nu-ţi place niciun poem, precum văd. Al meu o fi scris în grabă dar ceva îmi spune că nu se va topi în arşiţă. Chiar va ajunge într-un ventricul răcoros şi moale ca un baldachin...
adevarat, dl Virgil !! gerunziul in poezie oarecum ii da o "umiditatea" verbului , si poate fi trecut cu vederea , dar in unele cazuri poate fi folosit , atunci cand e necesar sau nu exista o alta cale de a da o forma acelui vers , nu e vorba de vreun capriciu ...
o sa incerc sa ma desprind de " folosirea gerunziului" , si sa caut "n" combinatii ...
multumesc pentru sfat dar si pentru comentariu !!
Eu am "văzut" altfel "cutia cu nisip". Însă timpul nu mi-a permis să realizez ce am vrut, așa că pe parcurs am renunțat, poate cândva voi reveni. Fiecare percepe în mod propriu și e normal. Nu dau idei despre ce ar merge în cutia cu nisip, cred că însăși ideea de "cutie cu nisip" permite fiecăruia, liber, să își imagineze. Ela, despre crearea de forme, de acord, dar cred că orice text, de la poezie, proză, visual poetry se rezumă exact la ce ai spus tu mai înainte.
Da, şi eu am râs copios citind despre „stocul”inepuizabil de mâni. Am încadrat-o pe Venus cea fără mână cu metafără sau fără ea, tot ea este(asta până găsim altă muză) lângă “black magic woman”lyrics, fredonând chiar: i got a black magic woman …/don't turn your back on me, baby/yes, don't turn your back on me, baby/don't mess around with your tricks/don't turn your back on me, baby/'cause you might just wake up my magic sticks.// , că lângă M. Eminescu nu am putut din cauza unuia care se căznea să recite din marele poet, jumătate din Luceafărul.
Un umor de calitate, un final glumeţ, care naşte suspans. Doar suntem români şi iubim ironia sorţii împletită cu suspans; dăm în starea aceea de râs, într-un umor sec, bine spus. Întrebări fireşti: „Dar cine este acest Ghilimescu?”; „Dar cine mai e şi Coca ăsta?” Personal, când am citit prima dată de domnul Coca şi de Ghilimescu şi nu ştiam ce va urma să ne spună criticul până la sfârşit, am zis că, poate, nu ştiu eu cine sunt aceşti domni şi mi-am asumat ruşinea. Însă, întrebările de final mi le-am pus înaintea criticului (Sâc!). Glumesc, fireşte… O cronică de care avem nevoie, un T.Cristea care să ne mai spună…
Vezi, Ioana, mi-aș dori să pot ignora faptul că textul tău are doar 16 afișări. Eu știu, toi aussi, că nu asta îi dă valoarea. Și totuși... nu e vorba de cât de mulțumită te-ai putea simți tu, ci de cât de multe s-ar putea discuta pe marginea textului tău. Gata, am avut un point, l-am spus, hai să revenim la subiect. Cred că eseul tău ar trebui abordat din două perspective: efort, limbaj, informație, pe de-o parte, și autentic, implicație autor, pe de alta. Din prima perspectivă, consider articolul tău reușit, mai ales pentru că mi se pare de remarcat faptul că ai încercat să cuprinzi într-un text foarte scurt un demers pentru care în realitate sunt necesare cărți întregi, și ai făcut asta fără să cazi în enumerări seci și să dai sentimentul de goană din care la sfârșitul zilei nu rămâi cu nimic. Din a doua perspectivă aș fi vrut poate să simt mai puternică implicarea ta, ochiul fin de observator. Și, de ce nu, o abordare curajoasă a haosului care ne înconjoară nowadays, cu răsturnarea ideilor, valorilor și semnificațiilor inclusiv în "costumele" acestor zile.
ecoule
când îți vei cauta clopotul
și vei intelege
brațele măslinului rodit
cu sevele parfumate
în urma ta
vor alerga cai albi
și deasupra-ți va flutura
o pânză de vis atât de albastra
vei alinta urechea pământului
și vei turna dragostea in ea
proaspata ca primul nechez...
