Pentru că rareori simt poezia intrând în viața mea cu atâta forță. Prinzi copilăria și naivitatea ei atât de direct alături de uimirea ta naturală în fața realului. Speranță abia vizibilă că iubirea ar avea un loc al jerfei… În fine, construcția poemului, coerența și siguranța peniței autorului merită semnalată prin o altă peniță. Remarc versurile de început a celei de-a doua strofă ‚îmi spun că nimic din toate acestea nu este real că tu o să rămâi lângă mine să-mi ții de urât până la capătul fricii’ Ele clarifică sfârșitul în aceeași umbră de mirare a începutuli. Cu drag, Adriana
Toata stima, maestre! O mica precizare: pentru mine poezia nu e drumul spre mantuire, ci drumul care vine de acolo. Cine citeste, sa inteleaga... In rest, numa de bine!
Alina ai dreptate cu acei trei "de" insa vezi tu in cazul acesta servesc interesului meu de a caracteriza, de a potenta o imagine la care sa ma pot conexa in partea a doua... cat despre termenii citati de tine stii prea bine ca ii prefer altor variante. Multumesc.
superb. singurul meu reproș ar fi legat de prezența puțin cam prea vizibilă a cuvintelor de legătură. în special cei doi „pe” aproape redundanți din antepenultimul și ultimul vers. în orice caz remarcabil pentru cineva pentru care limba română nu este neaparat prima limbă. se remarcă progrese semnificative.
Frumos discurs, imi place curgerea poemului si schimbarea de planuri. Insa pe alocuri m-ai pierdut, poate ca nici eu nu sunt in perioada asta suficient de atent. Insa remarc o anume limpezime si o revolta de om matur in aceste versuri. Daca stau stramb si judec drept, cred ca episodul cu revolutia e derutant, poate ca fara el poemul ar fi mai castigat... nu stiu. Si ca sa ma intelegi mai bine o sa-ti zic bancul care mi se potriveste acum de minune, cica vine unul la psihiatru si zice "dom' doctor, nu stiu ce am, dar de cateva zile sunt confuz... sau poate nu?" Andu
am merge oricât și oriunde pentru un somn cu piatră și Dumnezeu la căpătâi... chiar cu gluga pe cap, chiar cu umerii... Da, Paul Blaj, bine și fain ai spus-o și de data asta:) mi-a plăcut rău de tot!
argumente? ce are (jazz) cafe-ul - un fel de fast-food place - cu umbrela si cu rasaritul soarelui? ( asta ca sa nu continui) apoi "textul" propriu-zis nu contine decit un fel de repetitii (aproape ornamentale) care mie imi amintesc de niste lectii de la la ora de desen din clasa a patra. adica mai pe scurt, friza cu modele dar nu poezie.
Ai dreptate, Yester, ultimul vers e superfluu dar îmi este foarte greu să renunț la el... În timp, poate voi reuși. Timpul le rezolvă pe toate. Mulțumesc.
Părerea mea e că singurul lucru care ar putea salva titlul poemului ar fi o aranjare a textului în formă orizontală, cu renunțarea la primele 3 cuvinte și la "condamnându-mă".
poate efectul mi-a fost dat de dimensiunile diferite ale literelor, de înclinările diferite, nuștiu, fiecare cuvâtn pare fi scris altfel, desigur că se recunosc tipurile de fonturi, însă efectul dat de dimensionare, umbre, înclinare etc. este de fragmentare. știi, m-am întrebat întotdeauna unde duce o gaură neagră sau ce se află dincolo de ea, la capătul ei etc. la fel m-am întrebat și aici, la primul impact cu imaginea... și nu e un lucru simplu.
Consider că ar fi trebuit ca mai întâi să fi fost informat Consiliul Hermeneia într-un mail, și apoi, cu acordul acestuia și cu alte precizări necesare, să fi fost postat anunțul pentru dezbatere publică.
Am răspuns, dar acum detaliez: părerea mea este că o vizuală nu înseamnă doar scrierea unor versuri pe o fotografie. :) Presupune mult mai mult: oa nume estetică, versuri în acord cu fotografia, anumite nuanțe ale tabloului, care să redea și nuanțe din versuri, compoziție etc. Nu e chiar așa simplu cum pare la prima vedere. Nu am răstălmăcit cuvintele, ci doar ți-am arătat că se pot auzi pe diferite note. Imaginea o las așa. Mulțumesc, revin în următoarea pauză.
