Tupeu zici? Al inconstientei, zic cativa prieteni (pe bune), filosofi "de meserie". Unii hegelieni, altii kantieni. Suparati rau. Europocentristi convinsi. Ca si cand Europa ar fi buricul pamantului. Ba chiar al universului. Si, mai mult, al Cosmosului (din care, potrivit subcuanticului si astrofizicii actuale se nasc o infinitate de universuri). Evident, nici Asia nu poate fi toate astea. Dar Ch'an-ul si Zen-ul propun macar o solutie. Discutabila si ea, pentru treburile care se intampla acum prin lumea asta a noastra (furtuna intr-un strop infim in comparatie cu infinitatea Retelei lui Indra, de exemplu). Problema mea este insa alta: cautarea unei, sa-i zic, "matrici stilistice" de exprimare prin care sa pot comunica, cat de cat, ce ma framanta. Si sa fie suficient de clara si, in acelasi timp, penetranta incat sa poata fi inteleasa de cat mai multi "nespecialisti" dintr-un domeniu sau altul. Si aici, daca se poate, fac apel la comentarii, sugestii si critici de oriunde ar mai veni. Si cum "slabele mele puteri" (nu e vorba de un orgoliu al umilintei) nu ma ajuta, caut ajutor din afara. Si asta deoarece, departe de mine de a considera ca am potentele unui fel de "guru" care sa predice prin ashramuri facand prozeliti, as vrea sa nu predic in pustiu (fara sa ma pot auzi nici eu). Ca in urmatoarele:
"Cuvintele lui sunt o simplă scamatorie intelectuală
- s-a revoltat un discipol –
n-au conţinut
şi nici un fel de intuiţie fundamentală……
Atunci o petală de trandafir
- pe care Magistrul o botezase «fluture» -
a ȋnceput să zboare
şi discipolul s-a supus
de bunăvoie osȃndei
de a predica ȋn pustiul din el
fără să poată fi auzit
nici măcar
de el ȋnsuşi".
Un poem reuşit. Are toate elementele unui haiku. De remarcat tehnica asocierii, foarte subtilă aici: vânt/gând (viteza vântului şi a gândului). Bine sugerată absenţa soarelui (pietrele nu mai au umbră). În acest fel se realizează şi un contrast între anotimpul iarna şi vara.
Nu cred că trebuie precizat ce ne-a inspirat. Asta ţine de culise :)
cum sa zic, muzica unui text este ceea ce ma seduce intai; si cum imi place sa fiu sedus... pacat ca nu me numesc Abukir. monologul curge chiar daca dialogul nu. este una din rarele ocazii unde vad ca imaginile atasate nu devalorizeaza textul. exista o increngatura fantasmatica intre ele ce le sporeste tacit impactul. vroiam sa zic vreo doua vorbe si despre "in vizita la Ussais"; mi se parea ca a trecut cam nevazut pe-aici dar, uite, ca m-am inselat. oricum coridoarele acelea de nuc au ramas fara voce intr-o memorie... extatica.
Petru, am să-ți răspund pe scurt, iar mai apoi, probabil în week-end voi reveni la partea politică a textului. Pentru că nu mi se pare ok să vorbim despre autonomii sau modele occidentale când la noi se fură capace de canalizări, șine de cale ferată, cabluri de curent electric s.a.m.d. ; e un pic mai delicată discuția. Cred că într-o țară ca românia, aflată printre țările destul de mari din Europa și fiind singura unită pe criterii de grai (observi că nu spun lingvistice ori alte alea), o țară în care pe timpul lui Carol I pentru asimilarea culturii occidentale a fost nevoie de una sau două generații, se pot schimba mentalități. Dar mai cred că e vorba și de o pătură de mijloc a societății care să fie consistentă pentru rațiuni pur economice. Dar despre... mai încolo.
