îmi place poemul tău Silviu, în special cred că partea aceasta e mai deosebită:
e cald și miroase ciudat
în traista omului care m-a smuls
din ghearele unei veverițe nebune
acum e bine
cu spatele rezemat de mânerul albastru al unui clește
adorm fericit
poate chiar sunt o alună gustoasă
simt pe lângă tonul ghiduș, mucalit și fiorul trist de lângă clește. un poem frumos, proaspăt. și da, îl apreciez!
mi-a plăcut. Şi o spun eu care mă plictisesc foarte repede citind proză. Există cîteva locuri, precum faptul că e ofiţer şi eşti medic, care ar fi fost suficient să fie sugerate şi nu neaparat declarate (sau descrise prea amănunţit). Finalul e reuşit. Poate puţin prea siroposo-feminin pentru gustul meu dar are farmec. La urma urmei femeile trebuie să scrie ca femeile. Nu ca bărbaţii. În orice caz magia aceea a iubirii pubere este una dintre cele mai frumoase care mi-a fost dat să citesc. Şi cred că foarte puţini se încumetă să scrie despre asta. Mai ales în literatura română.
Andu, asta este; aici nu schimb nimic! Știi că accept sugestiile , dar versurile acestea vor rămâne așa. Mulțumesc pentru implicare și promit ca într-o zi să-ți spun de ce.
toate trimiterile astea "bibiliografice" pur si simplu nu stiu la ce folosesc abundenta de fracezisme(sic!) ma lasa cu o privire alba - bruma mea de franceza e la fel de batrina si urita ca si ultima mea profesoara care mi-a predat-o (gosh! de ce trebuie ca toate profele de franceza sa fie batrine si daca nu batrine, atunci urite, si daca nici una nici alta, atunci sint insipide..) deci, revenons a nos moutons, mie chistia cu scrisul pe pleoape ma oripileaza, senzatia ca cineva te inteapa cu penita in pleoapa...arrggh... ma gindesc ca o fi un text personal dar nu ii vad dedicatia. in rest nu cred ca nu are nimic prea interesant cu exceptia titlului care, paradoxal, (sau kitchios) e un anglicism la origine
pentru mine, prețiozitate înseamnă o alăturare nefericită de cuvinte care nimerește ca nuca în perete, care este total afară din context și e foarte stridentă... deci a funcționat și intuiția masculină:)
duminică frumoasă ție, cu drag!
tecstul nu este deloc indraznet, as psune ca mult prea bland. e suficienta o metafora destul de uzitata gen tarmul sangelui sa te duca in starea aia usor melancolica... apoi vine finalul si parerea mea e ca are dreptate andreea, finalul ala, chiar daca nu e conform chestiilor care s-au intamplat, taie toata vraja. as mai adauga ca observatie aerul mult prea personal al poemului si dorinta autorului de a -l pastra asa. pai cum sa intelegem noi cititorii, daca poetul spune ce vrea el, cum vrea el si apoi tot el ii acuza ca nu inteleg....
domnule, m-ai lasat fara grai...mare noroc cu tastele! era o vreme cand poezia se citea pe nerasuflate si coastele deveneau stramte ceva lovea in cusca oaselor ca un pui incercand sa iasa din ou (...iarta-mi modesta incercare.) si acum sa argumentam penita aiasta: pentru: "bătrîna întinde mîna moneda se rostogolește în baltă. bătrîna își privește chipul în apă parcă n-ar fi ea parcă e o monedă pe care viața o încearcă cu dinții." si "eram primul din cortegiu și pielea de pe mîini mi-a rămas pe o cruce. de atunci eu sînt cressus și tot ce ating se transformă în carne." si "peste ochi mi s-a pus o crustă ca o salină abandonată." si "oamenii au băut din mine de parcă ar fi fost o turmă de cerbi care seara se îngrămădește la adăpătoare. " si mai ales pentru finalul asta care te arunca in poveste. si pentru felul in care biografia nu e decat un pretext pentru text. si pentru faptul ca demonstrezi ca metafora inca are viata in ea si ca nu-i vom urma in curand cortegiul. (si pentru ca dupa lectura unei astfel de poezii nu-mi mai pasa nici de tigarile fumate pana la ora asta, nici de faptul ca maine ma voi clatina pe tocuri, trecand printre oameni care habar nu au ca ea a fost scrisa). numai una bucata (ce pacat!) penita.