În general evit să cad sub imperiul pateticului, nu asta mi-a fost intenţia. Mulţumesc pentru semnal, probabil că voi "remania" puţin acest text. Cu siguranţă voi ţine cont de părerile tale. Cred că trebuie să fac ceva cu prima strofă, dar nu să o elimin, deoarece este în, opinia mea, importantă în economia poemului.
imi place textul asta. recitesc fara ultimul vers si suna mai bine. fireste, am retineri la unele formulari (nu spun care), poate as structura altfel strofele.
dar, imi place textul asta. parca am mai zis asta nu?
ma opresc un moment pentru e evidentia strofele urmatoare: "cloșca cu puii pestriți caută prin băltoacă de stele larve de lună." "bătrânețe a cimbrului și-a busuiocului atârnată pe funii de ceapă."desi la aceasta as folosi forma articulata a cuv. "batranete" si verbul l-as scrie la prezent.
Nu intamplator am ales ca poezia sa se termine asa... am sesizat si eu schimbarea de ritm dar am tinut ca ultimul cuvant sa fie "serpii" pentru ca implica o perspectiva dinamica ce depaseste sugestia carnala (care ar fi fost exprimata prin "limbile")... apoi nu poti asculta un ritm indracit la tobe si deodata sa te teleportezi in Lacul lebedelor. Nu impartasesc opinia ca poezia aceasta este scrisa neaparat intr-un registru diferit ci incerc sa asez aparenta diferenta la nivelul autorului, prin faptul ca de aceasta data s-a facut trairii un spatiu mai inspirat iar tragicul intotdeauna ne deschide mai mult atat la nivel de expresie cat si ca forta empatica. Multumesc tuturor pentru opiniile lasate aici.
domle, uite ca am mai citit inca o data comentariul Arancai. Cu si mai multa atentie. Ce pot spune este ca fiecare are un stil al lui (sau al ei). Femeile au o tendinta asa "poetica" mai accentuata de a se exprima. Mi s-ar parea absurd sa le pretind sa fie "directe si reci" ca noi barbatii. Asa sint ele. Uneori ma enerveaza si pe mine dar asta e, nu eu le-am facut asa, ci Dumnezeu. Este evident insa ca dincolo de limbajul ei Aranca se refera mai degraba la scriitura Elei decit la caracterul ei. Dar, asa cum am spus-o si am explicat-o, si asa cum Ela a priceput extraordinar de bine, chestia asta e la limita. Uite, Ela e "profesionista". Poate de aia a si priceput. Numai tu nu ai vrut sa pricepi. Nu ai vrut si bine. Si de aceea nici nu a putut fi dialog. Ai monologat. Ti-a fost absolut indiferent daca am si eu ceva de spus. Ai fost absolut ne-empatic. Ai adus vorba de comentariul Arancai in timp ce eu ma refeream la altceva. In ce preiveste fraza "de data aceasta nu va mai fi nimeni sa iti spuna ca te pripesti", hai domle sa nu chiar credem ca lumea a inceput sau se termina cu noi si nici ca vezi Doamne, Virgil se va rataci de tot daca nu sintem noi pe aici. Un dram de modestie cred ca n-ar strica la nimeni. Si culmea e ca azi am fost si sint cit se poate de calm si bine dispus
Am visat un copac al cărui ramuri Se întindeau până cuprindeau tot. Eu eram un înger ce îl udam. Căram apă din alb și negru În carafe de alamă, de fier, de sticlă, De cleștar sau în fiole sterilizate, Numai spre a îl vedea cum crește Prin coloana spinală până în creste. Îi înflorea pecinginea timpului. Purta un melc în ceafă, O spirală adâncită în lumea cealaltă. Ce n-am înțeles este gramatical. Copacul era un mascul ordinar. Consuma cu poftă ce i se oferea, Deși clipa efemeră nu și-o purta. Poate… copacul este un prefăcut! Un homosexual! Sau numai idee A ceea ce despărțim în distanțe. Ca timpul! Sunt sigur! Sămânța sa Am sădit-o cândva într-o femeie.
