor insuficiente despre ţările noastre la generaţiile tinere de români şi ruşi, depăşirea stereotipurilor şi divergenţelor, elaborarea unui program de măsuri concrete şi punerea lor planificată în aplicare. Rezultatul tuturor acestor eforturi va fi cu siguranţă şi intensificarea dialogului dintre ţările noastre. Noi credem că a venit timpul ca Rusia şi România - două ţări puternice, având interese în regiunea Mării Negre, să-şi intensifice eforturile de a construi relaţii moderne, independente, care să se bazeze pe priorităţile reale naţionale ale ambelor ţări.
Prim-ministrul V.Ponta a transmis cele mai sincere felicitări Federaţiei Ruse şi poporului rus, exprimând o dorinţă sinceră de a dezvolta relaţii şi cooperare intre România şi Rusia. A subliniat că prezenţa lui în Ambasada nu este doar un gest de curtoazie şi un mesaj asumat menit să arate dorinţa Guvernului României că relaţii dintre România şi Federaţia Rusă să meargă pe un drum pozitiv în viitor. Dl. Ponta a zis că face parte dintr-o generaţie de politicieni care se uită foarte mult în viitor şi foarte puţin în trecut. A exprimat convingerea că prin dialog şi încredere România şi Federaţia Rusă pot să aibă o colaborare politică şi economică mult mai bună decât până în prezent. Dl. Prim-ministru a înaintat Federaţiei Ruse cele mai bune gânduri şi cele mai bune urări pentru viitor, exprimând speranţa că în viitor înalţi reprezentanţi ai României să fie mereu prezenţi la evenimente importante pentru Federaţia Rusă.
Au fost exprimate cele mai bune gânduri în ceea ce priveşte Rusia şi dezvoltare în continuare a relaţiilor ruso-române spre binele popoarelor celor două ţări prieteneşti.
Recepţia s-a desfăşurat într-o atmosferă de prietenie.”
alma, ela, francisc Alma, uite că nu am intenționat asta cu 100 dar s-a nimerit interesant e că pe mine nu mă deranjează "prostie" acolo Ela, am vrut să fac și eu ceva și a ieșit de două feluri. francisc, mulțumesc pentru efortul exegezei, viața e atît de mult provizorat încît uneori îi înțelegi pînă și pe naufragiați
un poem care ne jeneaza,ne irita ,ne da un "mal de vivre"
poemul contine un nucleu narativ,punct de plecare iradiant al unor interogatii existentiale
poate încercarea de a introduce dilaogul ar mai fi de lucrat ,dar este originala de a introduce secvente orale pentru a transmite un mesaj mai consistent ori mai convingator
este un text cu cheie,moralizator, utilizând un filtru de tehnici,de la ermetism pâna la trama absurdului
Mă bucură mult partea cu sumedenia de gânduri :) Acesta este scopul unui haiku. De fapt, sumedenia aceea de gânduri este continuarea poemului în lector.
„Cariul de lemn” este acea insectă care face galeriile prin lemn distrugându-l.
Profetule, ai si tu dreptate cu ratiunea asta... Doar ca Lucia e lucioasa, deja, de la atata frecare cu - dupa cum ziceai - diletantismul si, mai ales, de la atatia ani de critica din scoala si de la altii de maniere si de la atatia altii de. De aceea, nu facea decat sa dea niste chei de lectura, ca sa nu o/se mai frece si altii. De are dreptate, fireste. De-asta imi place mie de americani, cand iti trimt scrisorica acasa, de-aia cu fereastra la nume si numele batut la imprimanta electronica, cum ca sa te prezinti sa iti dai cu opinia de ce s-a aruncat batranelul ala in fata cadillacului si si-a fracturat aratatorul, pe care altfel, il tinea la tampa, gandind. Stii ca ei sunt obsedatii de gandirea in juriu: mai multe minti dau un verdict mai... aproape de adevar, nu? Ce ti-e si cu adevarul, conceptele si judecatorii astia... nu-si asuma neam sa ii dea batranelului aluia o disciplinara de o luna cu stransul frunzelor din orange, cu restul de degete, fara ca juriul ala chibzuitor de care vorbeam sa-si dea cu parerea. Nu-si asuma si pace! Astfel, batranelul ramane fara cei 10 mii de dolari pe care ii ceruse cadillacului, ca sa nu depuna plangere. Si asta pentru ca masina e masina, geamurile fumurii, iar la volan era soferul negru al bogatanului, care sofer tocmai isi luase lumea in cap in caruta stapanului, ca sa scape de sclavie. Cam atat despre sentinte. Chei de lectura, dupa cum ziceam. Ca sa nu repetam experientele diletantismului, dupa cum ziceai si tu... Nu?
