Mulțumesc Virgil și eu m-am îndoit de textul ăsta de când a fost gata, apoi l-am editat în fel și chip înainte să dau 'publică', se pare că m-am jucat prea mult cu imaginile și cu o prozodie mai clasică încercând și 'altceva' decât scriu în mod obișnuit.
Mulțumesc pentru opinia sinceră, iată de ce Hermeneia rămâne Hermeneia... aici primești un feed-back consistent.
Margas
nebunul acesta nu e unul oarecare, tocmai pentru ca el "nu dirijează mașinile în ritmul unei muzici numai de el auzite" ... de aceea nici nu m-am straduit sa-i inteleg actiunile si gesturile in sens strict caci in gesturile lui recunosc gesturile unei lumi intregi, imaginea lui constituie doar desenul, mai departe urmeaza esenta, iar esenta este sensul pe care noi vrem sa-l dam desenului... caci... cati dintre noi nu suntem sclipitori, in insasi nebunia noastra? :)
carevasăzică, moncher, nu esti de acord.
de-aia, vorbind serios, nu ţi-am dat nici eu peniţă la urîţii. că nici nu mi-a plăcut slalomul tău printre carevasăzică.
de ce să scriem cu „ea” mic? :)
e vina noastră că o ignorăm, Ea nu cere decât un minim respect...
bun. era cât pe ce să-mi desființez singură textul. începusem să spun că, pe lângă sensul dat de tine, am mai avut în vedere încă două. și să le „divulg”. dar m-am oprit, înainte de a-mi spune cineva că e un site de literatură, nu de religie.
Exact asta vroiam sa spun si eu. Abuzarea conceptului de licenţă poetică de dragul justificării oricărei gafe nu face un serviciu nici poeziei şi nici conceptului de exceptare prin licenţă. Se ajunge la bagatelizare şi kitsch.
nu inteţionez să intru în polemică /conflict cu colegii mei.
acest poem nu e nici de peniţe nici de recomandate.
nu ştiu cine a făcut recomandarea şi nici nu are importanţă. important e că fiind un poem fară valenţe deosebite, consultarea editorilor era necesară.
ştiu texte mult mai bune – ca editor am considerat că poate nu e locul lor la recomandate, poate am greşit, dar cu siguranţă mult mai bune.
Stimate autor, felicitări pentru reușită!
Păcat de comentariul Dvs. care intră în umila mea opinie la capitolul 'dacă tăceai filozof rămâneai'...
Deci cum adică drag autor contemporan
'Aștept să moară Mircea Dinescu și te invit la Cetate!'
Ăsta e neapărat umor negru... și urât mirositor, de latrină tecuceană!
Mie mi-a plăcut schimbarea de ton. Și am impresia că pe undeva te-ai și amuzat, tocmai în ciuda lehamitei... pe la jumătate, poezia mi se pare "fracturată" :-) De fapt, strofa a patra mi-a plăcut, culmea, în schimb nu știu dacă următoarea e necesară... parcă e acolo un gol cumva, și n-ai pus nici o punte. Eu aș fi de părere că, din contră, dacă stai nemișcat timp de 12 secunde, s-ar putea să constați că nici măcar timpul nu a trecut. Dar, desigur, nu mă apuc acum să dau cu dalta, s-ar putea să mă trezesc cu toate zidurile făcute zob când mi-ar fi lumea mai dragă. Asta ca să nu mai spun că nu te-ai putut abține tu să nu păcălești până la urmă douămiismul, mai ales în ultima strofă. Elemente esențiale: scaunul, inelarul și cercul.
Uite o expresie care nu poate fi logică, este efectiv hilară "sparge nesiguranța din pas pe miezul destinului"...Nu știu ce să îți spun, am sentimentul că îți lipsește multă lectură.
interesant stilul. mi se mai intimpla si mie sa incep intr-un stil si sa termin in altul. personal imi place partea a doua. prima parte ar fi mai reusita daca nu ar avea atit de multe particule determinative. nu stiu daca greselile de gramatica si de limba din penultima strofa sint licente sau sint neglijente
nu dedicaţie!
motivele - în sens propriu şi figurat - sunt evidente.
