Bianca multumesc, am deocamdata dificultati in setarile fonturilor in adobe. Se va rezolva. Ma bucur ca ti-a placut. Virgil, am atenuat cu "discret" ideea tremurului, voi reflecta la alta idee. Multumesc. Francisc, imaginea pare simpla. Daca ai vedea fotografia intiala, care era un alb-gri mat, ai intelege ca nu e atit de simpla realizarea apelor de oglinzi si a nuantelor obtinute. Poate urmatoarea iti va fi pe plac, oricum nu e chiar "slaba" printre vizualele de pe acest site literar. Cit despre locuri comune, exista peste tot, la toti.
Apreciez această poezie, nu este chiar atât de deprrimantă cum spune elena. Pentru mine exact ultima strofă e mai puţin reuşită. Am impresia că e inutilă sau scrisă prea diferit faţă de restul poemului.
Ioana, mare multam pentru capatul de jos al stiloului!:) semnul tau e o incurajare pentru mine!
Andu, nu am incercat sa iti explic textul, am vazut ca te pricepi la a vedea. cred ca am incercat sa imi explic mie ce si cum:) am fost cat se poate de simplu(simplu = scurt?) in descriere, la urma urmei asta a ramas: au venit alea doua si l-au tocat pe ala. dar as fi descris un efect fara sa ii redau cauza. obositor pana la plictis pentru unii, plictisitor de simplu pentru altii. eu i-am ales pe unii. nivelul de sugestie, precum spui. in ce priveste sustinatorii, te miri de unde rasar! da' e bine ca rasar:)
dinamo - steaua in poezie imi pare a fi o provocare! chiar daca la ora asta as urmari mai degraba un meci steaua-steaua:)
Nicholas, cheia e la locul ei. cand ai chef, deschizi usa si intri:)
consider că aţi citit superficial şi canalizat. De altfel e tot mai greu să regăseşti poezia. Ea se ascunde pe saiturile de "specialitate" de ochii atenţi. Citiţi cu voce tare poemul, el se recită, apoi se înţelege. De cine are aplecare pe text.
Silvia, tot ce am scris până acum, într-un fel sau altul, suferă de personal. În altă ordine de idei, textul nu e chiar aşa de nou. Zace în sertarul blogului din decembrie anul trecut, aşadar, sunt suficient de detaşat ca autor. Mulţumesc de trecere şi sugestii. Eugen.
:)) cica ce-i aici, bar de negri, buna replica, s-ar si potrivi un pic:)).
Nu prea stiu cum mai e in zilele de azi intr-un bar de negri ca n-am mai fost de ceva vreme, insaaa in capul meu cand am scris versul ala era imaginea putin romantata a new orleansului, locul cel mai fain din lume din cauza culturii jazz. (bine pentru mine sunt multe locuri cele mai faine, dar toate is in functie de domeniu). Stii, cu toate astea indiferent de imaginea pe care o avem asupra a ceva, atunci cand citesti un text trebuie sa te desprinzi un pic ca nu mai suntem in perioada simbolista. Deci, o apa plata, va rog!:))
Mă uit. îmi cresc mâini noi plămâni de altă culoare, departeo, dacă va trece vreodată uitarea vânat adulmecând, tu vei rămâne trează în proaspetele ierburi. Apuci dimineața și-ți spui: asta zi începe o zi și mâine o alta, același convoi pleacă din mine la nesfârșit. Atunci vei năvăli ca toamna-n grădini, ca tropotul de antilopă în visul unui ghepard prea flămânzit. Pradă neprinsă, abia la sfârșit voi ști că după ce mă ucizi n-am să mai mor niciodată. asa il vad eu. plus, mi se pare potrivit titlul "Departeo" pentru tot ce e aici, inauntru, pentru aceasta minunata confesiune intru departare de sine apropierea de iubire, o penita. :)
