Poezia am postat-o aici pentru că nu a intrat în lista textelor mele, publicate pe hermeneia, în mod automat. Ăsta e singurul motiv. Dacă mai vin şi nişte păreri, cu-atât mai bine.
Cu Gellu Naum nu ştiu ce am în comun. Poate faptul că folosim limba română.
Textul poate să aibă neajunsuri, care text nu are? Dar mă reprezintă şi, dacă tu ai bănuit că este al meu, mă bucur, asta înseamnă că am un anume stil. Mai bun, mai rău...
Am învăţat multe de pe hermeneia şi încă mai învăţ, aşa că, la următorul concurs, poate mă voi prezenta mai bine!
frumos haiku, induce o stare de melancolie, tristeţe, deja-vu...
poţi croşeta o sumedenie de gânduri din el.
cariul cred că este cariá, dar nu fac observaţie critică, autoarea ştie mai bine.
Multumesc, 1. Am notat. Am sa vad daca pot face sa fie asa. Intrebarea mea ar fi ce „data” ar trebui sa considere sistemul in cazul cind un autor isi publica un text, apoi il retrage, adauga o virgula si il publica din nou. Chestia poate deveni foarte complicata. Am sa anunt modul cum va functiona dar cred ca daca vrei ca sa gasesti textele cuiva le poti cauta si fara sa aiba importanta data. In aceasi timp cred ca in Hermeneia 2.0 vor exista si alte „mijloace” in care sa iti ”marketizezi” textul in afara datei de publicare. 2. Aceasta este poveste veche si complicata si probabil ca ar merita o discutie aparte. Dar pe scurt pot spune ca TOT, ABSOLUT TOT ce se face pe Hermeneia este gratuit si benevol. Daca cineva vrea sa ofere servicii de critica de calitate poate sa o faca si acum. Pe gratis. Universul digital este un univers ceva mai special si mai democratic in care nu ne prea cunoastem si o luam cam cu totii de la zero. Parerea mea este ca daca cineva are darul si talentul de critic de literatura o poate face pe Hermeneia si fara titulatura si fara surle si tobe. Deocamdata nu am prea citit la „Articole” sau „Jurnal literar” nici o recenzie critica la adresa textelor lui Bobadil, Oriana sau Virgil Titarenco. Nici pe la comentarii nu am vazut acei „critici avizati” sa se inghesuie. Marea mea nedumerire si intrebare este DE CE? Ce ii impiedica? Personal cred ca asa cum un autor pe Hermeneia are bunavointa si curajul sa se vulnerabilizeze si sa isi posteze un text, tot asa si acesti „critici avizati” ar trebui sa aibe bunavointa sa se coboare din turnul lor de fildes si sa inceapa sa critice pe Hermeneia. Nu de alta dar, asa cum spunea cineva, viitorul apartine mediului digital (la fel cum pe vremea lui Gutenberg apartinea tipariturii). Cine nu e convins de asta va intra in uitare. (Asa cum au intrat si atunci cei care nu au pus mina sa scrie carti.) Deci, eu ii astept pe acesti „critici avizati” sa apara. Si le dam noi penite si tot ce au nevoie daca au nevoie ca sa faca critica. 3. citeste raspunsul de mai sus. din nou, pe Hermeneia nu exista stagiatura. Si nu a existat nici pina acum. 4. cum propui sa se faca aceasta? Nu, nu este democratie pe Hermeneia. Nu este democratie nici pe un site pe care platesti un abonament, cu atit mai putin acolo unde nu platesti nimic. Dar, asa cum spune regulamentul, „8. Pe siteul Hermeneia.com nu există niveluri de acces. Toți membrii lui au drepturi egale de acces din prima zi în care devin membri. ” Probabil aici ar trebui amendat aspectul acordarii de penite de aur care totusi nu va fi disponibil NOU VENITILOR si NOVICILOR. Dar in rest, cred ca exista mult mai multe drepturi decit pe alte site-uri românești de literatura. Si, asa cum imi spunea cineva de curind, citez „cel putin pe h. nu vin toti terchea berchea pt ca nu se practica pupindosu' ” Chestia asta a fost unul din complimentele acelea sincere care m-au impresionat cel mai mult.
