Ai aici câteva vârfuri sarcastice, cum ar fi

"când plecau la luptă
dacii scriau două-trei poezii
apoi făceau gargară cu apă din danubius"

"românul are șapte vieți dar din păcate un singur ficat" (excelent!!, la fel şi ce urmează - parcă aş scoate "din păcate"; citeşte aşa: românul are șapte vieți dar un singur ficat. Mi se pare şi mai viguros).

etc.

E un text care lasă în urmă zâmbete, dar zâmbete scurte. Fain!

titlu sugerează înțelept ideea întoarcerii frunzei ce se petrece prin cădere în neființă.

că încărcăm această pagină cu "ping-pong replies", dar voi da exemple concrete cu autori şi colaboratori care nu mai activează pe site mai bine de un an, alţii de doi, trei şi nu li s-au luat drepturile de autor, colaborator, iar alţii au postat mereu de la înscriere şi sînt corespondent. Iată câteva exemple:

Elena Simona Popescu, autor, ulima postare 19 Aug 2010;
Tincuţa Horonceanu Bernevic, autor, ultima postare 13 Noi 2010;
Alexandar Stoicovici, autor, ultima postare 06 Mar 2011
Ion Pascal Vlad, autor, ultima postare 15 Feb 2011;
Ştefan Mihailescu, autor, ultima postare 20 Iun 2010;
Fanache Emil, autor, ultima postare 31 Aug 2010;
Mircea Florin Şandru, autor, ultima postare 13 Mai 2011;
Naomi Titarenco, autor, ultima Postare 14 Mar 2011;
Luminiţa Suse, autor, ultima postare 10 Mai 2011;
Petru Dincă, autor, ultima postare 02 Sep 2011;
Roxana Sonea, autor, ultima postare 20 Dec 2010;
Raul Ionuţ Coldea, autor, ultima postare 29 Mai 2011;
Ioana Geacăr, autor, 03 Apr 2011;
Medeea Iancu, autor, ultima postare 05 Sep 2010;
Radu Părpăuţă, colaborator, ultima 12 Nov 2009;
Marina Popescu, colaborator, ultima postare 26 Mai 2010;
Anna Marie Bejliu, colaborator, ultima postare 02 Feb 2010;
Ecaterina Bargan, colaborator, ultima postare 06 Feb 2011;
Paparuz Adrian, colaborator, ultima postare 30 Aug 2010;
Sanda Nicucie, colaborator, ultima postare 05 Aug 2009;
Amelia Mociulschi, colaborator, ultima postare 01 Iun 2010;
Nincu Mircea, colaborator, ultima postare 12 Iul 2009;
Maria-Gabriela Dobrescu, colaborator, ultima postare 04 Mai 2010;
Vali Slavu, colaborator, ultima postare 26 Iul 2010;
Veronica Văleanu, colaborator, ultima postare 09 Ian 2011.

Dac-am putea duce un dialog amabil, civilizat, aş mai zice ceva, tac însă şi mă opresc aici.

Aranca, precum am mai spus, fiecare "vede" într-un text ceva ce e pe aceeași frecvență de undă cu el. De-asta am spus de oglindă. Pentru că atunci când nu vezi nimic sau poate doar o anumită latură, de fapt tu esti cel care se identifică cu acea parte. Nu cel ce a scris e responsabil pentru asta, pentru ceea ce simți tu când citești. Apreciez că putem sta de vorbă și în limitele bunului simț și te-aș ruga doar ca de acum încolo să faci aprecieri, dacă vrei, pentru că văd că nu scap, doar cu privire la textele mele și fără să insinuezi altceva prin subsidiar, că nu de alta, dar, știi, se simte. Nu ne cunoaștem și să faci aprecieri cu privire la personalitatea cuiva pe care nu-l cunoști bine e o barieră în comunicare.

știi cum e, paul... eu am o dilemă. dacă un cuvînt este „uzitat la greu” trebuie abandonat? cred că am discutat și cu cristina ștefan despre asta. mi se pare că ne autodeclarăm prizonieri într-o limbă care nu a spus încă foarte mult.

adevarul exista in text, ba chiar da pe dinafara si e usor de a te regasi in el, dar scris la persoana 1, ca o confesiune ii da o nota borderline lamentatie... suna prea mult me-me -me. mi-as fi dorit sa te descopar EU in textul asta nu sa mi te descrii, as fi vrut sa fiu acea 'fly on the wall' sa-ti gasesc tritsetea, duritatea, plictiseala atunci cind tu nu esti 'en-garde'... acel: 'dar cu siguranță sînt eu' - taie cu siguranta efectul titlului. deci poate un alt unghi ar fi fost mai potrivit. doar o parere...:) cheers

...emi, Vio, mulțumesc pentru că ați intrat în pretextul meu de Crăciun.ehe... dacă aș fuma...dar nu fumez... tutunul dăunează grav sănătății.:)! destins, cu gânduri bune, paul

