nu cred ca era nevoie de interventii care sa atraga atentia asupra regulamentului. orice referire e binevenita aici in spiritul, si nu in litera lui. la fel, nu cred ca tb modificat ceva, este un text bun. in plus, sunt constient de buna intentie a fiecaruia. multumesc celor care au fost aici alaturi de mine, celor care ma citesc, comenteaza si cred in mine
"Mult mai înalt" se numeste si a aparut pe Hermeneia in septembrie, dar am inteles ca acesta nu este un impediment. să ne ascundem în spatele casei noastre cineva semănase un cimitir avea cruci scuturate vișini iarbă aspră bujori și o biserică unde se mai rugau doar liliecii uneori trecea Dumnezeu pe acolo să culeagă sunătoare și fragi să ne ascundem spunea Danu poate-l vedem trebuie să fie înalt mai înalt decât tata vântul îmi croșeta dantele din păpădii pe rochia scurtă eram desculță aveam genunchii umezi ca mușuroaiele de furnici părul mi-l împletise bunica murmurând același cântec niciodată până la capăt, cât semeni cu maică-ta, zicea, ai ochii ei, eu mă uitam pe furiș la femeia aceea frumoasă din poza alb-negru dacă ești cuminte mergem duminică la bâlci spunea bunicul sunt scrâncioburi și vată de zahăr pe băț tremuram în iarba înaltă ai mei începuseră să mă strige Adina Adina, ecoul se strecura foșnitor printre crengi printre cruci îi răspundea inima locului izbindu-se de colțul seninului dacă nu or să tacă, or să-l sperie pe Dumnezeu, îmi spuneam, Danu îmi arăta un graur își lustruia penele sus pe clopotnița dăramată vezi a venit ți-am spus eu că-i mai înalt decât tata.
Poate că asta se și vrea textul de față o cheie a revoltei. N-am să insist; s-a suprasaturat istoria de discursuri revoluționare. Finitudinea idealului ei superior vorbește și la ora actuală cu sînge în loc de gură. Mai e, mai e pînă la "luminiță". Dar, fratele meu, totul e să aiurim de bine, repet. Fain bancul. Apropo de confuzie uite și replica: un tip extenuat, rătăcit în deșert se întîlnește cu un negru. "Eu sunt negrul cu aia albă. Dă-mi niște apă dacă nu ți-o pun". Tipul nu are încotro și rămîne fără apă după alte cîteva întîlniri. La ultima întîlnire apare tot un negru. "Știu domnule: tu ești negrul cu aia albă. Dacă nu îți dau apă mi-o pui. Da să ști că acuma chiar am rămas fără un strop. Sunt stors și disperat"- spune tipul. "Care negru domnule? zice omul. Io sunt Mitică de la Copșa Mică" Geo.
Eu l-am cunoscut ca pe un om jovial și amabil. Îmi pare rău că mereu mi-am zis că voi trece pe la Junimea să discut cu domnia sa, dar uite că n-am mai apucat să fac asta. Uneori un lucru amânat poate fi amânat pentru totdeauna.
da, paul. încerc să nu fiu pesimist. dar parcă era mai multă transparență. mai mult idealism, naivitate și umor. și mai mulți prieteni.
p.s. - mulțumesc pentru carte și revistă. înseamnă mult pentru mine ca fost gălățean.
știi cum e, paul... eu am o dilemă. dacă un cuvînt este „uzitat la greu” trebuie abandonat? cred că am discutat și cu cristina ștefan despre asta. mi se pare că ne autodeclarăm prizonieri într-o limbă care nu a spus încă foarte mult.
poate am reactionat un pic impulsiv, insa oricine ar sari ca ars daca ar fi acuzat pe nedrept; si alina manole, nu te scoti daca schimbi discursu', nu am greseli gramaticale si gata. eu insumi am notat cu 1 texte cu "nostrii" si alte ciudatenii. si inca o data, nu ma invinovati pe mine pentru notele juriului. de la o domnisoara respectabila de virsta ta ma asteptam la mai multa intelepciune (eu is copilu' teribil al sitului! haha). hai s-o incheiem cu toate speculatiile si injuriile astea nefondate
Domnule Titarenco, eu am o memorie ca o sită, degeaba citesc anunțuri, pînă nu ma lovesc de pragul de jos nu descopăr că există și altul mai sus. În altă ordine de idei, nu știu cum să interpretez versul 14, 'trag la șorț', 'trag la sorți', ori licență poetică. Dacă am uitat limba română, să îmi fie cu iertăciune.