Eu unul as fi trecut "cu patru camere" pe randul doi si l-as fi scos din titlu, ca sa nu impun aceasta metafora (reusita) a miocardului chiar asa, adica sa o bag pe gatul cititorului :-) In rest, a spus Profetul foarte bine. Andu
am modificat cîte ceva. într-adevăr poate nu ar fi fost rău să îl așez la Experiment, de vreme ce am încercat mai multe lucruri în textul acesta. merci ptr observatii
mai are importanță, Paul? Se știu ei bine cine sînt. Nu mi-am propus aici să „point fingers”. Pe de altă parte însă mă bucur de ce se întîmplă în România atîta vreme ce demersurile nu devin puciste. La urma urmei nimeni nu a spus că o democrație nu este „messy”. Este ea „mizerabilă” și în America darămite în România. Probabil însă că unele carențe ale constituției României ar trebui corectate iar demiterea sau „recall”-ul unui președinte ar trebui făcute cu motiv clar stipulat în constituție și de către o „curte” precum senatul sau întregul parlament și nu prin vot popular. dar mă rog, astea sînt chestiuni pentru discuții în alte contexte.
un fel de tristete insingurata cronicizata intr-o cutie in care nu mai ascundem decit amprentele trecutului si durerile fara chip. un verdict al individualizarii. o tristete fara de sfirsit... "o să vezi oameni atârnați de ziduri doamne ce revoltă să aștepți douăzeci de ani vreau să nu mai cadă nimic dar păzește-mă de lucrurile simple când devin importante"
...vous êtes un lecteur fin, mon cher, rêves peuvent changer même le monde, et sang noir pourrait être plein de colours... comme vous connaissez. les remerciements et le gardent en haut, ma citrouille:)...
textul acesta chiar este poezie. adica mi se pare unfair sa il acuzam numai de parodie. mi se pare o interpretare prea facila. chiar si emotional exista un fel de undercurrent tragic in el. ceva cam ca in filmele lui de Sica.
Marga, mulțumesc dar te rog să mi te mai adresezi la persoana a doua plural. Never.
Și da, oricît de patetic ar suna, m-am gîndit la „marea noastră românească”. Ce să îi faci, uneori mi se face dor. Mulțumesc și pentru corectură. Eu nu îmi doresc blocarea niciunui cont pe Hermeneia. Și mă bucură revenirea ta.
E discutabil dacă textul acesta merită peniță dar nu am să caut eu calul de dar în dinți.
Te mai aștept.
Centrul este al tutror celor trăite, de acolo izvorăsc, chiar și al primăverii acestei. Cu ploaie de soare azi. Mulțumesc că ai cuprins în centrul tău albul trimis. :)
...sincer, şi eu am fost destul de mulţumit de partea aceea. Şi mi se întâmplă atât de rar...
Silviu,
...Nopţilea acelea au fost atât de lungi, încât, uneori, am impresia că nu s-au terminat. Deşi acel "de" poartă în el o oarecare nuanţă, cred că se poate şterge.
Paul,
...Din raţiuni pe care care le-am tot repetat, de obicei, nu mă folosesc de construcţii genitivale. În acest caz însa am mizat pe arhicunoscuta expresie "fântâna vieţii" pentru că 1. perfuzia chiar aşa mi se părea la momentul acela; 2. sintagma se mula fidel pe sens urmându-i versului "urmăream ca un basm picătura". Bineînţeles, aceste motive nu scuză sărăcia simţului artistic din acest sector. Aşadar, mă voi gândi la modificare. Mă bucur că, în rest, ti-a plăcut.
Cu prietenie, fiecăruia câte un salut dintr-un Iaşi cuibărit lângă sobă, dar cu un picior uitat în iarnă.