Recunosc, la se-ntoarce am făcut o greşeală de tipărire. Eram obosit şi eroarea a fost introdusă deşi textul a fost scris în altă parte. Dar mi se pare puţin ridicol să îl văd pe Bobadil că mă trage de urechi pentru neglijenţă cînd nu cu multă vreme în urmă el punea texte plagiate pe Hermeneia şi se scuza că era beat. Dar, probabil fiecare cu bîrna lui.
Totuşi nu îmi este clar de ce nu este corect "se-ascunde". Sau nu mai ştiu eu româneşte...
Mulțumesc. Deocamdată cu ”nici” îmi sună mai bine. Și da, viitorul e un timp cu care poezia se poate juca foarte ușor, mai ales în cazul verbului ”a crede”. Interesant că ai spus ”resemnat”, este și o nuanță de așa ceva acolo.
Imagini interesante. Pământul se învârtește în jurul axei sale, e adevărat, o stare poetica existenta în poemele tale, unele versuri le-aș angaja în transmitere de mesaj, altfel. Frumos zis:
"cuvintele mi s-au părut niște ierburi
cu care ne hrănim moartea încercând
să prelungim acest act până la infinit..."
dar eu as fi trimis cu aceste cuvinte, un altfel de mesaj :
"cuvintele îmi par ierburi,
...
hrănesc infinitul din noi"
Explicitarea asta "cu care ne ", forma verbului "sa prelungim" diluează emoția poetica ...
Djamal, îmi place sa te citesc.
ai o poezie delicată, cum este și aceasta. mi-a placut imaginea porumbelului care se scutură după ploaie. ce mai, se vede că ești sensibilă. lucrează ca și până acum la imagini și împrospătează figurile de stil. știu că poți. a... ferice de porțelanurile albe:)! amical
cred ca ti s-a raspuns la aceasta intrebare de mai multe ori, atit direct cit si indirect. in primul rind corectitudinea limbii asa cum stipuleaza si regulamentul. iar textele tale au lacune multe si repetate la acest capitol. apoi urmeaza aspectul estetic, elementele de stil, continutul poetic, ineditul, inefabilul, etc.
daca acestea nu exista sau sint utilizate mecanicist sau simplist atunci nu cred este normal sa te astepti ca editorii sa aprecieze pozitiv ceea ce scrii. dar cred ca partea cea mai ingrijoratoare este nu atit faptul ca nu scrii bine ci faptul ca nu pari a imbunatati nimic. iar asta este in general un semnal cum ca s-ar putea sa nu fii facut pentru asa ceva.
Pentru un așa final, cred că textul de până acolo ar trebui să câștige în profunzime și sobrietate. Nivelul de abordare necesită o înălțare cu câteva trepte bune. Rimele, unele facile, nu ajută la asta și scad valoarea textului.
Asa este Dorine, multa dragoste ce nu se afla in coerenta cu impulsul de a scris aceasta poezie, egalat poate doar de tentatia de a o sterge... de aceea am si modificat preferand lipsa determinatiilor si inceputul.