Dacă cuvântul nu este în DEX, eu zic să dai frâu liber imaginaţiei. Uite o sugestie : ar putea fi o floare pe care Agamemnon o ţinea la piept când pornea la luptă...
Dacă tu vei închide ochii o clipă, ar putea avea şi alt înţeles...
Din punctul meu de vedere ma bucur ca ai salvat categoriile cu toata dinamica lor kantiana de forme apriorice ale sensibilitatii din aceasta atmosfera a la Omar khayyam, dar fara vin. Dar nu pot sa nu remarc finalul care este optimist in felul lui, in incercarea mistica de a radioloca fericirea in grota, chestiune de care n-ar fi nevoie in cazul ascensiunii spre suprafata insorita... vorba ceea, lucrul in sine nu-i nimic dar miscarea e fenomenala :)
din momentul când ai spus că Bacovia este anti-culoare și anti-declamație (cum să spun frumos?) avem (o majoritate) percepții diferite despre individ.
La Bacovia culoarea este materie primă. (știi, cred, explicația lui la titlul deja fumatului -Plumb- ) cât despre declamativ: cred că știi poemul - Rar- (este și o melodie)
Bun.
Să vedem ce e de folos, deși rândurile de mai sus nu îmi dau mare ghes.
ce zici tu că este păunescian, - eventual- nu este, deci nu îmi fac nicio grijă. i-am citit și postumele:)
obsesia, da , bine punctat, bacovia era un obsesiv (în termeni medicali nevrotic - a se vedea poemele cu titlul acesta) deci obsesia mea citrică e bună. nici nu o observasem. mulțam.
despre emfatic, declarativ, am spus în preambul, e chiar de dorit.
Mulțumesc frumos pentru părere! Se întâmplă să fie diferită, dar din pricini pe care le-am explicat!
ei,ei ,ei - te duci putin cam prea sus cu gândul când te compari cu Arghezi sau Baudelaire.Exista desigur "estetica urâtului", dar sa pastram proportiile. nu cred ca e cazul la tine. pentru ca nici poezie prea multa nu exista.
Sună frumos și plastic poemul. O singură precizare critică am de făcut: "Merge indolent de felină" nu îmi sună bine din punct de vedere gramatical. După un adjectiv (indolent) văd o caracterizare a adjectivului însuși prin comparația cu un substantiv cu funcție de adjectiv (de felină). Am senzația că sunt comparate două adjective, ceea ce nu e corect gramatical. Corect mie mi-ar suna "Merge indolent ca o felină" sau "Indolent, cu mers de felină". La fel, mai jos, la "indolent de felină" normal mie mi-ar suna "indolent ca o felină". Dacă greșesc, rog pe cineva să mă contrazică. Poate că este o eroare de tastare. Finalul, cu trandafirii ce se împrăștie pe întreaga stradă mi s-a părut foarte sugestiv, foarte viu.
vino s-o vezi
să o bandajezi atât cât mai există o margine
nu mai cunoaşte anotimpurile i-au degerat picioarele
de parcă a nins continuu cu bulgări de gheaţă
a rămas ca o stafie cusută de cearşaf
într-o zi o să-şi ia cu ea viaţa în spate
şi o s-o vândă pe un toiag
Ca de obicei un text frumos "mustind" de poezie. Un singur lucru: "iubiti-va/ si nu cercetati" eu l-as fi scris altfel: "iubiti-va/ si veti intelege". Pentru ca dintre toti (nu stiu cum sa le zic, filosofi sau teologi crestini - n-are importanta) Sf. Augustin imi este cel mai aproape. Si el nu spune "credeti si nu cercetati" ci "credeti si veti intelege". Ori a "crede" este "a iubi" (Dar asta este doar "perceptia" mea).
E un text între epic, liric şi aforistic, mesajul e tulburător, dar nu invadează, metoda discursivă nu e agresivă. Principala sa calitate e că nu pune toate merele în acelaşi coş - nu încercă să fie exhaustiv dpdv al trăirii (sună a utopie, dar unii autori/ texte chiar încearcă). Bineînţeles, ar mai putea fi curăţat pe ici pe colo, dar... Eleganţă în exprimare, echilibru şi o anvergură ideatică bună. Unele fragmente, cum ar fi "nici nu ştii când creşte altul, pentru că şi lor li s-a spus doar atât, ce rost are
să plângi mă, mâine vine o zână, a venit şi când tata
scuipa sânge în patul de lângă fereastră
când totul aşteaptă să primească perechea de aripi
e un alt fel de a spune că nimic nu vindecă" - care au o forţă lăuntrică nimicitoare.