Erika, faptul că ai hotărât varianta propusă de mine mă bucură foarte mult. voi trece pe viitor și pe la alte texte ale tale. în măsura în care pot, îți voi sugera pe ici pe colo câte ceva. acesta înțeleg că este primul poem al femeii de ploaie, îl aștept cu nerăbdare pe cel de-al doilea. multă inspirație! Madim
Domnule Mircea Nincu, Comentariul dumneavoastră este extrem de pertinent pentru că intuiește exect ceea ce am vrut să sugerez în acest poem. Vă mulțumesc din suflet pentru că m-ați cititit și, de asemenea, pentru peniță.
şi ca să-ţi răspund şi ţie şi lui Silviu, - simplu am facut o pitică glumă cu blogul ca o aluzie la un comentariu al lui Silviu la recentul poem al Alinei Manole. da ce, numai Poemul Alinei să fie pus pe blog??? uneori, când sînt pe pagina lui Silviu dau o fugă prin blogul lui şi mai citesc şi eu câte o meditaţie diferită. de exemplu mi-a intrat sub piele, alaltăieri, următorul paragraf:
"dar dincolo de toate pe țeavă e moartea învelită în oțel". fain spus. textului meu de mai sus îi stă bine, îi prinde bine şi pe ultima bancă, nu-i musai să stea la locurile dintâi. dar glumeam.
domnule din oraşul cu tragerea pe roată, am votat alb şi apoi m-am făcut negru de supărare. ce vremuri dom'le, ce vremuri!
da, recunosc și eu m-am gîndit la o conotație religioasă inițial. și chiar se potrivea. la urma urmei viața și rezolvarea ei reprezintă un nod încîlcit pentru mulți.
cît despre rațe, este păcat că unii au priceput numai forma și nu conținutul comentariului meu precedent. superficialitatea este incapacitatea de a trece dincolo de suprafață. ca în povestea cu gîsca prin baltă. dar mă opresc aici pentru că iar nu o să se înțeleagă.
Citit cu aceeași plăcere și încântat să observ demarcația între epic și liric explicitată în textul dumneavoastră cu referire la Groapa. Oare există azi cineva care să scrie proză cu aceeași poetică îndemânare ca cea dovedită de Eugen Barbu pe marginea unei astfel de realități, nicidecum rafinată? Cu stimă
Cristina, sincera sa fiu, je m'en fiche despre ce crezi: ca iti place sau nu ce scriu si altele. Apelativul "draga" intr-adevar il tin pentru cei apropiati sufletului meu; si imi cer scuze. Nu am intentia sa fiu ridicola, in nici un caz vis-a-vis de tine. Mai trebuie sa iti completezi studiile sa putem discuta despre RIDICOL. asa ca sint in asteptare. Francisc, nu este vorba si sper ca ai inteles, despre "prietenie" si "literatura"; nici nu s-a pus problema despre vreo propunere:) si tu stii perfect asta, eu nu amestec borsul cu somonul de Scotia: de d'aia!