mata, cine esti? ieri faceam teste pentru postarea materialului, nu am mai introdus de mult imagini iar editarea textului mi/a luat timp. cei care ma cunosc putin stiu ca imi ia cateva ore pana finalizez oarecum postarea. ai intervenit imediat nu stiu de ce. poate din exces de zel. pana una alta, esti foarte draguta si plina de bun simt. eu am spus ce am avut de spus. nicio problema. voi sterge textul. sunt si alte siteuri unde se poate posta un banal anunt legat de un concert, unde sunt mai putine orgolii si un pic mai multa lumina. e ridicol ce faci, toata aceasta bagare in seama, la colt, intoarcerile in front, as putea spune ca e jenant. si mai ales, acest zel cu care subliniezi ceva ce eu cred ca am corectat prin comm/ul dinainte. am obosit sa vad ca se poate cobori atat de jos. nimic nu e bun, nimic nu va place. faceti voi ceva mai bun. nu e prima data cand se posteaza anunturi si afise dar , desigur... ce rost are sa mai vorbim. odata ce acest subiect a fost pus in discutie si am cerut nu prin email ci in mod direct, public permisiunea de a/l lasa asa, de fapt ce mai vreti? regret si cer scuze celor care au muncit la acest proiect si care cred in el pentru faptul ca voi sterge acest anunt. iar voua va doresc sincer sa fiti cu o treapta mai sus. fiti voi mai buni.
margas, evident că atunci cînd vrei să vezi ceva ajungi să vezi numai ceea ce vrei. cam așa se petrece și cu tine. ceea ce însă tu nu vrei să vezi este că eu am comentat textul deși eram convins, așa cum spuneam, că se va ajunge aici. tu însă preferi să „filtrezi” numai ceea ce convine judecăților tale. te asigur însă că mi-ar face plăcere să nu vorbesc decît despre texte și nu despre oamenii dacă persoane ca snowdon king și ca tine ar binevoi să se abțină de la asta. dar, ca de obicei, cel care strigă „hoțul!” știe el de ce o face.
iar în comentariile mele nu există atacuri la persoană. faptul că semnalez înfumurarea cuiva sau atitudinile grobiene sau ridicole nu sînt atacuri. atacuri sînt repetatetele tale observații cu privire la origine, profesia sau masculinitatea unui autor, etc. adică lucruri care nu au nici în clin nici în mînecă cu situația respectivă. ci sînt aduse de tine în arenă doar pentru a jigni și intimida. ceva ce eu niciodată nu am făcut. iar dacă am menționat vreodată țara în care locuiește cineva (pentru că asta mi-am permis să fac de cîteva ori) a fost doar pentru a sublinia faptul că mă aștept la un comportament superior de la acea persoană. și asta este ceea ce continui să fac cu privire la oricine. tocmai de aceea manifestări precum ale tale și ale lui snowdon king nu fac decît să mă dezamăgească. dar este dreptul meu să fiu dezamăgit, nu?
trebuie sa recunosc , mai mult oficial, ca promovarea ta a fost meritata din plin. mie nu mi-ar fi rusine sa ma duc cu acest poem
la orice lectura ori cenaclu. elementele de forta stau median si in final. m-a atras, m-a convins, a trecut prin mine. de aceea
las un semn de apreciere. al meu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Pentru că rareori simt poezia intrând în viața mea cu atâta forță. Prinzi copilăria și naivitatea ei atât de direct alături de uimirea ta naturală în fața realului. Speranță abia vizibilă că iubirea ar avea un loc al jerfei… În fine, construcția poemului, coerența și siguranța peniței autorului merită semnalată prin o altă peniță. Remarc versurile de început a celei de-a doua strofă ‚îmi spun că nimic din toate acestea nu este real că tu o să rămâi lângă mine să-mi ții de urât până la capătul fricii’ Ele clarifică sfârșitul în aceeași umbră de mirare a începutuli. Cu drag, Adriana
pentru textul : țara lui nu-știu-unde deToata stima, maestre! O mica precizare: pentru mine poezia nu e drumul spre mantuire, ci drumul care vine de acolo. Cine citeste, sa inteleaga... In rest, numa de bine!
pentru textul : omogenitate deAlina ai dreptate cu acei trei "de" insa vezi tu in cazul acesta servesc interesului meu de a caracteriza, de a potenta o imagine la care sa ma pot conexa in partea a doua... cat despre termenii citati de tine stii prea bine ca ii prefer altor variante. Multumesc.