Te salut şi nu ascund că m-am întrebat de multe ori ce s-a întâmplat cu tine, de ce ai dispărut. Mi-era dor de versurile tale, chiar mi-era. Să nu mai fugi! :).
Îți mulțumesc, Lucian, pentru semnul lăsat și aici. Constat și eu, uneori, că unele gânduri ale mele seamănă cu ale altora. Pentru mine este un semn că empatizez cu acele persoane...nu pot decât să mă bucur:) Și mă bucur că am mai câștigat un cititor:)
mulţumesc frumos Ionuţ Caragea pentru lectură, apreciere şi sugestii.
uneori nu e nevoie de multe cuvinte pentru a exprima ceea ce simţi. bucură semnul.
Dorel, iți răspund mai scurt acum. Poate mai mult puțin mai încolo. Apariția textului a fost apreciată. Chiar și de mine. Și nu înțeleg de ce nu ți-ai dat seama de asta de vreme ce a fost pe prima pagină a Hermeneia (deci cum ar veni, în editorial) o bună bucată de timp. Sau nu ai observat asta?
4. Vă mulțumesc pentru intervenție, Cristina, Adrian. Cam așa e cum spuneți voi, nu e nici o filosofie aici, doar un studiu observațional asupra realității... și virtuale. :)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
oricum, sunt multi kilometri, chiar si de la coada la cap Bobadil
pentru textul : we will always have sighisoara... deva rog atunci sa imi spuneti unde gresesc, ce ar trebui sa corectez. scopul este sa progresez. va multumesc anticipat
pentru textul : FRAGMENTE ORGANICE DE 1 ȘI 0 denu cred ca era nevoie de interventii care sa atraga atentia asupra regulamentului. orice referire e binevenita aici in spiritul, si nu in litera lui. la fel, nu cred ca tb modificat ceva, este un text bun. in plus, sunt constient de buna intentie a fiecaruia. multumesc celor care au fost aici alaturi de mine, celor care ma citesc, comenteaza si cred in mine
pentru textul : doamne ce încet mă mișc de"Mult mai înalt" se numeste si a aparut pe Hermeneia in septembrie, dar am inteles ca acesta nu este un impediment. să ne ascundem în spatele casei noastre cineva semănase un cimitir avea cruci scuturate vișini iarbă aspră bujori și o biserică unde se mai rugau doar liliecii uneori trecea Dumnezeu pe acolo să culeagă sunătoare și fragi să ne ascundem spunea Danu poate-l vedem trebuie să fie înalt mai înalt decât tata vântul îmi croșeta dantele din păpădii pe rochia scurtă eram desculță aveam genunchii umezi ca mușuroaiele de furnici părul mi-l împletise bunica murmurând același cântec niciodată până la capăt, cât semeni cu maică-ta, zicea, ai ochii ei, eu mă uitam pe furiș la femeia aceea frumoasă din poza alb-negru dacă ești cuminte mergem duminică la bâlci spunea bunicul sunt scrâncioburi și vată de zahăr pe băț tremuram în iarba înaltă ai mei începuseră să mă strige Adina Adina, ecoul se strecura foșnitor printre crengi printre cruci îi răspundea inima locului izbindu-se de colțul seninului dacă nu or să tacă, or să-l sperie pe Dumnezeu, îmi spuneam, Danu îmi arăta un graur își lustruia penele sus pe clopotnița dăramată vezi a venit ți-am spus eu că-i mai înalt decât tata.
pentru textul : Dumnezeu detext mediocru care spune dar nu exprima
pentru textul : rechinul din oceanul singurătăţii dePoate că asta se și vrea textul de față o cheie a revoltei. N-am să insist; s-a suprasaturat istoria de discursuri revoluționare. Finitudinea idealului ei superior vorbește și la ora actuală cu sînge în loc de gură. Mai e, mai e pînă la "luminiță". Dar, fratele meu, totul e să aiurim de bine, repet. Fain bancul. Apropo de confuzie uite și replica: un tip extenuat, rătăcit în deșert se întîlnește cu un negru. "Eu sunt negrul cu aia albă. Dă-mi niște apă dacă nu ți-o pun". Tipul nu are încotro și rămîne fără apă după alte cîteva întîlniri. La ultima întîlnire apare tot un negru. "Știu domnule: tu ești negrul cu aia albă. Dacă nu îți dau apă mi-o pui. Da să ști că acuma chiar am rămas fără un strop. Sunt stors și disperat"- spune tipul. "Care negru domnule? zice omul. Io sunt Mitică de la Copșa Mică" Geo.
pentru textul : să aiurim de bine deEu l-am cunoscut ca pe un om jovial și amabil. Îmi pare rău că mereu mi-am zis că voi trece pe la Junimea să discut cu domnia sa, dar uite că n-am mai apucat să fac asta. Uneori un lucru amânat poate fi amânat pentru totdeauna.
pentru textul : din lumea poeziei... deda, paul. încerc să nu fiu pesimist. dar parcă era mai multă transparență. mai mult idealism, naivitate și umor. și mai mulți prieteni.
pentru textul : vă mai aduceți aminte hermeneia? dep.s. - mulțumesc pentru carte și revistă. înseamnă mult pentru mine ca fost gălățean.
