multumesc, ce frumoasa e prietenia asta literara. :o) tocmai de aceea astept critici, asta in speta mi s-a parut o poezie tocmai buna ca motiv. am facut niste modificari intre timp, de obicei le las cam impulsive, sper sa-ti placa in continuare.
ioan
iti multumesc, cam la fel cum am facut-o si mai sus. :o) mie mi se pare ca ma intorc prea des si cu prea multa frustrare la copilarie, culmea e ca nici macar nu-mi amintesc motivele. incep sa cred ca sunt inventii necesare.
Remarc ideea vizuală a acestui poem. Citind începutul... întreb despre care "alb" e vorba în comparație. :) De altfel, cred că se poate citi în orice sens, poemul vizual de mai sus fiind secțiunea prin spirală.
...sincer, şi eu am fost destul de mulţumit de partea aceea. Şi mi se întâmplă atât de rar...
Silviu,
...Nopţilea acelea au fost atât de lungi, încât, uneori, am impresia că nu s-au terminat. Deşi acel "de" poartă în el o oarecare nuanţă, cred că se poate şterge.
Paul,
...Din raţiuni pe care care le-am tot repetat, de obicei, nu mă folosesc de construcţii genitivale. În acest caz însa am mizat pe arhicunoscuta expresie "fântâna vieţii" pentru că 1. perfuzia chiar aşa mi se părea la momentul acela; 2. sintagma se mula fidel pe sens urmându-i versului "urmăream ca un basm picătura". Bineînţeles, aceste motive nu scuză sărăcia simţului artistic din acest sector. Aşadar, mă voi gândi la modificare. Mă bucur că, în rest, ti-a plăcut.
Cu prietenie, fiecăruia câte un salut dintr-un Iaşi cuibărit lângă sobă, dar cu un picior uitat în iarnă.
mai cobor un etaj
știi că nu facem asta în fiecare zi
trăim zile triste și lungi
femeile noastre au părul alb și spatele adus
copiii noștri au crescut până dincolo
unde au și rămas
fețele lor s-au întunecat
glasurile li s-au unit într-o sentință de moarte
așa am plecat spre golgota
în șlapi
Eu asa vad poezia...restul e in plus ori o punere in scena nefericita.
Nu este un text care respinge, nu am spus asta. Este o viziune pe care o citești până la capăt, aștepți finalul. Finalul e reușit. Nu știu de ce ai ales versuri atât de scurte, pauzele de "respirație" par a fi prea numeroase. Adjectivul e pentru substantivul "zâmbet", adverbul pentru verbul "jonglează" (sau complement, pentru predicatul "jonglează"). Nu știu cum ar fi o poezie care să nu îți placă să o scrii. Scriem din obligație? Eu nu.
pentru că ai reuşit încă o dată să tulburi apele, domnule înger, spre vindecarea întâiului intrat în scăldătoare, o peniţă. de aur.
pentru râsu' plânsu' marmeladei uscate pe bilele numărătorii, şi pentru farmecul marca turburea o perniţă de puf. de gâscă, de înger la alegere!
domnule Titarenco, de aceea va rog sa mi-l spuneți. Nu era vorba de comunism aici (deși eu am trăit nu 29, ci 44 de ani în comunism), ci de felul în care noi, românii, am ratat șansa care părea a ni se fi oferit în decembrie 1989. Românii n-au învățat să fure în comunism (atunci abia se "ciupea", nu se fura cu adevărat - eu locuiam în același bloc cu primarul orașului, deși eram profesor de liceu, diferența era că el avea apartament la et. I și parchet pe jos, iar eu la III, cu linoleum), acesta e un exercițiu milenar, care acum, la noi, a recăpătat condițiile ideale de exercitare. Știți ce spun cronicile românești? Că domnii noștri strângeau banii de tribut și apoi îi furau, spunându-le turcilor că n-au reușit să-i strângă. Așa fac mafioții noștri politici și acum: fură banii împrumutați de la FMI și de la alte surse. Poate nu știți că România are 70 de miliarde de euro datorie (nu vă înfioară suma asta, având în vedere faptul că România ceaușistă avea doar 10 miliarde - pentru care a plătit 27 - și noi am îndurat atâta) și că din banii ăștia nu s-a realizat absolut nimic? În schimb, au apărut sute de milionari în euro. De unde, daca economia noastra nu produce nimic? E o scuză că în Bangladesh e la fel? Haida-de! Cât despre ce am făcut eu în timpul comunismului, să fiți sigur că tocmai ce am făcut îmi dă tăria morală și creditul de a spune ce spun. Nu încercați să loviți sub centură, pentru că atunci ajung să nu mă îndoiesc doar de capacitatea dvs. de analiză, dar și de caracter. Nu-mi vorbiți în lozinci, că nu mă convingeți. Lozincile (comuniste) nu m-au convins nici când aveam șapte ani, nici când aveam 18, nici când aveam 30 și nici 40. Să vă spun un secret: fiul meu locuiește din 2001 în Canada, unde e ziarist, dar înțelege lucrurile altfel decât dvs., adică mult mai nuanțat. Cu toate că era de un radicalism agresiv la plecare.
