am sa rearanjez textul,astfel sa-l incadrez la poezie daca asta ar insemna 'corectura'; in ce priveste 'experimentul' m-ati nedumerit, la mine cam tot ce scriu e experiment:)
îmi este dificil să citesc un text în care în prima strofă scrie că fericirea atîrnă. am o problemă cu alăturarea acestor două cuvinte. apoi în partea a doua toate acele „detalii despre laborator” mi se par cam superflue. pare un text scris cînd autorul era... obosit.
Reusit experiment, schimbarea registrului bine aleasa, ca si istoria in sine interesant spusa. Tocmai citeam deunazi un roman in care anumite personaje aleg sa traiasca tragandu-si viata dintr-un singur om, traind toti printr-un singur om, tocmai pentru a izbavi o moarte absurda, neluata in seama... Poate as renunta la sublinierea aceea "de o moarte crunta"... sau cel putin eu n-as folosi cuvantul "crunt" intr-o poezie. PS Rezolvarea a venit elegant pana la urma, nu? :) Daca te gandesti ca anumite reguli sunt facute sa ne protejeze chiar pe noi, in ultima instanta, daca iti aduci aminte cat te-am batut la cap cu o chestie oarecum inutila pentru noi, dar utila ca posibila protectie pentru R.I., pe un alt text, cred ca nu te vei mai gandi la solutii imposibile si improbabile. Va astept sa recidivati.
Nu aș vrea să îi indispun pe interlocutorii mei de pînă acum dar numai Adrian mi-a răspuns, ce-i drept și el destul de criptico-anecdotic, la întrebarea originală. Nu că nu ar fi validă o discuție despre „ce anume este poezia pentru mine?” sau „ce anume este poezia acum în raport cu acum o mie de ani?” dar cred că ar putea face obiectul unei alte mese rotunde. Evident, tehnic vorbind aș fi putut face un sondaj cu cele trei opțiuni dar am preferat o soluție, zic eu, mai elegantă. Aș vrea să discutăm, să dialogăm, să răspundem, să argumentăm sau să contrazicem vis a vis de cele trei opțiuni pe care le-am înșirat acolo (și care cred că sînt destul de des întîlnite la cei care scriu):
- Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?
- Sau ar trebui să fie ceva rezultat în urma înfrînării, abținerii mele (ca autor) de a mă satisface (estetic, comunicațional, artistic, filosofic, teologic, ideatic, etc) de dragul atingerii unei anumite reușite (sau perfecțiuni) artistice, estetice, comunicaționale, etc) obiective, neutre, separate de mine.
- Sau, este aceeași abținere (înfrînare, etc) - deci autoconstrîngere - de dragul întîmpinării așteptărilor estetice, ideatice, etc, ale celor ce o vor citi sau asculta?
Cele trei opțiuni nu se exclud neaparat reciproc dar sînt distincte și o simplă analiză ne va face să înțelegem că nu prea se poate să le fii loial la două sau mai multe în același timp. Deci apare o problemă a priorităților sau a preferințelor. Și în plus să nu uităm că întrebarea mea este dublă (realitatea și dezideratul - sau un anumit ideal -).
Deci aș dori ca atît interlocutorii mei de pînă acum precum și alții să aibă curajul să intervină și să abordeze această problematică. Pentru altele sînt convins că vom face alte mese rotunde.
"Încearcă să pătrunzi în simplitate. Identifică-te cu lipsa de diferență. Urmează natura lucrurilor și renunță la orice impuls personal. Astfel lumea va fi armonioasă" - Zhuan Zi Cred că de-aici zicala: cioburile aduc noroc! :) .Sticla, simbol al științei dar și al permeabilității revine în majoritatea scrierilor tale, marcînd un drum, o mare trecere. Spre insula aceea uitată de timp? Spre noi înșine îmi vei răspunde. De aici acel upside-down of things: conștiința individuală nu poate sparge de una singură paharul.
ce frumos să inspiri primăvară din plămânii iubitei...