știi cum e, paul... eu am o dilemă. dacă un cuvînt este „uzitat la greu” trebuie abandonat? cred că am discutat și cu cristina ștefan despre asta. mi se pare că ne autodeclarăm prizonieri într-o limbă care nu a spus încă foarte mult.
pentru textul : harta în relief dedeunazi l-am folosit cu accent pe ultima silaba, mai ardeleneste...:)
daca pana si umbra!!! cu intoarceri, bineinteles:)
multam amandurora!
pentru textul : nu-i bai depoate am reactionat un pic impulsiv, insa oricine ar sari ca ars daca ar fi acuzat pe nedrept; si alina manole, nu te scoti daca schimbi discursu', nu am greseli gramaticale si gata. eu insumi am notat cu 1 texte cu "nostrii" si alte ciudatenii. si inca o data, nu ma invinovati pe mine pentru notele juriului. de la o domnisoara respectabila de virsta ta ma asteptam la mai multa intelepciune (eu is copilu' teribil al sitului! haha). hai s-o incheiem cu toate speculatiile si injuriile astea nefondate
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” deDomnule Titarenco, eu am o memorie ca o sită, degeaba citesc anunțuri, pînă nu ma lovesc de pragul de jos nu descopăr că există și altul mai sus. În altă ordine de idei, nu știu cum să interpretez versul 14, 'trag la șorț', 'trag la sorți', ori licență poetică. Dacă am uitat limba română, să îmi fie cu iertăciune.
pentru textul : domnule Labiș deDacă cuvântul nu este în DEX, eu zic să dai frâu liber imaginaţiei. Uite o sugestie : ar putea fi o floare pe care Agamemnon o ţinea la piept când pornea la luptă...
Dacă tu vei închide ochii o clipă, ar putea avea şi alt înţeles...
pentru textul : Spleen boreal deDin punctul meu de vedere ma bucur ca ai salvat categoriile cu toata dinamica lor kantiana de forme apriorice ale sensibilitatii din aceasta atmosfera a la Omar khayyam, dar fara vin. Dar nu pot sa nu remarc finalul care este optimist in felul lui, in incercarea mistica de a radioloca fericirea in grota, chestiune de care n-ar fi nevoie in cazul ascensiunii spre suprafata insorita... vorba ceea, lucrul in sine nu-i nimic dar miscarea e fenomenala :)
pentru textul : faute de mieux dedin momentul când ai spus că Bacovia este anti-culoare și anti-declamație (cum să spun frumos?) avem (o majoritate) percepții diferite despre individ.
pentru textul : balada ploilor pierdute 3 deLa Bacovia culoarea este materie primă. (știi, cred, explicația lui la titlul deja fumatului -Plumb- ) cât despre declamativ: cred că știi poemul - Rar- (este și o melodie)
Bun.
Să vedem ce e de folos, deși rândurile de mai sus nu îmi dau mare ghes.
ce zici tu că este păunescian, - eventual- nu este, deci nu îmi fac nicio grijă. i-am citit și postumele:)
obsesia, da , bine punctat, bacovia era un obsesiv (în termeni medicali nevrotic - a se vedea poemele cu titlul acesta) deci obsesia mea citrică e bună. nici nu o observasem. mulțam.
despre emfatic, declarativ, am spus în preambul, e chiar de dorit.
Mulțumesc frumos pentru părere! Se întâmplă să fie diferită, dar din pricini pe care le-am explicat!
ce să zic și eu...fain poem, Corina. cheers.
pentru textul : Honestly deei,ei ,ei - te duci putin cam prea sus cu gândul când te compari cu Arghezi sau Baudelaire.Exista desigur "estetica urâtului", dar sa pastram proportiile. nu cred ca e cazul la tine. pentru ca nici poezie prea multa nu exista.
