Superb. Textul imi aduce aminte de serile mele petrecute pe muntele Cozia. Si eu am scris in acest registru atat de rar folosit de scriitorii momentului. Poate ar fi bine sa construiesti un volum pe aceasta linie. Sunt curios. Toata scriitorimea se da in vant dupa neologisme si tehnici abstracte de scriere. Faptul ca descopar uneori (rareori) si texte de acest fel ma entuziasmeaza. Voi urmari ce publici in continuare. Sa ai pace, Dancus
foarte bun poemul, excelent chiar. în opinia mea, deşi nu sunt critic, nimic de reproşat. nici nu ştiu să spun ce cadru mi-a plăcut mai mult, cel cu "plânsetul mic" sau cel legat de[... orfelinat] sau "movul simplu de vioară" sau, mai sus,[... povestea cu doctorul şi peritonita], peste toate astea o forţă de redare a unor imagini calup cu talent clar. un text cerebral care alunecă frumos spre trăiri absolut unice,proprii individului, sentimente de care nimeni nu este scutit. final foarte bun căci: "şi am, şi n-am". aşa este. când suntem convinşi că avem, când că nu avem... atunci cum? felicitări!
Un poem care nu rămâne dator niciunui simț din cele cinci și nici gândirii sau afectivității, nici artei poetice. Un poem care se dăruie complet lectorului așa cum se dăruie toamna poeților cu toate ploile ei frumoase și triste.
Iată un text “minimalist” remarcabil. Imaginea din ultima strofă te urmărşte. La concurenţă cu imaginea din poezia Adrianei, tot din ultima strofă:
„un singur lucru semăna a viu.
dar asta se-ntâmpla târziu în noapte
când liniștea-ncepea
să facă viermi.”
nu neaparat pentru că Hermeneia îmi aparține (așa cum nu mai prididesc „prietenii” să o tot sublineze) ci pur și simplu ca simplu cititor sînt foarte interesat de un astfel de subiect/ciclu și consider nu numai o onoare dar și un beneficiu pentru Hermeneia să găzduiască așa ceva.
dacă va avea continuitate mă gîndesc chiar la a crea o pagină specială pentru acest ciclu. aspectele care mă preocupă sînt competența, calitatea și ineditul
în ce privește încadrarea nu știu ce să spun. probabil că articol s-ar potrivi. am o dilemă cu încadrările astea. pe de o parte sînt unii care se plîng că sînt prea multe, pe de alta unii nu găsesc unde să își încadreze textele. eu nu aș vrea nici haos dar nici inhibare. problema încadrărilor și a taxonomiei e una care îmi dă insomnii.
am introdus subcategoria documentar in contextul revistă literară
Pt. că am anunţat: „Clubul Bobadil nu-l mai frecventez”, asta nu mă împiedica sa-l frecventez pe al tău că mă distrează. Aşa că mă ofer eu să-l iau de mânuţă; pe lângă un handicapat (boşorogit - subsemnatul), al doilea din naştere (nepoţelul) ce mai contează. Vom pune amândoi de-o demonstraţie de ziua „Conspiraţiei Cosmiotice, ba chiar Universale” în care boşorogul va fi în frunte iar nepoţelul, cum se cuvine, în spate cu o lopăţică în mână pe post de placardă. Şi cum am darul anticipaţiei (ca şi atunci cu „morcovul”), lucrurile se vor desfăşura cam în felul următor: la un moment dat, nepoţelul – pe care handicapul nu-l împiedică să se ţină de farse tâmpite; ba tocmai d’aia – precis îmi va trage una cu lopăţica în cap; iar eu, furios şi nedumerit, mă voi întoarce şi «academic» voi exclama: „Care dai, bă?!”; Bobadilică, nedumerit (pe bune), după ce se va uita în toate părţile: „Parcă poţi vedea în înghesuiala asta?!” ; în fine, uitându-mă mai bine şi ne văzând decât o maimuţică de-a dreptul idioată, voi rămâne stupefiat: „Ia uite, dom’le, că şi vorbeşte!”.
Bibliografie
Cei interesaţi şi doritori de amuzament pot urmări schimbul de replici între mine şi nepoţel, prin com-uri:
semnal
Eu doar semnalez că acest gerontocrat pe numele lui gorun manolescu zis sixtus este pe cale să acapereze spațiul acestui site cu mașinațiunile dumnealui care sunt cu adevărat nesfărșite.
Eu îmi doresc în schimb să citesc pe H mai multă literatură, chiar și politică dar să fie literatură, decât aceste gunoaie. Domnul Manolescu până acum cel puțin mie nu mi-a dovedit că este în stare recent să lege prea multe cuvinte inspirate laolaltă și în loc să facă o pauză așa cum facem cu toții atunci când ea, muza noastră, ne-a părăsit, el trage cu aceste făsăieli în noi de parcă am fi toți proștii dumnealui.
Huo, deși știu că mă repet.
Și-i mai dă apă la moară și lui Nicholas să ne povestească amintiri din copilăria lui oprimată de nici nu mai am avut nevoie să-mi apăs degetele pe fundul limbii.
Huo din nou domnule gorun!
________________________________________
trimis de bobadil pe Iul 28th, 2010 la 3:32 pm
ce naiba sunt textele astea?
Tot o diversiune la care acești oameni cu speranță de viață scăzută și mintea înțepenită în ce a fost acum un milion de ani mi se pare că se pricep cel mai bine, oameni pe care îi doare în p..ă de ce va urma pe lumea asta.
Și în caz că nu ați aflat domnule gorun, america se pregătește de a doua recesiune și foarte probabil de războiul total cu iran-ul și cu alții la fel de amabili iar matale o dai cu manifestele astea? Păi matale o să pleci liniștit pe lumea ailaltă cu manifestele astea prăfuite iar noi o să rămânem aici cu războaiele făcute de clonele care gândesc ca matale. Ce ai zice să scrii matale că tot ești așa de deștept despre manifestul american de luptă? Că acum ai la dispoziție și cele cca 90,000 de dosare secrete care tocmai se scurseră către public despre războiul din afganistan, aproape o glumă vremea când americanii înfierau invazia comunistă în afganistan, remember? Tot opiumul îl căutau, HUO domnule gorun țara moare și baba și moșu se piaptănă. E drept, văd că ai babă mult mai tânără.
trimis de bobadil pe Iul 26th, 2010 la 4:27 pm
2.
Com Bobadil la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Virgile,
Virgile, adică tu zici că Bob Marley în al său 'redemption song' se referea la un jaf armat urmat de o răpire or such?