Paul, eşti de o blândeţe ironică!...
hei, ai devenit fanul meu, cumva?! :) crede-mă că nu copiez pe nimeni. mi-ar fi ruşine de Eminescu, nu de altcineva!
:) am zâmbit. când am spus că "mi-am propus să călătoresc puțin pe cerul tău", m-am referit la faptul că, trec prin pagina ta. cred că asta ai înțeles și tu. nu mă supăr dacă altcineva are dreptul la cerul poeziei înaintea mea, eu mă mulțumesc și cu locul doi sau cu ultimul. :) e ok, nu renunța la "marginea trupului", am făcut doar o remarcă, crezând că poți găsi ceva mai bun. mai trec. Madim
P.S. Atunci apare firesc intrebarea: "de ce ne mai bati la cap cu incercarile teale daca nu crezi in ele?" Raspuns (tot auto-ironic): pentru ca, internetul, mai mult decat hartia, suporta orice. Si cine n-are chef, sa nu citeasca "poeziile" mele! Si asa azi se scrie, intr-o veselie, mult, mult mai mult decat se citeste. Asta este un avantaj, sau dezavantaj, al internetului. Multumesc ca ti-ai rupt din timpul tau sa ma citesti, G.
Deja sunt curioasa. De ce ati scris asa putin? Totusi e prea putin.
Am remarcat cum i-se pune nodul in gat personajului: cosm...cosmar. Cred ca este inchis in turnul Londrei, este intors in istorie.
Mi-se pare mult mai ceruta proza decat poezia. Chiar imi da sentimentul unui lucru. Poemele parca ar fi sublucruri.
din momentul când ai spus că Bacovia este anti-culoare și anti-declamație (cum să spun frumos?) avem (o majoritate) percepții diferite despre individ.
La Bacovia culoarea este materie primă. (știi, cred, explicația lui la titlul deja fumatului -Plumb- ) cât despre declamativ: cred că știi poemul - Rar- (este și o melodie)
Bun.
Să vedem ce e de folos, deși rândurile de mai sus nu îmi dau mare ghes.
ce zici tu că este păunescian, - eventual- nu este, deci nu îmi fac nicio grijă. i-am citit și postumele:)
obsesia, da , bine punctat, bacovia era un obsesiv (în termeni medicali nevrotic - a se vedea poemele cu titlul acesta) deci obsesia mea citrică e bună. nici nu o observasem. mulțam.
despre emfatic, declarativ, am spus în preambul, e chiar de dorit.
Mulțumesc frumos pentru părere! Se întâmplă să fie diferită, dar din pricini pe care le-am explicat!
Nu comentez fotografia ci ideea. Eu sunt fascinat de arta facuta in comun, de acel irepetabil mood in care poetii si pictorii anilor 20-30 bantuiau cafenele Parisului producand capodopere, modeland cultura secolului XX intr-un cross talk cultural fara precedent. Apoi au venit razboaie, comunism, disperare si alienare. Arta s-a ascuns in turnul de fildes asteptand resurectia. Un text dupa o imagine impusa este fructul un efort comun si o binecuvantata antrepriza. Care merita mult mai mult decat aprecierea unei penite de aur.
Din respect pentru autorii care au trimis, concursul trebuie să fie continuat, indiferent care e calitatea textelor. Și: sunt câteva texte pe care membrii juriului și comentatori de aici nu ar fi fost în stare să le scrie. Așa că "tastatura mică" și treceți la votare.