Virgil... o conditie necesara unui dialog este aceea de a discuta pe acelasi subiect... daca tie ti se pare corect modul cum a comentat aici Aranca atunci sa fii atent doar ca sa nu infierezi acelasi lucru daca vine din partea altuia... de data aceasta nu va mai fi nimeni sa iti spuna ca te pripesti. Eu nu plec nicaieri asa ca nu vad de ce mi-ai face urari de drum bun:) Am sa postez in continuare aici, numai ca mi-am modificat doar statutul. Ajunge zilei rautatea ei... daca nu mai colaboram putem totusi comunica... eu ma opresc aici. Textul Elei merita atentia cuvenita... i-am rapit acest drept pana acum.scuze.
Sorin, o să iau partea aia cu autenticul medical de bună, restul m-a trâns în spate.. film american. O să-mi amintesc la rescriere să introduc niște tușe mai românești. Mulțumesc. :)
Călin, așa pare la prima vedere. Dar am mai rescris texte și le-a prins bine. Momentan dacă încerc să o fac am prea multe idei, link-uri mentale între x și y, sunt foarte subiectivă, în capul meu sună diferit textul decât cel care este publicat. Ca să pot avea perspectiva voastra trebuie să-l las să se răcească, să revin pe el când uit toate acele detalii mentale, așa pot privi din afară, să văd greșelile. De exemplu, mie finalul mi se părea destul de clar, dar posesiunea de fapt n-a prea fost evidentă. Defect clar de scriere.
Și prind atmosfera, nu-i o problemă, m-am obișnuit de-acum. :) Îți mulțumesc pentru grijă și sfat. :)
De fapt, vă mulțumesc tuturor, am primit un feed-back nemaipomenit. Rămân datoare.
" Dance of the Vampires" (1967) sau "Balul vampirilor" este o comedie horror în regia lui Roman Polanski (păcat că nu ai auzit nici măcar de regizor) și unde el și joacă în rolul principal (acțiunea se petrece în Transilvania). E slab textul și nu atât prin subiect ci prin expresie. Trebuie să privești realitatea în față pentru că are dreptate francisc.
Bună seara, Laurențiu. :) încep cu laudele: mi-a plăcut teribil finalul - mi-a amintit de Orhan Pamuk (cel din "Mă numesc Roșu"), prin erotismul sublimat. foarte frumos. însă cred că ai folosit niște punți de legătură nu neapărat necesare...eu l-am citit cam așa: limbile noastre îmbrățișate într-un nod gordian se înalță ca doi șerpi îmblânziți sub cântec de fluier dau târcoale sfârcurilor tale ca unor rupii lucioase voi cutreiera emisfera yin a ombilicului el va clipi cu genele de epidermă roz brațele tale vor deveni iederă picioarele o salcie înflorită încolăcindu-ma la sfârșit ne vom ascunde acolo unde noaptea prinde cu bule de ceară parfumată greierii dar mi-a plăcut. :)
Mulţumesc pentru citire şi semn. Ţi-am mai spus că fac şi eu ce pot.
Nu toţi “scribălăii” pot avea talentul tău !
Îţi apreciez răbdarea şi insistenţa cu care urmăreşti victimele. Eşti un vânător iscusit. Păcat că alicele de câlţi, din dotarea ta, trec mereu pe lângă vânat.
Pe tine, în afară de textele tale, te mulţumeşte ceva ? Te-am citit, aici şi aiurea, pe unde publici şi nu stiu de ce nu am, nicidecum, impresia că tu eşti ăla care a inventat gaura la macaroană, tunsul ouălor sau mersul pe jos în poezia românească. Comentarii de genul celui postat de tine se pot face pe orice text, dacă ţi-ai face din asta un scop.
Nu sunt adeptul polemicilor sterile, aşa că, te rog să nu-mi răspunzi.
Adios, Andule…
Cam subțirică povestioara asta de dragoste. S-a scris atît de mult în stilul ăsta (nu scriu epitetul) încît dacă vrei să mai spui ceva trebuie să muncești la chestia asta sau să ai o sclipire de geniu. Deocamdată în cazul de față nu cred că se pune problema.
nu, nu am sa spun asta. ci am sa te rog sa iti pastrezi criticile si observatiile pentru atunci cind vei fi in fata textelor si va trebui sa le notezi. esti in juriu, nu? atunci cind vei nota textele va trebui sa tii cont de aceste lucruri.
pina atunci exista suficiente texte pe site postate in afara concursului pe care poti, si te invit, sa le critici si sa le comentezi. multumesc pentru intelegere.
