Eugen, ştiu că, de obicei, primeşti rău critica ori pseudocritica, dar încearcă de data aceasta să fii niţel mai obiectiv şi mai puţin ironic, ca să nu ne fracturăm buricele deştelor, ok?
"Textul" sub care discutăm este o adunătură de cuvinte care, în afară de fragmentare, nu are absolut nicio legătură cu literatura, darămite cu poezia. Pus frumos la verticală, avem:
"Eram prea diferiți, iar lumea – aceeași cățea zeflemistă: scheuna pe la colțuri de stradă după șuturi în gură. Suntem prea diferiți eu și cu lumea, tu, în schimb, – draga altuia - dar aceeași ….. materialistă". Cu indulgenţă, o notă de jurnal a unui tip obişnuit cu protv magazin, cartea cu hărţi şi broşura de bucătărie.
Aşadar, ţi-ai face un favor daca nu ai mai divaga, aducându-mi teste subsoliere, despre ce este şi ce nu este, despre cum scriu eu şi cum scriam, despre cât de înrăit fan îmi eşti, că aici nu discutăm despre mine. Cât priveşte gramatica, scurt: punctele de suspensie sunt trei, doar trei, şi numai trei, cu spaţiu de tastare după. Faptul că tu pui cinci şi laşi pauză unde tună, nu înseamnă decât ceea ce spunea un nene mai înţelept decât noi: scriitorul slab se cunoaste (şi) după frecvenţa cu care foloseşte punctele de suspensie. În speţă, punctele din "dar aceeași ….. materialistă …" nu sunt decât o încercare ratată de-a căpăta sens superficial, adâncime falsă într-un "vers" manelistic. Oricum, se vede destul de bine că tu nu stăpâneşti regula acestor puncte. Priveşte: "fumigene, abstracții etc ... da/reflectă cuvântul lipsă ... deci/nu de alta dar o dilemă în legătură cu ... și". Explicaţia "Punctele care preced ultima vocabulă din text reflectă cuvântul lipsă ... deci, sunt puse cu bună știință acolo și e musai să fie cinci" este sublimă dar hilară. Adică, dacă erau 2 cuvinte lipsa, aveai şapte puncte, dacă erau 3, nouă, şi tot aşa. Fii serios, Eugene, că ne prinde radarul.
"cățea zeflemistă:
scheuna
pe la colțuri de stradă" - "căţeaua scheuna" este un truism prozaic, "colţuri de stradă", redundant, aproape tautologic, clişeic.
"Suntem prea diferiți
eu și cu lumea," - după "diferiţi" se cere musai virgulă, după "lumea" punct şi virgulă, pentru că se despart părţi relativ independente în aceeaşi frază, iar aici: "tu, în schimb, – draga altuia -
dar aceeași..." dacă prima cratima suplineşte predicatul, cea de-a doua trebuie înlocuită de virgulă; dacă ambele cratime izolează o explicaţie/acccentuare etc, "dar"-ul adversativ este total în plus. Oricum ar fi, formula aleasă de tine este total pe lângă.
Într-adevăr de luat în seamă, atât poetul cât și această recenzie. Pe Morar l-am citit prima oară prin facultate, mi se părea pe atunci oarecum manierist... acum văd lucrurile din alt punct de vedere, și pentru asta îi mulțumesc lui Dorel.
