dom'le, am impresia ca ori nu scriu eu romaneste, ori e mai greu sa ma fac inteles. nu cred ca cineva a preluat ceva pentru ca nu e nimic de preluat. iar luptele astea pentru intiietate mi se par pe cit de romanesti pe atit de penibile. eu locuiesc in America si nu mi-a fost dat sa vad "cocoșeli" din astea decit la mexicani care evident au niste orgolii latine undeva in zona anecdoticului. drept urmare eu zic sa ne racorim excesele astea "latine" si sa acceptam ca oricine poate gresi si ca o intiietate e o chestie atit de copilareasca in contextul acesta incit e mult mai inteligent sa o ignori. repet ce am mai scris, exegerarile de genul acesta strivesc curajul inovatiei in loc sa il stimuleze si nu cred ca e vreun concurs aici despre cine scoate primul sintagma cea mai focoasa
titlul nu are miză. e doar un pont (a se vedea paleta largă de înțelesuri a cuvîntului) la care Ken Kesey sau Milos Forman nu au visat. conceptul -interesant într-o oarecare măsură- pe care e construită poezia este dus în derizoriu odată cu versul “ateriză direct în rugăciune”. în dorința de a da un vot de încredere autorului mi-am amintit de Ezechiel heruvimi și rîul Chebar și am pogorît cu slava și norii. degeaba! senzația de hazardare gen Von Daniken rămîne. modalitatea mecanicistă/abruptă de grijire, rugăciunea (inclusiv actul premergător) ca spectacol al lumilor, aterizarea forțată sînt aici elemente onirice într-un ambalaj perisabil.
Superb poem de o verbalitate aparte, o combinație aici doar de solomon știută între peiorație și vibrație în favoarea celei din urmă.
Și da, cum subliniază și Virgil, chiar de poche.
Un poem cât se poate de inspirat.
Margas.
P.S. De eliminat totuși cacofonia de pe final 'ca cea mai bună dintre...'
... un text demn de remarcat. puterea de întâmpinare a lecturii la prima vedere, conotativul bine strunit și fără a vitupera aspura nimănui, imaginea clară ce se formează spontan în cel ce lecturează acest gen de "fericire" împotriva mea însumi mi-am spus iată! într-o după-amiază culmile au făcut pace fără a se muta din loc. Soarele s-a întors în ceramică scrierea cufică a devenit transparentă frumos Andule, ca o mobilă de mahon, aia de cireș încă nu a sosit, probabil:) cu drag, Paul
Starea ta este antitranscedentală. Eşti pus pe şotii. Ai ieşit cu capul în jos din pântecul nopţii şi eşti tare vesel. Eu aş zice să înoţi un pic în poemul ista, dar nu ca o gîscă.
pentru detalii si timpul acordat, dar chiar nu sunt de acord. In ceea ce priveste ritmul poate ca e loc de mai bine, dar rimele alea chiar nu sunt fortate, cuvintele se "aduna" unul langa altul intr-o frazare fireasca, sensul exista si nu e inconjurat de banalitate. In fine, este opinia dumneavoastra si o respect.
Pentru Sis : exista piesa lui Ravel ( numele e in titlu) care e muza acestui text . O recomand celor amatori de reverie muzicala. Clopote gasim la compozitorii rusi mai ales ( 1821 de ex ) . Crin - multumesc de critica, am tot respectul pt cei care inteleg si stiu sa critice un text. Eu scriu instinctiv si improvizational, nu prea corectez pt ca as sterge tot, de aceia probabil si scapari . La chestia cu mai bun sunt de acord , dar asta functioneaza pe orice plan . Sa nu uitam ca nu ne-am descotorosit de post modernism, granitele dintre proza si poezie se dizolva , se pierd una intr-alta.
daca te-ai hotarat sa renunti la semnele de punctuatie, renunta la toate. virgulele acelea doua stau asa, pierdute, ratacite, atarnate de text ca niste scaieti. sa simtim mirosul ierburilor crude. in rest un poem delicat, un fel de pastorala, e ok. mi-a facut placere sa-l citesc. am retinut imaginea campiei care se plimba langa porti.