Francisc, uite cum vii tu, dupa un veac de tarece, sa-mi confirmi ca se termina prost. acum ramane sa ma gandesc daca e vorba de text ori asa...in genere. :)
Virgil, ce sa fac? pana si moartea e previzibila. la partea de mijloc o sa ma mai gandesc.
fireste, mie imi pare ca celelalte secvente ale discursului sunt necesare pt a relua/reconstrui, in diverse moduri, jocul dintre un "eu" si un "tu" care se bucura unul de altul. iar pt asta, un descantec e numai bun. upgradat, fireste. multumesc, domnul meu, pt atentia dvs constanta. asemeni doamnei marina
Nu a trecut decât o oră. Mă întrebam iar unde este "Jocul cu mărgelele de sticlă" de Hesse, mă întrebam ce poem vei scrie azi, mă jucam cu stările ca și cum aș fi atins ghețarii, îmi aminteam că iubești cireșele amare, le descopeream adesea în poeziile tale, știam că îți plac discrepanțele, negativul întors spre femeie din bărbat, nu știam cât din lumină va fi în poem dar mereu mă întrebam de ce nordul tău are culoare nedefinită. Și acum deschid pagina aceasta, văd poezia, parcurg totul, remarc primele două strofe, impecabil, apoi alunec pe o pojghiță de gheață, în strofele 3-4, ceva mă face să mă țin bine, fiindcă registrele se schimbă brusc, și stilul, ca să te regăsesc în aceeași linie elegantă în strofele 5-6 și să admir strofa 7-vers unic. Nu spun acum nimic despre tehnică, nu e timpul, m-au înmărmurit coincidențele. Și mă bucură că există ceea ce simt de departe, din tăcerile mele. Nu plec fără cuvintele acestea: <i>iau o cruce așez în ea umărul femeii și sânul cineva îmi împachetează jocul cu mărgele de sticlă suntem presați de timp devenim frunze în ierbarul timpului apoi altcineva ne fărămițează mâinile trupul picioarele totul</i> Poate îmi voi găsi jocul cu mărgelele de sticlă sau devenirea întru ființă.
Am citit aici un poem pur și simplu încărcat de excese lingvistice, lipsit de acel ceva care face dintr-un poem altceva decât un text ,oricât de elaborat. Mă bucur însă că a primit atâtea aprecieri, oamenii socializează pe Hermeneia!
Părerea mea este că asemenea poeme se pot scrie cum faci un rebus.
Să nu îmi fie luat asta în nume de rău, pls, dar acest poem pentru mine nu reprezintă absolut nimic altceva decât o colecție de cuvinte aruncate pe o pagină de web
Respect.
atunci probabil ca poate nu ar fi rau sa o iei de la capat. adica sa procesezi fotografia si sa o faci ceva mai intunecata (darker) si sa o redimensionezi la dimensiunile acceptate de pagina. (banuiesc ca iti dai seama ca e aberant sa permitem oricui sa posteze orice placinta aici, desi si asa aparitia scrollbar ar trebui sa ii faca pe cei care pun imagini sa inteleaga ca au iesit in decor) si apoi sa pui textul. parerea mea este ca e recomandabil ca sa existe un contrast suficient dar si o cantitate redusa de text, din ratiuni de la sine intelese
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
pot spune, insa, ca nu esti constructiva.
pentru textul : Refuz profund deIoana, multumesc de apreciere, pentru mine treaba e simpla: nu caut metafore, eu scriu ce traiesc, bineinteles, trecerea se face prin senzorialul meu.
pentru textul : vorbim despre noi deîmi place poemul tău Silviu, în special cred că partea aceasta e mai deosebită:
e cald și miroase ciudat
în traista omului care m-a smuls
din ghearele unei veverițe nebune
acum e bine
cu spatele rezemat de mânerul albastru al unui clește
adorm fericit
poate chiar sunt o alună gustoasă
simt pe lângă tonul ghiduș, mucalit și fiorul trist de lângă clește. un poem frumos, proaspăt. și da, îl apreciez!
pentru textul : prea scurt jurnal deSarbatori fericite, poete, sanatate, bucurie, liniste, dar mai presus de toate... dragoste! Mare multam pentru semn, sa ne citim cu bine!
