E un text matur, cu un echilibru emoţional bun, generat de instrumente lirice oneste, limpezi şi suficiente, cu un exponent liric crescând odată cu textul şi explodând tăcut în final. Ţigara revine până devine un soi de laitmotiv (aducându-mi aminte de: cine m-a învăţat să fumez, când am dat foc prima dată la ceva, când am fumat prima dată de faţă cu X, cât şi unde am fumat după evenimentul zet), laitmotiv care poate fixa miza şi discursul altfel decât o face aparenta confesiune.
În altă ordine, poate doar "picioarele tale miroseau a feblețe" să fie niţel disonant.

Bianca, mulțumesc de sugestii, voi ține seama de ele. Nu știu dacă mai merge acum poza în sepia, dar mă voi gândi la acest aspect. Acteoane, tocmai pentru asta manifest și eu aici: "fără sepia". Dacă citești atent, nu e "sepia, e "fără sepia". Merci bien.

2) sensul misterului Primul autor pe care ni-l aduce Magnin este Gabriel Marcel care, în „Pozitii și abordări concrete ale miserului ontologic”, reproșează filosofilor că au abandonat misterul fie teologilor, fie vulgarizatorilor [ultimii reușind să-i compromită cu totul înțelesul promordial]. Tot el face o distincție netă între probleme și mister – în prima categorie intrând întrebările care, atingând cunoașterea, nu modifică elementele problemei, păstrându-și un caracter de exterioritate vis-a-vis de subiect (și nedepășind sfera interesului intelectual); pe când misterul are un caracter de interioritate, subiectul fiind el însuși parte a problemei. Ființa este un exemplu elocvent - nu îți poți pune problema ființei din afara ființării. „Misterul este ceva în care mă aflu angajat, și, aș adaugă, nu angajat parțial prin vreun aspect al meu, ci dimpotrivă, angajat în întregime, realizând o unicitate care, de altfel, prin definiție, nu se poate cuprinde niciodată pe sine și nu poate fi decât obiect de creație și de credința.” [Mi-a plăcut această vecinătate: creație/credință, ca fațete ale misterului ființei.] Și, pentru că tot făceam referire ia înțelesul prim al cuvântului, iar dumnevostra la semiotică, mi-am amintit că Annick de Souzenelle încadrează misterul, prin rădăcină sa MI , în categoria cuvintelor care ilustrează arhetipurile - MI fiind acea silabă din ebraicul Miam , ( „apele principiale”) ce definește „apele de deasupra întinderii”. L-am mentionat pe Gabriel Marcel pentru că alte fațete a misterului ființei sunt, în opinia sa, „ misterului actului de gândire , ceea ce se traduce și prin faptul următor: nu ne putem pune întrebări despre ființă ca și cum gândirea care își pune întrebări despre ființă ar fi în afara ființei. Există un mister al cunoașterii : cunoașterea se agăță de un mod de participare pe care nicio epistemologie nu poate spera să-l exprime, pentru că ea însăși îl presupune.” Drept urmare, misterul nu este nici incognoscibil, nici pseudo-solutie...ci doar îndemn la cercetare. As zice ca cercul s-a închis, și am ajuns de unde am pornit, adică tot la J.Ladriere, cu a sa „retragere a fundamentului”. P.S. Volumul lui Priest nu e de găsit în Brașov...așa că l-am comandat de pe internet, sper să-l primesc în cursul acestei săptămâni. Iar citatele adăugate de mine (din autori pe care presupun că i-ați studiat) nu au decât rolul de a limpezi, atât cât e posibil, firele exprimării și logicii mele, care, dacă nu-i una <<paraconsistentă>>, în-consistentă are toate șansele să fie. vine vorba de astfel de subiecte. Sper că nu v-am obosit...de tot. uitam de link: http://www.stiintasitehnica.ro/index.php?menu=8&id=166

domnul meu, poate ca nu am inteles: nu orice se scrie se poate include la capitolul literatura, ci deseori, din pacate, de cele mai multe ori, numai la maculatura....arata-mi ca esti un poet, mai poet dect altii. deci, scurt: scrie si demonstreaza-mi ca scrii literatura. vreau sa vad ca scrii. critica o vor face altii si nu tu, functie de perceperea lor.

ii bine ca-i comprimat, plus ca nu deviaza de la ideea centrala. dintre poemele aparute azi imi pare cel mai ok

'bloody man are like bloody buses':)

Dacă textul rezistă şi fără sprijine, e şi mai bine. Nu ştiu care a fost scopul prim: textul, muzica sau cocorul, aşa că le-am lăsat pe toate trei.

Sunt inundații. Adevărat. Acesta nu este un site de știri. Parcă ai fii la concursul "Perle literare". Exceptând tema, am râs pe săturate. Îmi cer scuze dacă ești copil; voi intra pe pagina ta să caut în biografie! Cristi

Bobadil, nu pot decât să- ți spun și ție, ca și altora, că eu mă bucur că ai trecut pe aici și că am un cititor "nou" și că mă bucur de orice părere în limitele bunului simț. Poate că trăind preintre "domnișoare" nu de pension, ci le liceu, mă mai molipsesc și eu uneori... Dar, nu vreau să mă îndepărtez prea mult... de poezie... Între timp fii mai atent la substantivele în genitiv- dativ. Bineînțeles că nu e decât o scăpare... Cami.

Senzatie de singuratate si mai ales de lipsa de sens foarte bine conturata in cuvinte simple. Probabil ca a vorbi despre plitis in metafore nu ar fi fost cea mai buna optiune. O radiografie sincera, o clipa de luciditate care s-a vrut a fi poezie. Din punctul meu de vedere cred ca in acest caz cuvintele si-au atins menirea.

sunt deschisă la sugestii, spune ce crezi

un poem armonic, care curge firesc. retin strofa a doua!

te rog corecteaza si introdu semnele de punctuatie corecte in text. te rog sa fii mai atent al publicarea textului in cazul in care nu doresti ca textele tale sa fie supuse unui proces separat de aprobare.

... cand spui exorcizare?
initial am scris acest poem in joaca, o replica trimisa unui prieten poet...
apoi am incercat sa scot detaliile personale caci incepuse sa-mi placa :)
ma bucur ca ti-a placut si tie!