Acum expresiile pe care le-am folosit, pleonastice sau nu, (să zicem că da) au intrat în dinamica limbii, iar noi, cei care scriem facem limba. Dacă bobadil va spune : am o mare stimă pentru orgasm, atunci cuvântului stimă, care știm ce înseamnă, i se va adăuga un grad de comparație elocvent și generații întregi vor spune așa. Cu o mai mică stimă nu ajungem nicăieri, asta știe și dumnealui. Prin urmare, noi facem limba română. Că unii o fac doar ca să provoace discuții și polemici e una, că alții o fac ca să ne râdem e și mai bine. De aia suntem români. & Btw americanii au o groază de pleonasme, de la banalul stai jos, și uite ce bine o duc...
e un haiku interesant caruia nu ii pot reprosa din punct de vedere nimic. aceasta asociere intre apusul de soare si ploaia de lacuste imi da insa de gindit. poate pentru ca asociez lacustele cu o distrugere iremediabila... inca un mic sfat/propunere, daca vrei sa postezi doua poezii pe zi mai ales cu scopul de a auzi/vedea opiniile celorlalti, incearca o variatie, adica o poezie tip haiku si o alta de alt gen (de ce nu? in vers alexandrin, sa spunem) pentru a arata nu numai potentialul tau creativ cit si dorinta de a fi perceput de cititori la maxim.
Adriana, ai spus ceva din ceea ce căutai să spui și altceva din ceea ce nu cred că voiai să spui prin acest poem. Mie îmi plac ambele secțiuni, cum? Simplu, închid ochii.
Margas
mie titlul nu imi pare foarte inspirat. seamana, cumva, cu un titlu de topic pe un forum medical.
altfel, poemul este prea intimist, prea adresat, ca sa pot empatiza. este ca o scrisoare cu un singur destinatar.
dar este, doar, o parere absolut subiectiva. poate, maine, mi se va parea altfel.
nu suna rau! poate ideea e un pic "ascunsa", in rest e poezie:) imi place si ma incurca, in acelasi timp, punerea laolalta a ingerilor, zodiilor, ursitoarei... Spor!
ai dreptate, profetule! totusi, "nu vor acei ce pot"*(Michelangelo)...lesne-mi pare a uza de conceptul modern de poezie, dar binele cu raul ma-mpunge pe la spate, determinandu-ma sa-l inlatur cu forme paseiste:"formele se schimbara, dar raul a ramas"(Eminescu)... conotatiile ideatice ale acestui text am crezut ca stau mai bine intr-o forma versificata de "dulce stil clasic", care place exotericilor nefamiliarizati in ale "poesis-ului de transformation". multam de comm.!
Rețin strofa amestecului de lavă "scursă din visare", ca o imagine inedită, puternică. Mereu mă întreb ce este dincolo de poezie, de conștiența poetică, regăsind aici un posibil răspuns: "Tot ce-am pierdut tăcând în vers palpită".
Bună dimineața, Vladimir. Aș încerca o suprapunere de planuri, deși în momentul acesta mi se pare o impietate. Am vrut să las imaginea să-și spună poemul său nerostit de aceea am optat pentru experiment. Trebuie să mă mai gîndesc. Cer un pic de pauză.
cu tot respectul unui dialog,Dorel, cred că dvs. nu ați citit atent ceea ce constituia preambulul acestui simplu comentariu. spuneați recent și sunt de acord: Conceptele sunt utilizabile (pentru moment). Chestiunea e să nu facem (cum se mai face) din ele un criteriu de valoare: optzecismul e bun sau e rău(...) vi se pare că am sublimat vreun curent literar? eh, retoric și eu. și revin, eu constatam doar raportându-mă echidistant la aceste "concepte", că poemul e șubred pentru că are clișee de construcție ale curentelor enumerate,iar mai apoi din motivele ulterior înșiruite, fapt ce se vede clar, dacă plecați de la premiza că nu e decât o opinie atendențioasă, a mea, sub acest text, pe care dacă l-ați postat vi-l asumați. cât despre prejudecăți, nu le am eu, chiar nu mă interesează probabilitățile pe care vi le puneți, cu atât mai puțin ghicitorile. însă le trec sub semnul ludicului. Cu împărțirea timpului stau și eu prost, nu însă când e vb. să vă citesc aici și să vă cunosc reperele literare evaluative. Am revenit în speranța că mă voi face înțeles. Dar acest fapt nu mai depinde de mine.