Sau de fapt ce a fost la urma urmei înainte, oul găina sau ingineria genetică?
Cât despre dialogul mega-doct al acestor domni (G.M. şi Călin Sămărghiţan, n.m.) întins peste răbdarea noastră de cititori ca o peltea și mie mi-ar fi venit să trântesc o perjă deasupra, dar mi-ai luat-o tu înainte, exgerând un pic pentru că, recunoaște, pur și simplu nu te-ai putut abține.
________________________________________
trimis de bobadil pe Sep 30th, 2010 la 4:21 pm
3.
Com M.G. la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Boba, Fiind vorba, totuşi, de
Boba,
Fiind vorba, totuşi, de textul meu am înţeles că l-ai citit şi ţi-a plăcut extraordinar de mult.Mai ales ce zice Rorty. Dar nu vrei să recunoşti. Altfel nu aş fi avut azi noapte o premoniţie. Am visat că-mi crescuse un morcov (nu spun unde). Şi tu erai, în spatele meu, pe post de iepure. Să-ţi fie de bine!
________________________________________
trimis de Sixtus pe Sep 30th, 2010 la 11:08 pm
Stimate autor, Fiindu-mi
Stimate autor,
Fiindu-mi deocamdată greu să răspund pe limba matale la com, îți spun că re. textul matale sunt mai mult preocupat acum de Ioachim de Flora (cca 1150 parcă) decât de Rorty al matale, de aceea nu am găsit resurele spirituale și fizice necesare pentru a parcurge textul până la capăt așa cum bine ai intuit matale.
În rest despre morcovi și iepuri cele bune.
La fel și despre celelalte lucruri pe care le intuiești matale.
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 1st, 2010 la 3:52 p
NOTA: Aici urmează o discuţie între Profetul si Bobadil la care am intervenit şi eu
Nu înțeleg ce rost are să
Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie, poate ar merge o secțiune specială la postare de tipul 'publicate'.
NU de altceva, dar ca să știe lumea și cum să citească și cum să comenteze.
Pentru că una este un poem mai vechi care a fost eventual pus pe unele site-uri și este re-pus în atenție pe H acum și alta un poem care aparține unui volum care a văzut lumina tiparului.
Right?
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 1st, 2010 la 3:36 pm
I don't think so.
I don't think so. Nu cred că ai dreptate, Bobadil. Dar cred că ți s-a pus ție pata cu privire la mine sau poate nu mai ai idei. Mai bine comentează alte aspecte dintr-un text sau altul. Nu cred că sînt primul și nici ultimul care își postează online un text care a apărut și pe hîrtie. Cel puțin eu am (să-i zicem decență, dar fără să intenționez să ofensez pe nimeni, pentru că fiecare face cum consideră că este corect) deci eu cel puțin marchez în titlu faptul că textul a fost postat prima dată în altă parte. Probabil (și sînt ironic acum) am și eu dreptul să îmi public pe Hermeneia textele proprii deși întîmplarea a făcut ca ele să fie postate inițial în alt loc. Mi se pare că este normal și cinstit să am dreptul acesta cu textele mele. Despre o secțiune cu „texte publicate pe hîrtie”, cine știe... Poate. Dar tu erai cel care te plîngeai pînă de curînd că sînt prea multe categorii și subcategorii pe Hermeneia. În orice caz gestul meu este mult mai puțin inacceptabil în comparație cu gestul altora care folosesc Hermeneia probabil doar ca pe o magazie de vreme ce își mai postează textele încă în douăzeci de alte locuri. Astfel că textele lor pe Hermeneia nu mai au nici un fel de inedit. În orice caz cu excepția Liternet și site-ul Luminiței Suse, și cu excepția site-urilor și blogurilor care îmi postează textele fără permisiune, și cu excepția poezie dot ro unde am început să postez în 2004 textele mele nu pot fi găsite decît pe Hermeneia. O mică parte din ele au apărut pe hîrtie în Mirabile Dictu, în Antologia agoniei și cam atît.
________________________________________
trimis de Profetul pe Oct 1st, 2010 la 4:54 pm
Virgil, Corect tot ce spui. Și
Virgil,
Corect tot ce spui. Și nu mi s-a pus pata pe tine ci valorez cum se cuvine disputa amicală și polemica purtată cu un om care gândește, uneori îmi place și când ies scântei, îmi amintește că odată, demult, omul a născocit focul.
Cât privește inspirația 'ideile' cum spui tu bagatelizând un pic, asta e o discuție mai lungă. Ce am spus eu poate fi recunosc o răutate, dar, așa cum bine ai sesizat, nu m-am putut abține, asta e.
Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 2nd, 2010 la 3:48 pm
1, Virgil (Boba mai târziu puţin), am început un proiect de cronici ale unor cărţi pe care le consider semnificative dar despre care critica care, chipurile, se doreşte „profesionistă” nu se învredniceşte să scrie. Proiectul a fost deschis cu autorii A. Gejan şi D. Cozan (texte postate şi pe H.) şi e în lucru o cronică despre volumul lui S. M. Grad („Surogat”). Ag vrea să scriu şi despre „Mirabile Dictu” (nu ştiu când încă). Dar nu sunt în posesia volumului. Există două posibilităţi: (a) să-mi indici dacă poate fi achiziţionat prin poştă direct de la editură (nu dispun de timpul necesar să umblu prin librării); (b) să-mi trimeţi volumul în *.pdf prin email la [email protected]. Asta în măsura în care eşti de acord să fi cuprins în proiectul meu.
