Personal consider acest text ca ducând lipsă de poezie. Nu are nici acel vechi mirositor al unui timp, nici modernism, nu exprimă mai nimic. Totuşi, din mai nimicul acela, găsesc un orificiu de psihologie mică, mică, cât un grăunte, prin care încerc să dau sensuri "semaforului". Şi da. Unde este misterul şi profunzimea spuselor aici? „la ce vă gândiţi când aşteptaţi la semafor? Credeţi că sunteţi dependenţi de viteză sau de sex?” Adică unde este acea parte de genial, care să mă transforme? Ei, da, şi? Deci, nu. Mergând pe text în sus şi-n jos, mă izbesc de veşnica problemă la români. Criză economică, stăm la coadă să luăm ouă, conserve de peşte peste tot în alimentară, Ceuşescu nu mai este. Bun. Încerc să încadrez textul cumva spre un “the dead end” dar nici aşa nu iese mare lucru. Doar pot spune cât de genial a jucat Raymond Herbert Wise acolo. Problema se pune aşa la mine: când citesc trebuie să simt, să văd, mai ales să văd imagini, dacă asta nu se întâmplă, nu e cu supărare, citim alţi autori şi nici nu însemnează că judecata mea este corectă din punctul tău de vedere. Am vrut de mai multe ori să-mi las impresia pe acest text şi iată că o şi fac.
Găsesc redundante aceste formulări: “cerc_despicat_din_cerc_cerc_despicat_din_cerc ţipă” şi mai sunt şi altele de acest gen, repetiţii care vor să transmită ceva dar nu transmit. Personal ador repetiţiile atunci când sunt plasate bine într-un context. Obositor, nu oboseala aceea plăcută în care îţi simţi mintea istovită de „multul vremurilor”, “multul vremurilor tale”, găsesc aici. Nu găsesc acel obositor-liniştitor aici, acel obositor cu bune şi rele, pe care îl iubim „nu îl am” şi dacă „nu îl am” merg să vorbesc cu Tim Burton, să-mi găsească un rol în viaţă care mi se potriveşte.
Nu am insistat pe text din motive clare. Nu am găsit nimic interesant aici, în schimb mi-am dorit să las un semn, o critică în semn de libertate.
Mulţumesc.

Desigur glumeam, e un text bun.

Nu am gasit cuvantul "șeol" pe dexonline, poate nu il au ei in baza de date. Ati creat un cadru cu singuratati, miezuri de taina... ajungeti in apogeul textului cu "mi se sparge în piept / sunetul tău" si "dati cu bata-n balta" (iertata-mi fie expresia) printr-o comparatie total nepotrivita in context "muget de cerb". Incercati sa renuntati la stereotipii si mai mult atentie la constructie. Ialin

e un stil

de a afla de la altul cum o face el. eu comentez, modific, parca devenim un creier.
apoi neah...

e o placere... sa astepte cineva ceva de la tine! in rest pot doar sa sper ca nu dezamagesc prea mult... poezia e pentru mine doar o haina de imbracat duminici, nici o pretentie deosebita, dar bineinteles ca toata lumea... aspir si eu macar la vesnicia unui vers:) ma bucur cand gasesti ceva de luat!

...versul argezhian, plăcut până spre vintre...
fiind un poem cu imagini puternice, ludice, mi se pare puțin forțată chestia cu... catapeteasma. nu din pudibonderie religioasă, ci doar ca expresivitate. catapeteasma- peretele despărțitor între altar și restul bisericii. aici...

nu pot decât să zâmbesc la acest S.O.S, Ani. e... ce mai, vreau rețeta. pentru bunica, panimaite?

ce să spun? mulțumesc frumos, Daniela, semnul tău contează pentru mine cât și lectura ta.
sărbătoare plăcută ție și celor dragi!

Recunosc atat ca in ultima vreme a trebuit sa umblu din nou pe la optician si pe la dioptriile ochelarilor mei pentru citit cat si ca am ramas un impatimit al experimentului si indeosebi al celui vizual dar.... in acest text care promitea atat de mult prin titlu (steampunk este un subiect incitant) nu am "vazut" nimic... e mai degraba o pseudo-cronica cinematografica cu aspiratii de eseu pe aceeasi tema. Prozodia insa nu e rea, infatisandu-mi o autoare cu inclinatii catre romanul-scenariu. In final nu inteleg ce importanta are cine a produs si ce in asociere cu cine... vindem ceva pe aici si eu nici n-am bagat de seama? Andu

am modificat titlul "Blanca" in "Cassa-Blanca", e mai sugestiv, multumesc Almei pentru idee

toate lucrurile sunt simple, Oana, noi le complicăm, probabil. îți mulțumesc mult de trecere.

E genul de poezie care nu are cum sa nu sensibilizeze sufletul, sa nu aduca emotii si stari empatice Eului. Un poem de sine statator,o transfigurare alergica de sentimente pictate pe sevaletul mintii.Felicitari!.
Cu stima!

Aranca, mulțumesc pentru primire. Ma bucură foarte mult comentariul tău.

Frumos. Metafora nu se va decolora niciodata...