Acum nu as vrea ca aceasta talentata (si o spun cu mana pe inima) autoare sa zica: uite mosii astia doi si-au dat mana pe pagina mea ca sa-mi treaca din cheful de ras cand se incaiereaza ei intre ei ca mosii din muppets! Adevarul e Roxana, si il marturisesc aici o singura data si gata ca am zambit amar la replica aceea a ta vis-a-vis de disputele mele cu Virgil si stii la ce m-am gandit? Ca intotdeauna copilul spune ca imparatul e gol, stii povestea nu? Dar ce nu se spune in povestea aia mai departe este ce s-a intamplat cu copilul cand s-a facut mare. Asta deja nu mai e aceeasi poveste... Revenind la text, tu ai o problema sa tii cititorul in text, ar trebui sa exersezi mai multe procedee narative decat folosesti la ora actuala. Trebuie sa pornesti de la premisa ca ceea ce spui nu trebuie spus asa cum iti vine tie sa o spui de prima data, ci altfel (si ma refer strict la proza). Acest altfel il vei lua din multe exercitii de lectura cu voce tare a textelor tale in fata unei audiente, you choose who. Apoi vei mai vedea. Succes la scris si mai putin la facut misto cu boticul in cana cu laptic. Cu drag, Andu
Foarte mult m-a prins rima aceea sărită. Chiar o senzație de ”poveste fără sfârșit”, rostogolindu-se mereu pe un caldarâm textual dealtfel bine cadențat. Ultimul vers l-aș vedea exclus, iar în loc de sărutul ierbii și al florilor aș căuta ceva mai puțin dulce. Dar autorul rămâne suveran, desigur.
multumesc yester pentru citire si apreciere. cred ca s-ar putea spune ca este scrisa in "stilul" in care scriam acum doi sau trei ani in urma. e ca un fel de registru in care ajung sau simt sau sa reprezint ceea ce vreau sa scriu.
"Dincolo" sună ca o altă dimensiune, "de început" ar fi poate mai potrivit. The return to innocence, înapoi la big bang.
"ne căţărăm în prima maimuţă/şi privim" cred că ai fi putut lăsa simplu: "ne cățărăm și privim" din restul poeziei s-ar fi dedus involuția către maimuță, astfel "ne cățărăm în prima maimuță" mă duce cu gândul la un parazit extern.
m-ai am un motiv pentru care intru cu kiki. Nu contează persoana, ci creaţia. Pentru înlăturarea oricărei posibile influenţe prefer să nu am biografie. Involuntar dezvoltăm o atitudine subiectivă legată de autorul textului.
O zi excelentă şi multă inspiraţie.
Paul, da, în stil clasic, cu tot cu anii de maculatură - exerciţii de versificare -, să tot am zece ani de dat cu pixu-n foaie. Pe partea asta modernă/postmodernă, sunt la nivelul de probe, în căutarea unui stil relativ definitiv. Se prea poate să ai dreptate cu privire al final. Mulţumesc de lectură!
Oana, repet, se poate să fie "dulce", deci cumva patetic, însă aş avea reţineri în ceea ce priveşte "finalul poveştilor pentru cei mici". Adică în "[sufletul spune] a cam început să mă doară
omul ăsta din jurul meu"" numai morală nu există. Am încercat o răsturnare a ideii de spiritualitate/existenţialism. Mi se pare mie că acolo ar fi ceva mai mult, mai adânc, măcar la nivel intuitiv. Dar mă rog, tot ce se poate. Salutări!
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Mulțumesc Virgil și eu m-am îndoit de textul ăsta de când a fost gata, apoi l-am editat în fel și chip înainte să dau 'publică', se pare că m-am jucat prea mult cu imaginile și cu o prozodie mai clasică încercând și 'altceva' decât scriu în mod obișnuit.
pentru textul : doi ochi deMulțumesc pentru opinia sinceră, iată de ce Hermeneia rămâne Hermeneia... aici primești un feed-back consistent.