Margas
Dorel, apreciez penita de aur mai mult ca pe o sustinere a proiectului decit ca pentru vreo anumita valoare literara a textului. Apoi vreau sa spun ca nu m-au suparat observatiile tale. Nutresc speranta ca nici pe tine nu te vor supara ale mele. In primul rind despre acest "nou venit". Ma tem ca nu mi-ai raspuns nici la rugaminte si nici la intrebare. Mi-ai spus sa te cred pe cuvint fiinda esti "profesor de română la un colegiu național liceal". Te cred. Te cred ca esti "profesor de română la un colegiu național liceal". Acuma sa vad daca ma crezi si tu pe mine ca printre citeva scoli pe care le-am absolvit se afla si "un colegiu național liceal" unde .... surprise, surprise!!! mi-am dat examenul de bacalaureat pina si la limba româna. Cred ca nu mai e nevoie sa mentionez ca am studiat limba româna cu citiva profesori pentru care pastrez o amintire speciala. Dar, trecind peste nostalgii, sa revenim la oile noastre. Cred ca nu e cazul sa ne batem in licee, colegii sau profesorate de limba româna. Eu te-am rugat „sa ma luminezi si sa imi explici”, eventual. Raspunsul tau nu a facut nici una si nici alta. Pe vremea cind faceam eu scoala profesorii nu ne spuneau cum e porunca de la academie ci ne explicau logic. Tot pe vremea aceea academia nu schimba „corectitudinea limbii române” o data la opt ani. Pentru ca tu nu mi-ai spus cum e corect. Tu mi-ai spus cum porunceste academia. Daca miine academia asta vestita scoate o „lege” cum ca nu se mai scrie „măcar” ci ”măkar” tot asa ai faci. Adica ai sa imi atragi atentia ca nu scriu... „korect”? Evident e hilar. E hilar si absolut arbitrar si inconsecvent. Am si eu DOOM-ul (apropos, interesanta si comica similitudine cu numele unui joc electronic cu monstri, mutanti si aberatii humanoide - oare sa fie o aluzie pe undeva?) Deci, am si eu DOOM-ul, Dorel. Ce nu ințeleg eu este de ce e nevoie de liniuta cind scrii nou-venit sau nou-născut dar nu ni se spune ca ar fi nevoie cînd scrii nou apărut sau nou format. Sau, de ce corect ar fi să se scrie răufăcător, dar rău-platnic, însă (ciudat) rău intenționat. Si exemplele pot fi nenumarate. Concluzia mea este, asa cum spuneam, ca o asfel de ”decizie” este o aberatie in primul rind pentru ca e o... decizie. Si apoi este arbitrara si inconsecventa. Chestia cu arbitrarul si inconsecventa am senzatia ca este de acum o boala cronica la Academia Română. Uite, să îți spun ce aș aprecia eu. Eu aș aprecia dacă Academia Română ar fi inteligentă și... inteligentă. ăăăăă, am zis inteligentă? Am... zis. Deci, dacă ar fi intelientă cum sînt deferitele edituri americane sau britanice ca Webster, Oxford, Wordsmith, Cambridge, etc, ar spune uite dom'le cum sta treaba: limba asta e o chestie vie și dinamică. La ora actuală se pot întîlni în scriere și forma nouvenit, și nou-venit, și nou venit. Toate sînt vii si active la data actualei editii. Adică incorectitudine are fi să scrii nouu veiit, sau nouă venită, sau noauă veniți, etc. Nu știu dacă înțelegi ce vreau să spun. E una să prezinți și să explici de ce este incorectă (sau corectă) o anumită scriere, și e altceva să spui „dom'le, din 1998 pina in 2006 (toamna) a fost corect fara liniuta, iar de atunci, de la noi porunca e, ca se scrie cu liniuta”. E de-a dreptul medieval de caraghios. E ca in povestile alea din copilarie in care cite un imparat mai hapsin hotara ca de miine toti copii din imparatie care se nasc in ziua de marti vor purta numele de „Ridiche”. Eu chiar compatimesc profesorii de lb. romana care sint redusi in conditiile astea la nivelul de agenti de politie lingvistica. Adica pina ieri daca scriai „nou venit” iti dadeam 10 iar de miine iti dau 4. E aberant. E ca intr-un flim de prost gust. Deci nu Dorel. Thanks but no, thanks. Sint cu mintea si cu inima deschisa ca sa accept dupa ce inteleg. In privinta acestor lucruri sint mai degraba un urmas al lui Abelard decit al lui Anselm. Sper sa intelegi la ce fac aluzie. Pe vremea cind faceam eu scoala si pina acum 11 ani se scria NOU VENIT. Nu am primit nici o explicatie logica si coerenta de ce acea formula nu numai ca nu mai este una din alternativele corecte astazi, dar este... gresita. Bunul meu simt intelectual refuza o astfel de lipsa de logica. La celelalte lucruri iti voi raspunde mai jos.
oră de desen cu Alina. pe spatele oricăruia scrie câte ceva: fragil, iarnă, lumină, întuneric, sărut, câte și mai câte. numai s-avem ochi pentru asta. ți-am mai spun că ceea ce admir la scrierea ta cel mai mult este dexteritatea cu care mânuiești cuvântul. rafinament și inspirație. uau!