pentru textul : vremuri demi-a plăcut. Şi o spun eu care mă plictisesc foarte repede citind proză. Există cîteva locuri, precum faptul că e ofiţer şi eşti medic, care ar fi fost suficient să fie sugerate şi nu neaparat declarate (sau descrise prea amănunţit). Finalul e reuşit. Poate puţin prea siroposo-feminin pentru gustul meu dar are farmec. La urma urmei femeile trebuie să scrie ca femeile. Nu ca bărbaţii. În orice caz magia aceea a iubirii pubere este una dintre cele mai frumoase care mi-a fost dat să citesc. Şi cred că foarte puţini se încumetă să scrie despre asta. Mai ales în literatura română.
pentru textul : un vag miros de pâine deAndu, asta este; aici nu schimb nimic! Știi că accept sugestiile , dar versurile acestea vor rămâne așa. Mulțumesc pentru implicare și promit ca într-o zi să-ți spun de ce.
pentru textul : De-a dreapta ei am învățat tăcerea defrancisc, ma refeream la altceva, dar se pare ca n-ai inteles...
pentru textul : pietrele umbrei detoate trimiterile astea "bibiliografice" pur si simplu nu stiu la ce folosesc abundenta de fracezisme(sic!) ma lasa cu o privire alba - bruma mea de franceza e la fel de batrina si urita ca si ultima mea profesoara care mi-a predat-o (gosh! de ce trebuie ca toate profele de franceza sa fie batrine si daca nu batrine, atunci urite, si daca nici una nici alta, atunci sint insipide..) deci, revenons a nos moutons, mie chistia cu scrisul pe pleoape ma oripileaza, senzatia ca cineva te inteapa cu penita in pleoapa...arrggh... ma gindesc ca o fi un text personal dar nu ii vad dedicatia. in rest nu cred ca nu are nimic prea interesant cu exceptia titlului care, paradoxal, (sau kitchios) e un anglicism la origine
pentru textul : top secret depentru mine, prețiozitate înseamnă o alăturare nefericită de cuvinte care nimerește ca nuca în perete, care este total afară din context și e foarte stridentă... deci a funcționat și intuiția masculină:)
pentru textul : corupt de bătrânețea unei idei deduminică frumoasă ție, cu drag!
a spus e cam aproape de a spune, parca tot mai bine a ales... In rest, imi place poezia ta:) mulțam!
pentru textul : respirația de pe geamuri deun inceput care promitea ceva dar cu un sfirsit prozaic tern, indecis.
pentru textul : iluzie detecstul nu este deloc indraznet, as psune ca mult prea bland. e suficienta o metafora destul de uzitata gen tarmul sangelui sa te duca in starea aia usor melancolica... apoi vine finalul si parerea mea e ca are dreptate andreea, finalul ala, chiar daca nu e conform chestiilor care s-au intamplat, taie toata vraja. as mai adauga ca observatie aerul mult prea personal al poemului si dorinta autorului de a -l pastra asa. pai cum sa intelegem noi cititorii, daca poetul spune ce vrea el, cum vrea el si apoi tot el ii acuza ca nu inteleg....
pentru textul : Poemul de dragoste debine ai venit Chris! este interesant acest muzeu (virtual) particular cu ingeri de lut. de ce consideri textul un experiment?
pentru textul : Muzeul particular dedomnule, m-ai lasat fara grai...mare noroc cu tastele! era o vreme cand poezia se citea pe nerasuflate si coastele deveneau stramte ceva lovea in cusca oaselor ca un pui incercand sa iasa din ou (...iarta-mi modesta incercare.) si acum sa argumentam penita aiasta: pentru: "bătrîna întinde mîna moneda se rostogolește în baltă. bătrîna își privește chipul în apă parcă n-ar fi ea parcă e o monedă pe care viața o încearcă cu dinții." si "eram primul din cortegiu și pielea de pe mîini mi-a rămas pe o cruce. de atunci eu sînt cressus și tot ce ating se transformă în carne." si "peste ochi mi s-a pus o crustă ca o salină abandonată." si "oamenii au băut din mine de parcă ar fi fost o turmă de cerbi care seara se îngrămădește la adăpătoare. " si mai ales pentru finalul asta care te arunca in poveste. si pentru felul in care biografia nu e decat un pretext pentru text. si pentru faptul ca demonstrezi ca metafora inca are viata in ea si ca nu-i vom urma in curand cortegiul. (si pentru ca dupa lectura unei astfel de poezii nu-mi mai pasa nici de tigarile fumate pana la ora asta, nici de faptul ca maine ma voi clatina pe tocuri, trecand printre oameni care habar nu au ca ea a fost scrisa). numai una bucata (ce pacat!) penita.