Vreau să felicit în primul rând câștigătorii; e meritul lor. Mult succes pe mai departe și o inspirație senină cu cât mai multe realizări! Mulțumiri juriului, participanților, tuturor celor ce au contribuit mai mult sau mai puțin; mulțumiri celor ce au susținut această acțiune și nu în ultimul rând promotorului ei! Mă bucur să văd asfel de inițiative, că ceva se mișcă, să văd interes. E doar un început dar timpul ne rezervă multe suprize și lucrul acesta sună promițător. E o nouă ipostază în care poate nu ne-am întâlnit până acum pe "Hermeneia", ceva nou ce aprinde o flacără, mărește adrenalina, întărește mai multe speranțe. Mie mi-a plăcut și mă bucur că am avut ocazia să particip; mă bucur că a fost înțelegere, înspirație și interes colectiv. Un colectiv unit și promițător, ce uimește în fiecare zi. Mult succes în continuare tuturor!
Virgil, mie mi-a plăcut atât episodul cât și pilotul. Mi-a plăcut să văd acel, om, ce se implică dorind să creeze ceva frumos, interesant și cu mult gust. Pentru mine acest lucru este o reușită; e ceva nou ce merită tot respectul. Merită continuat.
cu tot respectul, întrebarea ta este foarte simplă şi asta ştii ce însemnează nu? Ea generează discuţii întinse şi complexe, ori aici, într-o pagină destinată comentariului unui text, nu este nici momentul şi nici locul unei astfel de desfăşurări filosofice. Mai bine, dacă tot vrem să purtăm o discuţie mai profundă să mai facem un eseu sau un fals interviu. Ce spui?
Ela, am modificat finalul versului 2 și am forțat o respirație în versul 4, mulțumesc de sugestii. Gerunziile sunt intenționate, de poveste și tristețe de ce se repetă într-o poezie de atât de mici dimensiuni mi se pare inutil să spun, tocmai asta e esența, e o poezie care ar trebui să spună o poveste pentru că tot mai mulți caută povestea și in poezie, cu toate acestea nu spune, deși aparent are construcția păcălitoare a unei proze... Cât despre idee, Ela, ce să spun, mi se mai întâmplă și mie din când în când să mai vin cu ceva nou, uite că astă seară am avut chef să parodiez tocmai o idee vehiculată, dar întorcând-o pe dos, dezbrăcând-o și lăsând-o așa, naked. Ceea ce înseamnă, nu-i așa, că nu e chiar pastișă, mmm? Bine, știu că nu asta ai vrut să spui, dar am răspun un pic în același ton al textului.
faptul ca iti pui semne de intrebare cu privire la calitatea textului nu este neaparat un lucru rau, ba as zice, dimpotriva. parerea mea? fraze mult prea lungi si prea pline determinisme si paranteze. la urma urmei un cititor oboseste si se plictiseste dupa un anumit numar (destul de mic) de paranteze. de exemplu: "trup arcuindu- se ca un pod suspendare firească între mîinile înfipte într-un tors de granit și primul născut mușcînd sînul cu dinții de lapte" - incepem cu arcuirea unui trup (deja ne intrebam daca e de barbat sau de femeie), descoperim ca arcuirea e ca suspendarea unui pod dar e fireasca intre miinile infipte intr-un tors de granit si primul nascut (deja aici incepem sa ne intrebam despre ce intii nascut este vorba) si aflam ca acest prunc musca sinul cu dintii de lapte. imaginea nu e proasta dar e destul de contorsionata ca sa faca mai degraba obiectul unei proze decit al unui text poetic. poate n-ar fi rau sa scrii proza sau poate n-ar fi rau sa aerisesti putin textul si sa faci mai multe din el. poate si asezarea in pagina nu il avantajeaza. dar asta e doar parerea mea de profan
interesantă rebeliune, oricum un pic de 'altfel' cu ceva farmec... din păcate insuficient pe lângă stângăciile unui astfel de experiment literar. de exemplu strofa a doua este adolescentină în sensul deloc peiorativ cu toate acele condiționale duse până la absurdul ultimului vers de tip 'bilețel' aruncat în clasă la orele de după-amiaza, atunci când apusul ne făcea, adolescenți fiind să rostim celebrul 'te iubesc' cu mai multă ușurință.