Mulțumesc mult, Raluca, pentru bunăvoință și incurajare. Evident, cerând să îmi fie reactivat contul, mi-am asumat regulile și tot procesul de reabilitare ce decurge din ele ^_^. Nu e nicio problemă, când voi merita să fiu repromovat, sunt sigur că așa se va întâmpla.
Are vreo legătură 'șofar' cu 'înfășor', e anume folosită alăturarea de sunete sau e doar o coincidență? În strofa a doua, verbul ('fugărește') are 2 silabe în plus, ascultă ritmul interior al versului. Ai doi de 'încă' în strofa a treia, foarte aproape. Remarc versul 'în mine un cer învață să ningă' și claritatea imagistică a strofei de mijloc.
afișarea zilei și orei reprezintă o problemă pentru că formatarea pe Hermeneia presupune afișarea automată a datei de postare. ora este absolut inutilă și inestetică. în primul rînd pentru că niciun alt autor nu își pune textele așa. apoi pentru că nu are nici o importanță ci mai degrabă generează senzația că este o postare tip blog, ceea ce nu este cazul.
pentru povestea in care m-am regasit si eu si pentru -Doar că în seara trecută, cineva veni şi îmi spuse, la fel ca pe vremuri: "Ce visezi, să strângi în braţe" - de parcă ar fi ştiut că aceste cuvinte sunt codul secret al ferestrei către o lume sferică, locuită de fiinţe mici, subţiri, cu părul ondulat, lung până la genunchi, o proiecţie mai ştearsă a Paşilor Pierduţi din dealul Copoului- un gand bun!
Lasand deoparte realizarea in sine care, asa cum am zis si la precedenta, okinawa, este ireprosabila dpdv tehnic (acolo n-am priceput mesajul) aici insa il pricep si ma intreb pana la urma textul asta intra la cultul personalitatii or what? Chiar asa de diafana colorata si conectata o fi hermeneia asta a noastra? Mie imi apare mai degraba ca un organism bolnav care are nevoie disperata de un transplant de inima si de ficat. Sunt sigur ca, la o adica tu ai fabrica si o poza pe tema asta asa-i Vlade? Nu stiu daca ar fi la fel de remarcata, dar cred ca ar fi reusita. Ce se vede de la mine e ca pe Hermeneia de o vreme buna incoace au scazut dramatic atat calitatea textelor postate cat si cea a comentariilor. Marea calitate a site-ului ramane anonimatul sau care poate fi usor confundat de altii cu un fel de eruditie.
Singura problemă a poveștii cu muntele cu mai multe cărări este că Isus Hristos (dacă este să credem că Scriptura relatează adevărul) a spus ”Eu sînt calea, adevărul și viața.” Nu a spus și nici nu se poate înțelege că ar fi susținut vreodată că El ar fi „una dintre căi”. Evident, fiecare dintre noi poate confunda dorințele sau filosofiile noastre personale cu adevărul dar asta nu prea poate schimba nimic și în plus o facem probabil spre paguba noastră. Ultima dată cînd am verificat ortodocșii se considerau creștini. Deci sărbătoresc Învierea și nu Paștele. Paștele este sărbătoarea altcuiva și înseamnă cu totul altceva.
"gura bortei năpârcii"? - am alergie la genitivale, dar duble întâlnesc ceva mai rar:). Mi-amintesc de-un vers, de acum ceva vreme, citit nu-ş' pe unde: "inima viscolului nopţilor sufletului meu" sau ceva de genul. Textul d-voastră e plin de asemenea construcţii (simple, ce-i drept)
"pachetele risipite sub pom" - doar într-o notă sarcastică versul acesta respiră.
