sincer, am lăsat poezia asta să iasă în lume așa... cu inima strânsă. mi se părea... nu slab, ci fragil. vă mulțumesc că ați avut grijă de el, văd nu l-au spulberat zăpezile. :)
de ce ar fi prea puțin mulțumesc? de ce ar fi prea mult orice altceva? întrebările acestea își vor găsi răspuns. până atunci, vară după sufletul tău, Marina!
Linea, cred ca, si fara un dictionar in fata, as putea sa scriu pagina intregi despre mana :-))) Recunosc, este unul dintre simbolurile care ma obsedeaza. "În anul în care ne cunoscusem, noi am devenit fără să știm, ostatecii mâinilor noastre, dintr-un simplu nod.."... asta ma lasa fara grai. Asta este, mai mult nu pot spune aici. Virgil, nici eu nu fac foarte-foarte bine incadrarea asta, mai ales pentru ca o consider, in ceea ce scriu, putin fortata. Sunt insa mai usurata pentru ca ai spus si tu vorbele astea :-) Cu inceputul... daca ai sti cat m-am invartit in jurul lui. Asa s-a scris. Asa a iesit si nu vrea sa fie modificat. Fiind un text care se doreste oarecum "dicteu al constiintei", am lasat sa iasa la iveala mai mult ca oricand paradoxurile. Am vazut foarte puternic acest paradox intr-un om, si asa am simtit sa-l redau. Ma mai gandesc insa, spui ca e defectuos.... defectuos as in "straniu"; "fara sens" sau pur si simplu prost scris? :-)) as fi extrem de recunoscatoare daca mi-ai spune, e greu de-aici sa-mi dau seama cat am reusit sau nu sa transmit cu chestia asta, si sunt foarte interesata sa perfectionez modul in care reusesc sa transmit paradoxurile, in genere.
am citit cu emoţie acest poem, mărturisesc că în minte îl purtam pe prinţul Mîşchin, privind o fotografie cu femeia iubită, bineînţeles e cu totul altceva aici, depărtându-mă de emoţia iniţială, doar un pic, cât să întrezăresc, cu grija care se autoimpune, succesiunea tabloulurilor. mi se pare un pic desuet pentru mine să spun aceste lucruri, pentru că totul pare, în poemul meu de azi, atât de frumos şi ireal! am remarcat şi finalul, care zguduie cumva cadenţa versurilor, şi care implică structurile cele mai intime ale emotivităţii
" Descoperisem o oază de dragoste pe marginea drumului european nuştiucarenumăr, în anticamera toaletei publice." - explicaţia aceasta nu-şi are rostul. Cred eu că cititorul are plăcerea de-a descoperi singur miza textului şi s-ar putea simţi lezat dpdv intelectual când autorul i-o oferă pe tavă. Zic şi eu.
(aveţi idei de proză interesante, bune. Ar mai fi de lucrat la "cum" le spuneţi).
uneori mi se pare ciudat sa spun multumesc, mai ales cand este vorba despre o persoana care ma stie atat de bine ca tine. pot spune doar ca ma bucur ca te-ai regasit in poemul meu. e aproape ca si cum as spune ma bucur ca te-ai simtit bine in sufletul meu.:)
ok, 'intre' imi trimite un link spre titlu: winter love, dragostea banuiesc intre el/ ea, ea/ea, el/el (ca sa fim corecti din punct de vedere politic aici). Mai ales ca secundelor le era frig...cuibareala parca are sens intre 2 trupuri... 'in' este mai izolant dar mai adinc...ai dreptate, cred ca e o nuanta de gindire: Venus vs Marte, n-o s-o scoatem la capat, niciodata.. in plus cred ca perfectiunea unei poezii sta in imperfectiune:))
hmm, hmm nu m-am impacat niciodata cu chestiile mari. boldurile nici atat. am sa incerc sa-ti satisfac nevoia lirica, dar nu in seara asta, poate maine, vorba cantecului.