uite că mă prezint la interogatoriu și încerc să răspund la fiecare întrebare. răspunsurile sunt: "da", "nu", "nu știu" și corespund strofelor 3, 4, 7. mulțumesc Virgil. este cel mai interesant interogatoriu pe care l-am vazut vreodată. maimuța prezentă în versurile tale îmi amintește de un banc mai vechi care suna cam așa. "o bătrânică în tramvai, pe timpul lui ceașcă, nu avea unde să se așeze. un student de culoare îi cedează locul. aceasta când îl vede așa negru exclamă : " ah!.. maimuța!". toată lumea se uită, studentul rușinat merge la vatman și se plânge că aceasta l-a făcut maimuță. merg ei împreună să o facă pe bătrânică să își ceară scuze. îi explică vatmanul, ca nu este maimuță etc. bătrânica pare că a înțeles și își cere scuze. studentul îi spune mulțumesc. la care bătrânica exclamă: "ooo! vobește!" sper ca minul bancul meu să te dispună cel puțin la fel de mult cum m-a dispus pe mine interogatoriul. Madim
...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
nu m-am gandit niciodata sa-mi inregistrez poemele pentru ca 1 mi se pare ciudat sa-mi recit propriile poeme si 2 pentru ca nu mi-a venit pe chelie.:) dar daca tu spui atunci am sa incerc, mai ales ca sunt o persoana care imbratiseaza cu o ignoranta aproape idioata provocarile care mi se par cele mai stranii, grele sau pur si simplu iesite din raza mea.
Desi regasesc aici destul de multe tipare hai sa le numesc "clasice", un sf asimov si un "negru de harms" (preferatul meu) totusi acesta este un text, o constructie literara. Repet (si Oana, te rog sa nu mi-o iei in nume de rau) nu este aproape nimic original in acest text dar el reprezinta un progres evident fata de ce mi-ai oferit pana acum pe hermeneia (mai ales ca mesaj) Povestirea curge bine si are o "aura" poetica. Mai astept texte asa, mai "texte" :-) de la tine si imi arat aprecierea cu o penita. Felicitari, Andu
Laurentiu Belizan, imi pare bine sa te regasesc in pagina mea. Penita oferita, urmata de un comentariu stufos si pertinent, au reale puteri incurajatoare asupra mea. In ce priveste observatia , ma voi gandi, cum as putea subtia capastrul acelei emfaze, fara sa-l dau jos pe Quezalcoatl de pe umeri. Sa mai treci. Cu multumiri si prietenie.
sigur că textul de față nu poate convinge, nici nu este cine știe ce, deși mizează pe sinceritate, care poate adăuga acel plus necesar pentru înclinarea balanței eu apăram mai devreme un concept chiar am avut ceva contraziceri acum câteva zile, referitoare la teoria delimitării poeziei de proză, nu neapărat după canonul clasic, ci după conceptul formal, care ne îndeamnă deseori să spunem "asta este poezie" "asta nu este poezie" concluzia ar fi, și mărturisesc că mie mi-a plăcut foarte mult, fiind convenabilă, această teoretizare esențializată, că nu există poezie și nici proză adică nu trebuie să facem delimitări și nici să trasăm granițe important este ca ce scriem să fie literatură, așa cum poate fi ea definită, convențional sau nu eu am să încerc să te conving, deși am senzația că mă supui exigențelor unui examen fie vorba între noi, nu prea mi-au plăcut examenele și examinările, deoarece mi s-au părut întotdeauna coercitive și îndeosebi subiective ori în poezie regulile se schimbă de la o zi la alta (nu o spun eu, ci Mincu)
...puțin inegal în părțile unde are "burtă" însă aproape excelent bobadilic. astfel filosofia se împletește cu arta cinematografică reușind a da un scurt metraj frumos în interesantul imediat. ironia plutește pe deasupra apelor și contribuie la energizarea cuvintelor. a doua oară se întâmplă mai în liniște la masa de scris o lumină mică în colț abia născută din apă iar mai apoi aburul feminin al plantelor se ridică de parcă eu și dublul meu am fi egali unul și același, exilați în pământ fiind pământ și acel querida, doamne ce drag îmi e:) deci să lăsăm moartea să vorbească de una singură. jur că dacă nu îmi plăcea în limitele de rigoare nu lăsam nici un semn.:)!