2. Boba, este evident că suferi de personalităţi multiple; şi nu că „joci numai teatru” cum te lauzi, fiind vorba de ceva patologic (şi te rog să mă crezi că ştiu ce spun). Şi dacă unele dintre ele sunt (oarecum) simpatice, altele sunt de-a dreptul…nu vrea să folosesc cuvântul. Dovada se găseşte chiar în com-urile tale la textul de faţă, atunci când, una dintre personalităţile din ultima categorie, întâi scuipă „Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie” urmând o justificare complet aiurea şi apoi, în alt com. când, pe bună dreptate autorul îţi dă peste nas, alta linge (scuipatul) „Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.” Poate că cineva care te întrece este unul de-şi zice Bobadil. Îl cunoşti cumva? În ceea ce priveşte „sponsorizările” de care faci caz şi când trebuie şi când nu, dacă tot le faci, fă-le în stil grande. Instituie şi tu un premiu de câteva mii de EU care să asigure tipărirea volumului premiat la o editură ca lumea care să dispună şi de o distribuţie corespunzătore şi nu la una de kakao (nici măcar la astea nu sunt de ajuns cei câţiva marafeţi pe care-i oferi). Cu câteva sute de EU pe care îi dai, măi Mecenică, am vrut să scriu „Mucenică” (şi nu te gândi la „Mucenic” ci indirect la obiectul acela de şters la nas) nu faci altceva decât să-ţi satisfaci paranoia uneia dintre personalităţi prin care obligi să fi inclus în juriu atunci când pe H. ţi s-au interzis lansările individuale de, chipurile, „concursuri”; rezultatul cărora fiind dat de alte două personalităţi ale matale, una incompetentă şi alta rău intenţionată. Şi nu te mai da mare că citeşti cărţi de pe la o mie şi un pic (eventual în manuscris) pt. că, dacă o şi faci, lucru de care mă îndoiesc, tot nu înţelegi nimic. Cum am inimă largă, îţi pun la dispoziţie o listă întreagă din aceiaşi perioadă, dar şi din altele, pe care ţi le ofer citite gata, dar şi înţelese, ca să nu te mai oboseşti. Ce să-i faci? Am avantajul vârstei şi al timpului la care le-am parcurs înainte de a mă „boşorogi” cum binevoieşti să mă gratulezi cu gingăşie într-un com. la un text al subsemnatului. În încheiere, pt. că ştiu că unuia dintre Bobadili îi plac bancurile, citeşte-l pe cel ce urmează. Ci că pe o insulă ce părea pustie acostează un vapor. Spre uimirea celor de pe vas găsesc acolo un unic supravieţuitor (englez) al unui naufragiu întâmplat demult (vezi „Doom” pt. corectitudine; când e locuţiune adverbială, se scrie „de mult”; nu e cazul aici). Acesta îi invită să vadă cum s-a descurcat de unul singur, indicându-le trei clădiri pe care le construise. Îi conduce la prima şi-i invită în interior: „Aici e casa în care locuiesc”. Idem la a doua: „Aici e clubul pe care îl frecventez”. Pe a treia o ignoră. „Dar pe ea de ce nu ne inviţi s-o vizităm”? „Aceea….Aceea e clubul pe care nu-l frecventez”. Cred (sper), dar nu sunt sigur că ai înţeles despre ce e vorba. Dacă nu, adaug, poate te prinzi: şi ăia mulţi care te bântuie o să se plictisească şi ei de vidul tău interior (şi nu acela Buddhist sau din fizica subcuantică care e „plin”) şi vei deveni… Dacă sunt prea subtil, spune-mi, nu te jena. O să-ţi mai fac o ultimă vizită să-ţi „explic”, şi cu asta, basta. Asta nu mă face ca, în final, să nu-mi rămâi simpatic (în calitate de caz patologic).
________________________________________
trimis de Sixtus pe Oct 4th, 2010 la 7:24 am
treaba ta...eu cred că se potriveşte perfect. Scoica închisă sugerează multe. Mulţam pentru vizionare. E ca valva unei scoici pe care o pipăi şi îţi aminteşte ochii mari ai păpuşii, toată copilăria în reflux este închisă în amintiri, ochii se închid...un haiku nu în judeci decât ca întreg, nu critici un oarecare cuvânt.
paul, comentariul acela are tot sensul necesar daca il citesti cu atentie. din cauza faptului ca aveam sa spun ca textul m-a facut sa zimbesc si pentru ca in text exista expresia aceea, am făcut prima precizare pentru a evita orice confuzie, mai mult sau mai putin intentionata, cu privire la comentariul meu. dar daca tot veni vorba de confuzii, ma tem ca o confuzie faci tu. si anume, a spune ca un text te face sa zîmbești nu este echivalent cu a spune ca este o glumă.
Of, ce greu de obtinut este acel ceva simplu si profund, draga Alma! Este ca si cum ai urca o aspra carare de munte, dar elatia pe care ti-o da excaladarea, atit de asemanatoare zborului, merita. Cit despre unghiul din care privesti tu lucrurile, cel european, tocmai asta am vrut sa spun in prima strofa: lumea e una, Cuvintul e unul, rostit din inima toti vor intelege. Poate iti place mai mult cum exprima ideea Andre Schwarz-Bart in La Mulatresse solitude: ''sunetul flautului care se inalta sub clar de luna, cind alizeul se arunca in mare...'' In zona de sud-est a Asiei muzica presupune urmarirea rafinamentului suprem dominata fiind de ideea de fluiditate. Muzica trebuie sa fie ca o curgere de piriu. Aceasta estetica provine din preocuparea instinctiva de aducere a naturii in cimpul culturii, spiritul anotimpurilor transpuse pe note cu gratia si eleganta specifice tarilor dinspre soare rasare.
Mi-a placut sinceritatea acestui text, care se ghiceste practic, E o fila de jurnal frumoasa. e un text care cred, trece dincolo de gusturi, Este frumos asa cum este el. Partea finala e deosebita, puternica. Un singur lucru ma " zgarie" un pic, la recitire, sunt tiparele din capul meu, expresia "sangeria viata", prea bacovian pentru gustul meu si "pielita aerului", parca ar merge un cuvant mai tare, mai modern, scutul aerului, etc. Dar asta nu conteaza prea mult. O penita.
Ceea ce n-aţi înţeles d-voastra, d-nă Ştefan, este că eu nu fac critică intrinsecă, nici măcar nu-mi propun. Eu nu gândesc în şabloane "manualistice", nu umblu cu marii nenei critici la brău, decât în măsura unor direcţii generale; nu sunt şi nici nu vreau să fiu critic vreodată; nu pândesc un colţ de pagină în cartea de-a 7-a! Eu exprim opinii pe care le argumentez într-un mod cât mai bun cu putinţă. Asta aş vrea să înţelegeţi în primă fază. Apoi, referindu-mă la comentariul de mai sus, de ce credeţi că m-ar interesa ceva din ce-mi spuneţi d-voastră, atâta vreme cât pe acel ceva îl pot găsi în bibliotecă? Sau: credeţi d-voastră că a merge din citat în citat înseamnă polemică? Eu o văd altfel: doi oameni, faţă-n faţă, care vorbesc din ei, nu din cărţi, iar eventualele trimiteri la icşi/i greci se fac fără nenea gugăl şi tanti wikipedia. Cam atât, aici.
Pentru Oana: "nostalgia si sentimentul singuratatii in multime" nu sunt idei. Când poetul exprimă trăiri, nu exprimă idei. A simţi nu este egal cu idee, decât dacă, prin diferite procese creative, trăirile sunt convertite în idei.
Ca o mare paranteză: nu credeam că şi Hermeneia este un site care consideră ca a simţi este destul, sau că "a simti" este poezie sui-generis.