o revistă care merită atenţie. subiecte şi autori, grafică, totul ales cu grijă. felicitări, Silviu Guga, Ioan Barb, felicitări colectivului de redacţie!
dulce, chiar dulce textuletul acesta. imi aduce aminte de o "conditie" psihica (nu ii spun boala pentru ca se considera ca nu ar fi boala) in care oamenii percep aproape toate notiunile realitatii in culori si nuante de culori. se spune ca unii "simt" asta partial sau total si ca uneori nu spun toata viata nimic pentru a nu fi considerati nebuni. finalul este remarcabil si te caracterizeaza. astept textele tale poetice, ca pe vremuri... un cititor
domnule Gorun, dupa comentariul asta, mai ca ma bate gandul sa va rog sa-mi scrieti prefata la viitoarea carte...doar ca...nu m-am decis inca daca o sa o public. multumesc. si ma bucur ca ne sunteti alaturi.
Andule, libertatea ta se termină în momentul când tu atentezi la libertatea altcuiva. Asta pe repede-nainte şi vizând generalitatea. În cazul nostru, libertatea de exprimare se opreşte când ofensezi persoane. Acum, ce te face pe tine să crezi că înurând (fie chiar şi în engleză, maghiară sau sanscrită) nu ofensează?! Crezi tu oare că dacă nu înjuri pe nimeni de pe site, ci o faci doar la modul general ori ţintind himere nu deranjează? Te asigur c-o face. Şi, uite, de aceea Hermeneia nu permite vulgaritatea, şi de aceea eu "buchisesc" din regulament.
Referitor la "jignire" - să-l întrebăm pe Leonard cum s-a simţit după comentariul tău? Sau pe alţi trei-patru useri din ultima lună?
Spui tu că H. e site de literatură... Uneori, fără supărare, citindu-ţi comentariile, tind să cred că tu consideri că, în fapt, e maidan sau crâşmă. Iar eu, între una şi alta, aleg mănăstirea.
Te rog frumos, din nou, să arăţi mai des acel respect pe care pretinzi că-l ai pentru Hermeneia, dar fără să omiţi faptul că Hermeneia înseamnă oameni. Şi nu uita că aici e ultimul site care încă te tolerează.
un poem frumos, care mi-a făcut bine. am simțit lejeritatea autoarei de a scrie în afara tropilor, aproape. mie mi-a transmis căldura pierdută a copilăriei, cu magica atmosferă de Crăciun. fiorul nostalgic este atât de bine ascuns... felicitări, Mariana și noapte bună, om bun!
Rima utilizată oferă o tentă apocrifă textului și dă senzația unei lecturi din culegeri de balade și bocete populare. Am observat diferențe mari de valoare între textele postate; îngăduie-mi să îți spun că nu tot ceea ce scrii se poate posta, folosește-ți filtrul autocenzurii. Acest lucru te va ajuta să diferențiezi un diamant de o mărgică de sticlă.
Personal, de cele mai mullte ori am acceptat sfaturi si critici, atunci cind au fost facute pe un ton pertinent. Cel mai mult insa ma dezamageste un om care nu este constient de valoarea lui, asa cum e Katia Kelaro. Din pacate, am vazut multi de astia, care au facut combustie interna din cauza autosuficientei. Ma umfla risul cind Katia Kelaro vorbeste de rautati gratuite, cind, de fapt, primul ei comentariu a improscat cu noroi site-ul acesta. Probabil de pe scena, actorii nu prea sint interesati de masinisti, de aia care fac totul sa functioneze. Era o regula atit de simpla ca pina si un copil de doi ani ar fi inteles: pur si simplu regula ca novicii sa posteze un text la doua zile a fost luata de consiliul Hermeneia si nu de Virgil. Bataia de joc a Katiei imi lasa un gust amar. Inca o data se dovedeste ca bunul simt nu are a face cu literatura. Practic, regula a fost impusa pentru a stopa abundenta de texte mai putin bune. Nu avem un atelier cum e pe Agonia, pentru ca mi se pare umilitor ca cineva, oricit de prost ar scrie, sa fie tratat cu flit fara nici o explicatie. Dar logica Katiei kelaro e probabil prin Tbru sau Eufrat. A posta pe acest site nu e un favor facut noua, editorilor si site-ului. Cind se aduce discutia in zona asta, pentru mine e clar. Katia Kelaro, daca tu crezi ca e un favor sa-ti fie de bine. Eu am alta propunere pentru membrii Cosniliului. Nu vom lua nici o masura coercitiva. Pentru ca tu crezi ca e un favor faptul de a te avea printre noi, sau de a avea alti autori printre noi, fa un gest de onoare si retrage-te. Doar tu ai spus ca site-ul e mort. Deci astept gestul tau de onoare. Eu unul m-am saturat de iesirile tale in decor si de dat sanctiuni. Daca mai ai bun simt in tine, retrage-te, pentru ca atacurile tale la adresa Hermeneia spun totul despre prezenta ta pe acest site.