Un text care eşuează la trecerea dinspre pioşenie şi ironism.
... într-adevăr, multe pornesc de la o întrebare! Din păcate nu pot să îți răspund pentru a observa comicul sau necomicul unei parodii (musai obligatorie). Uite, hai să o privim ca pe o idilă...
daca raspunsurile mele la comentarii sunt cam obraznice uneori, sa mi se spuna ce pot pati - excludere, suspendare... etc. nu e loc de umblat cu manusi, pt ca cel ce incalca unele reguli e posibil nici sa nu le cunoasca, si poate pierde mult. (o sa spuneti ca exista un regulament, dar poti face multe, fara sa-l incalci, in baza a ceea ce nu e sris in el).
Un text fără nicio valoare artistică, tehnică sau ideatică. N-are sensibilitate, fineţe, aer. Aproape ca orice text alb de-al tău, nu se diferenţiază cu nimic de o proză adolescentină fragmentată într-un jurnal. Ce şanse lirice să aibă formulări de genul: "am dat nas în nas/ în paştele mamei voastre / de surori siameze / culcuşite una în braţele celeilalte"?. Să mai spun că "ţigara, lumânarea+ alte câteva cuvinte revin obsedant în fiece text? Formulările forţate, plate, fără gust, şcolăreşti ori din folclorul expresiilor zilnice nu au nicio sansă fără contrast.
mulțumesc pentru auritul însemn de lectură. nici nu știu dacă e un text bun sau nu...e doar un text sincer și teribil de trist. de la viața asta i se trag rădăcinile amare. mama ei de viață.
Eu cred ca important este in acest moment faptul ca scrii, ca te autoanalizezi, uneori cu detasare, alteori cu nedisimulata scarba, cu mai mult respect pentru propozitie decat pentru fraza, ce-i drept de o maniera incipient/infantil cioraniana... ideile nu sunt rele, sunt reale iar acest lucru mi-a placut. Pe de alta parte, pentru a face literatura mai trebuie sa stii si cand sa tai din prea multul zicerii, sa te lasi sedus nu numai de descriptiv ci si de sugestivul vorbelor scurte si incarcate de semnificatie, sa ai un plan chiar daca nu exista aparent niciun punct de referinta Cat despre joaca de-a autovalorizarea, "bănuiesc o mână vicleană…"... prima data se poate numi greseala... dupa aceea intra in functiune sistemul. Succese pe mai departe.
expoziția de corali (noemi) pășea timid în galeria imensă domnea o liniște a începuturilor ecoul pașilor dispărea în umbre pierduse șirul semnelor ghidei despre lumea ciudată a pietrelor se apropie de geam sărutându-l credea că dincolo doarme păpușa unei fete din pompei trezit, coralul clipi din pleoape conectând-o printr-un ochean invizibil zări copii alergând călare pe pești de culori uimitoare nemaiîntâlnite păsări subacvatice dinspre ținuturile reci auzi cântecul focilor în țiuitul lor de astre marine fata își scoase aparatul auditiv înotă prin tub până dincolo un delfin veni aproape învățând-o să vorbească e...no...mi... auziră cu toții e...no...mi no...e...mi n..o...e...m...i fata repeta o dată cu delfinul prin ocheanul coralului în sala uriașă dansa icnetul valurilor obosite la țărm oamenii din jur nu pricepeau miracolul a..u...d...