pentru textul : story of a city deFaine vremuri când poezia ne ţinea ocupată toată respiraţia. Şi ce bine scriam :)
pentru textul : the brave old world deRecunosc, la se-ntoarce am făcut o greşeală de tipărire. Eram obosit şi eroarea a fost introdusă deşi textul a fost scris în altă parte. Dar mi se pare puţin ridicol să îl văd pe Bobadil că mă trage de urechi pentru neglijenţă cînd nu cu multă vreme în urmă el punea texte plagiate pe Hermeneia şi se scuza că era beat. Dar, probabil fiecare cu bîrna lui.
pentru textul : ym deTotuşi nu îmi este clar de ce nu este corect "se-ascunde". Sau nu mai ştiu eu româneşte...
Mulțumesc. Deocamdată cu ”nici” îmi sună mai bine. Și da, viitorul e un timp cu care poezia se poate juca foarte ușor, mai ales în cazul verbului ”a crede”. Interesant că ai spus ”resemnat”, este și o nuanță de așa ceva acolo.
pentru textul : Despre târziul lucrurilor deformei unei expresii
pentru textul : Nopţile unui proscris deImagini interesante. Pământul se învârtește în jurul axei sale, e adevărat, o stare poetica existenta în poemele tale, unele versuri le-aș angaja în transmitere de mesaj, altfel. Frumos zis:
pentru textul : Extazul final de"cuvintele mi s-au părut niște ierburi
cu care ne hrănim moartea încercând
să prelungim acest act până la infinit..."
dar eu as fi trimis cu aceste cuvinte, un altfel de mesaj :
"cuvintele îmi par ierburi,
...
hrănesc infinitul din noi"
Explicitarea asta "cu care ne ", forma verbului "sa prelungim" diluează emoția poetica ...
Djamal, îmi place sa te citesc.
ai o poezie delicată, cum este și aceasta. mi-a placut imaginea porumbelului care se scutură după ploaie. ce mai, se vede că ești sensibilă. lucrează ca și până acum la imagini și împrospătează figurile de stil. știu că poți. a... ferice de porțelanurile albe:)! amical
pentru textul : numai mâinile tale decred ca ti s-a raspuns la aceasta intrebare de mai multe ori, atit direct cit si indirect. in primul rind corectitudinea limbii asa cum stipuleaza si regulamentul. iar textele tale au lacune multe si repetate la acest capitol. apoi urmeaza aspectul estetic, elementele de stil, continutul poetic, ineditul, inefabilul, etc.
pentru textul : în zori dedaca acestea nu exista sau sint utilizate mecanicist sau simplist atunci nu cred este normal sa te astepti ca editorii sa aprecieze pozitiv ceea ce scrii. dar cred ca partea cea mai ingrijoratoare este nu atit faptul ca nu scrii bine ci faptul ca nu pari a imbunatati nimic. iar asta este in general un semnal cum ca s-ar putea sa nu fii facut pentru asa ceva.
Pentru un așa final, cred că textul de până acolo ar trebui să câștige în profunzime și sobrietate. Nivelul de abordare necesită o înălțare cu câteva trepte bune. Rimele, unele facile, nu ajută la asta și scad valoarea textului.