Marian, as citi cu placere o asemenea replica... cu atat mai mult cu cat simt ca va fi in hutula si esperanto cel putin. Varianta in limba sparga totusi las-o la mine, ok? Bobadil.
Ottilia, mă bucur că ai citit şi ai simţit o parte din ce am vrut să transmit. Mie al doilea mi se pare mai vizual şi legat de sunete în ambianţă plus de la pagini.
nu-mi place. ma rog, nici n-ar trebui sa-mi placa. dar pur si simplu mi se pare o adunatura deloc reusita. si nu-mi place nici faptul ca in general iti pui textele pe mai multe site-uri. nu, nu. nu-mi place
Bianca, mai vino și mai spune. Uneori am nevoie să știu că mă mai citește și pe mine cineva. Despre senzația de rupere, da mi s-a mai spus. Cred că a devenit un mod de a-mi construi textele. Locuri comune, iarăși da, așa e. Îmi place să rămân pe aici, pe lângă mine. Cât privește parantezele, mă voi gândi cum le-aș putea elimina. După mine, ele reprezintă aici un alt nivel al textului. Mulțumesc de trecere și de cuvinte.
este un pasaj deosebit din poezie, din pacate poemul pare fragmentat, sau poate este o stranie senzatie ca l-ai compus altfel, parca nu in aceeasi zi...cat despre vaporasele de hirtie, ele se intorc spre noi dupa ani si ani...dintr-o lume in care ne locuiesc amintirile; sa spunem ca este o metafora si atat.
mi-a plăcut poemul acesta, în special pentru nuanțele sale aforistice. și prin înșiruirea sa de poveste, de „pildă”. m-am gândit, pentru o clipă, la (să nu râzi!) Anton Pann.
ce m-a deranjat pe mine nu este conflictul, mai ales ca se anunta interesant. dar faptul ca cfr nu cere sa devina membru activ pe hermeneia ci doar vine brusc si arunca o petarda si apoi pentru ca nu poate comenta arunca alta in alta parte aiurea ma deranjeaza. nu inteleg astfel de gen de comportamente care mie mi se par necivilizate. si ma fac din nou sa cred ca românii au o problema profunda, o dificultate adinca de a functiona intr-un spatiu protejat de niste reguli. si este si mai trist cind vezi asta la români care au o oarecare pregatire intelectuala. probabil de aceea la noi a fost intotdeauna populara ciomageala si nu turnirul. dar ma abtin sa mai continui.
raspund aici mesajului absolut "barbatesc" pe care mi l-ati lasat altundeva si tin sa va asigur ca foliculina mea e bine merci in limite fiziologice; in plus, eu nu m-am referit la dvs. ca persoana, ins, individ, detinator de testosteron etc; necunoscandu-va, mi s-ar parea absolut deplasat. ci numai la textul de mai sus, pentru care, repet, singur ati cerut comentarii. ma iertati ca ale mele n-au fost conforme asteptarilor dumneavoastra... si, daca mai aveti ceva sa-mi comunicati ori vreo oala sparta pentru care sa-mi cereti socoteala, puteti folosi adresa de mail de la profilul meu...dar, va rog, nu mai scuturati prin subsolurile altora traista cu nemultumiri. sau cu umori. toate bune.
Antal, acum pe bune, ai vrut sa postezi un fel de parodie ? nu văd ce auzi tu....
eu nu văd nicio poezie în schimb.