Silviu, mi-ar fi plăcut ca acolo să fie o pârâitură de pepene, cred că întâmplările ar fi avut un impact mai pronunţat :)
domnule francisc, daca dumneavoastra vedeti in aceste versuri niste tanguiri astenice de primavara, e viziunea dumneavoastra si vi-o respect, fara titlu pentru ca n-am gasit inca titlul potrivit domnisoara maia, ideea ce e o ilustrez eu e conceptul de androgin, suflet androgin, la care se adauga si imposibilitatea eului liric de a nu se regasi in propriul corp, inconcordanta dintre starea biologica si cea psihologica. degeaba sun tanara, daca am sufletul imbatranit. fericirea gratuita e un surplus adaugat la superficialitatea in care se zbate eul liric, astfel e nefericit dar se agata cu toata forta de o farama de fericire, fie ea insignifianta, inselatoare. oglinda luata cu sens propriu e un obiect ce apartine teluricului, refelecta doar aparenta, nu sentimentele si trairile ce zac in sufletul uman....
Sixtus, nu am pornit de la hieroglife ci de la glife și am mers paralel, intr-o alta dimensiune a trancendenței, aceea a scrierii cu sânge, a hemo-semnelor, în lumea marcată de o anumită religie, unde, nu de mult, râsul era o blasfemie, în anumite cercuri... Iar dacă ai găsit o fărâmă de poezie, e mai bine decât nimic. Mulțumesc.
sapphire, regasirea, prin nostalgia copilariei si a copilariilor - chiar si cea a termenelor? - permite o reevaluare a ceea ce ramane de facut la bifurcatie. totul e sa mergem. aranca, imi place cum ai spus tu "domnule Poet"....ma simt depasit. imi ramane numai sa multumesc, mirat de atentii si felicitari. va multumesc
Virgil, de asta mă aflu pe Hermeneia. Să mai învăț câte ceva. Să văd "scriitura" mea la ce nivel este. E mai greu să văd deficiențele la propriul text, decât la altele care nu-mi aparțin. Cu siguranță că voi mai șlefui textul. De citit, citesc destul de mult ceea ce se scrie acum și asta mă ajută. Dar, după cum spuneai, mai e cale lungă până la o exprimare de elită. Mulțumesc de trecere.
da, si mie imi placu, cum altfel. intr-adevar, vine toamna si ingerii de langa noi au nevoie de haine care ne amintesc de noi insine. Las si penita, asa, pur si simplu pentru ca pe langa faptul ca este un poem bun, care atrage si tine cititorul pana la capat, mai este si un poem care vorbeste si lasa sa se inteleaga pentru fiecare ce e de inteles.
"am luat o piatră de lângă gară să îmi aducă aminte din ce
sunt făcut pentru că plecările mele sunt fără mare zgomot"
nu stiu de ce imi place grozav acel pic-mic:) in rest, precum spui, joaca. si in joaca nu conteaza regulile, mai degraba aiurelile:) multam pentru rabdare si comentarii, zile absolut senine!
mie din contră, prima mi se pare mai fără drojdie. dar e inutil să vorbim despre prima și a doua jumătate, textul este indivizibil. cel puțin așa l-am frământat și l-am copt eu, să nu poată fi rupt în bucăți. e posibil că sunt eu un brutar ne-îndemânatic, totuși. thanks anyway for the comment.
dar dacă am trecut succint prin cartea proverbelor şi prin cea a eclesiastului, am zis să mă opresc şi la cartea profeţilor.
nu ştiu ce carte voi mai răsfoi, poate cartea poetului, oricum mulţumesc pîntru semn şi poate ce-am scris se va întâmpla :)
Lea, din pacate nu pot sta toata ziua in faca calculatorului... repet: exepmlifica. eu nu vad nici caracter profanator, nici pornografie. te rugasem sa-ti sprijini afirmatiile cu citate. asa cum o cer regulile oricarui comentariu acuzator cu pretentii de credibilitate, de aici ori de aiurea.
Remarc verosimilitatea dialogului, dialog care, în proză, este unul dintre bolovanii de moară. Respiră credibil, e bine condus şi dozat.