Si pentru ca uite nu-mi iese din minte faptul ca n-ai priceput ce-am vrut sa zic, revin: "E pana la urma felul tau de a expune viata ca aporie" Ma refeream desigur la modul tau de a scrie poezie, asa cum l-am perceput eu, valorizand paradoxul (aporie=dificultate de ordin rațional greu sau imposibil de rezolvat), limitele la care ajunge gandirea logica, pentru a crea tensiunea necesara sugerarii unor imagini puternic conturate. "contorsionand limbajul pentru a reda sensuri pe o multitudine de nivele hermeneutice" Termenul de "contorsionat" nu are o acceptiune negativa dimpotriva implica recursul mai mult sau mai putin constient la o topica diferita modului comun de a scrie poezie, mai ales ca tu esti familiarizat cu ritmul compozitiei. In acceptiunea mea, aceasta realitate iti da posibilitatea de a structura poezia pe mai multe paliere de interpretare (nivele hermeneutice). "un fel de reprezentatie a unui saltimbanc care descopera viata cu profunzimea unui copil, maturizat prea devreme de o iarna deloc blanda" saltimbanc = Actor de circ cu mimică bufă, care execută exerciții ușoare de acrobație. Nici o clipa nu m-am gandit la cealalta semnificatie a termenului. Sub aparenta unui spectacol poezia ta conduce la aspecte deosebit de relevante ale existentei... astfel am facut paralela cu un copil care se maturizeaza prea devreme prin suferinta si care te socheaza cu intrebarile sale. Nu stiu daca ai intalnit asa ceva dar eu m-am lovit de astfel de situatii. "o poezie despre care cred ca recitata fiind si-ar desavarsi frumusetea." Asta trebuie sa o citesti asa cum este scris... stiu ca ai talent in a recita si cred ca ritmul textului tau s-ar simti mult mai bine recitat fiind. Acum te rog spune-mi avea vreun rost sa ma jignesti omule doar pentru ca m-ai inteles gresit? Dar nu-i bai, uneori si eu cad in pacatul maniei asa ca inteleg. Inca o data sa ne fie sarbatorile luminate.

alma, ionut, lucian, va multumesc pentru citire.

am fost furat si io de ritmurile cosmice din palma chiar in perioada aparitiei pe sit a acestui poem (am vazut chiar si-o ghicitoare!). merita evidentiant pentru "o nuanta de nor", "tot ce-am adus e un trup", "limba necunoscuta..." atentie insa la un anumit angelism acaparator de suflete (ca ecou la ce scria bourdieu cu privire la statutul artistului) si, poate, chiar de suflu creativ. retragerea reiterata in "sprancenele mamei", "copil frumos", "desenam" (apar si-n alte poeme de-ale tale sub alte forme) seamana mai putin cu ingerul negru ce stiu ca-ti bantuie noptile si ceva mai mult cu o anumita economie de mijloace si o pierdere de energie pretioasa pe considerente de genul "iubesc, muncesc,..." . dar poate ca ma insel. in ce priveste jertfa (io am luat ca un fel de ars poetica versurile astea) sa stii ca o apreciem! ps: unde s-a dus fluviul ala frumos? imi pregatisem mentaliceste si sufleteste un adevarat comentariu pentru el dar a disparut inainte sa-l revad.

Andu, Mulțumesc de lectură! Frica aceasta stă la baza tuturor fricilor de mai târziu. Nu am găsit alt titlu mai potrivit. tincuța

Chiar nu ştiţi limba română, nu o simţiţi, problema voastră. Nici tu, Eugen, nu ai priceput nimic din ce ti-am scris mai sus. Păcat, pentru că era chiar scris din suflet. Îţi explic la telefon. Call me :)).

Citind și recitind acest poem m-am întrebat din nou: ce este, de fapt, poezia? În cazul de față, îmi permit să afirm că este acea nișă cu aură de cuvinte prin care suntem atrași într-un univers cu o stare de prea frumos, de prea bine, de prea toamnă. Desigur, se ajunge aici prin niște mijloace literare, unele atent plăsmuite, altele venind firesc din însăși natura și structura sufletească a artistului.
Se spune că o casă primitoare se cunoaște de la prag. Reformulez: o poezie bună se cunoaște de la titlu. Sau poate că titlul are rolul acela de a ne oferi brațul spre o promenadă tihnită pe aleile poemului. Prin folosirea acelui „am semănat” se lasă un spațiu neutru sensurilor, un spațiu propice intepretărilor astfel încât promenada să aibă și elemente surpriză pe care abia aștepți să le descoperi în text.
Poemul oferă atmosferă, stil, gânduri și sentimente în tandem, empatie, un pic de ludic, un pic de iubire (un pic mai mult :) ), căldură și culoare. Firul epic poartă trena poeziei. M-au surprins versurile cu putere de sugestie:
„măştile nu s-au mai întors cu faţa la faţă”
„de sub unghiile murdare ale cerului
lipsea un planor”
„din aburul vernil un câine creţ îţi lătra sub bărbie”
Comparațiile și metaforele sunt îndrăznețe. Cel mai mult mi-a plăcut cea din versul
„toamna trece prin faţa cafenelei ca o păuniţă pe tocuri”
Mi-au plăcut petele de culoare. La început folosești o culoare secundară, apoi o nuanță de verde, apoi roșul, ca o victorie.
Am sesizat cele două aparate de zbor (planorul și avionul), fiecare cu absența/prezența lui și cu simbolistica aferentă.
Cred că punctul cel mai fierbinte, cel „mai poezie” este :
„Ar fi trebuit să fierbem vinul nostru
să-l turnăm din ceainic în ceainic până la subţiere
să spunem deodată
iată iarba
iată vremea
iată roşul.”
Mi-a plăcut Dumnezeul „îngropat sub aurul bisericilor”, tremurul de empatie, covrigul pus la păstrare, așteptarea primei zăpezi, „prea”-urile, „frunzele care cădeau cu un minut de întârziere” și „autobuzul care a venit prea repede.
Adică mi-a plăcut cam tot. Felicitări! Semeni cu toamna :)

"antene purtătoare ale unui mesaj". nu-mi dau seama de text, l-am citit de câteva ori și cred că promite... dar la prima vedere e destul de dificil și poate asta nu e ok :) buburuze am văzut și eu.