Raluca, mulțumesc frumos. Știi că apreciez opinia ta. Și aceasta nu numai în cazuri pozitive, după cum bine știi.
Mariana (ca să fiu la fel de sec, că's obosit) finalul era: mă așteaptă o iarnă lungă
trece transsiberianul
peste trupul meu din apă
fii tu podul de fier și oțel
mie îmi pare că alunecă undeva spre zona emolienților, zona edulcorată...
Acum am să las deocamdată liniște în poem. Am să îți mulțumesc frumos pentru semn, mai ales că te simt bucuroasă.
Daca atunci "mîncam ca să trăiesc", acum "mâncam ca sa... murim". La Labis murea o caprioara ca sa poata mânca, poate de aceea spunea "... manânc si PLÂNG, manânc... ". Frumoasa asociere.
ai dreptate Aranca… metaforele alea incarcau inutil, le-am scos… textul este mai expresiv asa si am castigat fluenta… iti multumesc ca vii, ai un ochi limpede, ma ajuta parerile tale!
E drept, nu m-ai dat încă în judecată. Ai insinuat mai fin decât se albăstresc irişii. Lumea cu ale ei - unii-s balauri insensibili care scot flăcări (pe nas, evident), alţii-s la douăzeci de cm de talpa dumnezeului liric, gâdilându-l cu fir de borangic. Eu, niciodată la supermarket. Mă mulţumesc cu toneta din colţ. Şi nici batistă nu port; doar patent. Deci, da, nu cumpărăm (şi nici nu vindem, normal) la fel. :).
Pare un poem lucrat, scris îngrijit, și ca formă a versurilor, și ca ritm interior. Doar că ai dat-o în bară cu "și fuge spre stele" și cu "în ochii cerului". Bună și inedită strofa: "mai bine îmi bag mâinile în poezia asta și strivesc cuvintele moi în pumni" Consider că e cel mai bun poem al tău din cele scrise după apariția volumului de debut. Are un altfel de stil. Mai sigur, deși încă sunt reminiscențe de stele, cer, albastru.
Eveniment fericit, pentru mine la inceput de toamna.Tanka-ul iti conecteaza sufletul la toate schimbarile din natura. Lea, Matei bine ati venit pe pagina mea! Multumesc pentru citire si pentru impresiile frumoase. numai bine.
Ok, Mihai, se pare ca modul in care alegi sa te raportezi la hermeneia este unul agresiv si vulgar. Nu cred ca cineva dintre noi obligat sa consume timp sau resurse financiare doar ca apoi sa fie jignit de tine. Hermeneia are un regulament la care ai subscris. Are apoi un consiliu care nu neaparat conduce ceva ci mai degraba te slujeste pe tine si pe ceilalti ca sa puteti folosi site-ul in mod corect si normal. De asemenea Hermeneia are mijloace prin care poti comunica problemele tale cu consiliul. In ciuda acestor lucruri tu ai ales aceasta cale care mie mi se pare si grobiana si neinteleapta. Dar este alegerea ta. Nu mai poti insa alege si consecintele. Din acest moment ai contul pe Hermeneia (sau cum spui tu, caii de la bicicleta) suspendat pe o perioada nedeterminata. Cind vei avea (daca vei mai avea nevoie) de caii de la bicicleta, si daca ii mai avem disponibili, ne anunti si mai vedem. Pina atunci iti urez numai sanatate.
revenind asupra completării experimentului cu text mă tot gândesc dacă "funcționează" ca idee-hibrid. și nu mi-am dat încă un răspuns. și totuși, poezia aș posta-o separat. unde e povestea Sofiei Viany? :)
o poezie intr-adevar bine scrisa. mai ales pentru fluiditatea discursului, simplitatea lui. cred ca e mai greu sa construiesti in felul asta o metafora, de parca ai realiza arhitectura unui lucru nespus pana acum, dar pe care toti vor sti sa-l numeasca ulterior.