o poezie delicată în care te redescopăr treptat eșafodajul discret de metafore bine construite precum o cetate a semnelor însingurate. neliniștea pietrelor migrează uneori zadarnic dintr-un loc în altul la nesfârșit în locuri neștiute de ceilalți "dintre toate pietrele Annei cea mai grea este cea care urcă în zadar muntele" ducând povara blajinilor mai departe de noi înșine. e adevărat că "trebuie doar să adăpăm ploaia din ochii lungi ai păsărilor" "din ochiul păsării care se desparte de anotimp în ochiul nostru" atunci când visele noastre se populează de neliniști, îndoieli în zbaterea zadarnică a zilei irosite. superbă imaginea: "pietrele din pântec vor naște pui de mierlă" felicitări, anna! te așteptam...
- simplu, nu imi permit. nu inteleg ce nu suna romaneste aici. - eu nu te-am batut, nici la propriu si nici la figurat. cel care a lovit de la inceput si pina acum esti tu. eu zic sa recitesti cu atentie ce scrii - eu nu am spus ca tu nu vorbesti de bine. nu stiu de unde ai scos asta. ar fi bine sa mai citesti o data. - n-am pus pe nimeni deoparte. consiliul hermeneia va decide in privinta ta. in ciuda a ceea ce probabil crezi tu pe hermeneia nu este dictatura. faptul ca tie nu iti convine cum functioneaza consilul si probabil numesti asta pupincurism vorbeste despre cit de vasta este intelegerea ta despre democratie - eu sa imi cer iertare???? hai ca ai reusit sa ma faci sa rid in dimineata asta!! stii in america cind spui aberatii din astea oamenii te intreaba cit kool-aid ai baut azi noapte. eu zic sa iti revii fiindca deja devine caraghioasa discutia. si nu, nu vreau sa devin prieten cu tine si nici sa uit gestul tau. gosh! rid de-a binelea. care e urmatorul lucru pe care vrei sa mi-l propui? vrei sa imi dai din jucariile tale? sau vrei sa ne facem frati de cruce? hai ca de acuma e hilar chestia. asa bine n-am mai ris de citeva zile. parol ca glumele astea fac mai mult decit ai postat tu pe aici. ar merita o penita de aur.
Andu, îţi mulţumesc, cred că la tine toate sunt întoarse pe dos şi vrei să pari un tip dur. Dar nu eşti. Dacă ai lărgi puţin banda de percepţie şi de alergare, cred că ai suficiente resurse pentru a câştiga un premiu pentru alergare. Deoarece m-am obişnuit cu prezenţa şi atitudinea ta, cred că şi negarea oricăror valori a încercărilor mele trebuie să mă flateze şi să o consider onorantă.
Bine zice Gorunul, Virgil periodic o "comite"... si mie mi-a placut acest poem scris parca dintr-o suflare. Mi-a placut atat de mult, incat mi-a inspirat o parodie pe care o voi posta aici. Felicitari autorului.
Bun ! tocmai îmi elaboram comentariul.Spuneam formularea “plutim un vals” mă depășeste. Ai schimbat. Aș vrea să spun asta și despre “repetat în ecou” dar nu vreau să păcătuiesc prin ecouri care se repetă. Nimic nou în "hainele și pielea ne sînt doar masca" Autorului cu stimă și cu speranța că nu ucid mistere prin căutarea nodului în papură.
Nu mi se pare coerent să folosești două scrieri pentru același sunet. Complicație inutilă. Dar nu e un capăt de lume, I don't really care. O să modific. Nu mi se pare important cum scrii, ci ce scrii. Multumesc de aprecierile prozei.:) M-am temut sa nu aiba un iz de pamflet politic, dar chiar nu e, sunt lucruri inspirate din momente reale.
poemul este uneori scris fara ca autorul, din modestie sau puditate, sa recunoasca nevoia sa de a intelege, ci, doar de a marturisi ceea ce simte firesc, natural. poemul imi pare a fi scris din tot sufletul si cred, din acest motiv, ca merita penita de aur, numai ca, nu stiu cum trebuie sa o ofer. PS: pun iara comentariul meu pt ca am inteles cum sa ii pun penita de aur.
te rog sa te consideri avertizata. La urmatoarea incalcare, de genul acesta, a regulamentului este posibil sa ai contul suspendat pe Hermeneia.