Emil, subtitlul e cadou Andului, drept consecință unui comentariu pe care l-a lasat, dumnealui, ieri. :D (ceva legat de telenovelele care nu au ce caută în poezie). Dacă nu era acel comm, nu era nici motivația de a o posta. "Praful de stele" nu mai poate fi scuturat; poezia este (dupa criteriile și coordonatele mele) vecheeee..dupa cum vezi, are până și punctuație ! E scrisă în aprilie 2007 și publicată în ultimul și, deocamdată, singurul meu volum.
nu pot să nu remarc un text deosebit. acum cind sint absolut ametit de lucruri mult mai tehnice si mai pragmatice decit poezia recunosc ca versurile astea mi-au facut bine cam cu iti face bine aerul tare al iernii cind esti epuizat de febra. atrag atentia in mod deosebit asupra versurilor: „nu mai sunt, te privesc întâi cu coada ochiului, apoi cu coarnele ochiului și mai apoi cu limbile lui căprui, spatele tău ca o fereastră ni se aprind luminițele, împreunați, suntem o boltă de stele și te nasc și mă naști” foarte frumos
Poate pare ciudat acest articol. Nu, nu explic poemul, ci vreau sa arat ca un haiku trebuie sa fie o chintesenta. Fiecare vers, fiecare cuvant are povestea lui astfel incat ele devin un simbol pentru autor. Multumesc Miha pentru semnul lecturii.
Cu mult drag, Mariana.
sunt patru metafore constitutive, intocmai ca patru puncte cardinale. nu stiu daca le-ai gandit structural sau ai fost doar vrajita de farmecul vorbelor, dar secunda asta de inspiratie a ta mie imi ia o ora de gandire. ai patru etape de autopatrundere, patru elementi telescopici care intra unul in celalalt pentru a crea spatiul de desfasurare al frumosului, al viului, al lucrului care alearga rapid. dimensiunea temporala finala pune poemul tau intr-un cadran in care sistemul de referinta vertical este clipa si orizontal implinirea. frugalitatea fericirii, sentimentul neinplinirii sunt insa oglindiri ale inimii tare tinere. totusi pentru inspiratie remarc efortul tau. e primul meu semn galben aici.
Nu, Virgil, nu mănânc căprioare! :) dar mulțumesc celorlalți comentatori, care mi-au îndepărtat vălul de pe ochi. însă cu scoicile zburătoare tot nu-s de-acord...decât dacă mă gândesc la elefantul ce se ascunde în cireș. sorry. probabil că-s mioapă rău zilele astea.
îmi place imaginea acestei simfonii neterminate care se rostogolește ca o marmură peste degete. nu îmi place prezența lui dumnezeu aici, însă. poate că s-ar subînțelege, oricum...
- și mai interesant este că iubirea începe din acele fapte irosite, repetate la nesfârșit :). frumos aici...
am rezerve față de folosirea unor termeni precum „supercool”, „kalumea” sau „nasol” într-un text care se vrea articol. Poate într-o tabletă sau o ciornă de notițe da, dar într-un articol mă îndoiesc. Sau s-o fi schimbar România într-atît încît acum sîntem națiune conlocuitoare și eu nu am aflat încă.