Fain, un poem pe care l-as numi "in tempo de mars", aici poetul impune citirii un ritm alert si, la urma urmei, pleci din text nu obosit, ci mai degraba trezit, acut. Sigur, acum unuii ar putea spune ca asa e dictatura, dar eu nu cred ca e asa. Mie mi se pare mai degraba o impetuozitate si o sinceritate a scriiturii care mi-a placut mereu la asztalos. Uneori i-a reusit mai putin (atunci cand bagatelizeaza cand te astepti mai putin - uneori si eu fac asta- e usor sa pici in asa ceva) dar alteori (ca acum) el creioneaza si accentueza si uite ca ii iese. Imi aminteste putin de un "fade to black" insa proiectat intr-un univers parelel, ca un infern al pasarilor fara aripi zicea cineva, candva (nu eu, desigur). Fata de alte poeme de-ale lui asztalos acesa mi se pare mai reusit si la capitolul prozodie, unde elementele de legatura cu tenta muzicala sunt prezente, mie imi place asta. Apoi balastul dativelor si al conjunctiilor care lipseste. Imi amintesc la ultimul Deko am avut si eu o interventie pe niste texte de Vlad Moldovan iar moderatorul (nimeni altul decat Felix Nicolau) mi-a zis ca "da, tu esti un calo-fonetic" - poate ca avea dreptate de undeva de acolo, din iadul criticilor de unde vorbeste el. Pe scurt, un poem placut, bine structurat, fara lucruri inutile prin el, sincer si puternic. Aprecierea mea. Andu -
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Poezia am postat-o aici pentru că nu a intrat în lista textelor mele, publicate pe hermeneia, în mod automat. Ăsta e singurul motiv. Dacă mai vin şi nişte păreri, cu-atât mai bine.
Cu Gellu Naum nu ştiu ce am în comun. Poate faptul că folosim limba română.
Textul poate să aibă neajunsuri, care text nu are? Dar mă reprezintă şi, dacă tu ai bănuit că este al meu, mă bucur, asta înseamnă că am un anume stil. Mai bun, mai rău...
Am învăţat multe de pe hermeneia şi încă mai învăţ, aşa că, la următorul concurs, poate mă voi prezenta mai bine!
tincuţa
pentru textul : Anotimpul păpuşilor defrumos haiku, induce o stare de melancolie, tristeţe, deja-vu...
pentru textul : Haiku depoţi croşeta o sumedenie de gânduri din el.
cariul cred că este cariá, dar nu fac observaţie critică, autoarea ştie mai bine.
Sărbători fericite! La mulţi ani! Un an nou cu aceeaşi inspiraţie şi ceva în plus, pentru noi toţi.
pentru textul : Sărbători fericite! deeu iti doresc sa fii fericita Younger Sister si ca toate dorintele tale sa se implineasca de Craciun! Sarbatori fericite si La multi ani!
pentru textul : The State of Hermeneia deUite d'aia, ca-mi place. Pe post de liliac impuscat "trâgînd cu ochiul pe sub sutana lui dumnezeu". What is to be it like a bat?
Totusi m-as opri aici:
"așteptîndu-ne apoi la scară ruginite
inutile
cu toate mecanismele stricate".
Restul nu ma intereseaza.
pentru textul : 21 deMultumesc, 1. Am notat. Am sa vad daca pot face sa fie asa. Intrebarea mea ar fi ce „data” ar trebui sa considere sistemul in cazul cind un autor isi publica un text, apoi il retrage, adauga o virgula si il publica din nou. Chestia poate deveni foarte complicata. Am sa anunt modul cum va functiona dar cred ca daca vrei ca sa gasesti textele cuiva le poti cauta si fara sa aiba importanta data. In aceasi timp cred ca in Hermeneia 2.0 vor exista si alte „mijloace” in care sa iti ”marketizezi” textul in afara datei de publicare. 