Putin mai multa atentie "maică-mii" (cu doi de "i"). "Un Șarpe Înghițind Un Elefant" parca era o imagine la Saint-Exupery in Micul Print cu un desen ciudat. "am găsit o floare, mama zice, ai găsit-o pe jos, mama știe că nu e nimeni care" repetitia mi se pare inutila, ati putea inlocui al doilea "mama" cu ea. Poate fi si sugerata o idee nu doar exprimata explicit. E ciudat ca utilizati foarte multe virgule, dar nici un alt fel de semn ortografic. Cred ca ar trebui sa alegeti ori cu ori fara. In inceput sunt paragrafe aproape prozaice. Textul in ansamblu nu impresioneaza cu ceva. Imi place ideea din final "sa fosneasca a mine". Ialin
Ah, și încă ceva, îmi place narațiunea din punctul de vedere al diferitelor personaje, nu e o idee nouă dar dinamizează textul, te face atent și curios.
Multumesc de primire... Stiu ca mai toate regulile mele la capitolul poezie cu rima sunt inca in stadiul de "raw"... Tin sa precizez ca mai toate scrierile mele apar in momente...mai putin agreabile si nu vreau a intra in detalii...de aici si "schiopatarile mele metrice"... Cat despre diacritice...nu stiu sa-mi setez functiile de la tastatura pt ele...daca aceasta este o problema de obligativitate in politica site-ului atunci imi cer scuze...si pe viitor voi cauta a-mi seta tastatura corespunzator...
nuta, dupa atata vreme te gasesc si iti spun cam ceea ce a spus virgil. ca sa te poti cunsoate pe tine trebuie sa cunoscti lumea si ca sa cunosti lumea sa te cunosti pe tine, un cerc vicios ce actioneaza asupra noastra deodata. as dori sa vad la tine propria perspectiva asupra lucrurilor din jur, leaga-te de sentimentele pe care ti le ofera lumea si tu ei. ionella
Katya, este deja un fapt de notorietate ca eu te iubesc (este deja pe hermegal) dar nu-mi cere te rog sa-ti povestesc aici, in public, despre fanteziile mele :-) Oricum ar fi insa, texul are legatura cu Longshanks, un rege victorios la vremea lui. Eu nu. Bobadil.
Adrain, mulţumesc pentru comentariul lipsit de afectare. Totuşi nu înţeleg ce e rău în apa aceea de ploaie torenţială, poate nu îmi dau seama... În general, când scriu o poezie, utilizez multe imagini care mi s-au lipit de retină şi de foiţa intimă a inimii de-a lungul vieţii. Cred, sunt aproape convinsă, că pentru tine ploile nu au fost atât de toride şi torenţiale...eu am fost martora unor intemperii diluviene în ograda bunicilor, de aşa natură încât ploaia în torente este intim legată de constituţia mea sufletească şi are profunde semnificaţii afective. La fel, tot de inspiraţie rustică, este şi expresia legată de greblarea ouălor. Are o valoare aproape tactilă, dacă te gândeşti puţin nu e o găselniţă, este stilul meu de asociere de contrarii sau dimensiuni existenţiale opuse, un salt semantic şi sensibil. Mereu am scris aşa. Ceea ce numeşti tu găselniţe sunt de fapt idiosincrazii, care pot fi poezie în anumite cazuri.
Cu onestitate, mulţumiri pentru aprecierea ultimei strofe.
tu nu poți vorbi decât din suflet, Mariana. apreciez mult semnul tău. este o dovadă vie a faptului că esteticul, oricât de riguros ar fi, are o prelungire vie în emotivitate. îmi plac pasajele subliniate. îți mulțumesc frumos, cu toată aprecierea care vine de la El! dacă aș scrie mai mult aș bate câmpii... tu mă cunoști acum și prin acest poem. ceea ce mă bucură.
gând bun!
Tema oglinzii si toate interpretarile posibile pornind de la aceasta reprezinta deja un loc comun in literatura insa remarc modul in care Sixtus reuseste sa ipostazieze relatia fiintei umane cu sine, o legatura care poate fi reala sau nu insa care este in masura sa genereze acea tensiune de care este nevoie pentru ca omul sa se cunoasca mai mult decat epidermic. Interesant acel "ma uit", preferat unui posibil "privesc", poate pentru a nuanta nivelul la care se afla subiectul, la care se adauga si utilizarea lui " în" fata de "la", desigur cu raportare la oglinda. Textul insusi este o colectie de trei cioburi si Sixtus are destul tact incat sa lase cititorului posibilitatea sa-si genereze propria oglinda, propria iluzie, as adauga ca si opinie personala. Cat dintre ceea ce suntem se exileaza prin ochi in afara noastra si cat se intoarce ca si reprezentare genereaza cu siguranta un paradox.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Superb. Textul imi aduce aminte de serile mele petrecute pe muntele Cozia. Si eu am scris in acest registru atat de rar folosit de scriitorii momentului. Poate ar fi bine sa construiesti un volum pe aceasta linie. Sunt curios. Toata scriitorimea se da in vant dupa neologisme si tehnici abstracte de scriere. Faptul ca descopar uneori (rareori) si texte de acest fel ma entuziasmeaza. Voi urmari ce publici in continuare. Sa ai pace, Dancus
pentru textul : cioburi defoarte bun poemul, excelent chiar. în opinia mea, deşi nu sunt critic, nimic de reproşat. nici nu ştiu să spun ce cadru mi-a plăcut mai mult, cel cu "plânsetul mic" sau cel legat de[... orfelinat] sau "movul simplu de vioară" sau, mai sus,[... povestea cu doctorul şi peritonita], peste toate astea o forţă de redare a unor imagini calup cu talent clar. un text cerebral care alunecă frumos spre trăiri absolut unice,proprii individului, sentimente de care nimeni nu este scutit. final foarte bun căci: "şi am, şi n-am". aşa este. când suntem convinşi că avem, când că nu avem... atunci cum? felicitări!
pentru textul : Umbră în carne de sărbătoare deUn poem care nu rămâne dator niciunui simț din cele cinci și nici gândirii sau afectivității, nici artei poetice. Un poem care se dăruie complet lectorului așa cum se dăruie toamna poeților cu toate ploile ei frumoase și triste.
pentru textul : balada ploilor pierdute 3 deIată un text “minimalist” remarcabil. Imaginea din ultima strofă te urmărşte. La concurenţă cu imaginea din poezia Adrianei, tot din ultima strofă:
pentru textul : traces de„un singur lucru semăna a viu.