nu stiu de ce... dar siscursul tau mi-a amintit de humbert humbert, inca adolescent, pe tarasa hotelului, admirand prima nimfeta.
parerea mea, textul are imagini interesante si portiuni reusite dar are si zone discutabile. ar merita periat bine chestii inestetice: "dar" din versul 7, contextualizarea din versul 5, remarca comico-superstitioasa din versul 9, "asa ca" din versul 10 strofa cu "grijile" si cu "ciresele amare" mi se pare cea mai reusita "umplind" mi se pare un gerunziu neinspirat dpdv poetic "norii reflectați în apă par valuri," e de o banalitate coplesitoare "un șuier de vis alb-amărui" e un vers foarte reusit deci, e straniu amestecul asta de scriere proasta si scriere reusita. e posibil sa iti prinda bine o mai mare exigenta fata de ce scrii
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Tupeu zici? Al inconstientei, zic cativa prieteni (pe bune), filosofi "de meserie". Unii hegelieni, altii kantieni. Suparati rau. Europocentristi convinsi. Ca si cand Europa ar fi buricul pamantului. Ba chiar al universului. Si, mai mult, al Cosmosului (din care, potrivit subcuanticului si astrofizicii actuale se nasc o infinitate de universuri). Evident, nici Asia nu poate fi toate astea. Dar Ch'an-ul si Zen-ul propun macar o solutie. Discutabila si ea, pentru treburile care se intampla acum prin lumea asta a noastra (furtuna intr-un strop infim in comparatie cu infinitatea Retelei lui Indra, de exemplu). Problema mea este insa alta: cautarea unei, sa-i zic, "matrici stilistice" de exprimare prin care sa pot comunica, cat de cat, ce ma framanta. Si sa fie suficient de clara si, in acelasi timp, penetranta incat sa poata fi inteleasa de cat mai multi "nespecialisti" dintr-un domeniu sau altul. Si aici, daca se poate, fac apel la comentarii, sugestii si critici de oriunde ar mai veni. Si cum "slabele mele puteri" (nu e vorba de un orgoliu al umilintei) nu ma ajuta, caut ajutor din afara. Si asta deoarece, departe de mine de a considera ca am potentele unui fel de "guru" care sa predice prin ashramuri facand prozeliti, as vrea sa nu predic in pustiu (fara sa ma pot auzi nici eu). Ca in urmatoarele:
"Cuvintele lui sunt o simplă scamatorie intelectuală
- s-a revoltat un discipol –
n-au conţinut
şi nici un fel de intuiţie fundamentală……
Atunci o petală de trandafir
- pe care Magistrul o botezase «fluture» -
a ȋnceput să zboare
şi discipolul s-a supus
de bunăvoie osȃndei
de a predica ȋn pustiul din el
fără să poată fi auzit
nici măcar
de el ȋnsuşi".
Multumesc pt. comentariu si semn.
pentru textul : Intuiţie şi Zen (preprint) deUn poem reuşit. Are toate elementele unui haiku. De remarcat tehnica asocierii, foarte subtilă aici: vânt/gând (viteza vântului şi a gândului). Bine sugerată absenţa soarelui (pietrele nu mai au umbră). În acest fel se realizează şi un contrast între anotimpul iarna şi vara.
pentru textul : 竜安寺 - Ryōan-ji deNu cred că trebuie precizat ce ne-a inspirat. Asta ţine de culise :)
cum sa zic, muzica unui text este ceea ce ma seduce intai; si cum imi place sa fiu sedus... pacat ca nu me numesc Abukir. monologul curge chiar daca dialogul nu. este una din rarele ocazii unde vad ca imaginile atasate nu devalorizeaza textul. exista o increngatura fantasmatica intre ele ce le sporeste tacit impactul. vroiam sa zic vreo doua vorbe si despre "in vizita la Ussais"; mi se parea ca a trecut cam nevazut pe-aici dar, uite, ca m-am inselat. oricum coridoarele acelea de nuc au ramas fara voce intr-o memorie... extatica.