"„Știi ce înseamnă să urăști?”
„Da. Înseamnă să vrei să bați pe cineva. Să-l bați tare că să-l doară!” - aici, mi-era teamă să nu cumva să iesi din posibilităţile de exprimare ale copilului. Dar nu ai făcut-o. E un răspun excelent. Şi, antagonic, atât de inocent. Frumoasă tuşă artistică.
Acest factor - dialogul - e marele câştig al acestui text. Despre aspecte negative, poate altă dată. Dar, cel mai probabil, deloc.
(totuşi, de corectat: "crengile copacilor" - pleonasm.)
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am sa rearanjez textul,astfel sa-l incadrez la poezie daca asta ar insemna 'corectura'; in ce priveste 'experimentul' m-ati nedumerit, la mine cam tot ce scriu e experiment:)
va rog, argumentati un pic, multumesc
pentru textul : deviațiiart deîmi este dificil să citesc un text în care în prima strofă scrie că fericirea atîrnă. am o problemă cu alăturarea acestor două cuvinte. apoi în partea a doua toate acele „detalii despre laborator” mi se par cam superflue. pare un text scris cînd autorul era... obosit.
pentru textul : diligo est deReusit experiment, schimbarea registrului bine aleasa, ca si istoria in sine interesant spusa. Tocmai citeam deunazi un roman in care anumite personaje aleg sa traiasca tragandu-si viata dintr-un singur om, traind toti printr-un singur om, tocmai pentru a izbavi o moarte absurda, neluata in seama... Poate as renunta la sublinierea aceea "de o moarte crunta"... sau cel putin eu n-as folosi cuvantul "crunt" intr-o poezie. PS Rezolvarea a venit elegant pana la urma, nu? :) Daca te gandesti ca anumite reguli sunt facute sa ne protejeze chiar pe noi, in ultima instanta, daca iti aduci aminte cat te-am batut la cap cu o chestie oarecum inutila pentru noi, dar utila ca posibila protectie pentru R.I., pe un alt text, cred ca nu te vei mai gandi la solutii imposibile si improbabile. Va astept sa recidivati.
pentru textul : După Pompei deam corectat acolo.
pentru textul : reinventează-mă! deAtenție la diacritice!
pentru textul : Marturisiri deNu aș vrea să îi indispun pe interlocutorii mei de pînă acum dar numai Adrian mi-a răspuns, ce-i drept și el destul de criptico-anecdotic, la întrebarea originală. Nu că nu ar fi validă o discuție despre „ce anume este poezia pentru mine?” sau „ce anume este poezia acum în raport cu acum o mie de ani?” dar cred că ar putea face obiectul unei alte mese rotunde. Evident, tehnic vorbind aș fi putut face un sondaj cu cele trei opțiuni dar am preferat o soluție, zic eu, mai elegantă. Aș vrea să discutăm, să dialogăm, să răspundem, să argumentăm sau să contrazicem vis a vis de cele trei opțiuni pe care le-am înșirat acolo (și care cred că sînt destul de des întîlnite la cei care scriu):
- Ar trebui să fie ceva ce să îmi placă mie, autorului ei, ceva ce să mă satisfacă pe mine?
- Sau ar trebui să fie ceva rezultat în urma înfrînării, abținerii mele (ca autor) de a mă satisface (estetic, comunicațional, artistic, filosofic, teologic, ideatic, etc) de dragul atingerii unei anumite reușite (sau perfecțiuni) artistice, estetice, comunicaționale, etc) obiective, neutre, separate de mine.
- Sau, este aceeași abținere (înfrînare, etc) - deci autoconstrîngere - de dragul întîmpinării așteptărilor estetice, ideatice, etc, ale celor ce o vor citi sau asculta?