Imi cer scuze de la Emilian ca sint nevoit sa fac astfel de comentarii disciplinatorii aici.
Despre text. Parerea mea, Emilian, este ca va trebui sa te auto-depasesti. Deja simt ca folosesti aceleasi pensule, aceleasi culori, aceeasi tusa, again and again. Chiar ultima strofa, suna mai degraba a tragism din filmele care placeau in atmosfera conturata a modernismului. Acum e altfel. Si tu o stii. E nevoie de rafinament(rafinare), inovatie si surprinzator. Altfel risti o anumita plafonare.
Singura strofa care mi se pare remarcabila este penultima.
Doar umila mea parere.
Probabil daca scriai intradevar un text-polemica aveai sansa vreunui raspuns. Asa, habar nu am cine si la ce sa raspunda. Dupa cum habar nu am cine este "nenea Charles" iar in incomensurabila mea ignoranta habar nu am cine este Bukovski. Si nici ce cauta... Los Angeles pe aici. Evident limitele mele intelectuale sint jenante dar si cu ele in circa si tot nu ma pot dumiri cine si la ce sa raspunda. Erau vremuri cind Cato, Chrisostom sau Rousseau deschideau gura sau puneau pana pe hirtie si iesea o adevarata polemica. Pe vremea aceea asta era si arta si stiinta. Dar ce faci tu aici e o parodie care seamana mai mult cu zicerile unei gazete de perete de liceu de prin '78 toamna, dupa practica agricola. Hai sa fim seriosi...
"cine se ascunde de cine" grea întrebare.sunt episoade din viață pe care vrei să le închizi cu strășnicie pe vecie, și uneori nu se poate. și organismul uman erupe ca un vulcan la un moment dat. există scânteia, aprinde focul și arzi ca o torță. e cumplit. secretele de orice fel ar fi nu pot duce decât la dezastre. adio fericire pentru cel ce se ascunde și tace. mai ales când nu e vinovat cu nimic, nu i se poate reproșa, decât că stă izolat " în casa din vârful copacului...deasupra unei lumi în care mișună - lucrurile despre care nu vorbim". text ce îndeamnă la meditație, și bine face. era necesar. felicitări!
nu stiu daca sint de acord cu primul vers, si cum poemul este tinut in brate de primul vers...cred ca unu (rezultatul din titlu) poate scrie ceva mai dinamic desi ambele parti ale unui pahar pe jumatate plin au farmecul lor.
Adrian, din comentariul tău pe final eu îți recomand starea de vomă... nu mort de râs!
Poemul tău e premiat și pe celălalt site, am observat acum prin nu-știu-și-nici-nu-mă-interesează-ce-mecanisme-funcționează-acolo, însă asta nu înseamnă, în opinia mea, că tu trebuie să fii mulțumit cu acest produs, părerea mea.
Poemul tă nu doar că scârțâie din toate încheieturile, ci vine peste cititor amenințător ca un car de luptă scos din uz de o sută de ani și care se rostogolește la vale cu singurul argument al kilogramelor poate tonelor sale de material.
Acum un an și ceva am mai purtat o discuție (oarecum unidirecțională, pentru că tu nu binevoiești să îmi răspunzi considerând că îmi ești superior) în care ți-am arătat câteva locuri comune pe care le tot frecventezi în poeme, ca pe o budă ecologică din parc atunci când nu mai poți să te ții cât să ajungi acasă.
În poemul ăsta ai vreo trei locuri dintr-astea
Oricâtă apreciere ai primit și poate vei mai primi pe acest text, eu îl consider mediocru și extrem de previzbil.