si stai cu flex, baza este in siguranta (deocamdata)
pi es: mereu am fost inapoiata( ma refer la moda, desigur)
imi pare rau ca trebuie sa accept sa intru in aceasta divagatie (mai ales ca in principiu nu permit transformarea hermeneia intr-o arena de polemica religioasa sau politica) dar nu pot sa tac atunci cind vad ca se scriu aberatii sub textul meu. in primul rind Israelul nu este "inca un popor al lui Dumnezeu". asta este si o prostie si o erezie. de vreme ce eu nu am auzit niciodata ca Dumnezeu sa aiba doua popoare in paralel. dar probabil ca nivelul de aberatie al unora poate atinge si astfel de culmi. in al doilea rind termenul "biserica Vechiului Testament" este o alta timpenie (asta ca sa nu fiu mai dur si sa o numesc o alta erezie) de vreme ce nu exista nici o baza pentru o astfel de afirmatie. in afara doar de un anumit folclor eretic pe care unii il iau drept teologie iar in al treilea rind nicaieri apostolul Pavel nu vorbeste te "tulpina" (deci o alta aberatie). singurul lucru pe care il mentioneaza este "radacina" pe care o anumita studiere cu umilinta si bun simt a noului testament in intregimea lui te va face sa intelegi ca se refera la Avraam si sub nici o forma la Israel. de aceea eu zic sa oprim emiterea de timpenii aici.
mie nu mi se pare nici lung, nici repetitiv, nici obositor. doar prescurtarea aceea din subtitlu ma irita (anume ideea ca poezia ar fi "stiintifica", chiar admitandu-i "fantasticul").
dar Edenul acesta desertic mi-a placut, e bine schitat. ce as scoate sunt prea explicativele, in opinia mea
"derutat omul
se simte neajutorat"
Marinela, exprimarea cu "decat" nu este adecvata cu atat mai mult cu cat tu repeti in poem cuvantul "gramatica". "Neglijati ca un breloc la chei" asta cum vine? Finalul este simplist si imi sugereaza urmatoarea gluma, se face ca vin gardienii la seful inchisorii si spun disperati sefu' a evadat prizonierul cel mai periculos!! Pai cum, n-ati pazit cu strasnicie toate iesirile? Ba da, dar a fugit pe o intrare ! Eu zic ca ideea poemului e buna, insa exprimarea lasa mult de dorit. Te voi mai citi.
Adina, e o simplă întâmplare că nu ai folosit diacriticele? Știi de ce mi-a venit ideea aceasta? Pentru acel "respira" din final, care face toată frumusețea, așa, ambiguu... E o linie subțire acolo, foarte subțire.
Pe cuvant că nu știam ce mă deranjează în textul tău, de nu îl pot citi cursiv ca pe celalalte. Diacriticele! :)) Și majusculele de la începutul versurilor. :) Și... nu am plecat niciodată din pagina ta. Te citesc mereu. Știi.
you see, asta am admirat eu intotdeauna la o femeie. persistenta. (sideline. sint convins ca remarca si comentariul asta va face multe valuri de cancan dar, as usually, I don't care). so, persisti, va sa zica.. ok, tocmai pentru ca prin natura mea, cind cineva imi ofera justificari logice, devin extrem de abordabil (cred ca am mai spus, am oroare fata de prostie si fudulia care o excita). deci am sa schimb. la urma urmei tu esti mai reporter ca mine.
Pare un fragment din elitra unor gânduri cu o toamnă mai îndepărtate de nostalgia semnelor. O elegie delicată concentrată într-o imagine finală de efect. Te citesc de departe.
Probabil ca hermetismul este de vina pentru configuratia materialului poetic... ceea ce este sus se afla si jos si invers :)... ingerul e cel ce "atinge" si da nastere, omul e cel ce "linge", se impartaseste serpeste din realitate prin cunoastere... toate acestea formeaza un cerc, figurare plana a infinitului... intre cele doua lumi omul cauta centrul, care fie vorba intre noi, poate fi oriunde. In planul superior se afla verbul (ein-soph ori poate metatron)l, strajuit de heruvimi, in segmentul de jos (malkuth)... exista temei pentru o interpretare a textului pe repere ale arborelui sephirotic.