Margas
nebunul acesta nu e unul oarecare, tocmai pentru ca el "nu dirijează mașinile în ritmul unei muzici numai de el auzite" ... de aceea nici nu m-am straduit sa-i inteleg actiunile si gesturile in sens strict caci in gesturile lui recunosc gesturile unei lumi intregi, imaginea lui constituie doar desenul, mai departe urmeaza esenta, iar esenta este sensul pe care noi vrem sa-l dam desenului... caci... cati dintre noi nu suntem sclipitori, in insasi nebunia noastra? :)
pentru textul : morile de vânt nu au ecou decarevasăzică, moncher, nu esti de acord.
pentru textul : confesiuni nocturne dede-aia, vorbind serios, nu ţi-am dat nici eu peniţă la urîţii. că nici nu mi-a plăcut slalomul tău printre carevasăzică.
de ce să scriem cu „ea” mic? :)
e vina noastră că o ignorăm, Ea nu cere decât un minim respect...
bun. era cât pe ce să-mi desființez singură textul. începusem să spun că, pe lângă sensul dat de tine, am mai avut în vedere încă două. și să le „divulg”. dar m-am oprit, înainte de a-mi spune cineva că e un site de literatură, nu de religie.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deExact asta vroiam sa spun si eu. Abuzarea conceptului de licenţă poetică de dragul justificării oricărei gafe nu face un serviciu nici poeziei şi nici conceptului de exceptare prin licenţă. Se ajunge la bagatelizare şi kitsch.
pentru textul : noapte cu plată denu inteţionez să intru în polemică /conflict cu colegii mei.
pentru textul : l’absente deacest poem nu e nici de peniţe nici de recomandate.
nu ştiu cine a făcut recomandarea şi nici nu are importanţă. important e că fiind un poem fară valenţe deosebite, consultarea editorilor era necesară.
ştiu texte mult mai bune – ca editor am considerat că poate nu e locul lor la recomandate, poate am greşit, dar cu siguranţă mult mai bune.
zile de moină –
pentru textul : Renga dedin ultimul țurțure
picură soare
-pământ atârnat-umbră
întoarsă de sub mormânt
neah... o lăbărțești și bagatelizezi... o fi și ăsta un stil:)
pentru textul : ultimele zile deStimate autor, felicitări pentru reușită!
pentru textul : La prânzul luminii cu iarba: Paul Blaj şi „Memorialul dantelelor galbene” dePăcat de comentariul Dvs. care intră în umila mea opinie la capitolul 'dacă tăceai filozof rămâneai'...
Deci cum adică drag autor contemporan
'Aștept să moară Mircea Dinescu și te invit la Cetate!'
Ăsta e neapărat umor negru... și urât mirositor, de latrină tecuceană!
Mie mi-a plăcut schimbarea de ton. Și am impresia că pe undeva te-ai și amuzat, tocmai în ciuda lehamitei... pe la jumătate, poezia mi se pare "fracturată" :-) De fapt, strofa a patra mi-a plăcut, culmea, în schimb nu știu dacă următoarea e necesară... parcă e acolo un gol cumva, și n-ai pus nici o punte. Eu aș fi de părere că, din contră, dacă stai nemișcat timp de 12 secunde, s-ar putea să constați că nici măcar timpul nu a trecut. Dar, desigur, nu mă apuc acum să dau cu dalta, s-ar putea să mă trezesc cu toate zidurile făcute zob când mi-ar fi lumea mai dragă. Asta ca să nu mai spun că nu te-ai putut abține tu să nu păcălești până la urmă douămiismul, mai ales în ultima strofă. Elemente esențiale: scaunul, inelarul și cercul.
pentru textul : 12'' demultumesc
pentru textul : Obiecte fragile deO poezie caldă, ce degajă inocență. Pentru stropul de primăvară, pe care îl lasă fiecărui cititor, un semn de bucurie! tincuța
pentru textul : Ghiocelul și vântul derasu plansu, da, ce ne mai ramane, daca nu umorul asta amar, cu toata zaharina pe care ne-o pun unii la dispozitie?
pentru textul : Zahărul şi zaharina, pielea şi plasticul detrec articolul la favorite!
Uite o expresie care nu poate fi logică, este efectiv hilară "sparge nesiguranța din pas pe miezul destinului"...Nu știu ce să îți spun, am sentimentul că îți lipsește multă lectură.
pentru textul : risipita deinteresant stilul. mi se mai intimpla si mie sa incep intr-un stil si sa termin in altul. personal imi place partea a doua. prima parte ar fi mai reusita daca nu ar avea atit de multe particule determinative. nu stiu daca greselile de gramatica si de limba din penultima strofa sint licente sau sint neglijente
pentru textul : Fe denu dedicaţie!
pentru textul : emindoină demotivele - în sens propriu şi figurat - sunt evidente.