pentru textul : Foc pribeag desuperb. singurul meu reproș ar fi legat de prezența puțin cam prea vizibilă a cuvintelor de legătură. în special cei doi „pe” aproape redundanți din antepenultimul și ultimul vers. în orice caz remarcabil pentru cineva pentru care limba română nu este neaparat prima limbă. se remarcă progrese semnificative.
pentru textul : sânii cameliei deFrumos discurs, imi place curgerea poemului si schimbarea de planuri. Insa pe alocuri m-ai pierdut, poate ca nici eu nu sunt in perioada asta suficient de atent. Insa remarc o anume limpezime si o revolta de om matur in aceste versuri. Daca stau stramb si judec drept, cred ca episodul cu revolutia e derutant, poate ca fara el poemul ar fi mai castigat... nu stiu. Si ca sa ma intelegi mai bine o sa-ti zic bancul care mi se potriveste acum de minune, cica vine unul la psihiatru si zice "dom' doctor, nu stiu ce am, dar de cateva zile sunt confuz... sau poate nu?" Andu
pentru textul : să aiurim de bine deam merge oricât și oriunde pentru un somn cu piatră și Dumnezeu la căpătâi... chiar cu gluga pe cap, chiar cu umerii... Da, Paul Blaj, bine și fain ai spus-o și de data asta:) mi-a plăcut rău de tot!
pentru textul : acolo unde se întorc valurile deargumente? ce are (jazz) cafe-ul - un fel de fast-food place - cu umbrela si cu rasaritul soarelui? ( asta ca sa nu continui) apoi "textul" propriu-zis nu contine decit un fel de repetitii (aproape ornamentale) care mie imi amintesc de niste lectii de la la ora de desen din clasa a patra. adica mai pe scurt, friza cu modele dar nu poezie.
pentru textul : linia deAi dreptate, Yester, ultimul vers e superfluu dar îmi este foarte greu să renunț la el... În timp, poate voi reuși. Timpul le rezolvă pe toate. Mulțumesc.
pentru textul : Hemoglife. șapte ani dePărerea mea e că singurul lucru care ar putea salva titlul poemului ar fi o aranjare a textului în formă orizontală, cu renunțarea la primele 3 cuvinte și la "condamnându-mă".
pentru textul : via sepia depoate efectul mi-a fost dat de dimensiunile diferite ale literelor, de înclinările diferite, nuștiu, fiecare cuvâtn pare fi scris altfel, desigur că se recunosc tipurile de fonturi, însă efectul dat de dimensionare, umbre, înclinare etc. este de fragmentare. știi, m-am întrebat întotdeauna unde duce o gaură neagră sau ce se află dincolo de ea, la capătul ei etc. la fel m-am întrebat și aici, la primul impact cu imaginea... și nu e un lucru simplu.
pentru textul : soliloquy deConsider că ar fi trebuit ca mai întâi să fi fost informat Consiliul Hermeneia într-un mail, și apoi, cu acordul acestuia și cu alte precizări necesare, să fi fost postat anunțul pentru dezbatere publică.
pentru textul : concurs de poezie apocalipsa 2012 deErata: Eclectica desigur in loc de eccelctica.
pentru textul : shortcut to L.L. de:))) doar n-ai vrea să mă agăț de Cărtărescu!
pentru textul : în celălalt vis deSpunea cineva că apreciază modul în care îţi închei textele, eu spun că mai degrabă ştii când s-o faci... Bun.
pentru textul : limbo deRevin cu ideea, de a initia un concurs de genul, Poezia saptamanii, poezia lunii, autorul lunii, autorul anului 2007, eventual pe sectiuni etc.
pentru textul : dare de seamă deAm răspuns, dar acum detaliez: părerea mea este că o vizuală nu înseamnă doar scrierea unor versuri pe o fotografie. :) Presupune mult mai mult: oa nume estetică, versuri în acord cu fotografia, anumite nuanțe ale tabloului, care să redea și nuanțe din versuri, compoziție etc. Nu e chiar așa simplu cum pare la prima vedere. Nu am răstălmăcit cuvintele, ci doar ți-am arătat că se pot auzi pe diferite note. Imaginea o las așa. Mulțumesc, revin în următoarea pauză.