mai curand, cuvintele sunt fiinte periculoase, viclene. le poti citi si invers, depinde si de cati ochi are fiecare. iar cu cat mai deschisi, cu atat incape frica in ei. dar, dintre toate, cea mai mare porunca este vederea. iar daca ii inchizi, nici nu mai auzi blestemul. multumesc, persephone cu sinceritate iti spun (desi intre sinceritate si adevar poate fi diferente) ca nu stiu ce este negatia interna. si, daca ma gandesc acum, nici cea externa. asezarea randurilor si ordinea lor este esentiala si au o logica nevazuta. forma lor aminteste mai degraba cu un instrument muzical (naiul) sau , poetic spus, cu o ploaie de stele in urechea stanga. iar faptul ca marturisesti ca ai urmarit experimentul integral intra in contradictie cu nelamurirea ta in privinta blestemului. nici nu era nevoie sa fi vazut totul ca evidenta blestemului sa fie perceptibila oricui. dar daca vei dori, pot oferi niste chei. in plus, stiam ca nu e voie cu emoticoane. musai.
primele doua strofe se bazeaza pe prea multa..logica, sint prea..'gindite' daca vrei.
ultimele doua au mai mult 'let go'pentru care fiecare poet trebuie sa traiasca si sa lupte.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
am șters textul din greșeală, offf, îți dau de lucru. scuze!
pentru textul : ...I'm growing like spells... deBianca multumesc, am deocamdata dificultati in setarile fonturilor in adobe. Se va rezolva. Ma bucur ca ti-a placut. Virgil, am atenuat cu "discret" ideea tremurului, voi reflecta la alta idee. Multumesc. Francisc, imaginea pare simpla. Daca ai vedea fotografia intiala, care era un alb-gri mat, ai intelege ca nu e atit de simpla realizarea apelor de oglinzi si a nuantelor obtinute. Poate urmatoarea iti va fi pe plac, oricum nu e chiar "slaba" printre vizualele de pe acest site literar. Cit despre locuri comune, exista peste tot, la toti.
pentru textul : sculptată în gheață deApreciez această poezie, nu este chiar atât de deprrimantă cum spune elena. Pentru mine exact ultima strofă e mai puţin reuşită. Am impresia că e inutilă sau scrisă prea diferit faţă de restul poemului.
pentru textul : După chipul şi asemănarea sângelui deIoana, mare multam pentru capatul de jos al stiloului!:) semnul tau e o incurajare pentru mine!
Andu, nu am incercat sa iti explic textul, am vazut ca te pricepi la a vedea. cred ca am incercat sa imi explic mie ce si cum:) am fost cat se poate de simplu(simplu = scurt?) in descriere, la urma urmei asta a ramas: au venit alea doua si l-au tocat pe ala. dar as fi descris un efect fara sa ii redau cauza. obositor pana la plictis pentru unii, plictisitor de simplu pentru altii. eu i-am ales pe unii. nivelul de sugestie, precum spui. in ce priveste sustinatorii, te miri de unde rasar! da' e bine ca rasar:)
dinamo - steaua in poezie imi pare a fi o provocare! chiar daca la ora asta as urmari mai degraba un meci steaua-steaua:)
Nicholas, cheia e la locul ei. cand ai chef, deschizi usa si intri:)
pentru textul : fiecare om deconsider că aţi citit superficial şi canalizat. De altfel e tot mai greu să regăseşti poezia. Ea se ascunde pe saiturile de "specialitate" de ochii atenţi. Citiţi cu voce tare poemul, el se recită, apoi se înţelege. De cine are aplecare pe text.
pentru textul : făptura trotuarului galactic deSilvia, tot ce am scris până acum, într-un fel sau altul, suferă de personal. În altă ordine de idei, textul nu e chiar aşa de nou. Zace în sertarul blogului din decembrie anul trecut, aşadar, sunt suficient de detaşat ca autor. Mulţumesc de trecere şi sugestii. Eugen.