2. Aceasta este poveste veche si complicata si probabil ca ar merita o discutie aparte. Dar pe scurt pot spune ca TOT, ABSOLUT TOT ce se face pe Hermeneia este gratuit si benevol. Daca cineva vrea sa ofere servicii de critica de calitate poate sa o faca si acum. Pe gratis. Universul digital este un univers ceva mai special si mai democratic in care nu ne prea cunoastem si o luam cam cu totii de la zero. Parerea mea este ca daca cineva are darul si talentul de critic de literatura o poate face pe Hermeneia si fara titulatura si fara surle si tobe. Deocamdata nu am prea citit la „Articole” sau „Jurnal literar” nici o recenzie critica la adresa textelor lui Bobadil, Oriana sau Virgil Titarenco. Nici pe la comentarii nu am vazut acei „critici avizati” sa se inghesuie. Marea mea nedumerire si intrebare este DE CE? Ce ii impiedica? Personal cred ca asa cum un autor pe Hermeneia are bunavointa si curajul sa se vulnerabilizeze si sa isi posteze un text, tot asa si acesti „critici avizati” ar trebui sa aibe bunavointa sa se coboare din turnul lor de fildes si sa inceapa sa critice pe Hermeneia. Nu de alta dar, asa cum spunea cineva, viitorul apartine mediului digital (la fel cum pe vremea lui Gutenberg apartinea tipariturii). Cine nu e convins de asta va intra in uitare. (Asa cum au intrat si atunci cei care nu au pus mina sa scrie carti.) Deci, eu ii astept pe acesti „critici avizati” sa apara. Si le dam noi penite si tot ce au nevoie daca au nevoie ca sa faca critica. 3. citeste raspunsul de mai sus. din nou, pe Hermeneia nu exista stagiatura. Si nu a existat nici pina acum. 4. cum propui sa se faca aceasta? Nu, nu este democratie pe Hermeneia. Nu este democratie nici pe un site pe care platesti un abonament, cu atit mai putin acolo unde nu platesti nimic. Dar, asa cum spune regulamentul, „8. Pe siteul Hermeneia.com nu există niveluri de acces. Toți membrii lui au drepturi egale de acces din prima zi în care devin membri. ” Probabil aici ar trebui amendat aspectul acordarii de penite de aur care totusi nu va fi disponibil NOU VENITILOR si NOVICILOR. Dar in rest, cred ca exista mult mai multe drepturi decit pe alte site-uri românești de literatura. Si, asa cum imi spunea cineva de curind, citez „cel putin pe h. nu vin toti terchea berchea pt ca nu se practica pupindosu' ” Chestia asta a fost unul din complimentele acelea sincere care m-au impresionat cel mai mult.
pentru textul : hermeneia 2.0 decum pot aplica aici italicul, boldul, etc...? cu alte cuvinte, vreau sa pun html
pentru textul : My Baby Ballade dereconfortant sa mai citesti, din cand in cand, cate ceva din istoria literaturii... momente de tihna. de profitat!
pentru textul : Din istoria literaturii ucrainene din România deEu unul as fi trecut "cu patru camere" pe randul doi si l-as fi scos din titlu, ca sa nu impun aceasta metafora (reusita) a miocardului chiar asa, adica sa o bag pe gatul cititorului :-) In rest, a spus Profetul foarte bine. Andu
pentru textul : apartament cu 4 camere deam modificat cîte ceva. într-adevăr poate nu ar fi fost rău să îl așez la Experiment, de vreme ce am încercat mai multe lucruri în textul acesta. merci ptr observatii
pentru textul : antisonet demai are importanță, Paul? Se știu ei bine cine sînt. Nu mi-am propus aici să „point fingers”. Pe de altă parte însă mă bucur de ce se întîmplă în România atîta vreme ce demersurile nu devin puciste. La urma urmei nimeni nu a spus că o democrație nu este „messy”. Este ea „mizerabilă” și în America darămite în România. Probabil însă că unele carențe ale constituției României ar trebui corectate iar demiterea sau „recall”-ul unui președinte ar trebui făcute cu motiv clar stipulat în constituție și de către o „curte” precum senatul sau întregul parlament și nu prin vot popular. dar mă rog, astea sînt chestiuni pentru discuții în alte contexte.
pentru textul : „Hazardul şi oiştea” deun fel de tristete insingurata cronicizata intr-o cutie in care nu mai ascundem decit amprentele trecutului si durerile fara chip. un verdict al individualizarii. o tristete fara de sfirsit... "o să vezi oameni atârnați de ziduri doamne ce revoltă să aștepți douăzeci de ani vreau să nu mai cadă nimic dar păzește-mă de lucrurile simple când devin importante"
pentru textul : o tristețe neterminată de...vous êtes un lecteur fin, mon cher, rêves peuvent changer même le monde, et sang noir pourrait être plein de colours... comme vous connaissez. les remerciements et le gardent en haut, ma citrouille:)...