Domnul Virgil, am o nedumerire: am postat un comentariu sub textul ''Să fii luat la Başcă'' de Crin şi mi s-a şters. Nu înţeleg pentru ce? sau cine? să-l fi şters Roxana? Aici nu poţi scrie ceea ce gândeşti?
Şi apoi şi textul pe care l-am scris ieri, sub titlul ''Rutină fatală'' o primă parte dintr-un textuleţ pe care am considerat să-l împart în două, urmându-vă sfatul de a nu fi prea lung, pe care azi nu l-am mai găsit. Să înţeleg că fost aşa se slab? Dar era începutul, doream să adaug azi urmarea.
Aş dori răspuns la nedumeririle mele. Mulţumesc.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
trebuie să recunosc că logica bobadilică e lojică frate, ia uite mândrețe de raționament: Poti sa ma faci si nesimtit daca vrei cu aceasta ocazie, dar tot nu simt nimic ce să mai zici la o chstie d'asta...? amărât până în rărunchi de... nah că am uitat.
pentru textul : login de'Am încărcat absenţa cu un glonţ,
pentru textul : Ruleta rusească deo aşez minuţios cu gaura spre mine,'
... deci absența are o gaură? Ce să înțeleg din acest vers?
A... absența e o armă... pentru că este încărcată cu un glonț, ok.
Atunci arma are o gaură? O singură gaură din moment ce o așez 'cu gaura spre mine'?
Însă arma, din moment ce vorbiți în acest poem de ruleta rusească, poate avea mai multe 'găuri' de exemplu cele corespunzătoare cartușelor neîncărcate, deci aici s-ar putea interpreta că așezați arma, adică absența, cu gaura spre Dvs. tocmai pentru a nu vă răni.
Incipitul poemului deci mi se pare confuziv, neputând din poziția de simplu cititor să identific natura găurii absenței despre care vorbiți.
Margas
cum te intereseaza parerea cititorilor, mie imi pare ca textul e bun asa cum e, cu "bucata de carne" in el. e vie si doare
pentru textul : Cântecul unei chemări nerăspunse dePaul,
„este o naivitate să fii naționalist într-o manieră moderată?!”
Paul Blaj
Televizorul, care ne-a înnebunit pe toţi, mi-a atras atenţia asupra unui anunţ al Ambasadei Ruse (se regăseşte la http://www.romania.mid.ru/actual_rom.htm), anunţ de care nu ştiam până acum. El m-a scos din «cămaşa de forţă» şi m-a convins definitiv să aleg, cu orice risc, Europa şi NATO şi nu Rusia. Şi m-a lecuit de „o naivitate (de a fi) naţionalist într-o manieră moderată”. Şi îmi mai aduc aminte (lucru pe care în nebunia de azi îl uitasem) de cele spuse de ministrului nostru actual de Externe, prof. Marga, care afirma la audierile din Parlament înainte de numire, că (citez din memorie) trebuie să ne apropiem de Rusia, Papa şi Putin fiind singurii oameni importanţi ai planetei. Acum nu mai e vorba de Băsescu sau Antonescu. E vorba de ceva infinit mai periculos pentru noi.
Şi acum, anunţul.
„Recepţia la Ambasada Rusiei în România cu ocazia Zilei Naţionale a Federaţiei Ruse
Pe data de 14 iunie 2012 E.S. O.S.Malghinov, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în România a organizat la Ambasada recepţia cu prilejul sărbătorii naţionale – Ziua Rusiei.
Dl. V. Ponta, Prim-ministru al României era principalul invitat la acest eveniment. De asemenea au fost prezenţi şi înalţii reprezentanţi ai Administraţiei Prezidenţiale a României, Aparatului Guvernului, Parlamentului României, precum şi ai MAE, Ministerului Apărării Naţionale şi altor minestere şi instituţii. La recepţie au participat şi veteranii războiului, Preşedintele Academiei de Ştiinţe ale României, oamenii de ştiinţă, artă şi cultură, precum şi reprezentanţii cercurilor de afaceri, corpului diplomatic, conaţionalii şi prieteni ai Rusiei, jurnalişti.
Au fost intonate Imnurile Rusiei şi al României, Ambasadorul Extraordinar şi Plenipotenţiar al Rusiei în România Dl. O.S.Malghinov, şi Dl. V.Ponta, Prim-ministru al României, adresându-se oaspeţilor.