per total însă mie mi-a plăcut poesisul.
și mai scrie pe aici meștere, eu nu știu dacă fac doi lei dar te citesc cu interes.
Andu
cred că în drum spre casă de la birou, de la primărie sau de la centrul de repartizare a muncii, treci de ceva vreme pe la ocolul silvic, să mai stai de vorbă cu iepurii, lupii, dulăii, pisicile...
ok, glumesc, cineva trebuie să scrie şi despre Zdreanţă, Moartea Căprioarei, Cîntecul lebedei, Mioriţa, Mistreţul cu colţi de argint... aşa, cine ştie, se va citi pe băncile şcolii despre ceva alb-că-mai-alb-nu-se-poate :)
n-am prea înțeles nimic din textul ăsta iar pe unde era în limba română m-a lăsat în ceață. neimpresionat. apropo, ce e aia sîni contrafăcuți? că de inplanturi am auzit dar de contrafăcuți, iată că asta mi-a scăpat. sau or fi din ăia cu etichetă Dior dar îs făcuți în Hong Kong. Iar dacă e așa cum poți să vezi eticheta la inplanturi? am zis, textul te lasă în ceață.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Ceva gen Mircea Ivănescu, dar mai sec.
pentru textul : două minute în reluare din viața poetului deDacă nici asta nu e „poezie“, atunci nici „proza“ lui Mircea Ivănescu nu e.
Miltumesc. Clujul a facut un joc mare. Ma duc sa ma-mbat cu un somn fara vise.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deEvident
pentru textul : Poem biologic dealexandru
multumesc, ce frumoasa e prietenia asta literara. :o) tocmai de aceea astept critici, asta in speta mi s-a parut o poezie tocmai buna ca motiv. am facut niste modificari intre timp, de obicei le las cam impulsive, sper sa-ti placa in continuare.
ioan
iti multumesc, cam la fel cum am facut-o si mai sus. :o) mie mi se pare ca ma intorc prea des si cu prea multa frustrare la copilarie, culmea e ca nici macar nu-mi amintesc motivele. incep sa cred ca sunt inventii necesare.
pentru textul : La distanță de-un om dedespre limbă, totul este lapte şi miere. uneori, şi poezie.
pentru textul : când de iubire ţineam cu dinţii demulţumesc pentru intervenţia asta cu... dinţi. (ca să mă păstrez în ludic...)
Remarc ideea vizuală a acestui poem. Citind începutul... întreb despre care "alb" e vorba în comparație. :) De altfel, cred că se poate citi în orice sens, poemul vizual de mai sus fiind secțiunea prin spirală.
pentru textul : crucile deTextul e plin de plăcinţele gramaticale, ortografice şi de punctuaţie, dar chestia asta m-a cucerit:
"Pe mine cu-i mă laşi?"
Nivel artistic nu există.
Citez dintr-o biografie pe care aţi postat-o altundeva:
"-Preşedinte de Comisie de Bacalaureat- 1989,1991, 1993, 1999, 2002, 2006,2007,2008".
Sper ca disciplina la care aţi fost preşedinte să fi fost sport. Altfel, e grav.
pentru textul : Interlopii din Valea Popii deVirgil,
...sincer, şi eu am fost destul de mulţumit de partea aceea. Şi mi se întâmplă atât de rar...
Silviu,
...Nopţilea acelea au fost atât de lungi, încât, uneori, am impresia că nu s-au terminat. Deşi acel "de" poartă în el o oarecare nuanţă, cred că se poate şterge.