Cele trei opțiuni nu se exclud neaparat reciproc dar sînt distincte și o simplă analiză ne va face să înțelegem că nu prea se poate să le fii loial la două sau mai multe în același timp. Deci apare o problemă a priorităților sau a preferințelor. Și în plus să nu uităm că întrebarea mea este dublă (realitatea și dezideratul - sau un anumit ideal -).
pentru textul : Ce este sau ce ar trebui să fie poezia? deDeci aș dori ca atît interlocutorii mei de pînă acum precum și alții să aibă curajul să intervină și să abordeze această problematică. Pentru altele sînt convins că vom face alte mese rotunde.
"Încearcă să pătrunzi în simplitate. Identifică-te cu lipsa de diferență. Urmează natura lucrurilor și renunță la orice impuls personal. Astfel lumea va fi armonioasă" - Zhuan Zi Cred că de-aici zicala: cioburile aduc noroc! :) .Sticla, simbol al științei dar și al permeabilității revine în majoritatea scrierilor tale, marcînd un drum, o mare trecere. Spre insula aceea uitată de timp? Spre noi înșine îmi vei răspunde. De aici acel upside-down of things: conștiința individuală nu poate sparge de una singură paharul.
pentru textul : Through a glass darkly dece frumos să inspiri primăvară din plămânii iubitei...
Silviu, mi-ar fi plăcut ca acolo să fie o pârâitură de pepene, cred că întâmplările ar fi avut un impact mai pronunţat :)
titlul mi-a plăcut la nebunie!
pentru textul : în plămânii tăi e primăvară dedomnule francisc, daca dumneavoastra vedeti in aceste versuri niste tanguiri astenice de primavara, e viziunea dumneavoastra si vi-o respect, fara titlu pentru ca n-am gasit inca titlul potrivit domnisoara maia, ideea ce e o ilustrez eu e conceptul de androgin, suflet androgin, la care se adauga si imposibilitatea eului liric de a nu se regasi in propriul corp, inconcordanta dintre starea biologica si cea psihologica. degeaba sun tanara, daca am sufletul imbatranit. fericirea gratuita e un surplus adaugat la superficialitatea in care se zbate eul liric, astfel e nefericit dar se agata cu toata forta de o farama de fericire, fie ea insignifianta, inselatoare. oglinda luata cu sens propriu e un obiect ce apartine teluricului, refelecta doar aparenta, nu sentimentele si trairile ce zac in sufletul uman....
pentru textul : Suflet androgin deamu uitat: dacă textul trebuie trimis în șantier te rog să nu eziți. nu are importanță cine la scris.
pentru textul : oolong tea deComentariul tău, Paul, este cel mai bun argument pentru titlul textului. Mă bucur că ai vibrat, mă bucură trecerea ta!
pentru textul : Bacoviană deMulţumesc!
Te invit sa trimiti cateva texte si o scurta biografie literara, pentru antologia Virtualia 7 din acest an.
pentru textul : winter love I deok, m-ai convins că riscul meu era să cred că trăznetul era murat la oțet. bravos națiune!
pentru textul : nimic deFrancisc multumesc de opinie... se pare ca ai rezonat mai mult cu partea a doua a constructului.
pentru textul : Poveste de iarnă dela asta ma refeream si eu:) se poate face asta? te rog. oricum nu sunt comms la tema.
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur deSixtus, nu am pornit de la hieroglife ci de la glife și am mers paralel, intr-o alta dimensiune a trancendenței, aceea a scrierii cu sânge, a hemo-semnelor, în lumea marcată de o anumită religie, unde, nu de mult, râsul era o blasfemie, în anumite cercuri... Iar dacă ai găsit o fărâmă de poezie, e mai bine decât nimic. Mulțumesc.