dar asta se-ntâmpla târziu în noapte
când liniștea-ncepea
să facă viermi.”
nu neaparat pentru că Hermeneia îmi aparține (așa cum nu mai prididesc „prietenii” să o tot sublineze) ci pur și simplu ca simplu cititor sînt foarte interesat de un astfel de subiect/ciclu și consider nu numai o onoare dar și un beneficiu pentru Hermeneia să găzduiască așa ceva.
dacă va avea continuitate mă gîndesc chiar la a crea o pagină specială pentru acest ciclu. aspectele care mă preocupă sînt competența, calitatea și ineditul
în ce privește încadrarea nu știu ce să spun. probabil că articol s-ar potrivi. am o dilemă cu încadrările astea. pe de o parte sînt unii care se plîng că sînt prea multe, pe de alta unii nu găsesc unde să își încadreze textele. eu nu aș vrea nici haos dar nici inhibare. problema încadrărilor și a taxonomiei e una care îmi dă insomnii.
am introdus subcategoria documentar in contextul revistă literară
pentru textul : Manifeste (1) - Manifestul Partidului Comunist deerata: "mi s-a parut nepotrivit" in loc de "nu mi s-a parut nepotrivit". scuze.
pentru textul : text parțial lipsă depe cuvânt că știam și eu care-i spectrul solar, Nicodem! crede-mă! :)
tu elimină ce vrei... eu vreau toate „culorile” acasă. mulțumesc.
pentru textul : rogvaiv dePt. că am anunţat: „Clubul Bobadil nu-l mai frecventez”, asta nu mă împiedica sa-l frecventez pe al tău că mă distrează. Aşa că mă ofer eu să-l iau de mânuţă; pe lângă un handicapat (boşorogit - subsemnatul), al doilea din naştere (nepoţelul) ce mai contează. Vom pune amândoi de-o demonstraţie de ziua „Conspiraţiei Cosmiotice, ba chiar Universale” în care boşorogul va fi în frunte iar nepoţelul, cum se cuvine, în spate cu o lopăţică în mână pe post de placardă. Şi cum am darul anticipaţiei (ca şi atunci cu „morcovul”), lucrurile se vor desfăşura cam în felul următor: la un moment dat, nepoţelul – pe care handicapul nu-l împiedică să se ţină de farse tâmpite; ba tocmai d’aia – precis îmi va trage una cu lopăţica în cap; iar eu, furios şi nedumerit, mă voi întoarce şi «academic» voi exclama: „Care dai, bă?!”; Bobadilică, nedumerit (pe bune), după ce se va uita în toate părţile: „Parcă poţi vedea în înghesuiala asta?!” ; în fine, uitându-mă mai bine şi ne văzând decât o maimuţică de-a dreptul idioată, voi rămâne stupefiat: „Ia uite, dom’le, că şi vorbeşte!”.
Bibliografie
Cei interesaţi şi doritori de amuzament pot urmări schimbul de replici între mine şi nepoţel, prin com-uri:
0.
Com Bobadil la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/manifeste_1_manifestul_partidului_comunist#...
semnal
Eu doar semnalez că acest gerontocrat pe numele lui gorun manolescu zis sixtus este pe cale să acapereze spațiul acestui site cu mașinațiunile dumnealui care sunt cu adevărat nesfărșite.
Eu îmi doresc în schimb să citesc pe H mai multă literatură, chiar și politică dar să fie literatură, decât aceste gunoaie. Domnul Manolescu până acum cel puțin mie nu mi-a dovedit că este în stare recent să lege prea multe cuvinte inspirate laolaltă și în loc să facă o pauză așa cum facem cu toții atunci când ea, muza noastră, ne-a părăsit, el trage cu aceste făsăieli în noi de parcă am fi toți proștii dumnealui.
Huo, deși știu că mă repet.
Și-i mai dă apă la moară și lui Nicholas să ne povestească amintiri din copilăria lui oprimată de nici nu mai am avut nevoie să-mi apăs degetele pe fundul limbii.
Huo din nou domnule gorun!
________________________________________
trimis de bobadil pe Iul 28th, 2010 la 3:32 pm
1.
?
Com Bobadil la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/manifeste_2_manifesto_of_futurism_marinetti...
ce naiba sunt textele astea?
Tot o diversiune la care acești oameni cu speranță de viață scăzută și mintea înțepenită în ce a fost acum un milion de ani mi se pare că se pricep cel mai bine, oameni pe care îi doare în p..ă de ce va urma pe lumea asta.
Și în caz că nu ați aflat domnule gorun, america se pregătește de a doua recesiune și foarte probabil de războiul total cu iran-ul și cu alții la fel de amabili iar matale o dai cu manifestele astea? Păi matale o să pleci liniștit pe lumea ailaltă cu manifestele astea prăfuite iar noi o să rămânem aici cu războaiele făcute de clonele care gândesc ca matale. Ce ai zice să scrii matale că tot ești așa de deștept despre manifestul american de luptă? Că acum ai la dispoziție și cele cca 90,000 de dosare secrete care tocmai se scurseră către public despre războiul din afganistan, aproape o glumă vremea când americanii înfierau invazia comunistă în afganistan, remember? Tot opiumul îl căutau, HUO domnule gorun țara moare și baba și moșu se piaptănă. E drept, văd că ai babă mult mai tânără.
trimis de bobadil pe Iul 26th, 2010 la 4:27 pm
2.
Com Bobadil la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Virgile,
Virgile, adică tu zici că Bob Marley în al său 'redemption song' se referea la un jaf armat urmat de o răpire or such?
Sau de fapt ce a fost la urma urmei înainte, oul găina sau ingineria genetică?
Cât despre dialogul mega-doct al acestor domni (G.M. şi Călin Sămărghiţan, n.m.) întins peste răbdarea noastră de cititori ca o peltea și mie mi-ar fi venit să trântesc o perjă deasupra, dar mi-ai luat-o tu înainte, exgerând un pic pentru că, recunoaște, pur și simplu nu te-ai putut abține.
________________________________________
trimis de bobadil pe Sep 30th, 2010 la 4:21 pm
3.
Com M.G. la textul meu de la adresa: http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Boba, Fiind vorba, totuşi, de
Boba,
Fiind vorba, totuşi, de textul meu am înţeles că l-ai citit şi ţi-a plăcut extraordinar de mult.Mai ales ce zice Rorty. Dar nu vrei să recunoşti. Altfel nu aş fi avut azi noapte o premoniţie. Am visat că-mi crescuse un morcov (nu spun unde). Şi tu erai, în spatele meu, pe post de iepure. Să-ţi fie de bine!