Paul,
...Din raţiuni pe care care le-am tot repetat, de obicei, nu mă folosesc de construcţii genitivale. În acest caz însa am mizat pe arhicunoscuta expresie "fântâna vieţii" pentru că 1. perfuzia chiar aşa mi se părea la momentul acela; 2. sintagma se mula fidel pe sens urmându-i versului "urmăream ca un basm picătura". Bineînţeles, aceste motive nu scuză sărăcia simţului artistic din acest sector. Aşadar, mă voi gândi la modificare. Mă bucur că, în rest, ti-a plăcut.
Cu prietenie, fiecăruia câte un salut dintr-un Iaşi cuibărit lângă sobă, dar cu un picior uitat în iarnă.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deeu as zice ca esti tu intr-o pasa proasta astazi bobadile, ceva depresii de duminica...
pentru textul : fado curvo deE fain, dom'le! Congrat!
O continuare. Fără titlu ( titlul ar putea fi aproape orice. De exp: "sonet bovin" / "savarină cu benzină"/ "de la botul ţapului" ş.a.m.d..).
Eu port în limbă verbe alcaline,
dărâm cu ele chiar şi un ţânţar,
amestec ciorbe cuantice (c-am har
cu caru’ plus un bou maro), în vine,
când borşu’ slav îşi umflă pectoralul,
simt plozii lirici cum cerşesc intrare
în marea-mi poezie (c-am valoare!),
dar mă bungheşte fenobarbitalul,
că altfel, pfoai!, vă desenam carpetă,
cum, în closet, cu mir poetizam,
vă angajam aplaudaci cu chetă,
da’-i ziua mea, la prânz, noaptea-i la geam,
pentru textul : Unui închipuit pe nume Adrian-poetul-minune dedeci, hai să-ntreb de-a dreptul ce voiam:
-N-aveţi cumva un creier şi-o suzetă?
mai cobor un etaj
știi că nu facem asta în fiecare zi
trăim zile triste și lungi
femeile noastre au părul alb și spatele adus
copiii noștri au crescut până dincolo
unde au și rămas
fețele lor s-au întunecat
glasurile li s-au unit într-o sentință de moarte
așa am plecat spre golgota
în șlapi
Eu asa vad poezia...restul e in plus ori o punere in scena nefericita.
pentru textul : după care n-au mai venit alte zile deCred că aveţi dreptate cu cele două versuri. Voi renunţa la ele.
pentru textul : poem pentru tine, Elena deMulţumesc pentru vizită
Cu respect, Cezar
Nu este un text care respinge, nu am spus asta. Este o viziune pe care o citești până la capăt, aștepți finalul. Finalul e reușit. Nu știu de ce ai ales versuri atât de scurte, pauzele de "respirație" par a fi prea numeroase. Adjectivul e pentru substantivul "zâmbet", adverbul pentru verbul "jonglează" (sau complement, pentru predicatul "jonglează"). Nu știu cum ar fi o poezie care să nu îți placă să o scrii. Scriem din obligație? Eu nu.
pentru textul : apocalipsa după mine depentru că ai reuşit încă o dată să tulburi apele, domnule înger, spre vindecarea întâiului intrat în scăldătoare, o peniţă. de aur.
pentru textul : îngeri şi marmeladă depentru râsu' plânsu' marmeladei uscate pe bilele numărătorii, şi pentru farmecul marca turburea o perniţă de puf. de gâscă, de înger la alegere!