Asta față de ceea eu aștept de la tine, desigur.
Marina Nicolaev, Am facut o promisiune și o să mă țin de cuvânt. Volumul va apărea, probabil, în vară. Până atunci ne mai "auzim". Toate cele bune, Mircea Florin Șandru
Bobadile, problema este nu că tu nu pricepi de ce rîd eu atunci cînd rîd, fiindcă e puțin prea sus pentru tine. Asta înțeleg. Problema este că tot mai multă lume pe aici nu mai tratează ce spui tu cu seriozitate, nici măcar în rarele momente cînd s-ar merita. Asta ar trebui să te frămînte pe tine dacă tot ai chef să te frămînte ceva. Adică, știi tu, chestia aia cu oala care îți fierbe. Ție. În rest, numai de bine.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
dom'le, am impresia ca ori nu scriu eu romaneste, ori e mai greu sa ma fac inteles. nu cred ca cineva a preluat ceva pentru ca nu e nimic de preluat. iar luptele astea pentru intiietate mi se par pe cit de romanesti pe atit de penibile. eu locuiesc in America si nu mi-a fost dat sa vad "cocoșeli" din astea decit la mexicani care evident au niste orgolii latine undeva in zona anecdoticului. drept urmare eu zic sa ne racorim excesele astea "latine" si sa acceptam ca oricine poate gresi si ca o intiietate e o chestie atit de copilareasca in contextul acesta incit e mult mai inteligent sa o ignori. repet ce am mai scris, exegerarile de genul acesta strivesc curajul inovatiei in loc sa il stimuleze si nu cred ca e vreun concurs aici despre cine scoate primul sintagma cea mai focoasa
pentru textul : bunica mea a fost o lebădă neagră derealitatea transcrisă sincer înseamnă poezie. plus felul acela personal de a vedea lucrurile....
pentru textul : aveam amîndoi febră și era martie depentru trecere şi cuvintele laudative. O să ne citim cu plăcere.
pentru textul : nu vor trece multe cuvinte deLIM.
titlul nu are miză. e doar un pont (a se vedea paleta largă de înțelesuri a cuvîntului) la care Ken Kesey sau Milos Forman nu au visat. conceptul -interesant într-o oarecare măsură- pe care e construită poezia este dus în derizoriu odată cu versul “ateriză direct în rugăciune”. în dorința de a da un vot de încredere autorului mi-am amintit de Ezechiel heruvimi și rîul Chebar și am pogorît cu slava și norii. degeaba! senzația de hazardare gen Von Daniken rămîne. modalitatea mecanicistă/abruptă de grijire, rugăciunea (inclusiv actul premergător) ca spectacol al lumilor, aterizarea forțată sînt aici elemente onirice într-un ambalaj perisabil.
pentru textul : Zbor deasupra unui cuib de hamburgeri deSuperb poem de o verbalitate aparte, o combinație aici doar de solomon știută între peiorație și vibrație în favoarea celei din urmă.
pentru textul : cea mai bună dintre poeziile posibile deȘi da, cum subliniază și Virgil, chiar de poche.
Un poem cât se poate de inspirat.
Margas.
P.S. De eliminat totuși cacofonia de pe final 'ca cea mai bună dintre...'
... un text demn de remarcat. puterea de întâmpinare a lecturii la prima vedere, conotativul bine strunit și fără a vitupera aspura nimănui, imaginea clară ce se formează spontan în cel ce lecturează acest gen de "fericire" împotriva mea însumi mi-am spus iată! într-o după-amiază culmile au făcut pace fără a se muta din loc. Soarele s-a întors în ceramică scrierea cufică a devenit transparentă frumos Andule, ca o mobilă de mahon, aia de cireș încă nu a sosit, probabil:) cu drag, Paul
pentru textul : fericire off-topic deStarea ta este antitranscedentală. Eşti pus pe şotii. Ai ieşit cu capul în jos din pântecul nopţii şi eşti tare vesel. Eu aş zice să înoţi un pic în poemul ista, dar nu ca o gîscă.