________________________________________
trimis de Sixtus pe Sep 30th, 2010 la 11:08 pm
4.
Com Bobadil la textul meu de la adresa:
http://hermeneia.com/content/replica_la_un_com_al_lui_calin_samarghitean...
Stimate autor, Fiindu-mi
Stimate autor,
Fiindu-mi deocamdată greu să răspund pe limba matale la com, îți spun că re. textul matale sunt mai mult preocupat acum de Ioachim de Flora (cca 1150 parcă) decât de Rorty al matale, de aceea nu am găsit resurele spirituale și fizice necesare pentru a parcurge textul până la capăt așa cum bine ai intuit matale.
În rest despre morcovi și iepuri cele bune.
La fel și despre celelalte lucruri pe care le intuiești matale.
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 1st, 2010 la 3:52 p
NOTA: Aici urmează o discuţie între Profetul si Bobadil la care am intervenit şi eu
5.
Com Bobadil trimis la textul Profetului de la adresa: http://hermeneia.com/content/cu_o_gaura_mare_patrata_in_piept
Nu înțeleg ce rost are să
Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie, poate ar merge o secțiune specială la postare de tipul 'publicate'.
NU de altceva, dar ca să știe lumea și cum să citească și cum să comenteze.
Pentru că una este un poem mai vechi care a fost eventual pus pe unele site-uri și este re-pus în atenție pe H acum și alta un poem care aparține unui volum care a văzut lumina tiparului.
Right?
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 1st, 2010 la 3:36 pm
6.
Com trimis de Profetul la textul Profetului de la adresa: http://hermeneia.com/content/cu_o_gaura_mare_patrata_in_piept
I don't think so.
I don't think so. Nu cred că ai dreptate, Bobadil. Dar cred că ți s-a pus ție pata cu privire la mine sau poate nu mai ai idei. Mai bine comentează alte aspecte dintr-un text sau altul. Nu cred că sînt primul și nici ultimul care își postează online un text care a apărut și pe hîrtie. Cel puțin eu am (să-i zicem decență, dar fără să intenționez să ofensez pe nimeni, pentru că fiecare face cum consideră că este corect) deci eu cel puțin marchez în titlu faptul că textul a fost postat prima dată în altă parte. Probabil (și sînt ironic acum) am și eu dreptul să îmi public pe Hermeneia textele proprii deși întîmplarea a făcut ca ele să fie postate inițial în alt loc. Mi se pare că este normal și cinstit să am dreptul acesta cu textele mele. Despre o secțiune cu „texte publicate pe hîrtie”, cine știe... Poate. Dar tu erai cel care te plîngeai pînă de curînd că sînt prea multe categorii și subcategorii pe Hermeneia. În orice caz gestul meu este mult mai puțin inacceptabil în comparație cu gestul altora care folosesc Hermeneia probabil doar ca pe o magazie de vreme ce își mai postează textele încă în douăzeci de alte locuri. Astfel că textele lor pe Hermeneia nu mai au nici un fel de inedit. În orice caz cu excepția Liternet și site-ul Luminiței Suse, și cu excepția site-urilor și blogurilor care îmi postează textele fără permisiune, și cu excepția poezie dot ro unde am început să postez în 2004 textele mele nu pot fi găsite decît pe Hermeneia. O mică parte din ele au apărut pe hîrtie în Mirabile Dictu, în Antologia agoniei și cam atît.
________________________________________
trimis de Profetul pe Oct 1st, 2010 la 4:54 pm
7.
Com trimis de Bobadil la textul Profetului de la adresa: http://hermeneia.com/content/cu_o_gaura_mare_patrata_in_piept
Virgil, Corect tot ce spui. Și
Virgil,
Corect tot ce spui. Și nu mi s-a pus pata pe tine ci valorez cum se cuvine disputa amicală și polemica purtată cu un om care gândește, uneori îmi place și când ies scântei, îmi amintește că odată, demult, omul a născocit focul.
Cât privește inspirația 'ideile' cum spui tu bagatelizând un pic, asta e o discuție mai lungă. Ce am spus eu poate fi recunosc o răutate, dar, așa cum bine ai sesizat, nu m-am putut abține, asta e.
Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.
________________________________________
trimis de bobadil pe Oct 2nd, 2010 la 3:48 pm
8.
Com-ul meu trimis la textul Profetului de la adresa: http://hermeneia.com/content/cu_o_gaura_mare_patrata_in_piept
1, Virgil (Boba mai târziu puţin), am început un proiect de cronici ale unor cărţi pe care le consider semnificative dar despre care critica care, chipurile, se doreşte „profesionistă” nu se învredniceşte să scrie. Proiectul a fost deschis cu autorii A. Gejan şi D. Cozan (texte postate şi pe H.) şi e în lucru o cronică despre volumul lui S. M. Grad („Surogat”). Ag vrea să scriu şi despre „Mirabile Dictu” (nu ştiu când încă). Dar nu sunt în posesia volumului. Există două posibilităţi: (a) să-mi indici dacă poate fi achiziţionat prin poştă direct de la editură (nu dispun de timpul necesar să umblu prin librării); (b) să-mi trimeţi volumul în *.pdf prin email la [email protected]. Asta în măsura în care eşti de acord să fi cuprins în proiectul meu.