pentru textul : ...I'm growing like spells... detextul acesta chiar este poezie. adica mi se pare unfair sa il acuzam numai de parodie. mi se pare o interpretare prea facila. chiar si emotional exista un fel de undercurrent tragic in el. ceva cam ca in filmele lui de Sica.
pentru textul : fiecare cu treaba lui deMarga, mulțumesc dar te rog să mi te mai adresezi la persoana a doua plural. Never.
pentru textul : singurătate deȘi da, oricît de patetic ar suna, m-am gîndit la „marea noastră românească”. Ce să îi faci, uneori mi se face dor. Mulțumesc și pentru corectură. Eu nu îmi doresc blocarea niciunui cont pe Hermeneia. Și mă bucură revenirea ta.
E discutabil dacă textul acesta merită peniță dar nu am să caut eu calul de dar în dinți.
Te mai aștept.
Cred că am postat comentariile exact în acelaşi timp.
pentru textul : în casa îngerilor nu se fumează deCentrul este al tutror celor trăite, de acolo izvorăsc, chiar și al primăverii acestei. Cu ploaie de soare azi. Mulțumesc că ai cuprins în centrul tău albul trimis. :)
pentru textul : white sent (for blanche) deam băgat textul meu prostesc înainte de a-l citi pe al tău cu.... Lasă! Altădată
pentru textul : nerușinare deVirgil,
...sincer, şi eu am fost destul de mulţumit de partea aceea. Şi mi se întâmplă atât de rar...
Silviu,
...Nopţilea acelea au fost atât de lungi, încât, uneori, am impresia că nu s-au terminat. Deşi acel "de" poartă în el o oarecare nuanţă, cred că se poate şterge.
Paul,
...Din raţiuni pe care care le-am tot repetat, de obicei, nu mă folosesc de construcţii genitivale. În acest caz însa am mizat pe arhicunoscuta expresie "fântâna vieţii" pentru că 1. perfuzia chiar aşa mi se părea la momentul acela; 2. sintagma se mula fidel pe sens urmându-i versului "urmăream ca un basm picătura". Bineînţeles, aceste motive nu scuză sărăcia simţului artistic din acest sector. Aşadar, mă voi gândi la modificare. Mă bucur că, în rest, ti-a plăcut.
Cu prietenie, fiecăruia câte un salut dintr-un Iaşi cuibărit lângă sobă, dar cu un picior uitat în iarnă.
pentru textul : Viraj mult prea strâns deAm incercat, Profetule. Sper sa nu mai fi ramas (prea multe).
pentru textul : Vin Sărbătorile de Paști. Până la Inchiziție ne mănâncă popii (de cartier). deErika, faptul că ai hotărât varianta propusă de mine mă bucură foarte mult. voi trece pe viitor și pe la alte texte ale tale. în măsura în care pot, îți voi sugera pe ici pe colo câte ceva. acesta înțeleg că este primul poem al femeii de ploaie, îl aștept cu nerăbdare pe cel de-al doilea. multă inspirație! Madim
pentru textul : Femeie de ploaie deda, poate ai dreptate, ma gindesc. pastrez finalul. tin la el.
pentru textul : helioză deam citit, Virgil... te asigur de seriozitatea mea! altfel e în detrimentul meu! mulțumesc!
pentru textul : icoană hoinară deDomnule Mircea Nincu, Comentariul dumneavoastră este extrem de pertinent pentru că intuiește exect ceea ce am vrut să sugerez în acest poem. Vă mulțumesc din suflet pentru că m-ați cititit și, de asemenea, pentru peniță.
pentru textul : pe străzile orașului atomic deDa, la altă țară. Concretă.