Paul, eşti de o blândeţe ironică!...
hei, ai devenit fanul meu, cumva?! :) crede-mă că nu copiez pe nimeni. mi-ar fi ruşine de Eminescu, nu de altcineva!
:) am zâmbit. când am spus că "mi-am propus să călătoresc puțin pe cerul tău", m-am referit la faptul că, trec prin pagina ta. cred că asta ai înțeles și tu. nu mă supăr dacă altcineva are dreptul la cerul poeziei înaintea mea, eu mă mulțumesc și cu locul doi sau cu ultimul. :) e ok, nu renunța la "marginea trupului", am făcut doar o remarcă, crezând că poți găsi ceva mai bun. mai trec. Madim
pentru textul : stele de lapte deP.S. Atunci apare firesc intrebarea: "de ce ne mai bati la cap cu incercarile teale daca nu crezi in ele?" Raspuns (tot auto-ironic): pentru ca, internetul, mai mult decat hartia, suporta orice. Si cine n-are chef, sa nu citeasca "poeziile" mele! Si asa azi se scrie, intr-o veselie, mult, mult mai mult decat se citeste. Asta este un avantaj, sau dezavantaj, al internetului. Multumesc ca ti-ai rupt din timpul tau sa ma citesti, G.
pentru textul : De inima albastră deDeja sunt curioasa. De ce ati scris asa putin? Totusi e prea putin.
pentru textul : cercul - episod pilot deAm remarcat cum i-se pune nodul in gat personajului: cosm...cosmar. Cred ca este inchis in turnul Londrei, este intors in istorie.
Mi-se pare mult mai ceruta proza decat poezia. Chiar imi da sentimentul unui lucru. Poemele parca ar fi sublucruri.
Nu e rau, nu e rau deloc textul. E doar fragmentat. Incearca sa legi ideile intre ele, chiar si cu balast.
pentru textul : mama dedin momentul când ai spus că Bacovia este anti-culoare și anti-declamație (cum să spun frumos?) avem (o majoritate) percepții diferite despre individ.
pentru textul : balada ploilor pierdute 3 deLa Bacovia culoarea este materie primă. (știi, cred, explicația lui la titlul deja fumatului -Plumb- ) cât despre declamativ: cred că știi poemul - Rar- (este și o melodie)
Bun.
Să vedem ce e de folos, deși rândurile de mai sus nu îmi dau mare ghes.
ce zici tu că este păunescian, - eventual- nu este, deci nu îmi fac nicio grijă. i-am citit și postumele:)
obsesia, da , bine punctat, bacovia era un obsesiv (în termeni medicali nevrotic - a se vedea poemele cu titlul acesta) deci obsesia mea citrică e bună. nici nu o observasem. mulțam.
despre emfatic, declarativ, am spus în preambul, e chiar de dorit.
Mulțumesc frumos pentru părere! Se întâmplă să fie diferită, dar din pricini pe care le-am explicat!
Nu comentez fotografia ci ideea. Eu sunt fascinat de arta facuta in comun, de acel irepetabil mood in care poetii si pictorii anilor 20-30 bantuiau cafenele Parisului producand capodopere, modeland cultura secolului XX intr-un cross talk cultural fara precedent. Apoi au venit razboaie, comunism, disperare si alienare. Arta s-a ascuns in turnul de fildes asteptand resurectia. Un text dupa o imagine impusa este fructul un efort comun si o binecuvantata antrepriza. Care merita mult mai mult decat aprecierea unei penite de aur.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 9 deplacut
pentru textul : aspacardin sau nopţi nedormite deDin respect pentru autorii care au trimis, concursul trebuie să fie continuat, indiferent care e calitatea textelor. Și: sunt câteva texte pe care membrii juriului și comentatori de aici nu ar fi fost în stare să le scrie. Așa că "tastatura mică" și treceți la votare.