pentru textul : Ambrozia dialogului decadent deeu aș fi spus "când zborul lor îmi va acoperi pe deplin inima"
pentru textul : înspre liniști dePetru, am să-ți răspund pe scurt, iar mai apoi, probabil în week-end voi reveni la partea politică a textului. Pentru că nu mi se pare ok să vorbim despre autonomii sau modele occidentale când la noi se fură capace de canalizări, șine de cale ferată, cabluri de curent electric s.a.m.d. ; e un pic mai delicată discuția. Cred că într-o țară ca românia, aflată printre țările destul de mari din Europa și fiind singura unită pe criterii de grai (observi că nu spun lingvistice ori alte alea), o țară în care pe timpul lui Carol I pentru asimilarea culturii occidentale a fost nevoie de una sau două generații, se pot schimba mentalități. Dar mai cred că e vorba și de o pătură de mijloc a societății care să fie consistentă pentru rațiuni pur economice. Dar despre... mai încolo.
pentru textul : pentru că uiţi ce ai mâncat aseară deAcum expresiile pe care le-am folosit, pleonastice sau nu, (să zicem că da) au intrat în dinamica limbii, iar noi, cei care scriem facem limba. Dacă bobadil va spune : am o mare stimă pentru orgasm, atunci cuvântului stimă, care știm ce înseamnă, i se va adăuga un grad de comparație elocvent și generații întregi vor spune așa. Cu o mai mică stimă nu ajungem nicăieri, asta știe și dumnealui. Prin urmare, noi facem limba română. Că unii o fac doar ca să provoace discuții și polemici e una, că alții o fac ca să ne râdem e și mai bine. De aia suntem români. & Btw americanii au o groază de pleonasme, de la banalul stai jos, și uite ce bine o duc...
e un haiku interesant caruia nu ii pot reprosa din punct de vedere nimic. aceasta asociere intre apusul de soare si ploaia de lacuste imi da insa de gindit. poate pentru ca asociez lacustele cu o distrugere iremediabila... inca un mic sfat/propunere, daca vrei sa postezi doua poezii pe zi mai ales cu scopul de a auzi/vedea opiniile celorlalti, incearca o variatie, adica o poezie tip haiku si o alta de alt gen (de ce nu? in vers alexandrin, sa spunem) pentru a arata nu numai potentialul tau creativ cit si dorinta de a fi perceput de cititori la maxim.
pentru textul : Haiku deAdriana, ai spus ceva din ceea ce căutai să spui și altceva din ceea ce nu cred că voiai să spui prin acest poem. Mie îmi plac ambele secțiuni, cum? Simplu, închid ochii.
pentru textul : cercuri de ape deMargas
un titlu „ametitor” de frumos ca si intreg poemul de altfel, cuvintele tale sunt lucrate cu migala unui mester aurar . bun venit pe site!
pentru textul : Undeva amețitor de aproape demie titlul nu imi pare foarte inspirat. seamana, cumva, cu un titlu de topic pe un forum medical.
pentru textul : degete reci dealtfel, poemul este prea intimist, prea adresat, ca sa pot empatiza. este ca o scrisoare cu un singur destinatar.
dar este, doar, o parere absolut subiectiva. poate, maine, mi se va parea altfel.
zâmbiţi, aşadar! Nu se impozitează. Încă.
pentru textul : scrisoare către români denu suna rau! poate ideea e un pic "ascunsa", in rest e poezie:) imi place si ma incurca, in acelasi timp, punerea laolalta a ingerilor, zodiilor, ursitoarei... Spor!
pentru textul : cînd creştea din ţărînă ideea deai dreptate, profetule! totusi, "nu vor acei ce pot"*(Michelangelo)...lesne-mi pare a uza de conceptul modern de poezie, dar binele cu raul ma-mpunge pe la spate, determinandu-ma sa-l inlatur cu forme paseiste:"formele se schimbara, dar raul a ramas"(Eminescu)... conotatiile ideatice ale acestui text am crezut ca stau mai bine intr-o forma versificata de "dulce stil clasic", care place exotericilor nefamiliarizati in ale "poesis-ului de transformation". multam de comm.!