Mi-a plăcut textul extraordinar de mult. Se potriveşte cu reflecţiile mele şi îmi place aceste gen de scriere care îmbină etica (spirit moralizator) cu sarcasmul şi realismul cu alegoria. Îţi doresc multe călătorii dincolo de spaţiu şi timp şi de acum înainte.
văd un poem curat aici și mai puțin "jucat" de dorin. cred că e benefic faptul că poemul e lăsat să respire. e și firesc să simplifici cu un astfel de actor, un baletist cu trup vechi și cu un înger pe umărul din oglindă. poate e o părere prea subiectivă, dar pun acest poem între cele mai bune pe care le-a scris. aștept cu interes ce va urma în poezia lui dorin cozan. parcă se vede o schimbare. aș zice. dar e prea curând.
nu stiu cum nostalgia si sentimentul singuratatii in multime pot fi catalogate ca non-idei. poate ca ii poti reprosa celei de a doua idei ca este prea trendy. dar... atata vreme cat simtit asta, fara de voie sau cu, carcotelile nu-si au locul.
iar ideile, ele, sunt sustinute de intregul poem.
care e frumos. si are acea dramuire a sensibilitatii care nu pica in exces. adica e un poem are mi-ar placea sa fie al meu. nu numai pentru frumusetea gandului, ci pentru haina imbracata de gand.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
domnule Gorun, Paul
sincer, am lăsat poezia asta să iasă în lume așa... cu inima strânsă. mi se părea... nu slab, ci fragil. vă mulțumesc că ați avut grijă de el, văd nu l-au spulberat zăpezile. :)
pentru textul : cel mai frumos cântec de dragoste dede ce ar fi prea puțin mulțumesc? de ce ar fi prea mult orice altceva? întrebările acestea își vor găsi răspuns. până atunci, vară după sufletul tău, Marina!
pentru textul : ca și cum am fi veșnici și sticloși deLinea, cred ca, si fara un dictionar in fata, as putea sa scriu pagina intregi despre mana :-))) Recunosc, este unul dintre simbolurile care ma obsedeaza. "În anul în care ne cunoscusem, noi am devenit fără să știm, ostatecii mâinilor noastre, dintr-un simplu nod.."... asta ma lasa fara grai. Asta este, mai mult nu pot spune aici. Virgil, nici eu nu fac foarte-foarte bine incadrarea asta, mai ales pentru ca o consider, in ceea ce scriu, putin fortata. Sunt insa mai usurata pentru ca ai spus si tu vorbele astea :-) Cu inceputul... daca ai sti cat m-am invartit in jurul lui. Asa s-a scris. Asa a iesit si nu vrea sa fie modificat. Fiind un text care se doreste oarecum "dicteu al constiintei", am lasat sa iasa la iveala mai mult ca oricand paradoxurile. Am vazut foarte puternic acest paradox intr-un om, si asa am simtit sa-l redau. Ma mai gandesc insa, spui ca e defectuos.... defectuos as in "straniu"; "fara sens" sau pur si simplu prost scris? :-)) as fi extrem de recunoscatoare daca mi-ai spune, e greu de-aici sa-mi dau seama cat am reusit sau nu sa transmit cu chestia asta, si sunt foarte interesata sa perfectionez modul in care reusesc sa transmit paradoxurile, in genere.
pentru textul : Temporare deVirgil...aici sunt cu tine! Percepţia...este foarte diversă!
pentru textul : Plagiatul unei dimineţi dificile deam citit cu emoţie acest poem, mărturisesc că în minte îl purtam pe prinţul Mîşchin, privind o fotografie cu femeia iubită, bineînţeles e cu totul altceva aici, depărtându-mă de emoţia iniţială, doar un pic, cât să întrezăresc, cu grija care se autoimpune, succesiunea tabloulurilor. mi se pare un pic desuet pentru mine să spun aceste lucruri, pentru că totul pare, în poemul meu de azi, atât de frumos şi ireal! am remarcat şi finalul, care zguduie cumva cadenţa versurilor, şi care implică structurile cele mai intime ale emotivităţii
las bineînţeles şi semnul meu de apreciere.
pentru textul : scurtă aplecare înaintea trupului meu deFara sa contest poezia de fata, mi se pare ca aprecierea se face numai pentru a se obtine un raspuns la comentarii..?
pentru textul : cîntec pentru ploaie deMulte felicitări lui Matei Hutopila.