Gorune, comentariul tau este nu doar patetic (din fericire in limba romana asta suna mult mai rezonabil decat in engleza :-) ci si superfluu la multe capitole. Eu ma ingrijorez ca nu cumva tu acum sa iti gasesti niste scuze pentru a pica in mediocritate care este cel mai jalnic loc pe care Creatorul ni l-a rezervat in trenul care duce spre ultima noastra gara, un fel de orient-express al oilor tunse care suntem. Pana la urma tu ai citit "sah"? Daca nu, te astept dupa aceea, eventual tot aici si cu acelasi drag Andu
celestin crede-ma nu esti primul/prima căruia/căreia îi spun, cred că ți-oi mai fi spus și ție în trecut
poezia nu e un terci de metafore, never
textul tău este maxim subiect de parodie
uite acilea o variantă
acolo unde mi-e inima încurcată cu o pleoapă
mi se zbate întunericul
pe dinafară e-o lume pentru care am ales să fiu liber
(asta nu o mai parodiez că se parodiază singur)
copacul împinge rădăcinile sub ziduri
tot mai aproape de o scrisoare întârziată
în umbră un freamăt
iubirea
nu s-a trezit din vis
îmi tulbură somnul cu picioarele
cautându-mă
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Aici, în valea iernii, să nu uităm adesea că locuim laolaltă cu toate ninsorile văzute și nevăzute în aceeași lume... Sărbători fericite!
pentru textul : Prunci de lumină denu-ţi place niciun poem, precum văd. Al meu o fi scris în grabă dar ceva îmi spune că nu se va topi în arşiţă. Chiar va ajunge într-un ventricul răcoros şi moale ca un baldachin...
pentru textul : fahrenheit game deNu ştiu , însă, cum aş putea corecta , înlocuind cuvântul "ruptă" din versul "la marginea unei vieţi ruptă de oboseală" cu " frântă"!
pentru textul : eu când nu vreau să mor nu mor descriere de finețe!
pentru textul : La poalele schitului debravo, domnule!
adevarat, dl Virgil !! gerunziul in poezie oarecum ii da o "umiditatea" verbului , si poate fi trecut cu vederea , dar in unele cazuri poate fi folosit , atunci cand e necesar sau nu exista o alta cale de a da o forma acelui vers , nu e vorba de vreun capriciu ...
pentru textul : Poetul deo sa incerc sa ma desprind de " folosirea gerunziului" , si sa caut "n" combinatii ...
multumesc pentru sfat dar si pentru comentariu !!
Eu am "văzut" altfel "cutia cu nisip". Însă timpul nu mi-a permis să realizez ce am vrut, așa că pe parcurs am renunțat, poate cândva voi reveni. Fiecare percepe în mod propriu și e normal. Nu dau idei despre ce ar merge în cutia cu nisip, cred că însăși ideea de "cutie cu nisip" permite fiecăruia, liber, să își imagineze. Ela, despre crearea de forme, de acord, dar cred că orice text, de la poezie, proză, visual poetry se rezumă exact la ce ai spus tu mai înainte.
pentru textul : karuna deDa, şi eu am râs copios citind despre „stocul”inepuizabil de mâni. Am încadrat-o pe Venus cea fără mână cu metafără sau fără ea, tot ea este(asta până găsim altă muză) lângă “black magic woman”lyrics, fredonând chiar: i got a black magic woman …/don't turn your back on me, baby/yes, don't turn your back on me, baby/don't mess around with your tricks/don't turn your back on me, baby/'cause you might just wake up my magic sticks.// , că lângă M. Eminescu nu am putut din cauza unuia care se căznea să recite din marele poet, jumătate din Luceafărul.