domnule Titarenco, de aceea va rog sa mi-l spuneți. Nu era vorba de comunism aici (deși eu am trăit nu 29, ci 44 de ani în comunism), ci de felul în care noi, românii, am ratat șansa care părea a ni se fi oferit în decembrie 1989. Românii n-au învățat să fure în comunism (atunci abia se "ciupea", nu se fura cu adevărat - eu locuiam în același bloc cu primarul orașului, deși eram profesor de liceu, diferența era că el avea apartament la et. I și parchet pe jos, iar eu la III, cu linoleum), acesta e un exercițiu milenar, care acum, la noi, a recăpătat condițiile ideale de exercitare. Știți ce spun cronicile românești? Că domnii noștri strângeau banii de tribut și apoi îi furau, spunându-le turcilor că n-au reușit să-i strângă. Așa fac mafioții noștri politici și acum: fură banii împrumutați de la FMI și de la alte surse. Poate nu știți că România are 70 de miliarde de euro datorie (nu vă înfioară suma asta, având în vedere faptul că România ceaușistă avea doar 10 miliarde - pentru care a plătit 27 - și noi am îndurat atâta) și că din banii ăștia nu s-a realizat absolut nimic? În schimb, au apărut sute de milionari în euro. De unde, daca economia noastra nu produce nimic? E o scuză că în Bangladesh e la fel? Haida-de! Cât despre ce am făcut eu în timpul comunismului, să fiți sigur că tocmai ce am făcut îmi dă tăria morală și creditul de a spune ce spun. Nu încercați să loviți sub centură, pentru că atunci ajung să nu mă îndoiesc doar de capacitatea dvs. de analiză, dar și de caracter. Nu-mi vorbiți în lozinci, că nu mă convingeți. Lozincile (comuniste) nu m-au convins nici când aveam șapte ani, nici când aveam 18, nici când aveam 30 și nici 40. Să vă spun un secret: fiul meu locuiește din 2001 în Canada, unde e ziarist, dar înțelege lucrurile altfel decât dvs., adică mult mai nuanțat. Cu toate că era de un radicalism agresiv la plecare.
pentru textul : Mitul lui Sisif deVreau să felicit în primul rând câștigătorii; e meritul lor. Mult succes pe mai departe și o inspirație senină cu cât mai multe realizări! Mulțumiri juriului, participanților, tuturor celor ce au contribuit mai mult sau mai puțin; mulțumiri celor ce au susținut această acțiune și nu în ultimul rând promotorului ei! Mă bucur să văd asfel de inițiative, că ceva se mișcă, să văd interes. E doar un început dar timpul ne rezervă multe suprize și lucrul acesta sună promițător. E o nouă ipostază în care poate nu ne-am întâlnit până acum pe "Hermeneia", ceva nou ce aprinde o flacără, mărește adrenalina, întărește mai multe speranțe. Mie mi-a plăcut și mă bucur că am avut ocazia să particip; mă bucur că a fost înțelegere, înspirație și interes colectiv. Un colectiv unit și promițător, ce uimește în fiecare zi. Mult succes în continuare tuturor!
Virgil, mie mi-a plăcut atât episodul cât și pilotul. Mi-a plăcut să văd acel, om, ce se implică dorind să creeze ceva frumos, interesant și cu mult gust. Pentru mine acest lucru este o reușită; e ceva nou ce merită tot respectul. Merită continuat.
Felicitările mele tuturor!
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” - Hermeneia Live Online decu tot respectul, întrebarea ta este foarte simplă şi asta ştii ce însemnează nu? Ea generează discuţii întinse şi complexe, ori aici, într-o pagină destinată comentariului unui text, nu este nici momentul şi nici locul unei astfel de desfăşurări filosofice. Mai bine, dacă tot vrem să purtăm o discuţie mai profundă să mai facem un eseu sau un fals interviu. Ce spui?
pentru textul : fals interviu despre menirea artei deEla, am modificat finalul versului 2 și am forțat o respirație în versul 4, mulțumesc de sugestii. Gerunziile sunt intenționate, de poveste și tristețe de ce se repetă într-o poezie de atât de mici dimensiuni mi se pare inutil să spun, tocmai asta e esența, e o poezie care ar trebui să spună o poveste pentru că tot mai mulți caută povestea și in poezie, cu toate acestea nu spune, deși aparent are construcția păcălitoare a unei proze... Cât despre idee, Ela, ce să spun, mi se mai întâmplă și mie din când în când să mai vin cu ceva nou, uite că astă seară am avut chef să parodiez tocmai o idee vehiculată, dar întorcând-o pe dos, dezbrăcând-o și lăsând-o așa, naked. Ceea ce înseamnă, nu-i așa, că nu e chiar pastișă, mmm? Bine, știu că nu asta ai vrut să spui, dar am răspun un pic în același ton al textului.