:)
pentru textul : aproape de kilimandjaro depentru detalii si timpul acordat, dar chiar nu sunt de acord. In ceea ce priveste ritmul poate ca e loc de mai bine, dar rimele alea chiar nu sunt fortate, cuvintele se "aduna" unul langa altul intr-o frazare fireasca, sensul exista si nu e inconjurat de banalitate. In fine, este opinia dumneavoastra si o respect.
pentru textul : viaţa dePentru Sis : exista piesa lui Ravel ( numele e in titlu) care e muza acestui text . O recomand celor amatori de reverie muzicala. Clopote gasim la compozitorii rusi mai ales ( 1821 de ex ) . Crin - multumesc de critica, am tot respectul pt cei care inteleg si stiu sa critice un text. Eu scriu instinctiv si improvizational, nu prea corectez pt ca as sterge tot, de aceia probabil si scapari . La chestia cu mai bun sunt de acord , dar asta functioneaza pe orice plan . Sa nu uitam ca nu ne-am descotorosit de post modernism, granitele dintre proza si poezie se dizolva , se pierd una intr-alta.
pentru textul : Pavană pentru o infantă moartă dedaca te-ai hotarat sa renunti la semnele de punctuatie, renunta la toate. virgulele acelea doua stau asa, pierdute, ratacite, atarnate de text ca niste scaieti. sa simtim mirosul ierburilor crude. in rest un poem delicat, un fel de pastorala, e ok. mi-a facut placere sa-l citesc. am retinut imaginea campiei care se plimba langa porti.
pentru textul : Dimineața vin fluturii dePropunere:
"Şi suflete smerite i se închină" - "Şi suflete smerite i se-nchină - pentru metru, implicit, ritm.
Nedumerire:
"ce-neştire" - ?
pentru textul : Copacul (Psalm) deo poezie delicată în care te redescopăr treptat eșafodajul discret de metafore bine construite precum o cetate a semnelor însingurate. neliniștea pietrelor migrează uneori zadarnic dintr-un loc în altul la nesfârșit în locuri neștiute de ceilalți "dintre toate pietrele Annei cea mai grea este cea care urcă în zadar muntele" ducând povara blajinilor mai departe de noi înșine. e adevărat că "trebuie doar să adăpăm ploaia din ochii lungi ai păsărilor" "din ochiul păsării care se desparte de anotimp în ochiul nostru" atunci când visele noastre se populează de neliniști, îndoieli în zbaterea zadarnică a zilei irosite. superbă imaginea: "pietrele din pântec vor naște pui de mierlă" felicitări, anna! te așteptam...
pentru textul : pietrele Annei deVirgil, mă măgulești, în stilul tău inteligent și fin! Cristina, ești amabilă!
pentru textul : 4 de embrie deVă mulțumesc! Țin la poemul acesta!
- simplu, nu imi permit. nu inteleg ce nu suna romaneste aici. - eu nu te-am batut, nici la propriu si nici la figurat. cel care a lovit de la inceput si pina acum esti tu. eu zic sa recitesti cu atentie ce scrii - eu nu am spus ca tu nu vorbesti de bine. nu stiu de unde ai scos asta. ar fi bine sa mai citesti o data. - n-am pus pe nimeni deoparte. consiliul hermeneia va decide in privinta ta. in ciuda a ceea ce probabil crezi tu pe hermeneia nu este dictatura. faptul ca tie nu iti convine cum functioneaza consilul si probabil numesti asta pupincurism vorbeste despre cit de vasta este intelegerea ta despre democratie - eu sa imi cer iertare???? hai ca ai reusit sa ma faci sa rid in dimineata asta!! stii in america cind spui aberatii din astea oamenii te intreaba cit kool-aid ai baut azi noapte. eu zic sa iti revii fiindca deja devine caraghioasa discutia. si nu, nu vreau sa devin prieten cu tine si nici sa uit gestul tau. gosh! rid de-a binelea. care e urmatorul lucru pe care vrei sa mi-l propui? vrei sa imi dai din jucariile tale? sau vrei sa ne facem frati de cruce? hai ca de acuma e hilar chestia. asa bine n-am mai ris de citeva zile. parol ca glumele astea fac mai mult decit ai postat tu pe aici. ar merita o penita de aur.