Îmi pare rău c-o spun, dar nu prea merge.
pentru textul : despre iubire detotodata nu inteleg de ce acest text este incadrat la scenariu. chiar daca vei spune ca e monolog.
pentru textul : monolog I deAsa este Dorine, multa dragoste ce nu se afla in coerenta cu impulsul de a scris aceasta poezie, egalat poate doar de tentatia de a o sterge... de aceea am si modificat preferand lipsa determinatiilor si inceputul.
pentru textul : mijlocul cerului deraspunsuri.
Francisc, uite cum vii tu, dupa un veac de tarece, sa-mi confirmi ca se termina prost. acum ramane sa ma gandesc daca e vorba de text ori asa...in genere. :)
Virgil, ce sa fac? pana si moartea e previzibila. la partea de mijloc o sa ma mai gandesc.
va multumesc.
pentru textul : cină festivă defireste, mie imi pare ca celelalte secvente ale discursului sunt necesare pt a relua/reconstrui, in diverse moduri, jocul dintre un "eu" si un "tu" care se bucura unul de altul. iar pt asta, un descantec e numai bun. upgradat, fireste. multumesc, domnul meu, pt atentia dvs constanta. asemeni doamnei marina
pentru textul : vule vu murir avec moi? deNu a trecut decât o oră. Mă întrebam iar unde este "Jocul cu mărgelele de sticlă" de Hesse, mă întrebam ce poem vei scrie azi, mă jucam cu stările ca și cum aș fi atins ghețarii, îmi aminteam că iubești cireșele amare, le descopeream adesea în poeziile tale, știam că îți plac discrepanțele, negativul întors spre femeie din bărbat, nu știam cât din lumină va fi în poem dar mereu mă întrebam de ce nordul tău are culoare nedefinită. Și acum deschid pagina aceasta, văd poezia, parcurg totul, remarc primele două strofe, impecabil, apoi alunec pe o pojghiță de gheață, în strofele 3-4, ceva mă face să mă țin bine, fiindcă registrele se schimbă brusc, și stilul, ca să te regăsesc în aceeași linie elegantă în strofele 5-6 și să admir strofa 7-vers unic. Nu spun acum nimic despre tehnică, nu e timpul, m-au înmărmurit coincidențele. Și mă bucură că există ceea ce simt de departe, din tăcerile mele. Nu plec fără cuvintele acestea: <i>iau o cruce așez în ea umărul femeii și sânul cineva îmi împachetează jocul cu mărgele de sticlă suntem presați de timp devenim frunze în ierbarul timpului apoi altcineva ne fărămițează mâinile trupul picioarele totul</i> Poate îmi voi găsi jocul cu mărgelele de sticlă sau devenirea întru ființă.
pentru textul : northern lights deMarga, să mă scuzi, dar chiar dacă aș avea un dinte (sau mai mulți) ascuțit bine pentru Paul, n-am cum să-l suspend pentru că a făcut o comparație.
pentru textul : siberii suspendate deAm citit aici un poem pur și simplu încărcat de excese lingvistice, lipsit de acel ceva care face dintr-un poem altceva decât un text ,oricât de elaborat. Mă bucur însă că a primit atâtea aprecieri, oamenii socializează pe Hermeneia!
pentru textul : “totul mi se pare că are greutate” dePărerea mea este că asemenea poeme se pot scrie cum faci un rebus.
Să nu îmi fie luat asta în nume de rău, pls, dar acest poem pentru mine nu reprezintă absolut nimic altceva decât o colecție de cuvinte aruncate pe o pagină de web
Respect.
atunci probabil ca poate nu ar fi rau sa o iei de la capat. adica sa procesezi fotografia si sa o faci ceva mai intunecata (darker) si sa o redimensionezi la dimensiunile acceptate de pagina. (banuiesc ca iti dai seama ca e aberant sa permitem oricui sa posteze orice placinta aici, desi si asa aparitia scrollbar ar trebui sa ii faca pe cei care pun imagini sa inteleaga ca au iesit in decor) si apoi sa pui textul. parerea mea este ca e recomandabil ca sa existe un contrast suficient dar si o cantitate redusa de text, din ratiuni de la sine intelese
pentru textul : Jaded dePagini