pentru textul : abjectivalia deSună frumos și plastic poemul. O singură precizare critică am de făcut: "Merge indolent de felină" nu îmi sună bine din punct de vedere gramatical. După un adjectiv (indolent) văd o caracterizare a adjectivului însuși prin comparația cu un substantiv cu funcție de adjectiv (de felină). Am senzația că sunt comparate două adjective, ceea ce nu e corect gramatical. Corect mie mi-ar suna "Merge indolent ca o felină" sau "Indolent, cu mers de felină". La fel, mai jos, la "indolent de felină" normal mie mi-ar suna "indolent ca o felină". Dacă greșesc, rog pe cineva să mă contrazică. Poate că este o eroare de tastare. Finalul, cu trandafirii ce se împrăștie pe întreaga stradă mi s-a părut foarte sugestiv, foarte viu.
pentru textul : întîmplare după ploaie denu vreau să fiu rea, dar e greșeală, nu greșală :) toți avem dreptul să greșim. cu respect, simona
pentru textul : O poveste postmodernistă devino s-o vezi
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 22 desă o bandajezi atât cât mai există o margine
nu mai cunoaşte anotimpurile i-au degerat picioarele
de parcă a nins continuu cu bulgări de gheaţă
a rămas ca o stafie cusută de cearşaf
într-o zi o să-şi ia cu ea viaţa în spate
şi o s-o vândă pe un toiag
Ca de obicei un text frumos "mustind" de poezie. Un singur lucru: "iubiti-va/ si nu cercetati" eu l-as fi scris altfel: "iubiti-va/ si veti intelege". Pentru ca dintre toti (nu stiu cum sa le zic, filosofi sau teologi crestini - n-are importanta) Sf. Augustin imi este cel mai aproape. Si el nu spune "credeti si nu cercetati" ci "credeti si veti intelege". Ori a "crede" este "a iubi" (Dar asta este doar "perceptia" mea).
pentru textul : Decembrie fără de înger deeu tot in dex am gasit „temii” pentru g-d. dar cum e licenta poetica nu mai conteaza
pentru textul : noapte cu plată deam citit cu admiratie
pentru textul : zbor deE un text între epic, liric şi aforistic, mesajul e tulburător, dar nu invadează, metoda discursivă nu e agresivă. Principala sa calitate e că nu pune toate merele în acelaşi coş - nu încercă să fie exhaustiv dpdv al trăirii (sună a utopie, dar unii autori/ texte chiar încearcă). Bineînţeles, ar mai putea fi curăţat pe ici pe colo, dar... Eleganţă în exprimare, echilibru şi o anvergură ideatică bună. Unele fragmente, cum ar fi "nici nu ştii când creşte altul, pentru că şi lor li s-a spus doar atât, ce rost are
să plângi mă, mâine vine o zână, a venit şi când tata
scuipa sânge în patul de lângă fereastră
când totul aşteaptă să primească perechea de aripi
e un alt fel de a spune că nimic nu vindecă" - care au o forţă lăuntrică nimicitoare.
Te salut şi nu ascund că m-am întrebat de multe ori ce s-a întâmplat cu tine, de ce ai dispărut. Mi-era dor de versurile tale, chiar mi-era. Să nu mai fugi! :).
pentru textul : Ficţiuni cu momentul dispariţiei denu știu dacă era nevoie să scrii „iubire” la început. poate că era mai bine să o lași subînțeleasă. sau poate că o puteai lăsa ca ultimul rînd.
pentru textul : poem înaintaş de primăvară denu'ș cum ai făcut, îmi place mai mult decât a mea. facem schimb?:))
pentru textul : (prea)cuvinte de jurnal deÎți mulțumesc, Lucian, pentru semnul lăsat și aici. Constat și eu, uneori, că unele gânduri ale mele seamănă cu ale altora. Pentru mine este un semn că empatizez cu acele persoane...nu pot decât să mă bucur:) Și mă bucur că am mai câștigat un cititor:)
pentru textul : poveste de demult demulţumesc frumos Ionuţ Caragea pentru lectură, apreciere şi sugestii.
pentru textul : învăţ să mor fără tine deuneori nu e nevoie de multe cuvinte pentru a exprima ceea ce simţi. bucură semnul.
Dorel, iți răspund mai scurt acum. Poate mai mult puțin mai încolo. Apariția textului a fost apreciată. Chiar și de mine. Și nu înțeleg de ce nu ți-ai dat seama de asta de vreme ce a fost pe prima pagină a Hermeneia (deci cum ar veni, în editorial) o bună bucată de timp. Sau nu ai observat asta?
pentru textul : Eminescu azi de4. Vă mulțumesc pentru intervenție, Cristina, Adrian. Cam așa e cum spuneți voi, nu e nici o filosofie aici, doar un studiu observațional asupra realității... și virtuale. :)
pentru textul : flu & stuff dePagini