pentru textul : Hemoglife. Numele patrafirului desapphire, regasirea, prin nostalgia copilariei si a copilariilor - chiar si cea a termenelor? - permite o reevaluare a ceea ce ramane de facut la bifurcatie. totul e sa mergem. aranca, imi place cum ai spus tu "domnule Poet"....ma simt depasit. imi ramane numai sa multumesc, mirat de atentii si felicitari. va multumesc
pentru textul : de regăsire dealina mungiu pippidi ne arata pe indelete de un astfel de hristos in "evanghelistii" piesa e buna si-mi place si poezia aceasta
pentru textul : noi propovăduim un hristos nerăstignit deVirgil, de asta mă aflu pe Hermeneia. Să mai învăț câte ceva. Să văd "scriitura" mea la ce nivel este. E mai greu să văd deficiențele la propriul text, decât la altele care nu-mi aparțin. Cu siguranță că voi mai șlefui textul. De citit, citesc destul de mult ceea ce se scrie acum și asta mă ajută. Dar, după cum spuneai, mai e cale lungă până la o exprimare de elită. Mulțumesc de trecere.
pentru textul : Oli chiorul deda, si mie imi placu, cum altfel. intr-adevar, vine toamna si ingerii de langa noi au nevoie de haine care ne amintesc de noi insine. Las si penita, asa, pur si simplu pentru ca pe langa faptul ca este un poem bun, care atrage si tine cititorul pana la capat, mai este si un poem care vorbeste si lasa sa se inteleaga pentru fiecare ce e de inteles.
pentru textul : din ce în ce mai galben de"am luat o piatră de lângă gară să îmi aducă aminte din ce
sunt făcut pentru că plecările mele sunt fără mare zgomot"
Nu, Sebi! Amuzant ești tu! Ceea ce este un lucru bun:)
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deCu aceeași prietenie...
Nu face bani, dar face t o ț i banii.... "fără să simți o plăcere puțin vinovată/și niciodată sigură"
pentru textul : îmi este teamă de femeie denici mie nu mi se pare "textul" acesta ceva artistic. iar subtitlul mi se pare absolut de pe alta planeta.
pentru textul : linia denu stiu de ce imi place grozav acel pic-mic:) in rest, precum spui, joaca. si in joaca nu conteaza regulile, mai degraba aiurelile:) multam pentru rabdare si comentarii, zile absolut senine!
pentru textul : sfaturi unui pic mic de ploaie desi iaca asa am participat si eu la virtualia:) si iar multam!
pentru textul : Cenaclul Virtualia - prima generaţie de poeţi "post-apocaliptici" demie din contră, prima mi se pare mai fără drojdie. dar e inutil să vorbim despre prima și a doua jumătate, textul este indivizibil. cel puțin așa l-am frământat și l-am copt eu, să nu poată fi rupt în bucăți. e posibil că sunt eu un brutar ne-îndemânatic, totuși. thanks anyway for the comment.
pentru textul : house of the hanged man dedar dacă am trecut succint prin cartea proverbelor şi prin cea a eclesiastului, am zis să mă opresc şi la cartea profeţilor.
pentru textul : din cartea profeţilor denu ştiu ce carte voi mai răsfoi, poate cartea poetului, oricum mulţumesc pîntru semn şi poate ce-am scris se va întâmpla :)
Lea, din pacate nu pot sta toata ziua in faca calculatorului... repet: exepmlifica. eu nu vad nici caracter profanator, nici pornografie. te rugasem sa-ti sprijini afirmatiile cu citate. asa cum o cer regulile oricarui comentariu acuzator cu pretentii de credibilitate, de aici ori de aiurea.
pentru textul : keep my secret well deRemarc verosimilitatea dialogului, dialog care, în proză, este unul dintre bolovanii de moară. Respiră credibil, e bine condus şi dozat.
"„Știi ce înseamnă să urăști?”
„Da. Înseamnă să vrei să bați pe cineva. Să-l bați tare că să-l doară!” - aici, mi-era teamă să nu cumva să iesi din posibilităţile de exprimare ale copilului. Dar nu ai făcut-o. E un răspun excelent. Şi, antagonic, atât de inocent. Frumoasă tuşă artistică.
Acest factor - dialogul - e marele câştig al acestui text. Despre aspecte negative, poate altă dată. Dar, cel mai probabil, deloc.
(totuşi, de corectat: "crengile copacilor" - pleonasm.)
pentru textul : Amintiri de pe strada fabricii de zahăr decu empatia vorbește pe înțelesul oricui, Adriana:)
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi dePagini