pentru textul : do re mi fa om deRemediez link-ul cit mai repede posibil. Cu totul altul era, de la Centrul Pompidou.
pentru textul : Ce s-a întâmplat cu Victor Brauner? deÎn general evit să cad sub imperiul pateticului, nu asta mi-a fost intenţia. Mulţumesc pentru semnal, probabil că voi "remania" puţin acest text. Cu siguranţă voi ţine cont de părerile tale. Cred că trebuie să fac ceva cu prima strofă, dar nu să o elimin, deoarece este în, opinia mea, importantă în economia poemului.
pentru textul : BJ şi inima de clovn deimi place textul asta. recitesc fara ultimul vers si suna mai bine. fireste, am retineri la unele formulari (nu spun care), poate as structura altfel strofele.
pentru textul : o foaie de hârtie și-un pahar dedar, imi place textul asta. parca am mai zis asta nu?
ma opresc un moment pentru e evidentia strofele urmatoare: "cloșca cu puii pestriți caută prin băltoacă de stele larve de lună." "bătrânețe a cimbrului și-a busuiocului atârnată pe funii de ceapă."desi la aceasta as folosi forma articulata a cuv. "batranete" si verbul l-as scrie la prezent.
pentru textul : delir de toamnă dee tot ce îmi doresc... să transmit. mulțumesc frumos pentru semn, Nuța!
pentru textul : de când facem primii pași în mici forme concave deNu intamplator am ales ca poezia sa se termine asa... am sesizat si eu schimbarea de ritm dar am tinut ca ultimul cuvant sa fie "serpii" pentru ca implica o perspectiva dinamica ce depaseste sugestia carnala (care ar fi fost exprimata prin "limbile")... apoi nu poti asculta un ritm indracit la tobe si deodata sa te teleportezi in Lacul lebedelor. Nu impartasesc opinia ca poezia aceasta este scrisa neaparat intr-un registru diferit ci incerc sa asez aparenta diferenta la nivelul autorului, prin faptul ca de aceasta data s-a facut trairii un spatiu mai inspirat iar tragicul intotdeauna ne deschide mai mult atat la nivel de expresie cat si ca forta empatica. Multumesc tuturor pentru opiniile lasate aici.
pentru textul : Întâlnire desuperb! mai astept... sper sa mai fie. iata ceva viu, real... chiar daca unii poate au mai scris despre asta....
pentru textul : Securitatea, muza colegilor mei dedomle, uite ca am mai citit inca o data comentariul Arancai. Cu si mai multa atentie. Ce pot spune este ca fiecare are un stil al lui (sau al ei). Femeile au o tendinta asa "poetica" mai accentuata de a se exprima. Mi s-ar parea absurd sa le pretind sa fie "directe si reci" ca noi barbatii. Asa sint ele. Uneori ma enerveaza si pe mine dar asta e, nu eu le-am facut asa, ci Dumnezeu. Este evident insa ca dincolo de limbajul ei Aranca se refera mai degraba la scriitura Elei decit la caracterul ei. Dar, asa cum am spus-o si am explicat-o, si asa cum Ela a priceput extraordinar de bine, chestia asta e la limita. Uite, Ela e "profesionista". Poate de aia a si priceput. Numai tu nu ai vrut sa pricepi. Nu ai vrut si bine. Si de aceea nici nu a putut fi dialog. Ai monologat. Ti-a fost absolut indiferent daca am si eu ceva de spus. Ai fost absolut ne-empatic. Ai adus vorba de comentariul Arancai in timp ce eu ma refeream la altceva. In ce preiveste fraza "de data aceasta nu va mai fi nimeni sa iti spuna ca te pripesti", hai domle sa nu chiar credem ca lumea a inceput sau se termina cu noi si nici ca vezi Doamne, Virgil se va rataci de tot daca nu sintem noi pe aici. Un dram de modestie cred ca n-ar strica la nimeni. Si culmea e ca azi am fost si sint cit se poate de calm si bine dispus
pentru textul : nu suport vara asta verde-gălbui deAm visat un copac al cărui ramuri Se întindeau până cuprindeau tot. Eu eram un înger ce îl udam. Căram apă din alb și negru În carafe de alamă, de fier, de sticlă, De cleștar sau în fiole sterilizate, Numai spre a îl vedea cum crește Prin coloana spinală până în creste. Îi înflorea pecinginea timpului. Purta un melc în ceafă, O spirală adâncită în lumea cealaltă. Ce n-am înțeles este gramatical. Copacul era un mascul ordinar. Consuma cu poftă ce i se oferea, Deși clipa efemeră nu și-o purta. Poate… copacul este un prefăcut! Un homosexual! Sau numai idee A ceea ce despărțim în distanțe. Ca timpul! Sunt sigur! Sămânța sa Am sădit-o cândva într-o femeie.