Dl. O.S.Malghinov a menţionat că Ziua Rusiei este cea mai recentă sărbătoare de stat de 12 iunie 1990 când Sovietul Suprem al RSFSR a adoptat Declaraţia cu privire la suveranitatea de stat. Acest document a pus bazele moderne a statalităţii ruse, a stabilit direcţii cheie de dezvoltare a Rusiei contemporane, a marcat succesiunea generaţiilor, a tras linie sub contradicţiile de clasă şi cele civice.
Obiectivele politicii noastre externe continuă să aibă un caracter strategic, şi nu de conjunctură. Principalele priorităţi rămân pragmatismul, deschiderea, multivectorialitatea, promovarea consecventă a intereselor noastre în lumea policentrică în curs de formare. Rusia urmăreşte întărirea securităţii la nivel mondial, renunţarea la confruntare, contracararea eficientă a proliferării armelor nucleare, a terorismului, ameninţării drogurilor, creşterea eficienţei acţiunilor colective convenite, bazate pe inviolabilitatea normelor fundamentale ale dreptului internaţional, în primul rând Carta ONU. Federaţia Rusă se pronunţă pentru construirea unei asemenea arhitecturi moderne de securitate şi stabilitate, unde fiecare membru al comunităţii internaţionale să se simtă confortabil, fiind sigur că celelalte state nu-şi vor construi capacităţi de apărare subminând securitatea vecinilor şi a partenerilor lor.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deRusia este deschisă unei cooperări amicale strânse şi multilaterale cu România. Acum ne concentrăm pe viitor, ne străduim să elaborăm o agendă pozitivă, printre priorităţile căreia se află şi completarea cunoştinţelor insuficiente despre ţările noastre la generaţiile tinere de români şi ruşi, depăşirea stereotipurilor şi divergenţelor, elaborarea unui program de măsuri concrete şi punerea lor planificată în aplicare. Rezultatul tuturor acestor eforturi va fi cu siguranţă şi intensificarea dialogului dintre ţările noastre. Noi credem că a venit timpul ca Rusia şi România - două ţări puternice, având interese în regiunea Mării Negre, să-şi intensifice eforturile de a construi relaţii moderne, independente, care să se bazeze pe priorităţile reale naţionale ale ambelor ţări.
Prim-ministrul V.Ponta a transmis cele mai sincere felicitări Federaţiei Ruse şi poporului rus, exprimând o dorinţă sinceră de a dezvolta relaţii şi cooperare intre România şi Rusia. A subliniat că prezenţa lui în Ambasada nu este doar un gest de curtoazie şi un mesaj asumat menit să arate dorinţa Guvernului României că relaţii dintre România şi Federaţia Rusă să meargă pe un drum pozitiv în viitor. Dl. Ponta a zis că face parte dintr-o generaţie de politicieni care se uită foarte mult în viitor şi foarte puţin în trecut. A exprimat convingerea că prin dialog şi încredere România şi Federaţia Rusă pot să aibă o colaborare politică şi economică mult mai bună decât până în prezent. Dl. Prim-ministru a înaintat Federaţiei Ruse cele mai bune gânduri şi cele mai bune urări pentru viitor, exprimând speranţa că în viitor înalţi reprezentanţi ai României să fie mereu prezenţi la evenimente importante pentru Federaţia Rusă.
Au fost exprimate cele mai bune gânduri în ceea ce priveşte Rusia şi dezvoltare în continuare a relaţiilor ruso-române spre binele popoarelor celor două ţări prieteneşti.
Recepţia s-a desfăşurat într-o atmosferă de prietenie.”
Mă voi mai gândi ce şi unde să mai schimb. Mulţumesc!
pentru textul : Flacără tremurândă dealma, ela, francisc Alma, uite că nu am intenționat asta cu 100 dar s-a nimerit interesant e că pe mine nu mă deranjează "prostie" acolo Ela, am vrut să fac și eu ceva și a ieșit de două feluri. francisc, mulțumesc pentru efortul exegezei, viața e atît de mult provizorat încît uneori îi înțelegi pînă și pe naufragiați
pentru textul : nici măcar elena deun poem care ne jeneaza,ne irita ,ne da un "mal de vivre"
pentru textul : până târziu câinele meu depoemul contine un nucleu narativ,punct de plecare iradiant al unor interogatii existentiale
poate încercarea de a introduce dilaogul ar mai fi de lucrat ,dar este originala de a introduce secvente orale pentru a transmite un mesaj mai consistent ori mai convingator
este un text cu cheie,moralizator, utilizând un filtru de tehnici,de la ermetism pâna la trama absurdului
Mă bucură mult partea cu sumedenia de gânduri :) Acesta este scopul unui haiku. De fapt, sumedenia aceea de gânduri este continuarea poemului în lector.