pentru textul : deus ex machina deEmil, multumesc!...Sigur, ai dreptate,am eliminat acele versuri, care de altfel incarcau poemul. Numai de bine!
pentru textul : Şotron deMulțumesc, dar genitivul nu-mi place cum sună. Ne mai gîndim. Cred că ar merge mai bine la dativ, dar mai vedem...
pentru textul : Ursul panda din grădina de bambus deEu cred ca de la asta ti se trage: "beam ceai luam aspirine până halucinam". Acu tot bei, dar bei inutil. Sunt foarte suparata pe tine, Andu.
pentru textul : pești deRețin strofa amestecului de lavă "scursă din visare", ca o imagine inedită, puternică. Mereu mă întreb ce este dincolo de poezie, de conștiența poetică, regăsind aici un posibil răspuns: "Tot ce-am pierdut tăcând în vers palpită".
pentru textul : Tot ce-am pierdut tăcând în vers palpită deBună dimineața, Vladimir. Aș încerca o suprapunere de planuri, deși în momentul acesta mi se pare o impietate. Am vrut să las imaginea să-și spună poemul său nerostit de aceea am optat pentru experiment. Trebuie să mă mai gîndesc. Cer un pic de pauză.
pentru textul : Mă cațăr pe curcubeu prin ploaie decu tot respectul unui dialog,Dorel, cred că dvs. nu ați citit atent ceea ce constituia preambulul acestui simplu comentariu. spuneați recent și sunt de acord: Conceptele sunt utilizabile (pentru moment). Chestiunea e să nu facem (cum se mai face) din ele un criteriu de valoare: optzecismul e bun sau e rău(...) vi se pare că am sublimat vreun curent literar? eh, retoric și eu. și revin, eu constatam doar raportându-mă echidistant la aceste "concepte", că poemul e șubred pentru că are clișee de construcție ale curentelor enumerate,iar mai apoi din motivele ulterior înșiruite, fapt ce se vede clar, dacă plecați de la premiza că nu e decât o opinie atendențioasă, a mea, sub acest text, pe care dacă l-ați postat vi-l asumați. cât despre prejudecăți, nu le am eu, chiar nu mă interesează probabilitățile pe care vi le puneți, cu atât mai puțin ghicitorile. însă le trec sub semnul ludicului. Cu împărțirea timpului stau și eu prost, nu însă când e vb. să vă citesc aici și să vă cunosc reperele literare evaluative. Am revenit în speranța că mă voi face înțeles. Dar acest fapt nu mai depinde de mine.
pentru textul : Scrisoare deRaluca, mulțumesc frumos. Știi că apreciez opinia ta. Și aceasta nu numai în cazuri pozitive, după cum bine știi.
Mariana (ca să fiu la fel de sec, că's obosit) finalul era:
mă așteaptă o iarnă lungă
trece transsiberianul
peste trupul meu din apă
fii tu podul de fier și oțel
mie îmi pare că alunecă undeva spre zona emolienților, zona edulcorată...
Acum am să las deocamdată liniște în poem. Am să îți mulțumesc frumos pentru semn, mai ales că te simt bucuroasă.
pentru textul : până acum e clar că moartea trebuie urmată deDaca atunci "mîncam ca să trăiesc", acum "mâncam ca sa... murim". La Labis murea o caprioara ca sa poata mânca, poate de aceea spunea "... manânc si PLÂNG, manânc... ". Frumoasa asociere.
pentru textul : domnule Labiș depremiu pentru cea mai misterioasa si metafizica imagine care mi-a fost dat sa citesc in ultima vreme
pentru textul : abac de septembrie deai dreptate Aranca… metaforele alea incarcau inutil, le-am scos… textul este mai expresiv asa si am castigat fluenta… iti multumesc ca vii, ai un ochi limpede, ma ajuta parerile tale!
pentru textul : până la marginea lumii e doar o grădină deE drept, nu m-ai dat încă în judecată. Ai insinuat mai fin decât se albăstresc irişii. Lumea cu ale ei - unii-s balauri insensibili care scot flăcări (pe nas, evident), alţii-s la douăzeci de cm de talpa dumnezeului liric, gâdilându-l cu fir de borangic. Eu, niciodată la supermarket. Mă mulţumesc cu toneta din colţ. Şi nici batistă nu port; doar patent. Deci, da, nu cumpărăm (şi nici nu vindem, normal) la fel. :).
pentru textul : Adoriana minus zece de...si asta este bine :p. multumesc pt apreciere Dl Gorun. Atita timp cit acea inima bate ca un pas de ofiter - va fi bine: in text si inafara lui.