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 1 defrancisc draga, nu este obligatoriu sa stii cine a fost Gaudi...sau sa vizitezi Castelul Béranger...si sa intelegi la ce m-am referit.
pentru textul : art nouveau demata, cine esti? ieri faceam teste pentru postarea materialului, nu am mai introdus de mult imagini iar editarea textului mi/a luat timp. cei care ma cunosc putin stiu ca imi ia cateva ore pana finalizez oarecum postarea. ai intervenit imediat nu stiu de ce. poate din exces de zel. pana una alta, esti foarte draguta si plina de bun simt. eu am spus ce am avut de spus. nicio problema. voi sterge textul. sunt si alte siteuri unde se poate posta un banal anunt legat de un concert, unde sunt mai putine orgolii si un pic mai multa lumina. e ridicol ce faci, toata aceasta bagare in seama, la colt, intoarcerile in front, as putea spune ca e jenant. si mai ales, acest zel cu care subliniezi ceva ce eu cred ca am corectat prin comm/ul dinainte. am obosit sa vad ca se poate cobori atat de jos. nimic nu e bun, nimic nu va place. faceti voi ceva mai bun. nu e prima data cand se posteaza anunturi si afise dar , desigur... ce rost are sa mai vorbim. odata ce acest subiect a fost pus in discutie si am cerut nu prin email ci in mod direct, public permisiunea de a/l lasa asa, de fapt ce mai vreti? regret si cer scuze celor care au muncit la acest proiect si care cred in el pentru faptul ca voi sterge acest anunt. iar voua va doresc sincer sa fiti cu o treapta mai sus. fiti voi mai buni.
pentru textul : das Marienleben deia uite ce frumos vă jucați voi doi! unul cu praștia, celalat cu mașinuța.
pentru textul : apa trece, pietrele trec demargas, evident că atunci cînd vrei să vezi ceva ajungi să vezi numai ceea ce vrei. cam așa se petrece și cu tine. ceea ce însă tu nu vrei să vezi este că eu am comentat textul deși eram convins, așa cum spuneam, că se va ajunge aici. tu însă preferi să „filtrezi” numai ceea ce convine judecăților tale. te asigur însă că mi-ar face plăcere să nu vorbesc decît despre texte și nu despre oamenii dacă persoane ca snowdon king și ca tine ar binevoi să se abțină de la asta. dar, ca de obicei, cel care strigă „hoțul!” știe el de ce o face.
pentru textul : Poemul fără de sfârşit deiar în comentariile mele nu există atacuri la persoană. faptul că semnalez înfumurarea cuiva sau atitudinile grobiene sau ridicole nu sînt atacuri. atacuri sînt repetatetele tale observații cu privire la origine, profesia sau masculinitatea unui autor, etc. adică lucruri care nu au nici în clin nici în mînecă cu situația respectivă. ci sînt aduse de tine în arenă doar pentru a jigni și intimida. ceva ce eu niciodată nu am făcut. iar dacă am menționat vreodată țara în care locuiește cineva (pentru că asta mi-am permis să fac de cîteva ori) a fost doar pentru a sublinia faptul că mă aștept la un comportament superior de la acea persoană. și asta este ceea ce continui să fac cu privire la oricine. tocmai de aceea manifestări precum ale tale și ale lui snowdon king nu fac decît să mă dezamăgească. dar este dreptul meu să fiu dezamăgit, nu?
trebuie sa recunosc , mai mult oficial, ca promovarea ta a fost meritata din plin. mie nu mi-ar fi rusine sa ma duc cu acest poem
pentru textul : eşti cea mai aproape depărtare dela orice lectura ori cenaclu. elementele de forta stau median si in final. m-a atras, m-a convins, a trecut prin mine. de aceea
las un semn de apreciere. al meu.
Pagini