2. Boba, este evident că suferi de personalităţi multiple; şi nu că „joci numai teatru” cum te lauzi, fiind vorba de ceva patologic (şi te rog să mă crezi că ştiu ce spun). Şi dacă unele dintre ele sunt (oarecum) simpatice, altele sunt de-a dreptul…nu vrea să folosesc cuvântul. Dovada se găseşte chiar în com-urile tale la textul de faţă, atunci când, una dintre personalităţile din ultima categorie, întâi scuipă „Nu înțeleg ce rost are să postezi pe site poeme publicate pe hârtie” urmând o justificare complet aiurea şi apoi, în alt com. când, pe bună dreptate autorul îţi dă peste nas, alta linge (scuipatul) „Poemul însă este super, ca de altfel aproape întregul Mirabile Dictu, un volum de versuri pe care, oricât rearanjez, îl păstrez mereu la față în biblioteca de acasă.” Poate că cineva care te întrece este unul de-şi zice Bobadil. Îl cunoşti cumva? În ceea ce priveşte „sponsorizările” de care faci caz şi când trebuie şi când nu, dacă tot le faci, fă-le în stil grande. Instituie şi tu un premiu de câteva mii de EU care să asigure tipărirea volumului premiat la o editură ca lumea care să dispună şi de o distribuţie corespunzătore şi nu la una de kakao (nici măcar la astea nu sunt de ajuns cei câţiva marafeţi pe care-i oferi). Cu câteva sute de EU pe care îi dai, măi Mecenică, am vrut să scriu „Mucenică” (şi nu te gândi la „Mucenic” ci indirect la obiectul acela de şters la nas) nu faci altceva decât să-ţi satisfaci paranoia uneia dintre personalităţi prin care obligi să fi inclus în juriu atunci când pe H. ţi s-au interzis lansările individuale de, chipurile, „concursuri”; rezultatul cărora fiind dat de alte două personalităţi ale matale, una incompetentă şi alta rău intenţionată. Şi nu te mai da mare că citeşti cărţi de pe la o mie şi un pic (eventual în manuscris) pt. că, dacă o şi faci, lucru de care mă îndoiesc, tot nu înţelegi nimic. Cum am inimă largă, îţi pun la dispoziţie o listă întreagă din aceiaşi perioadă, dar şi din altele, pe care ţi le ofer citite gata, dar şi înţelese, ca să nu te mai oboseşti. Ce să-i faci? Am avantajul vârstei şi al timpului la care le-am parcurs înainte de a mă „boşorogi” cum binevoieşti să mă gratulezi cu gingăşie într-un com. la un text al subsemnatului. În încheiere, pt. că ştiu că unuia dintre Bobadili îi plac bancurile, citeşte-l pe cel ce urmează. Ci că pe o insulă ce părea pustie acostează un vapor. Spre uimirea celor de pe vas găsesc acolo un unic supravieţuitor (englez) al unui naufragiu întâmplat demult (vezi „Doom” pt. corectitudine; când e locuţiune adverbială, se scrie „de mult”; nu e cazul aici). Acesta îi invită să vadă cum s-a descurcat de unul singur, indicându-le trei clădiri pe care le construise. Îi conduce la prima şi-i invită în interior: „Aici e casa în care locuiesc”. Idem la a doua: „Aici e clubul pe care îl frecventez”. Pe a treia o ignoră. „Dar pe ea de ce nu ne inviţi s-o vizităm”? „Aceea….Aceea e clubul pe care nu-l frecventez”. Cred (sper), dar nu sunt sigur că ai înţeles despre ce e vorba. Dacă nu, adaug, poate te prinzi: şi ăia mulţi care te bântuie o să se plictisească şi ei de vidul tău interior (şi nu acela Buddhist sau din fizica subcuantică care e „plin”) şi vei deveni… Dacă sunt prea subtil, spune-mi, nu te jena. O să-ţi mai fac o ultimă vizită să-ţi „explic”, şi cu asta, basta. Asta nu mă face ca, în final, să nu-mi rămâi simpatic (în calitate de caz patologic).
________________________________________
trimis de Sixtus pe Oct 4th, 2010 la 7:24 am
FINE DEL PRIMO TEMPO
pentru textul : mersi pentru intenţia de ţigară deEh, am şi eu dreptul să am ochiul lăuntric mai obtuz, Adriana. Iartă! Mai bine aşa decât să dau în diabet ori să plâng din senin.
pentru textul : Adoriana minus zece detreaba ta...eu cred că se potriveşte perfect. Scoica închisă sugerează multe. Mulţam pentru vizionare. E ca valva unei scoici pe care o pipăi şi îţi aminteşte ochii mari ai păpuşii, toată copilăria în reflux este închisă în amintiri, ochii se închid...un haiku nu în judeci decât ca întreg, nu critici un oarecare cuvânt.
pentru textul : scoică închisă depaul, comentariul acela are tot sensul necesar daca il citesti cu atentie. din cauza faptului ca aveam sa spun ca textul m-a facut sa zimbesc si pentru ca in text exista expresia aceea, am făcut prima precizare pentru a evita orice confuzie, mai mult sau mai putin intentionata, cu privire la comentariul meu. dar daca tot veni vorba de confuzii, ma tem ca o confuzie faci tu. si anume, a spune ca un text te face sa zîmbești nu este echivalent cu a spune ca este o glumă.
pentru textul : de ce nu mai scriu poeme lungi deÎmi cer scuze, dintr-o neatentie l-am incadrat la colaj poetic, nu se va mai repeta
pentru textul : Introspecție decred ca n-ar strica sa existe data evenimentului si in corpul textului, nu numai pe afis.
pentru textul : Recital de poezie Adrian Munteanu la Sibiu deOf, ce greu de obtinut este acel ceva simplu si profund, draga Alma! Este ca si cum ai urca o aspra carare de munte, dar elatia pe care ti-o da excaladarea, atit de asemanatoare zborului, merita. Cit despre unghiul din care privesti tu lucrurile, cel european, tocmai asta am vrut sa spun in prima strofa: lumea e una, Cuvintul e unul, rostit din inima toti vor intelege. Poate iti place mai mult cum exprima ideea Andre Schwarz-Bart in La Mulatresse solitude: ''sunetul flautului care se inalta sub clar de luna, cind alizeul se arunca in mare...'' In zona de sud-est a Asiei muzica presupune urmarirea rafinamentului suprem dominata fiind de ideea de fluiditate. Muzica trebuie sa fie ca o curgere de piriu. Aceasta estetica provine din preocuparea instinctiva de aducere a naturii in cimpul culturii, spiritul anotimpurilor transpuse pe note cu gratia si eleganta specifice tarilor dinspre soare rasare.
pentru textul : Huluxiao - flautul din tigvă deMi-a placut sinceritatea acestui text, care se ghiceste practic, E o fila de jurnal frumoasa. e un text care cred, trece dincolo de gusturi, Este frumos asa cum este el. Partea finala e deosebita, puternica. Un singur lucru ma " zgarie" un pic, la recitire, sunt tiparele din capul meu, expresia "sangeria viata", prea bacovian pentru gustul meu si "pielita aerului", parca ar merge un cuvant mai tare, mai modern, scutul aerului, etc. Dar asta nu conteaza prea mult. O penita.
pentru textul : a te întoarce în braţele cuiva dehanny, e posibil ca baudeLLaire sa nu fi existat. baudelaire insa da. rim
pentru textul : Plansu-mi-s-a deAi asasinat limba română!
pentru textul : noapte de decembrie deCeea ce n-aţi înţeles d-voastra, d-nă Ştefan, este că eu nu fac critică intrinsecă, nici măcar nu-mi propun. Eu nu gândesc în şabloane "manualistice", nu umblu cu marii nenei critici la brău, decât în măsura unor direcţii generale; nu sunt şi nici nu vreau să fiu critic vreodată; nu pândesc un colţ de pagină în cartea de-a 7-a! Eu exprim opinii pe care le argumentez într-un mod cât mai bun cu putinţă. Asta aş vrea să înţelegeţi în primă fază. Apoi, referindu-mă la comentariul de mai sus, de ce credeţi că m-ar interesa ceva din ce-mi spuneţi d-voastră, atâta vreme cât pe acel ceva îl pot găsi în bibliotecă? Sau: credeţi d-voastră că a merge din citat în citat înseamnă polemică? Eu o văd altfel: doi oameni, faţă-n faţă, care vorbesc din ei, nu din cărţi, iar eventualele trimiteri la icşi/i greci se fac fără nenea gugăl şi tanti wikipedia. Cam atât, aici.