Felicit întreaga conducere a site-ului. Hermeneia a evoluat frumos. Să sperăm că acest concurs va avea continuitate.
pentru textul : Rezultatul "Bursei câştigătorilor" deimi vine si sa rid. mai bine ii spuneai "bobadilismul"
pentru textul : Mahalaua deschide lumea: globalizând-o de" Descoperisem o oază de dragoste pe marginea drumului european nuştiucarenumăr, în anticamera toaletei publice." - explicaţia aceasta nu-şi are rostul. Cred eu că cititorul are plăcerea de-a descoperi singur miza textului şi s-ar putea simţi lezat dpdv intelectual când autorul i-o oferă pe tavă. Zic şi eu.
(aveţi idei de proză interesante, bune. Ar mai fi de lucrat la "cum" le spuneţi).
pentru textul : pe toate drumurile creşte dragostea deuneori mi se pare ciudat sa spun multumesc, mai ales cand este vorba despre o persoana care ma stie atat de bine ca tine. pot spune doar ca ma bucur ca te-ai regasit in poemul meu. e aproape ca si cum as spune ma bucur ca te-ai simtit bine in sufletul meu.:)
pentru textul : oglinzile nu mint deok, 'intre' imi trimite un link spre titlu: winter love, dragostea banuiesc intre el/ ea, ea/ea, el/el (ca sa fim corecti din punct de vedere politic aici). Mai ales ca secundelor le era frig...cuibareala parca are sens intre 2 trupuri... 'in' este mai izolant dar mai adinc...ai dreptate, cred ca e o nuanta de gindire: Venus vs Marte, n-o s-o scoatem la capat, niciodata.. in plus cred ca perfectiunea unei poezii sta in imperfectiune:))
pentru textul : winter love I dehmm, hmm nu m-am impacat niciodata cu chestiile mari. boldurile nici atat. am sa incerc sa-ti satisfac nevoia lirica, dar nu in seara asta, poate maine, vorba cantecului.
pentru textul : cinema victoria desi stai cu flex, baza este in siguranta (deocamdata)
pi es: mereu am fost inapoiata( ma refer la moda, desigur)
imi pare rau ca trebuie sa accept sa intru in aceasta divagatie (mai ales ca in principiu nu permit transformarea hermeneia intr-o arena de polemica religioasa sau politica) dar nu pot sa tac atunci cind vad ca se scriu aberatii sub textul meu. in primul rind Israelul nu este "inca un popor al lui Dumnezeu". asta este si o prostie si o erezie. de vreme ce eu nu am auzit niciodata ca Dumnezeu sa aiba doua popoare in paralel. dar probabil ca nivelul de aberatie al unora poate atinge si astfel de culmi. in al doilea rind termenul "biserica Vechiului Testament" este o alta timpenie (asta ca sa nu fiu mai dur si sa o numesc o alta erezie) de vreme ce nu exista nici o baza pentru o astfel de afirmatie. in afara doar de un anumit folclor eretic pe care unii il iau drept teologie iar in al treilea rind nicaieri apostolul Pavel nu vorbeste te "tulpina" (deci o alta aberatie). singurul lucru pe care il mentioneaza este "radacina" pe care o anumita studiere cu umilinta si bun simt a noului testament in intregimea lui te va face sa intelegi ca se refera la Avraam si sub nici o forma la Israel. de aceea eu zic sa oprim emiterea de timpenii aici.
pentru textul : psalm demie nu mi se pare nici lung, nici repetitiv, nici obositor. doar prescurtarea aceea din subtitlu ma irita (anume ideea ca poezia ar fi "stiintifica", chiar admitandu-i "fantasticul").
dar Edenul acesta desertic mi-a placut, e bine schitat. ce as scoate sunt prea explicativele, in opinia mea
pentru textul : Nisip de"derutat omul
se simte neajutorat"
l-am schimbat. sper că în mai bine...
pentru textul : fruct deMarinela, exprimarea cu "decat" nu este adecvata cu atat mai mult cu cat tu repeti in poem cuvantul "gramatica". "Neglijati ca un breloc la chei" asta cum vine? Finalul este simplist si imi sugereaza urmatoarea gluma, se face ca vin gardienii la seful inchisorii si spun disperati sefu' a evadat prizonierul cel mai periculos!! Pai cum, n-ati pazit cu strasnicie toate iesirile? Ba da, dar a fugit pe o intrare ! Eu zic ca ideea poemului e buna, insa exprimarea lasa mult de dorit. Te voi mai citi.