01:10
pentru textul : Spuneai de:)) cica ce-i aici, bar de negri, buna replica, s-ar si potrivi un pic:)).
pentru textul : l’absente deNu prea stiu cum mai e in zilele de azi intr-un bar de negri ca n-am mai fost de ceva vreme, insaaa in capul meu cand am scris versul ala era imaginea putin romantata a new orleansului, locul cel mai fain din lume din cauza culturii jazz. (bine pentru mine sunt multe locuri cele mai faine, dar toate is in functie de domeniu). Stii, cu toate astea indiferent de imaginea pe care o avem asupra a ceva, atunci cand citesti un text trebuie sa te desprinzi un pic ca nu mai suntem in perioada simbolista. Deci, o apa plata, va rog!:))
Mă uit. îmi cresc mâini noi plămâni de altă culoare, departeo, dacă va trece vreodată uitarea vânat adulmecând, tu vei rămâne trează în proaspetele ierburi. Apuci dimineața și-ți spui: asta zi începe o zi și mâine o alta, același convoi pleacă din mine la nesfârșit. Atunci vei năvăli ca toamna-n grădini, ca tropotul de antilopă în visul unui ghepard prea flămânzit. Pradă neprinsă, abia la sfârșit voi ști că după ce mă ucizi n-am să mai mor niciodată. asa il vad eu. plus, mi se pare potrivit titlul "Departeo" pentru tot ce e aici, inauntru, pentru aceasta minunata confesiune intru departare de sine apropierea de iubire, o penita. :)
pentru textul : Și dacă deuite că mă prezint la interogatoriu și încerc să răspund la fiecare întrebare. răspunsurile sunt: "da", "nu", "nu știu" și corespund strofelor 3, 4, 7. mulțumesc Virgil. este cel mai interesant interogatoriu pe care l-am vazut vreodată. maimuța prezentă în versurile tale îmi amintește de un banc mai vechi care suna cam așa. "o bătrânică în tramvai, pe timpul lui ceașcă, nu avea unde să se așeze. un student de culoare îi cedează locul. aceasta când îl vede așa negru exclamă : " ah!.. maimuța!". toată lumea se uită, studentul rușinat merge la vatman și se plânge că aceasta l-a făcut maimuță. merg ei împreună să o facă pe bătrânică să își ceară scuze. îi explică vatmanul, ca nu este maimuță etc. bătrânica pare că a înțeles și își cere scuze. studentul îi spune mulțumesc. la care bătrânica exclamă: "ooo! vobește!" sper ca minul bancul meu să te dispună cel puțin la fel de mult cum m-a dispus pe mine interogatoriul. Madim
pentru textul : interogatoriu de...pentru ludicul ridicat la rang de tandrețe ortostatică, pentru savurabila narațiune rutilantă în amurgul poemului, pentru simpla capoclefilie care mă bântuie în orice poem citit, (să mă înjure Maeterlinck dacă vrea), pentru că eu zic: așa se scrie poezie! ... mai înseninat că pe verzile plaiuri ale vânătoarei am perspective atât de puțin pluvioase. proaspăt precum și într-adevăr... cu deferență.
pentru textul : 12-13 marinari denu m-am gandit niciodata sa-mi inregistrez poemele pentru ca 1 mi se pare ciudat sa-mi recit propriile poeme si 2 pentru ca nu mi-a venit pe chelie.:) dar daca tu spui atunci am sa incerc, mai ales ca sunt o persoana care imbratiseaza cu o ignoranta aproape idioata provocarile care mi se par cele mai stranii, grele sau pur si simplu iesite din raza mea.
pentru textul : vodkă și scoici deDesi regasesc aici destul de multe tipare hai sa le numesc "clasice", un sf asimov si un "negru de harms" (preferatul meu) totusi acesta este un text, o constructie literara. Repet (si Oana, te rog sa nu mi-o iei in nume de rau) nu este aproape nimic original in acest text dar el reprezinta un progres evident fata de ce mi-ai oferit pana acum pe hermeneia (mai ales ca mesaj) Povestirea curge bine si are o "aura" poetica. Mai astept texte asa, mai "texte" :-) de la tine si imi arat aprecierea cu o penita. Felicitari, Andu
pentru textul : Despre Petru deeste un text in stilul dvs. insa, aici, nu sunt "înnebunit de zvîcnetul ritmic obsesiv al vieții". as vrea sa vad dincolo de erotica o erotetica.