Pentru Oana: "nostalgia si sentimentul singuratatii in multime" nu sunt idei. Când poetul exprimă trăiri, nu exprimă idei. A simţi nu este egal cu idee, decât dacă, prin diferite procese creative, trăirile sunt convertite în idei.
Ca o mare paranteză: nu credeam că şi Hermeneia este un site care consideră ca a simţi este destul, sau că "a simti" este poezie sui-generis.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării dePutin mai multa atentie "maică-mii" (cu doi de "i"). "Un Șarpe Înghițind Un Elefant" parca era o imagine la Saint-Exupery in Micul Print cu un desen ciudat. "am găsit o floare, mama zice, ai găsit-o pe jos, mama știe că nu e nimeni care" repetitia mi se pare inutila, ati putea inlocui al doilea "mama" cu ea. Poate fi si sugerata o idee nu doar exprimata explicit. E ciudat ca utilizati foarte multe virgule, dar nici un alt fel de semn ortografic. Cred ca ar trebui sa alegeti ori cu ori fara. In inceput sunt paragrafe aproape prozaice. Textul in ansamblu nu impresioneaza cu ceva. Imi place ideea din final "sa fosneasca a mine". Ialin
pentru textul : 20 de minute despre mine deCred că prima unitate suferă din punct de vedere al fragmentărrii.
pentru textul : midnight chat deai și o repetiție de verbe: "făcându-mi" vs "porumbelul făcut"... care pe mine mă deranjează, dar aici sunt subiectiv...
pentru textul : de n luate câte două deAh, și încă ceva, îmi place narațiunea din punctul de vedere al diferitelor personaje, nu e o idee nouă dar dinamizează textul, te face atent și curios.
pentru textul : Multiplu de unu deMultumesc de primire... Stiu ca mai toate regulile mele la capitolul poezie cu rima sunt inca in stadiul de "raw"... Tin sa precizez ca mai toate scrierile mele apar in momente...mai putin agreabile si nu vreau a intra in detalii...de aici si "schiopatarile mele metrice"... Cat despre diacritice...nu stiu sa-mi setez functiile de la tastatura pt ele...daca aceasta este o problema de obligativitate in politica site-ului atunci imi cer scuze...si pe viitor voi cauta a-mi seta tastatura corespunzator...
pentru textul : Simțire defrumos cuvântul CESNIC... un micropoem reușit
pentru textul : deschideri denuta, dupa atata vreme te gasesc si iti spun cam ceea ce a spus virgil. ca sa te poti cunsoate pe tine trebuie sa cunoscti lumea si ca sa cunosti lumea sa te cunosti pe tine, un cerc vicios ce actioneaza asupra noastra deodata. as dori sa vad la tine propria perspectiva asupra lucrurilor din jur, leaga-te de sentimentele pe care ti le ofera lumea si tu ei. ionella
pentru textul : dor deKatya, este deja un fapt de notorietate ca eu te iubesc (este deja pe hermegal) dar nu-mi cere te rog sa-ti povestesc aici, in public, despre fanteziile mele :-) Oricum ar fi insa, texul are legatura cu Longshanks, un rege victorios la vremea lui. Eu nu. Bobadil.
pentru textul : îl iubesc pe grigore deAdrain, mulţumesc pentru comentariul lipsit de afectare. Totuşi nu înţeleg ce e rău în apa aceea de ploaie torenţială, poate nu îmi dau seama... În general, când scriu o poezie, utilizez multe imagini care mi s-au lipit de retină şi de foiţa intimă a inimii de-a lungul vieţii. Cred, sunt aproape convinsă, că pentru tine ploile nu au fost atât de toride şi torenţiale...eu am fost martora unor intemperii diluviene în ograda bunicilor, de aşa natură încât ploaia în torente este intim legată de constituţia mea sufletească şi are profunde semnificaţii afective. La fel, tot de inspiraţie rustică, este şi expresia legată de greblarea ouălor. Are o valoare aproape tactilă, dacă te gândeşti puţin nu e o găselniţă, este stilul meu de asociere de contrarii sau dimensiuni existenţiale opuse, un salt semantic şi sensibil. Mereu am scris aşa. Ceea ce numeşti tu găselniţe sunt de fapt idiosincrazii, care pot fi poezie în anumite cazuri.
pentru textul : cântec candriu deCu onestitate, mulţumiri pentru aprecierea ultimei strofe.
tu nu poți vorbi decât din suflet, Mariana. apreciez mult semnul tău. este o dovadă vie a faptului că esteticul, oricât de riguros ar fi, are o prelungire vie în emotivitate. îmi plac pasajele subliniate. îți mulțumesc frumos, cu toată aprecierea care vine de la El! dacă aș scrie mai mult aș bate câmpii... tu mă cunoști acum și prin acest poem. ceea ce mă bucură.
pentru textul : de unde curg întrebările degând bun!
am păstrat cacofonia - strica_cercurile - de dragul lui Eminescu...
pentru textul : poveste din mărul pierdut ( II) deTema oglinzii si toate interpretarile posibile pornind de la aceasta reprezinta deja un loc comun in literatura insa remarc modul in care Sixtus reuseste sa ipostazieze relatia fiintei umane cu sine, o legatura care poate fi reala sau nu insa care este in masura sa genereze acea tensiune de care este nevoie pentru ca omul sa se cunoasca mai mult decat epidermic. Interesant acel "ma uit", preferat unui posibil "privesc", poate pentru a nuanta nivelul la care se afla subiectul, la care se adauga si utilizarea lui " în" fata de "la", desigur cu raportare la oglinda. Textul insusi este o colectie de trei cioburi si Sixtus are destul tact incat sa lase cititorului posibilitatea sa-si genereze propria oglinda, propria iluzie, as adauga ca si opinie personala. Cat dintre ceea ce suntem se exileaza prin ochi in afara noastra si cat se intoarce ca si reprezentare genereaza cu siguranta un paradox.
pentru textul : Oglinda dePagini