pentru textul : Haiku de„Cariul de lemn” este acea insectă care face galeriile prin lemn distrugându-l.
textul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : Apariție editorială 2007: “Calvaria”– Adina Ungur deProfetule, ai si tu dreptate cu ratiunea asta... Doar ca Lucia e lucioasa, deja, de la atata frecare cu - dupa cum ziceai - diletantismul si, mai ales, de la atatia ani de critica din scoala si de la altii de maniere si de la atatia altii de. De aceea, nu facea decat sa dea niste chei de lectura, ca sa nu o/se mai frece si altii. De are dreptate, fireste. De-asta imi place mie de americani, cand iti trimt scrisorica acasa, de-aia cu fereastra la nume si numele batut la imprimanta electronica, cum ca sa te prezinti sa iti dai cu opinia de ce s-a aruncat batranelul ala in fata cadillacului si si-a fracturat aratatorul, pe care altfel, il tinea la tampa, gandind. Stii ca ei sunt obsedatii de gandirea in juriu: mai multe minti dau un verdict mai... aproape de adevar, nu? Ce ti-e si cu adevarul, conceptele si judecatorii astia... nu-si asuma neam sa ii dea batranelului aluia o disciplinara de o luna cu stransul frunzelor din orange, cu restul de degete, fara ca juriul ala chibzuitor de care vorbeam sa-si dea cu parerea. Nu-si asuma si pace! Astfel, batranelul ramane fara cei 10 mii de dolari pe care ii ceruse cadillacului, ca sa nu depuna plangere. Si asta pentru ca masina e masina, geamurile fumurii, iar la volan era soferul negru al bogatanului, care sofer tocmai isi luase lumea in cap in caruta stapanului, ca sa scape de sclavie. Cam atat despre sentinte. Chei de lectura, dupa cum ziceam. Ca sa nu repetam experientele diletantismului, dupa cum ziceai si tu... Nu?
pentru textul : Miel la Proțap deVirgil... o conditie necesara unui dialog este aceea de a discuta pe acelasi subiect... daca tie ti se pare corect modul cum a comentat aici Aranca atunci sa fii atent doar ca sa nu infierezi acelasi lucru daca vine din partea altuia... de data aceasta nu va mai fi nimeni sa iti spuna ca te pripesti. Eu nu plec nicaieri asa ca nu vad de ce mi-ai face urari de drum bun:) Am sa postez in continuare aici, numai ca mi-am modificat doar statutul. Ajunge zilei rautatea ei... daca nu mai colaboram putem totusi comunica... eu ma opresc aici. Textul Elei merita atentia cuvenita... i-am rapit acest drept pana acum.scuze.
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deMă tot uit la cum se vede colţul calei prin flacără. (Am nimerit-o? E cală? Nu mă pricep la flori..) Fain!
pentru textul : remember deAdriana,
pentru textul : vis a vis dePrezența ta face pentru mine mai mult decât penița :). Eu îți mulțumesc pentru frumosul dar de lumină. Te mai aștept cu mult drag.
Sorin, o să iau partea aia cu autenticul medical de bună, restul m-a trâns în spate.. film american. O să-mi amintesc la rescriere să introduc niște tușe mai românești. Mulțumesc. :)
Călin, așa pare la prima vedere. Dar am mai rescris texte și le-a prins bine. Momentan dacă încerc să o fac am prea multe idei, link-uri mentale între x și y, sunt foarte subiectivă, în capul meu sună diferit textul decât cel care este publicat. Ca să pot avea perspectiva voastra trebuie să-l las să se răcească, să revin pe el când uit toate acele detalii mentale, așa pot privi din afară, să văd greșelile. De exemplu, mie finalul mi se părea destul de clar, dar posesiunea de fapt n-a prea fost evidentă. Defect clar de scriere.