pentru textul : plagă a primăverii deLaurentiu Belizan, imi pare bine sa te regasesc in pagina mea. Penita oferita, urmata de un comentariu stufos si pertinent, au reale puteri incurajatoare asupra mea. In ce priveste observatia , ma voi gandi, cum as putea subtia capastrul acelei emfaze, fara sa-l dau jos pe Quezalcoatl de pe umeri. Sa mai treci. Cu multumiri si prietenie.
pentru textul : desperado deAdriana, intra pe site-ul pe care ti l-am dat si acolo ai toate informatiile, inclusiv un chat unde ma poti gasi incepand cu ora 22. Succes!
pentru textul : partitură pentru singurătate şi orchestră desigur că textul de față nu poate convinge, nici nu este cine știe ce, deși mizează pe sinceritate, care poate adăuga acel plus necesar pentru înclinarea balanței eu apăram mai devreme un concept chiar am avut ceva contraziceri acum câteva zile, referitoare la teoria delimitării poeziei de proză, nu neapărat după canonul clasic, ci după conceptul formal, care ne îndeamnă deseori să spunem "asta este poezie" "asta nu este poezie" concluzia ar fi, și mărturisesc că mie mi-a plăcut foarte mult, fiind convenabilă, această teoretizare esențializată, că nu există poezie și nici proză adică nu trebuie să facem delimitări și nici să trasăm granițe important este ca ce scriem să fie literatură, așa cum poate fi ea definită, convențional sau nu eu am să încerc să te conving, deși am senzația că mă supui exigențelor unui examen fie vorba între noi, nu prea mi-au plăcut examenele și examinările, deoarece mi s-au părut întotdeauna coercitive și îndeosebi subiective ori în poezie regulile se schimbă de la o zi la alta (nu o spun eu, ci Mincu)
pentru textul : Recunosc & de...puțin inegal în părțile unde are "burtă" însă aproape excelent bobadilic. astfel filosofia se împletește cu arta cinematografică reușind a da un scurt metraj frumos în interesantul imediat. ironia plutește pe deasupra apelor și contribuie la energizarea cuvintelor. a doua oară se întâmplă mai în liniște la masa de scris o lumină mică în colț abia născută din apă iar mai apoi aburul feminin al plantelor se ridică de parcă eu și dublul meu am fi egali unul și același, exilați în pământ fiind pământ și acel querida, doamne ce drag îmi e:) deci să lăsăm moartea să vorbească de una singură. jur că dacă nu îmi plăcea în limitele de rigoare nu lăsam nici un semn.:)!
pentru textul : querida deEmil, subtitlul e cadou Andului, drept consecință unui comentariu pe care l-a lasat, dumnealui, ieri. :D (ceva legat de telenovelele care nu au ce caută în poezie). Dacă nu era acel comm, nu era nici motivația de a o posta. "Praful de stele" nu mai poate fi scuturat; poezia este (dupa criteriile și coordonatele mele) vecheeee..dupa cum vezi, are până și punctuație ! E scrisă în aprilie 2007 și publicată în ultimul și, deocamdată, singurul meu volum.
pentru textul : Plecări denu pot să nu remarc un text deosebit. acum cind sint absolut ametit de lucruri mult mai tehnice si mai pragmatice decit poezia recunosc ca versurile astea mi-au facut bine cam cu iti face bine aerul tare al iernii cind esti epuizat de febra. atrag atentia in mod deosebit asupra versurilor: „nu mai sunt, te privesc întâi cu coada ochiului, apoi cu coarnele ochiului și mai apoi cu limbile lui căprui, spatele tău ca o fereastră ni se aprind luminițele, împreunați, suntem o boltă de stele și te nasc și mă naști” foarte frumos
pentru textul : colindul cămășii albastre de... mi-am obosit ochii pentru ca să găsesc poezia,
pentru textul : Dumnezeu poate locui şi singur dedar poezia n-am găsit-o -
doar vorbe goale mi-au violentat retina...