pentru textul : Concursul de Poezie „Astenie de primăvară - Hermeneia 2014” deAcum nu as vrea ca aceasta talentata (si o spun cu mana pe inima) autoare sa zica: uite mosii astia doi si-au dat mana pe pagina mea ca sa-mi treaca din cheful de ras cand se incaiereaza ei intre ei ca mosii din muppets! Adevarul e Roxana, si il marturisesc aici o singura data si gata ca am zambit amar la replica aceea a ta vis-a-vis de disputele mele cu Virgil si stii la ce m-am gandit? Ca intotdeauna copilul spune ca imparatul e gol, stii povestea nu? Dar ce nu se spune in povestea aia mai departe este ce s-a intamplat cu copilul cand s-a facut mare. Asta deja nu mai e aceeasi poveste... Revenind la text, tu ai o problema sa tii cititorul in text, ar trebui sa exersezi mai multe procedee narative decat folosesti la ora actuala. Trebuie sa pornesti de la premisa ca ceea ce spui nu trebuie spus asa cum iti vine tie sa o spui de prima data, ci altfel (si ma refer strict la proza). Acest altfel il vei lua din multe exercitii de lectura cu voce tare a textelor tale in fata unei audiente, you choose who. Apoi vei mai vedea. Succes la scris si mai putin la facut misto cu boticul in cana cu laptic. Cu drag, Andu
pentru textul : Csungy, tu știai? deFoarte mult m-a prins rima aceea sărită. Chiar o senzație de ”poveste fără sfârșit”, rostogolindu-se mereu pe un caldarâm textual dealtfel bine cadențat. Ultimul vers l-aș vedea exclus, iar în loc de sărutul ierbii și al florilor aș căuta ceva mai puțin dulce. Dar autorul rămâne suveran, desigur.
pentru textul : Poveste fără sfîrşit demultumesc yester pentru citire si apreciere. cred ca s-ar putea spune ca este scrisa in "stilul" in care scriam acum doi sau trei ani in urma. e ca un fel de registru in care ajung sau simt sau sa reprezint ceea ce vreau sa scriu.
pentru textul : ambiguu pentru fiare imposibil de îmblînzit și asediu de"Dincolo" sună ca o altă dimensiune, "de început" ar fi poate mai potrivit. The return to innocence, înapoi la big bang.
"ne căţărăm în prima maimuţă/şi privim" cred că ai fi putut lăsa simplu: "ne cățărăm și privim" din restul poeziei s-ar fi dedus involuția către maimuță, astfel "ne cățărăm în prima maimuță" mă duce cu gândul la un parazit extern.
pentru textul : Capăt de drum dem-ai am un motiv pentru care intru cu kiki. Nu contează persoana, ci creaţia. Pentru înlăturarea oricărei posibile influenţe prefer să nu am biografie. Involuntar dezvoltăm o atitudine subiectivă legată de autorul textului.
pentru textul : Rectiliniu deO zi excelentă şi multă inspiraţie.
Paul, da, în stil clasic, cu tot cu anii de maculatură - exerciţii de versificare -, să tot am zece ani de dat cu pixu-n foaie. Pe partea asta modernă/postmodernă, sunt la nivelul de probe, în căutarea unui stil relativ definitiv. Se prea poate să ai dreptate cu privire al final. Mulţumesc de lectură!
Oana, repet, se poate să fie "dulce", deci cumva patetic, însă aş avea reţineri în ceea ce priveşte "finalul poveştilor pentru cei mici". Adică în "[sufletul spune] a cam început să mă doară
pentru textul : Ambidextru deomul ăsta din jurul meu"" numai morală nu există. Am încercat o răsturnare a ideii de spiritualitate/existenţialism. Mi se pare mie că acolo ar fi ceva mai mult, mai adânc, măcar la nivel intuitiv. Dar mă rog, tot ce se poate. Salutări!
Pagini