pentru textul : Oamenii se pierd deAdina, e o simplă întâmplare că nu ai folosit diacriticele? Știi de ce mi-a venit ideea aceasta? Pentru acel "respira" din final, care face toată frumusețea, așa, ambiguu... E o linie subțire acolo, foarte subțire.
pentru textul : respira dePe cuvant că nu știam ce mă deranjează în textul tău, de nu îl pot citi cursiv ca pe celalalte. Diacriticele! :)) Și majusculele de la începutul versurilor. :) Și... nu am plecat niciodată din pagina ta. Te citesc mereu. Știi.
pentru textul : Aterizari Fortate deyou see, asta am admirat eu intotdeauna la o femeie. persistenta. (sideline. sint convins ca remarca si comentariul asta va face multe valuri de cancan dar, as usually, I don't care). so, persisti, va sa zica.. ok, tocmai pentru ca prin natura mea, cind cineva imi ofera justificari logice, devin extrem de abordabil (cred ca am mai spus, am oroare fata de prostie si fudulia care o excita). deci am sa schimb. la urma urmei tu esti mai reporter ca mine.
pentru textul : românia lui virgil t -V- dePare un fragment din elitra unor gânduri cu o toamnă mai îndepărtate de nostalgia semnelor. O elegie delicată concentrată într-o imagine finală de efect. Te citesc de departe.
pentru textul : Mă privești de departe deși o revoltă a acestui fel de a scrie poezie.
pentru textul : Spartan despre patria mea deNicodem, mulţam de trecere. şi eu aş fi preferat să mă simt invincibil. ioan
pentru textul : aşa a fost viaţa ta deProbabil ca hermetismul este de vina pentru configuratia materialului poetic... ceea ce este sus se afla si jos si invers :)... ingerul e cel ce "atinge" si da nastere, omul e cel ce "linge", se impartaseste serpeste din realitate prin cunoastere... toate acestea formeaza un cerc, figurare plana a infinitului... intre cele doua lumi omul cauta centrul, care fie vorba intre noi, poate fi oriunde. In planul superior se afla verbul (ein-soph ori poate metatron)l, strajuit de heruvimi, in segmentul de jos (malkuth)... exista temei pentru o interpretare a textului pe repere ale arborelui sephirotic.
pentru textul : crucile deMi-a plăcut textul extraordinar de mult. Se potriveşte cu reflecţiile mele şi îmi place aceste gen de scriere care îmbină etica (spirit moralizator) cu sarcasmul şi realismul cu alegoria. Îţi doresc multe călătorii dincolo de spaţiu şi timp şi de acum înainte.
pentru textul : poetul deUn text teribilist. Fara acoperire ca "sugestivitate" a subtextului. Sau, cel putin, asa mi se pare.
pentru textul : Mercenar prin timp deerr: este unul dintre cele mai reuşite poezii - este una dintre...
Na, c-am vorbit româna ca ungurii.
pentru textul : să-mi sculpteze cineva un glonţ deTuturor, felicitări!
pentru textul : Revista ALGORITM LITERAR nr. 6 demulţumesc mult tuturor.
o să mai văd ce schimb.
diana
pentru textul : Şase dimineaţa devăd un poem curat aici și mai puțin "jucat" de dorin. cred că e benefic faptul că poemul e lăsat să respire. e și firesc să simplifici cu un astfel de actor, un baletist cu trup vechi și cu un înger pe umărul din oglindă. poate e o părere prea subiectivă, dar pun acest poem între cele mai bune pe care le-a scris. aștept cu interes ce va urma în poezia lui dorin cozan. parcă se vede o schimbare. aș zice. dar e prea curând.
pentru textul : cheile denu stiu cum nostalgia si sentimentul singuratatii in multime pot fi catalogate ca non-idei. poate ca ii poti reprosa celei de a doua idei ca este prea trendy. dar... atata vreme cat simtit asta, fara de voie sau cu, carcotelile nu-si au locul.
iar ideile, ele, sunt sustinute de intregul poem.
care e frumos. si are acea dramuire a sensibilitatii care nu pica in exces. adica e un poem are mi-ar placea sa fie al meu. nu numai pentru frumusetea gandului, ci pentru haina imbracata de gand.
dixit.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării dePagini