Și prind atmosfera, nu-i o problemă, m-am obișnuit de-acum. :) Îți mulțumesc pentru grijă și sfat. :)
De fapt, vă mulțumesc tuturor, am primit un feed-back nemaipomenit. Rămân datoare.
pentru textul : in the pursuit of happiness (V, final) de" Dance of the Vampires" (1967) sau "Balul vampirilor" este o comedie horror în regia lui Roman Polanski (păcat că nu ai auzit nici măcar de regizor) și unde el și joacă în rolul principal (acțiunea se petrece în Transilvania). E slab textul și nu atât prin subiect ci prin expresie. Trebuie să privești realitatea în față pentru că are dreptate francisc.
pentru textul : aici se zbate așteptarea oarbă deUn text bun, insa nu vad legatura cu foto, poate ca n-am destula imaginatie. Oricum, poza ma face sa o privesc on and on... are ceva aparte. Andu
pentru textul : absențele sunt o tristețe deBună seara, Laurențiu. :) încep cu laudele: mi-a plăcut teribil finalul - mi-a amintit de Orhan Pamuk (cel din "Mă numesc Roșu"), prin erotismul sublimat. foarte frumos. însă cred că ai folosit niște punți de legătură nu neapărat necesare...eu l-am citit cam așa: limbile noastre îmbrățișate într-un nod gordian se înalță ca doi șerpi îmblânziți sub cântec de fluier dau târcoale sfârcurilor tale ca unor rupii lucioase voi cutreiera emisfera yin a ombilicului el va clipi cu genele de epidermă roz brațele tale vor deveni iederă picioarele o salcie înflorită încolăcindu-ma la sfârșit ne vom ascunde acolo unde noaptea prinde cu bule de ceară parfumată greierii dar mi-a plăcut. :)
pentru textul : shambala deMulţumesc pentru citire şi semn. Ţi-am mai spus că fac şi eu ce pot.
pentru textul : Tristeţi duminicale deNu toţi “scribălăii” pot avea talentul tău !
Îţi apreciez răbdarea şi insistenţa cu care urmăreşti victimele. Eşti un vânător iscusit. Păcat că alicele de câlţi, din dotarea ta, trec mereu pe lângă vânat.
Pe tine, în afară de textele tale, te mulţumeşte ceva ? Te-am citit, aici şi aiurea, pe unde publici şi nu stiu de ce nu am, nicidecum, impresia că tu eşti ăla care a inventat gaura la macaroană, tunsul ouălor sau mersul pe jos în poezia românească. Comentarii de genul celui postat de tine se pot face pe orice text, dacă ţi-ai face din asta un scop.
Nu sunt adeptul polemicilor sterile, aşa că, te rog să nu-mi răspunzi.
Adios, Andule…
Cam subțirică povestioara asta de dragoste. S-a scris atît de mult în stilul ăsta (nu scriu epitetul) încît dacă vrei să mai spui ceva trebuie să muncești la chestia asta sau să ai o sclipire de geniu. Deocamdată în cazul de față nu cred că se pune problema.
pentru textul : marți se iubește mai mult denu, nu am sa spun asta. ci am sa te rog sa iti pastrezi criticile si observatiile pentru atunci cind vei fi in fata textelor si va trebui sa le notezi. esti in juriu, nu? atunci cind vei nota textele va trebui sa tii cont de aceste lucruri.
pentru textul : Concursul de Poezie ”Astenie de primăvară - Hermeneia 2010” depina atunci exista suficiente texte pe site postate in afara concursului pe care poti, si te invit, sa le critici si sa le comentezi. multumesc pentru intelegere.
o revistă care merită atenţie. subiecte şi autori, grafică, totul ales cu grijă. felicitări, Silviu Guga, Ioan Barb, felicitări colectivului de redacţie!
pentru textul : Revista Algoritm Literar dedulce, chiar dulce textuletul acesta. imi aduce aminte de o "conditie" psihica (nu ii spun boala pentru ca se considera ca nu ar fi boala) in care oamenii percep aproape toate notiunile realitatii in culori si nuante de culori. se spune ca unii "simt" asta partial sau total si ca uneori nu spun toata viata nimic pentru a nu fi considerati nebuni. finalul este remarcabil si te caracterizeaza. astept textele tale poetice, ca pe vremuri... un cititor
pentru textul : Sub Acoperire dedomnule Gorun, dupa comentariul asta, mai ca ma bate gandul sa va rog sa-mi scrieti prefata la viitoarea carte...doar ca...nu m-am decis inca daca o sa o public. multumesc. si ma bucur ca ne sunteti alaturi.
pentru textul : năvod deMulțumesc pentru aprecieri.
pentru textul : Oglinda de oțel deAndule, libertatea ta se termină în momentul când tu atentezi la libertatea altcuiva. Asta pe repede-nainte şi vizând generalitatea. În cazul nostru, libertatea de exprimare se opreşte când ofensezi persoane. Acum, ce te face pe tine să crezi că înurând (fie chiar şi în engleză, maghiară sau sanscrită) nu ofensează?! Crezi tu oare că dacă nu înjuri pe nimeni de pe site, ci o faci doar la modul general ori ţintind himere nu deranjează? Te asigur c-o face. Şi, uite, de aceea Hermeneia nu permite vulgaritatea, şi de aceea eu "buchisesc" din regulament.