Poate pare ciudat acest articol. Nu, nu explic poemul, ci vreau sa arat ca un haiku trebuie sa fie o chintesenta. Fiecare vers, fiecare cuvant are povestea lui astfel incat ele devin un simbol pentru autor. Multumesc Miha pentru semnul lecturii.
pentru textul : Cum s-a născut un haiku deCu mult drag, Mariana.
Aaa..., și încă ceva: N-AM NEVOIE DE FELICITĂRILE TALE !
pentru textul : Cel mai, Cea mai desunt patru metafore constitutive, intocmai ca patru puncte cardinale. nu stiu daca le-ai gandit structural sau ai fost doar vrajita de farmecul vorbelor, dar secunda asta de inspiratie a ta mie imi ia o ora de gandire. ai patru etape de autopatrundere, patru elementi telescopici care intra unul in celalalt pentru a crea spatiul de desfasurare al frumosului, al viului, al lucrului care alearga rapid. dimensiunea temporala finala pune poemul tau intr-un cadran in care sistemul de referinta vertical este clipa si orizontal implinirea. frugalitatea fericirii, sentimentul neinplinirii sunt insa oglindiri ale inimii tare tinere. totusi pentru inspiratie remarc efortul tau. e primul meu semn galben aici.
pentru textul : Oarecum deNu, Virgil, nu mănânc căprioare! :) dar mulțumesc celorlalți comentatori, care mi-au îndepărtat vălul de pe ochi. însă cu scoicile zburătoare tot nu-s de-acord...decât dacă mă gândesc la elefantul ce se ascunde în cireș. sorry. probabil că-s mioapă rău zilele astea.
pentru textul : zborul precum scoicile deîmi place imaginea acestei simfonii neterminate care se rostogolește ca o marmură peste degete. nu îmi place prezența lui dumnezeu aici, însă. poate că s-ar subînțelege, oricum...
- și mai interesant este că iubirea începe din acele fapte irosite, repetate la nesfârșit :). frumos aici...
alex
pentru textul : simfonia neterminată deam rezerve față de folosirea unor termeni precum „supercool”, „kalumea” sau „nasol” într-un text care se vrea articol. Poate într-o tabletă sau o ciornă de notițe da, dar într-un articol mă îndoiesc. Sau s-o fi schimbar România într-atît încît acum sîntem națiune conlocuitoare și eu nu am aflat încă.
pentru textul : Stela Iorga - "A doua întoarcere din Nam" demai curand, cuvintele sunt fiinte periculoase, viclene. le poti citi si invers, depinde si de cati ochi are fiecare. iar cu cat mai deschisi, cu atat incape frica in ei. dar, dintre toate, cea mai mare porunca este vederea. iar daca ii inchizi, nici nu mai auzi blestemul. multumesc, persephone cu sinceritate iti spun (desi intre sinceritate si adevar poate fi diferente) ca nu stiu ce este negatia interna. si, daca ma gandesc acum, nici cea externa. asezarea randurilor si ordinea lor este esentiala si au o logica nevazuta. forma lor aminteste mai degraba cu un instrument muzical (naiul) sau , poetic spus, cu o ploaie de stele in urechea stanga. iar faptul ca marturisesti ca ai urmarit experimentul integral intra in contradictie cu nelamurirea ta in privinta blestemului. nici nu era nevoie sa fi vazut totul ca evidenta blestemului sa fie perceptibila oricui. dar daca vei dori, pot oferi niste chei. in plus, stiam ca nu e voie cu emoticoane. musai.
pentru textul : crucile dese vede că mi-e somn: m-aș poema -> poema-m-aș
pentru textul : mi-e frică să dorm deprimele doua strofe se bazeaza pe prea multa..logica, sint prea..'gindite' daca vrei.
ultimele doua au mai mult 'let go'pentru care fiecare poet trebuie sa traiasca si sa lupte.
so, break the rules and..let go!:)
pentru textul : Poem cu cinci ascunzători şi câteva culori de"ultima injecţie letală"?!
pentru textul : polemică dePagini