pentru textul : poetul III deVirgil...totul e în schimbare! Închide contul...şi o să fie mai bine pentru toţi! Hai la o cafea apoi.
pentru textul : Întoarcerea toamnei deAndu, îţi mulţumesc, cred că la tine toate sunt întoarse pe dos şi vrei să pari un tip dur. Dar nu eşti. Dacă ai lărgi puţin banda de percepţie şi de alergare, cred că ai suficiente resurse pentru a câştiga un premiu pentru alergare. Deoarece m-am obişnuit cu prezenţa şi atitudinea ta, cred că şi negarea oricăror valori a încercărilor mele trebuie să mă flateze şi să o consider onorantă.
pentru textul : stingerea deBine zice Gorunul, Virgil periodic o "comite"... si mie mi-a placut acest poem scris parca dintr-o suflare. Mi-a placut atat de mult, incat mi-a inspirat o parodie pe care o voi posta aici. Felicitari autorului.
pentru textul : nu ești poetă deFoarte tare, tu l-ai facut? Cred ca ar fi mers si ceva explicatii, eventual o mica polemica sub aceasta vizuala, parerea mea. Remarcabil, Andu
pentru textul : preemptive love deBun ! tocmai îmi elaboram comentariul.Spuneam formularea “plutim un vals” mă depășeste. Ai schimbat. Aș vrea să spun asta și despre “repetat în ecou” dar nu vreau să păcătuiesc prin ecouri care se repetă. Nimic nou în "hainele și pielea ne sînt doar masca" Autorului cu stimă și cu speranța că nu ucid mistere prin căutarea nodului în papură.
pentru textul : ball masque deNu mi se pare coerent să folosești două scrieri pentru același sunet. Complicație inutilă. Dar nu e un capăt de lume, I don't really care. O să modific. Nu mi se pare important cum scrii, ci ce scrii. Multumesc de aprecierile prozei.:) M-am temut sa nu aiba un iz de pamflet politic, dar chiar nu e, sunt lucruri inspirate din momente reale.
pentru textul : Tabu depoemul este uneori scris fara ca autorul, din modestie sau puditate, sa recunoasca nevoia sa de a intelege, ci, doar de a marturisi ceea ce simte firesc, natural. poemul imi pare a fi scris din tot sufletul si cred, din acest motiv, ca merita penita de aur, numai ca, nu stiu cum trebuie sa o ofer. PS: pun iara comentariul meu pt ca am inteles cum sa ii pun penita de aur.
pentru textul : uneori femeia deMulţumesc de trecere şi comentariu, visătoareo! :)
pentru textul : De-ajuns dete rog sa te consideri avertizata. La urmatoarea incalcare, de genul acesta, a regulamentului este posibil sa ai contul suspendat pe Hermeneia.
pentru textul : nada te turbe deImi cer scuze de la Emilian ca sint nevoit sa fac astfel de comentarii disciplinatorii aici.
Despre text. Parerea mea, Emilian, este ca va trebui sa te auto-depasesti. Deja simt ca folosesti aceleasi pensule, aceleasi culori, aceeasi tusa, again and again. Chiar ultima strofa, suna mai degraba a tragism din filmele care placeau in atmosfera conturata a modernismului. Acum e altfel. Si tu o stii. E nevoie de rafinament(rafinare), inovatie si surprinzator. Altfel risti o anumita plafonare.
Singura strofa care mi se pare remarcabila este penultima.
Doar umila mea parere.