pentru textul : Păpușari defaptul ca iti pui semne de intrebare cu privire la calitatea textului nu este neaparat un lucru rau, ba as zice, dimpotriva. parerea mea? fraze mult prea lungi si prea pline determinisme si paranteze. la urma urmei un cititor oboseste si se plictiseste dupa un anumit numar (destul de mic) de paranteze. de exemplu: "trup arcuindu- se ca un pod suspendare firească între mîinile înfipte într-un tors de granit și primul născut mușcînd sînul cu dinții de lapte" - incepem cu arcuirea unui trup (deja ne intrebam daca e de barbat sau de femeie), descoperim ca arcuirea e ca suspendarea unui pod dar e fireasca intre miinile infipte intr-un tors de granit si primul nascut (deja aici incepem sa ne intrebam despre ce intii nascut este vorba) si aflam ca acest prunc musca sinul cu dintii de lapte. imaginea nu e proasta dar e destul de contorsionata ca sa faca mai degraba obiectul unei proze decit al unui text poetic. poate n-ar fi rau sa scrii proza sau poate n-ar fi rau sa aerisesti putin textul si sa faci mai multe din el. poate si asezarea in pagina nu il avantajeaza. dar asta e doar parerea mea de profan
pentru textul : kimberlit dept partea stiintifica am consultat articole specifice de pe wikipedia.
pentru textul : Cosmologia: ultima fenomenologie a procesului creaţiei literare deinteresantă rebeliune, oricum un pic de 'altfel' cu ceva farmec... din păcate insuficient pe lângă stângăciile unui astfel de experiment literar. de exemplu strofa a doua este adolescentină în sensul deloc peiorativ cu toate acele condiționale duse până la absurdul ultimului vers de tip 'bilețel' aruncat în clasă la orele de după-amiaza, atunci când apusul ne făcea, adolescenți fiind să rostim celebrul 'te iubesc' cu mai multă ușurință.
pentru textul : Altfel deper total însă mie mi-a plăcut poesisul.
și mai scrie pe aici meștere, eu nu știu dacă fac doi lei dar te citesc cu interes.
Andu
P1. Propoziţia P2 este adevărată
P2. Firică, Boba & Gorun se ţin de sofisme
P3. Propoziţia P1 e parţial adevărată (că d-aia există terţul inclus)
Secetă Ploioasă, dever slab, criză mare monsericilor…
pentru textul : Săgeata 2 deIreprosabil, cum ne-ai obisnuit. E din Sonete II, nu-i asa? o modesta penita pentru o penita cu adevarat de aur.
pentru textul : IERI A CĂZUT UN ÎNGER PE ALEE decred că în drum spre casă de la birou, de la primărie sau de la centrul de repartizare a muncii, treci de ceva vreme pe la ocolul silvic, să mai stai de vorbă cu iepurii, lupii, dulăii, pisicile...
ok, glumesc, cineva trebuie să scrie şi despre Zdreanţă, Moartea Căprioarei, Cîntecul lebedei, Mioriţa, Mistreţul cu colţi de argint... aşa, cine ştie, se va citi pe băncile şcolii despre ceva alb-că-mai-alb-nu-se-poate :)
pentru textul : din jurnalul unui iepure alb de"A trăi murind în fiecare clipă e destul.
Mai puţin nu este îndeajuns."
Zic şi eu:
pentru textul : (1) Aforeme deA trăi nu este îndeajuns - ar putea să avem un silogism aici
chiar tehnic vorbind o natură moartă nu poate conține ființe vii (inclusiv rănite). deci este o inadvertență.
pentru textul : Haiku ( 2 ) deas avea o intrebare: cu ce sa inlocuiesc "chinul unei iubiri repetate"?
pentru textul : pe străzi pe ziduri desatisfacția mea e că a ținut cititorul aproape. curios. e un nou mod de a mă exprima. mulțumesc pentru lectură, Virgil!
pentru textul : puloverul (the end) debobadile, toată osteneala noastră în ale scrisului e clădită pe imaginație! să ne imaginăm, deci, o mare iubire. să ne imaginăm și ...deznodământul...
pentru textul : Radical din doi den-am prea înțeles nimic din textul ăsta iar pe unde era în limba română m-a lăsat în ceață. neimpresionat. apropo, ce e aia sîni contrafăcuți? că de inplanturi am auzit dar de contrafăcuți, iată că asta mi-a scăpat. sau or fi din ăia cu etichetă Dior dar îs făcuți în Hong Kong. Iar dacă e așa cum poți să vezi eticheta la inplanturi? am zis, textul te lasă în ceață.
pentru textul : Trei cinci opt dePagini