Kind regards!
pentru textul : Hemoragii dePare un poem lucrat, scris îngrijit, și ca formă a versurilor, și ca ritm interior. Doar că ai dat-o în bară cu "și fuge spre stele" și cu "în ochii cerului". Bună și inedită strofa: "mai bine îmi bag mâinile în poezia asta și strivesc cuvintele moi în pumni" Consider că e cel mai bun poem al tău din cele scrise după apariția volumului de debut. Are un altfel de stil. Mai sigur, deși încă sunt reminiscențe de stele, cer, albastru.
pentru textul : vin prost deEveniment fericit, pentru mine la inceput de toamna.Tanka-ul iti conecteaza sufletul la toate schimbarile din natura. Lea, Matei bine ati venit pe pagina mea! Multumesc pentru citire si pentru impresiile frumoase. numai bine.
pentru textul : Tanka de toamnă deOk, Mihai, se pare ca modul in care alegi sa te raportezi la hermeneia este unul agresiv si vulgar. Nu cred ca cineva dintre noi obligat sa consume timp sau resurse financiare doar ca apoi sa fie jignit de tine. Hermeneia are un regulament la care ai subscris. Are apoi un consiliu care nu neaparat conduce ceva ci mai degraba te slujeste pe tine si pe ceilalti ca sa puteti folosi site-ul in mod corect si normal. De asemenea Hermeneia are mijloace prin care poti comunica problemele tale cu consiliul. In ciuda acestor lucruri tu ai ales aceasta cale care mie mi se pare si grobiana si neinteleapta. Dar este alegerea ta. Nu mai poti insa alege si consecintele. Din acest moment ai contul pe Hermeneia (sau cum spui tu, caii de la bicicleta) suspendat pe o perioada nedeterminata. Cind vei avea (daca vei mai avea nevoie) de caii de la bicicleta, si daca ii mai avem disponibili, ne anunti si mai vedem. Pina atunci iti urez numai sanatate.
pentru textul : Castelul din Rónaszék (IV) derevenind asupra completării experimentului cu text mă tot gândesc dacă "funcționează" ca idee-hibrid. și nu mi-am dat încă un răspuns. și totuși, poezia aș posta-o separat. unde e povestea Sofiei Viany? :)
pentru textul : I live in a yellow water-lily deo poezie intr-adevar bine scrisa. mai ales pentru fluiditatea discursului, simplitatea lui. cred ca e mai greu sa construiesti in felul asta o metafora, de parca ai realiza arhitectura unui lucru nespus pana acum, dar pe care toti vor sti sa-l numeasca ulterior.
nu stiu de ce... dar siscursul tau mi-a amintit de humbert humbert, inca adolescent, pe tarasa hotelului, admirand prima nimfeta.
penita si de la mine.
pentru textul : magazinul cu piane deparerea mea, textul are imagini interesante si portiuni reusite dar are si zone discutabile. ar merita periat bine chestii inestetice: "dar" din versul 7, contextualizarea din versul 5, remarca comico-superstitioasa din versul 9, "asa ca" din versul 10 strofa cu "grijile" si cu "ciresele amare" mi se pare cea mai reusita "umplind" mi se pare un gerunziu neinspirat dpdv poetic "norii reflectați în apă par valuri," e de o banalitate coplesitoare "un șuier de vis alb-amărui" e un vers foarte reusit deci, e straniu amestecul asta de scriere proasta si scriere reusita. e posibil sa iti prinda bine o mai mare exigenta fata de ce scrii
pentru textul : felii de tort dePagini