Probabil daca scriai intradevar un text-polemica aveai sansa vreunui raspuns. Asa, habar nu am cine si la ce sa raspunda. Dupa cum habar nu am cine este "nenea Charles" iar in incomensurabila mea ignoranta habar nu am cine este Bukovski. Si nici ce cauta... Los Angeles pe aici. Evident limitele mele intelectuale sint jenante dar si cu ele in circa si tot nu ma pot dumiri cine si la ce sa raspunda. Erau vremuri cind Cato, Chrisostom sau Rousseau deschideau gura sau puneau pana pe hirtie si iesea o adevarata polemica. Pe vremea aceea asta era si arta si stiinta. Dar ce faci tu aici e o parodie care seamana mai mult cu zicerile unei gazete de perete de liceu de prin '78 toamna, dupa practica agricola. Hai sa fim seriosi...
pentru textul : some rule rules some rules de"cine se ascunde de cine" grea întrebare.sunt episoade din viață pe care vrei să le închizi cu strășnicie pe vecie, și uneori nu se poate. și organismul uman erupe ca un vulcan la un moment dat. există scânteia, aprinde focul și arzi ca o torță. e cumplit. secretele de orice fel ar fi nu pot duce decât la dezastre. adio fericire pentru cel ce se ascunde și tace. mai ales când nu e vinovat cu nimic, nu i se poate reproșa, decât că stă izolat " în casa din vârful copacului...deasupra unei lumi în care mișună - lucrurile despre care nu vorbim". text ce îndeamnă la meditație, și bine face. era necesar. felicitări!
pentru textul : „lucrurile despre care nu vorbim” denu stiu daca sint de acord cu primul vers, si cum poemul este tinut in brate de primul vers...cred ca unu (rezultatul din titlu) poate scrie ceva mai dinamic desi ambele parti ale unui pahar pe jumatate plin au farmecul lor.
..just a thought.
pentru textul : french kiss vegetal deAdrian, din comentariul tău pe final eu îți recomand starea de vomă... nu mort de râs!
pentru textul : Despărţire dePoemul tău e premiat și pe celălalt site, am observat acum prin nu-știu-și-nici-nu-mă-interesează-ce-mecanisme-funcționează-acolo, însă asta nu înseamnă, în opinia mea, că tu trebuie să fii mulțumit cu acest produs, părerea mea.
Poemul tă nu doar că scârțâie din toate încheieturile, ci vine peste cititor amenințător ca un car de luptă scos din uz de o sută de ani și care se rostogolește la vale cu singurul argument al kilogramelor poate tonelor sale de material.
Acum un an și ceva am mai purtat o discuție (oarecum unidirecțională, pentru că tu nu binevoiești să îmi răspunzi considerând că îmi ești superior) în care ți-am arătat câteva locuri comune pe care le tot frecventezi în poeme, ca pe o budă ecologică din parc atunci când nu mai poți să te ții cât să ajungi acasă.
În poemul ăsta ai vreo trei locuri dintr-astea
Oricâtă apreciere ai primit și poate vei mai primi pe acest text, eu îl consider mediocru și extrem de previzbil.
Asta față de ceea eu aștept de la tine, desigur.
tu ai spus „alte americanisme idioate”, nu eu. cam atît despre „neutralitate”. singura mea dilemă a rămas doar care or fi cele... „neidioate”.
pentru textul : Plaiuri bucovinene deMarina Nicolaev, Am facut o promisiune și o să mă țin de cuvânt. Volumul va apărea, probabil, în vară. Până atunci ne mai "auzim". Toate cele bune, Mircea Florin Șandru
pentru textul : zece, o sută, o mie de megatone deBobadile, problema este nu că tu nu pricepi de ce rîd eu atunci cînd rîd, fiindcă e puțin prea sus pentru tine. Asta înțeleg. Problema este că tot mai multă lume pe aici nu mai tratează ce spui tu cu seriozitate, nici măcar în rarele momente cînd s-ar merita. Asta ar trebui să te frămînte pe tine dacă tot ai chef să te frămînte ceva. Adică, știi tu, chestia aia cu oala care îți fierbe. Ție. În rest, numai de bine.
pentru textul : fotografii în alb și gerunziu dePagini