cu cîteva mici excepții un text bun. poate ar fi fost mai bine dacă făceai două din el. dar ideea merită remarcată.

Borges spunea că nu trebuie să-nțelegi o poezie, ci trebuie să te lași purtat de muzicalitatea cuvintelor, de tensiunea acumulată în ele. Era vorba, mai ales, de poezia scrisă într-o limbă pe care n-o cunoști. Dar eu mă folosesc de exemplul ăsta să remarc dicteul tău melancolic :"fumam frunze de măr…", orgolios- represiv :"te vreau și eu țigară dar tu îmi dai doar un deget fără filtru" visul erotic. "scoica ta închisă peste mine - un stor ascunzând nepermisul… fără perlă te fumez toată", apoi răbufnirea malițios-sentimentală din final. La nivelul logic, contextele semantice se sfarmă, cheia acestui text frumos e în suprarealism. Da, îmi place muzica lui.

Felicitări pentru realizatoarea colajului şi apreciere sinceră celor doi artişti, Glebus Sainciuc şi Leo Butnaru. Am citit poemul, cu multă emoţie. Ar fi frumos dacă domnul Leo Butnaru ar face o vizită şi pe meleagurile Hermeneiei.

fabulos:))) sincer cred ca de fapt suntem noi foarte rai si teribil de rosi de invidie ca nu facem parte din colectivul...galactic al diamantinei publicatii :)). Sunt intr-adevar o sumedenie de astfel de publicatii. Ar fi interesant un..."evantai".

Sa dam Cezarului ce e al Cezarului! nu spun ca in locul dumitale as fi apreciat acest text si as fi urat colegial succes unui artist inaintea unui concert de o mare dificultate cum ar fi muzica lui hindemith, desi mi s-ar fi parut mai aproape de adevar si de umanitate. l-am incadrat cat se poate de corect la sectiunea jurnal, unul special, jurnal de interpret, in care informatia nu este una cu caracter de interes general asa cum s-a grabit ieri un editor sa ma atentioneze, ci face parte din agenda mea de lucru ca artist. daca va legati da faptul ca trebuia sa va cer permisiunea pentru a-l posta, ma dezamagiti pentru ca va legati intotdeauna de lucruri marunte pentru a umili si a indeparta oameni care vin in numele artei sa faca ceva. as vrea sa cred ca sunteti mai intelept decat apareti in aceasta ipostaza de paznic si sa va opriti din luarea unei atitudini pripite. nu v-a interesat nicio clipa continutul ci doar faptul ca a aparut o imagine legata de eveniment, prilej de a va arata puterea de constrangere si chiar rautatea. sunt dezolata de modul in care reactionati. sunt dezolata de modul in care taiati brusc aripile unor oameni care au muncit si care chiar fac arta. trebuia sa va cer voie? o fac acum. cer permisiunea ca acest afis si textul anexat sa ramana exact cum sunt, nu pentru mine ci pentru faptul ca in spatele meu a fost o echipa si oamenii aia merita apreciati, nu eu. afisul dincolo de date, e o opera de arta. sa-l pun la vizuale? nu e al meu. sa-l trec la info? nu am voie,acolo fiind un spatiu destinat aproape exclusiv directorului si editorului-sef. atunci, unde? la gunoi? de ce? pentru ca doar asta va sare in ochi? pentru ca o sa ma suspendati inca o data spre deliciul si satisfactia unor pigmei dar nu a unor oameni de cultura. fiti intelept! daca nu am cerut, cer acum ca acest text sa ramana asa cum este . luati-o ca pe o rugaminte adresata consiliului, departamentului relatii marketing publicitate, domniei voastre si intregii lumi dornice de a citi si altceva decat o invitatie la un concert cu manele!

Cu un titlu nu ştiu cât de potrivit (poate-mi scapă mie sugestia...), poemul îmi pare a face parte din efortul tău de a depăşi starea aceea care se instalează după ce publici o carte (mai ales prima)...Şi mi se pare că lucrurile merg bine...
O mică observaţie de limbă, totuşi: deşi multă lume (inclusiv educatoarele de grădiniţă) zice şi scrie "plastelină", corect e "plastilina".

Initila, fusesem deranjat putin de formulare "sa nu te la LA calcai". Recitind, nu stiu in ce proportie indusa, in ce proportie asumata, opinia mea e ca s-ar putea sa ai dreptate. Personal, as merge pe o varianta mai in forta, care sa sustina ori sa sa impinga mai departe acel brinci pe trepte.