pentru textul : Recitatorul şi mâna muzei deUn umor de calitate, un final glumeţ, care naşte suspans. Doar suntem români şi iubim ironia sorţii împletită cu suspans; dăm în starea aceea de râs, într-un umor sec, bine spus. Întrebări fireşti: „Dar cine este acest Ghilimescu?”; „Dar cine mai e şi Coca ăsta?” Personal, când am citit prima dată de domnul Coca şi de Ghilimescu şi nu ştiam ce va urma să ne spună criticul până la sfârşit, am zis că, poate, nu ştiu eu cine sunt aceşti domni şi mi-am asumat ruşinea. Însă, întrebările de final mi le-am pus înaintea criticului (Sâc!). Glumesc, fireşte… O cronică de care avem nevoie, un T.Cristea care să ne mai spună…
Vezi, Ioana, mi-aș dori să pot ignora faptul că textul tău are doar 16 afișări. Eu știu, toi aussi, că nu asta îi dă valoarea. Și totuși... nu e vorba de cât de mulțumită te-ai putea simți tu, ci de cât de multe s-ar putea discuta pe marginea textului tău. Gata, am avut un point, l-am spus, hai să revenim la subiect. Cred că eseul tău ar trebui abordat din două perspective: efort, limbaj, informație, pe de-o parte, și autentic, implicație autor, pe de alta. Din prima perspectivă, consider articolul tău reușit, mai ales pentru că mi se pare de remarcat faptul că ai încercat să cuprinzi într-un text foarte scurt un demers pentru care în realitate sunt necesare cărți întregi, și ai făcut asta fără să cazi în enumerări seci și să dai sentimentul de goană din care la sfârșitul zilei nu rămâi cu nimic. Din a doua perspectivă aș fi vrut poate să simt mai puternică implicarea ta, ochiul fin de observator. Și, de ce nu, o abordare curajoasă a haosului care ne înconjoară nowadays, cu răsturnarea ideilor, valorilor și semnificațiilor inclusiv în "costumele" acestor zile.
pentru textul : Stil, Moda, Costum – o idee despre frumos deda, e mult mai bine acum. multumesc.
pentru textul : Zmeii văzduhului deecoule
pentru textul : pânză de apă decând îți vei cauta clopotul
și vei intelege
brațele măslinului rodit
cu sevele parfumate
în urma ta
vor alerga cai albi
și deasupra-ți va flutura
o pânză de vis atât de albastra
vei alinta urechea pământului
și vei turna dragostea in ea
proaspata ca primul nechez...
Mulțumesc mult, Raluca, pentru bunăvoință și incurajare. Evident, cerând să îmi fie reactivat contul, mi-am asumat regulile și tot procesul de reabilitare ce decurge din ele ^_^. Nu e nicio problemă, când voi merita să fiu repromovat, sunt sigur că așa se va întâmpla.
pentru textul : 竜安寺 - Ryōan-ji deSună bine, ar trebui să încerc și eu să scriu în replică o poezie cu titlul "Un întreg fragmentat".
pentru textul : un fragment întreg deAre vreo legătură 'șofar' cu 'înfășor', e anume folosită alăturarea de sunete sau e doar o coincidență? În strofa a doua, verbul ('fugărește') are 2 silabe în plus, ascultă ritmul interior al versului. Ai doi de 'încă' în strofa a treia, foarte aproape. Remarc versul 'în mine un cer învață să ningă' și claritatea imagistică a strofei de mijloc.
pentru textul : Doi deafișarea zilei și orei reprezintă o problemă pentru că formatarea pe Hermeneia presupune afișarea automată a datei de postare. ora este absolut inutilă și inestetică. în primul rînd pentru că niciun alt autor nu își pune textele așa. apoi pentru că nu are nici o importanță ci mai degrabă generează senzația că este o postare tip blog, ceea ce nu este cazul.
pentru textul : Minciuna aceea cu chip de femeie bătrână şi grasă, şi-nfometată tot timpul după tot ceea ce este străin depentru povestea in care m-am regasit si eu si pentru -Doar că în seara trecută, cineva veni şi îmi spuse, la fel ca pe vremuri: "Ce visezi, să strângi în braţe" - de parcă ar fi ştiut că aceste cuvinte sunt codul secret al ferestrei către o lume sferică, locuită de fiinţe mici, subţiri, cu părul ondulat, lung până la genunchi, o proiecţie mai ştearsă a Paşilor Pierduţi din dealul Copoului- un gand bun!
pentru textul : Irina demie imi place cum ai schimbat. dar nu cred ca e cazul sa fii prea modest. unii ar putea sa creada.