Referitor la "jignire" - să-l întrebăm pe Leonard cum s-a simţit după comentariul tău? Sau pe alţi trei-patru useri din ultima lună?
Spui tu că H. e site de literatură... Uneori, fără supărare, citindu-ţi comentariile, tind să cred că tu consideri că, în fapt, e maidan sau crâşmă. Iar eu, între una şi alta, aleg mănăstirea.
Te rog frumos, din nou, să arăţi mai des acel respect pe care pretinzi că-l ai pentru Hermeneia, dar fără să omiţi faptul că Hermeneia înseamnă oameni. Şi nu uita că aici e ultimul site care încă te tolerează.
pentru textul : 69 de poeme de dragoste, în curs de apariție deun poem frumos, care mi-a făcut bine. am simțit lejeritatea autoarei de a scrie în afara tropilor, aproape. mie mi-a transmis căldura pierdută a copilăriei, cu magica atmosferă de Crăciun. fiorul nostalgic este atât de bine ascuns... felicitări, Mariana și noapte bună, om bun!
pentru textul : O ramură mai puţin deRima utilizată oferă o tentă apocrifă textului și dă senzația unei lecturi din culegeri de balade și bocete populare. Am observat diferențe mari de valoare între textele postate; îngăduie-mi să îți spun că nu tot ceea ce scrii se poate posta, folosește-ți filtrul autocenzurii. Acest lucru te va ajuta să diferențiezi un diamant de o mărgică de sticlă.
pentru textul : Autodafé dePersonal, de cele mai mullte ori am acceptat sfaturi si critici, atunci cind au fost facute pe un ton pertinent. Cel mai mult insa ma dezamageste un om care nu este constient de valoarea lui, asa cum e Katia Kelaro. Din pacate, am vazut multi de astia, care au facut combustie interna din cauza autosuficientei. Ma umfla risul cind Katia Kelaro vorbeste de rautati gratuite, cind, de fapt, primul ei comentariu a improscat cu noroi site-ul acesta. Probabil de pe scena, actorii nu prea sint interesati de masinisti, de aia care fac totul sa functioneze. Era o regula atit de simpla ca pina si un copil de doi ani ar fi inteles: pur si simplu regula ca novicii sa posteze un text la doua zile a fost luata de consiliul Hermeneia si nu de Virgil. Bataia de joc a Katiei imi lasa un gust amar. Inca o data se dovedeste ca bunul simt nu are a face cu literatura. Practic, regula a fost impusa pentru a stopa abundenta de texte mai putin bune. Nu avem un atelier cum e pe Agonia, pentru ca mi se pare umilitor ca cineva, oricit de prost ar scrie, sa fie tratat cu flit fara nici o explicatie. Dar logica Katiei kelaro e probabil prin Tbru sau Eufrat. A posta pe acest site nu e un favor facut noua, editorilor si site-ului. Cind se aduce discutia in zona asta, pentru mine e clar. Katia Kelaro, daca tu crezi ca e un favor sa-ti fie de bine. Eu am alta propunere pentru membrii Cosniliului. Nu vom lua nici o masura coercitiva. Pentru ca tu crezi ca e un favor faptul de a te avea printre noi, sau de a avea alti autori printre noi, fa un gest de onoare si retrage-te. Doar tu ai spus ca site-ul e mort. Deci astept gestul tau de onoare. Eu unul m-am saturat de iesirile tale in decor si de dat sanctiuni. Daca mai ai bun simt in tine, retrage-te, pentru ca atacurile tale la adresa Hermeneia spun totul despre prezenta ta pe acest site.
pentru textul : Descoperirea deîmi plac ultimele patru versuri... acolo te desprinzi de clișee și ești tu...
pentru textul : Iluzie deDomnul Virgil, am o nedumerire: am postat un comentariu sub textul ''Să fii luat la Başcă'' de Crin şi mi s-a şters. Nu înţeleg pentru ce? sau cine? să-l fi şters Roxana? Aici nu poţi scrie ceea ce gândeşti?
pentru textul : Bun venit pe Hermeneia 2.0 deŞi apoi şi textul pe care l-am scris ieri, sub titlul ''Rutină fatală'' o primă parte dintr-un textuleţ pe care am considerat să-l împart în două, urmându-vă sfatul de a nu fi prea lung, pe care azi nu l-am mai găsit. Să înţeleg că fost aşa se slab? Dar era începutul, doream să adaug azi urmarea.
Aş dori răspuns la nedumeririle mele. Mulţumesc.
Pagini