Un text foarte curat, sentimente puternice, metafore aerisite... chiar intregul poem poate fi privit ca o metafora. Nu are pretiozitati, este de efect. felicitari!

mie nu mi se pare ca penita domnului andrei moldovan murdareste cu ceva imaginea poemului meu, e dreptul domniei sale sa o acorde iar al domniei tale de a spune ce vrei. chiar de a trage cu pusca in aer. e vanare de vant. dra bargan, urechea mea e obisnuita cu stridentele poetice. mi se trage de la muzica atonala pe care o tot cant de o vreme incoace. eul liric are dreptul sa prezinte intr/un poem absolut orice, chiar si o experienta erotica, atata timp cat descrierea are legatura cu literatura. va multumesc pentru atentia acordata poemului meu. mai exista si alte tipuri de reflexe decat cel pavlovian.

da, primul se pliază pe structura mea. pot spune, ca Adrian, că mi-a plăcut. mult.

Îmi pare o poezie care ambiguizează distanțele, măsurile umane în general. Sunt metode derizorii de a înțelege, antropomorfic, dimensiunile spațiului înconjurător, când acesta are de fapt o existență independentă de a noastră? Totuși scara care se sprijină de cer, pergamentul prețios al tăcerii ori căutarea cu ochii închiși aduc o reevaluare poetică a unor dimensiuni ce trimit spre un alt nivel al înțelegerii.

O mie de răni cu o singură gură.

corectează te rog "horoscopuL". din ultima strofă ar putea ieși ceva interesant: dar nu numi teoria, ci sugereaz-o, scrie în text ce îți inspiră, ce îți dă de gândit, cum relaționezi cu ea etc. (sau mă rog, personajul tău :) )

Pentru Sapphire Fie așa cum spui tu, fie greseala mea. Iată ce zic despre poem, mai pe larg: Pe undeva, mi se pare un lucru bun să asist la cotidiana tragi-comedie. Râdeți și plângeți concomitent, purtați pe față măștile teatrelor antice. Un scriitor, un poet sau un artist plastic e musai să poarte masca unui supliciu interior pe care omenirea nu-l poate înțelege – deh, trăiește la înălțimea unor inimaginabile contorsiuni spirituale. Un politician, așijderea, doar că moaca lui trebuie să fie mai rigidă, ca și cum ar fi preocupat de soarta întregului Univers și nu ar reprezenta o neînsemnată grupare de imbecili cu pretenții. Un șef, chiar de echipă, ca să nu vorbim de ingineri, directori, redactori șefi ș.a.m.d. trebuie să fie zi și noapte stresați de telefonul mobil – cu motiv sau fără. Ei sunt “ocupați”. Dacă aș enumera și alte “arborări” ale unor “mine” la modă astăzi ar însemna să vă stimez prea mult, stimaților, așa că prefer să-mi trăiesc în solitudine mica revoluție. Iar cand "speranța se vinde-n fiole/ și fericirea la plic" iti vine sa te întrebi cine și cui dă penițe, deși am spus clar, mai înainte: "acest poem care te înfioară". Laconismul nu înseamnă că n-ai nimic de spus, altfel ce mă-sa caută HAI-KU în literatura universală? Dancus

Domnilor, am mai spus-o dar o repet - in ritmul asta o sa ajungem la o poezie absurda sau onomatopeica! ce e cu teama asta de ingeri? e unul din cuvintele cu enorm potential poetic, daca stai sa-i analizezi sensurile. (L-a folosit Nichita? sa fim seriosi, nu l-a folosit numai el. Sa-l acuzam si le el, atunci, de uzitarea unor clisee ). Ca si "aripa". Cred (da, ma incapatanze sa cred) ca importanta este exploatarea optima a acestor in context, nu evitarea lor. Fiindca, tot evitandu-le, ajungem sa scriem poezie despre voma si veceuri. (De fapt, s-a ajuns deja.) La asta, sa ma scuzati, zic pas! Nu putem inventa roata in fiecare minut...hai sa invatam sa o invartim cum trebuie pe cea pe care o avem la dispozitie! Si cred ca fiecare din noi a facut pasi in poezie prafuindu-si talpile prin asa-numitele clisee. Iar eu am spus ce anume mi-a placut in poezia asta si am specificat ca preferinta mea merge spre partea a doua. Ialin, am mers la "Descult"...din cate imi amintesc, nici acolo nu ma deranjase suficient incat sa...:). nu-i asa?