pentru textul : french kiss vegetal deLasand deoparte realizarea in sine care, asa cum am zis si la precedenta, okinawa, este ireprosabila dpdv tehnic (acolo n-am priceput mesajul) aici insa il pricep si ma intreb pana la urma textul asta intra la cultul personalitatii or what? Chiar asa de diafana colorata si conectata o fi hermeneia asta a noastra? Mie imi apare mai degraba ca un organism bolnav care are nevoie disperata de un transplant de inima si de ficat. Sunt sigur ca, la o adica tu ai fabrica si o poza pe tema asta asa-i Vlade? Nu stiu daca ar fi la fel de remarcata, dar cred ca ar fi reusita. Ce se vede de la mine e ca pe Hermeneia de o vreme buna incoace au scazut dramatic atat calitatea textelor postate cat si cea a comentariilor. Marea calitate a site-ului ramane anonimatul sau care poate fi usor confundat de altii cu un fel de eruditie.
pentru textul : login deSingura problemă a poveștii cu muntele cu mai multe cărări este că Isus Hristos (dacă este să credem că Scriptura relatează adevărul) a spus ”Eu sînt calea, adevărul și viața.” Nu a spus și nici nu se poate înțelege că ar fi susținut vreodată că El ar fi „una dintre căi”. Evident, fiecare dintre noi poate confunda dorințele sau filosofiile noastre personale cu adevărul dar asta nu prea poate schimba nimic și în plus o facem probabil spre paguba noastră. Ultima dată cînd am verificat ortodocșii se considerau creștini. Deci sărbătoresc Învierea și nu Paștele. Paștele este sărbătoarea altcuiva și înseamnă cu totul altceva.
pentru textul : Plecând de la Icoana ortodoxă. de"gura bortei năpârcii"? - am alergie la genitivale, dar duble întâlnesc ceva mai rar:). Mi-amintesc de-un vers, de acum ceva vreme, citit nu-ş' pe unde: "inima viscolului nopţilor sufletului meu" sau ceva de genul. Textul d-voastră e plin de asemenea construcţii (simple, ce-i drept)
"pachetele risipite sub pom" - doar într-o notă sarcastică versul acesta respiră.
pentru textul : noapte cu plată deUn text care eşuează la trecerea dinspre pioşenie şi ironism.
... într-adevăr, multe pornesc de la o întrebare! Din păcate nu pot să îți răspund pentru a observa comicul sau necomicul unei parodii (musai obligatorie). Uite, hai să o privim ca pe o idilă...
pentru textul : parodie obligatorie 2, după un trubadur tânăr și tecucean dede acord (mai e loc la subsol)! nu mi-ai zis unde este poemul cu fluviul...
pentru textul : Tot Ce Am Adus deuliţa între* şi nu printre. scuze:)
pentru textul : sar peste novembre dedaca raspunsurile mele la comentarii sunt cam obraznice uneori, sa mi se spuna ce pot pati - excludere, suspendare... etc. nu e loc de umblat cu manusi, pt ca cel ce incalca unele reguli e posibil nici sa nu le cunoasca, si poate pierde mult. (o sa spuneti ca exista un regulament, dar poti face multe, fara sa-l incalci, in baza a ceea ce nu e sris in el).
pentru textul : Moderator pe hermeneia deUn text fără nicio valoare artistică, tehnică sau ideatică. N-are sensibilitate, fineţe, aer. Aproape ca orice text alb de-al tău, nu se diferenţiază cu nimic de o proză adolescentină fragmentată într-un jurnal. Ce şanse lirice să aibă formulări de genul: "am dat nas în nas/ în paştele mamei voastre / de surori siameze / culcuşite una în braţele celeilalte"?. Să mai spun că "ţigara, lumânarea+ alte câteva cuvinte revin obsedant în fiece text? Formulările forţate, plate, fără gust, şcolăreşti ori din folclorul expresiilor zilnice nu au nicio sansă fără contrast.