pentru textul : Viscol cu geminide deşi ca să-ţi răspund şi ţie şi lui Silviu, - simplu am facut o pitică glumă cu blogul ca o aluzie la un comentariu al lui Silviu la recentul poem al Alinei Manole. da ce, numai Poemul Alinei să fie pus pe blog??? uneori, când sînt pe pagina lui Silviu dau o fugă prin blogul lui şi mai citesc şi eu câte o meditaţie diferită. de exemplu mi-a intrat sub piele, alaltăieri, următorul paragraf:
"dar dincolo de toate pe țeavă e moartea învelită în oțel". fain spus. textului meu de mai sus îi stă bine, îi prinde bine şi pe ultima bancă, nu-i musai să stea la locurile dintâi. dar glumeam.
domnule din oraşul cu tragerea pe roată, am votat alb şi apoi m-am făcut negru de supărare. ce vremuri dom'le, ce vremuri!
pentru textul : dincolo de iluzie deda, recunosc și eu m-am gîndit la o conotație religioasă inițial. și chiar se potrivea. la urma urmei viața și rezolvarea ei reprezintă un nod încîlcit pentru mulți.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi decît despre rațe, este păcat că unii au priceput numai forma și nu conținutul comentariului meu precedent. superficialitatea este incapacitatea de a trece dincolo de suprafață. ca în povestea cu gîsca prin baltă. dar mă opresc aici pentru că iar nu o să se înțeleagă.
Citit cu aceeași plăcere și încântat să observ demarcația între epic și liric explicitată în textul dumneavoastră cu referire la Groapa. Oare există azi cineva care să scrie proză cu aceeași poetică îndemânare ca cea dovedită de Eugen Barbu pe marginea unei astfel de realități, nicidecum rafinată? Cu stimă
pentru textul : Eugen Barbu - Tezism și literatură, 2 deCristina, sincera sa fiu, je m'en fiche despre ce crezi: ca iti place sau nu ce scriu si altele. Apelativul "draga" intr-adevar il tin pentru cei apropiati sufletului meu; si imi cer scuze. Nu am intentia sa fiu ridicola, in nici un caz vis-a-vis de tine. Mai trebuie sa iti completezi studiile sa putem discuta despre RIDICOL. asa ca sint in asteptare. Francisc, nu este vorba si sper ca ai inteles, despre "prietenie" si "literatura"; nici nu s-a pus problema despre vreo propunere:) si tu stii perfect asta, eu nu amestec borsul cu somonul de Scotia: de d'aia!
pentru textul : pietrele umbrei deFain, un poem pe care l-as numi "in tempo de mars", aici poetul impune citirii un ritm alert si, la urma urmei, pleci din text nu obosit, ci mai degraba trezit, acut. Sigur, acum unuii ar putea spune ca asa e dictatura, dar eu nu cred ca e asa. Mie mi se pare mai degraba o impetuozitate si o sinceritate a scriiturii care mi-a placut mereu la asztalos. Uneori i-a reusit mai putin (atunci cand bagatelizeaza cand te astepti mai putin - uneori si eu fac asta- e usor sa pici in asa ceva) dar alteori (ca acum) el creioneaza si accentueza si uite ca ii iese. Imi aminteste putin de un "fade to black" insa proiectat intr-un univers parelel, ca un infern al pasarilor fara aripi zicea cineva, candva (nu eu, desigur). Fata de alte poeme de-ale lui asztalos acesa mi se pare mai reusit si la capitolul prozodie, unde elementele de legatura cu tenta muzicala sunt prezente, mie imi place asta. Apoi balastul dativelor si al conjunctiilor care lipseste. Imi amintesc la ultimul Deko am avut si eu o interventie pe niste texte de Vlad Moldovan iar moderatorul (nimeni altul decat Felix Nicolau) mi-a zis ca "da, tu esti un calo-fonetic" - poate ca avea dreptate de undeva de acolo, din iadul criticilor de unde vorbeste el. Pe scurt, un poem placut, bine structurat, fara lucruri inutile prin el, sincer si puternic. Aprecierea mea. Andu -
pentru textul : Feel in the blanks dePagini