pentru textul : Antananarivo! De ce? De aia! demulțumesc pentru auritul însemn de lectură. nici nu știu dacă e un text bun sau nu...e doar un text sincer și teribil de trist. de la viața asta i se trag rădăcinile amare. mama ei de viață.
pentru textul : Poem despre mama unei vieți deEu cred ca important este in acest moment faptul ca scrii, ca te autoanalizezi, uneori cu detasare, alteori cu nedisimulata scarba, cu mai mult respect pentru propozitie decat pentru fraza, ce-i drept de o maniera incipient/infantil cioraniana... ideile nu sunt rele, sunt reale iar acest lucru mi-a placut. Pe de alta parte, pentru a face literatura mai trebuie sa stii si cand sa tai din prea multul zicerii, sa te lasi sedus nu numai de descriptiv ci si de sugestivul vorbelor scurte si incarcate de semnificatie, sa ai un plan chiar daca nu exista aparent niciun punct de referinta Cat despre joaca de-a autovalorizarea, "bănuiesc o mână vicleană…"... prima data se poate numi greseala... dupa aceea intra in functiune sistemul. Succese pe mai departe.
pentru textul : Un titlu reușit atrage atenția asupra textului deexpoziția de corali (noemi) pășea timid în galeria imensă domnea o liniște a începuturilor ecoul pașilor dispărea în umbre pierduse șirul semnelor ghidei despre lumea ciudată a pietrelor se apropie de geam sărutându-l credea că dincolo doarme păpușa unei fete din pompei trezit, coralul clipi din pleoape conectând-o printr-un ochean invizibil zări copii alergând călare pe pești de culori uimitoare nemaiîntâlnite păsări subacvatice dinspre ținuturile reci auzi cântecul focilor în țiuitul lor de astre marine fata își scoase aparatul auditiv înotă prin tub până dincolo un delfin veni aproape învățând-o să vorbească e...no...mi... auziră cu toții e...no...mi no...e...mi n..o...e...m...i fata repeta o dată cu delfinul prin ocheanul coralului în sala uriașă dansa icnetul valurilor obosite la țărm oamenii din jur nu pricepeau miracolul a..u...d...
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 5 detextul poate fi încadrat la subsecţiunea "Lansare de Carte"
pentru textul : lansare de carte la Bookfest deGorune, comentariul tau este nu doar patetic (din fericire in limba romana asta suna mult mai rezonabil decat in engleza :-) ci si superfluu la multe capitole. Eu ma ingrijorez ca nu cumva tu acum sa iti gasesti niste scuze pentru a pica in mediocritate care este cel mai jalnic loc pe care Creatorul ni l-a rezervat in trenul care duce spre ultima noastra gara, un fel de orient-express al oilor tunse care suntem. Pana la urma tu ai citit "sah"? Daca nu, te astept dupa aceea, eventual tot aici si cu acelasi drag Andu
pentru textul : O primă discuție (virtuală) cu Jiuddu Krishnamurti și Fizicianul despre sfârșitul timpului psihologic decelestin crede-ma nu esti primul/prima căruia/căreia îi spun, cred că ți-oi mai fi spus și ție în trecut
poezia nu e un terci de metafore, never
textul tău este maxim subiect de parodie
uite acilea o variantă
acolo unde mi-e inima încurcată cu o pleoapă
mi se zbate întunericul
pe dinafară e-o lume pentru care am ales să fiu liber
(asta nu o mai parodiez că se parodiază singur)
copacul împinge rădăcinile sub ziduri
tot mai aproape de o scrisoare întârziată
în umbră un freamăt
iubirea
nu s-a trezit din vis
îmi tulbură somnul cu picioarele
cautându-mă
Ce zici?
pentru textul : Înstrăinat nu pot rătăci dragostea în mine dePagini