” rezonanța reciprocității, din motiv/ că nu ai certitudini câștigate/ cu prețul încercărilor , și te chem să străbatem adevărul
până când vom cunoaște
bucuria noului început”. etc.
inca n-am vazut cartea, de fapt. abia a iesit de sub tipar. se pare insa ca va fi si lansata, Duminică, 08 mai 2008, orele 16:00-16:30, Standul Editurii Vinea (17.60 – Pavilionul 17). va astept pe toti :)
Prea fericitule Nicodem De ce să te arunci în gard ca un berbec, au nu e bine aici la loc cu verdeață? Sunflower, stăpîna și protectoarea noastră, Degeaba le pui soarele –real sau pixelizat- în poală, femeile nu sînt niciodată mulțumite. Și totuși nu te-am invitat eu într-o scenă reală cu surse skylight? Au nu ai spus tu că ai merge cu unul ca mine și la capătul lumii dar nu poți renunța la Miaunel și Bălănel cu tot neamul lor pisicesc?
pornind de la faptul ca universul e infinit, putem spune orice despre el. chiar si ca ar fi plat sau rotund. dar nu prin analogie cu pamântul. pentru ca asa , inversând termenii, am spune ca si pamântul e infinit, si nu este...
Dorule si eu multumesc de lectura si de observatii. Cat priveste fregata, nu am intentionat sa o folosesc prea exact si trebuie sa-ti marturisesc tie, pentru ca esti "un poet de moda veche" ca pentru mine fregata (desi stiu ce inseamna) a ramas definita in versurile urmatoare: "Nici o corabie nu s-a întors vreodata Din marile sudului sau de la capricorn Atât de pura si eleganta fregata, Cum se intoarce toamna Orion" - si apoi notiunea de incarcatura, de deplasament, de a cara ceva de colo colo... Acum... ce sa zic? Sa aplicam definitia, sa il iertam pe Bobadil sau din contra sa-l pedepsim pentru ca uite, citeaza un comunist? Parerea mea e ca am fragmentat prea mult si nu mi-a iesit tabloul cum trebuia. Remarca ta despre "ochiul" si nu "ochii" unui crab mi-a inflorit un zambet si mi-a fost clar ca n-am creat amosfera dorita, cel putin pentru genul tau de lectura, tu cum ai zice "tragi cu ochii" sau "tragi cu ochiul"? Sa ne citim sanatosi, Andu
Asa strici tu textele, cu: "care nu a făcut niciodată dragoste cu nimeni" - eterna barfa masculina si cu "amînat pentru mai tîrziu" - cam greu pentru mai devreme Altfel, parca as fi scris eu poemul, asa mult mi-a placut. Asa ca imi dau penita :).
mulţumesc, în primul rând, pentru referirea la text. şi mă bucur că ai desluşit prin amalgamul acela, ştii tu, cu toate că nu s-a vrut un "inventar" al poşetei de damă.
am schimbat încadrarea, sper să se potrivească mai bine cu ceea ce transmite textul şi cu exigenţele literare impuse. cred că aşa este bine.
mulţumesc, încă o dată, pentru răbdare şi pentru timpul acordat.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Eugen, ştiu că, de obicei, primeşti rău critica ori pseudocritica, dar încearcă de data aceasta să fii niţel mai obiectiv şi mai puţin ironic, ca să nu ne fracturăm buricele deştelor, ok?
"Textul" sub care discutăm este o adunătură de cuvinte care, în afară de fragmentare, nu are absolut nicio legătură cu literatura, darămite cu poezia. Pus frumos la verticală, avem:
"Eram prea diferiți, iar lumea – aceeași cățea zeflemistă: scheuna pe la colțuri de stradă după șuturi în gură. Suntem prea diferiți eu și cu lumea, tu, în schimb, – draga altuia - dar aceeași ….. materialistă". Cu indulgenţă, o notă de jurnal a unui tip obişnuit cu protv magazin, cartea cu hărţi şi broşura de bucătărie.
Aşadar, ţi-ai face un favor daca nu ai mai divaga, aducându-mi teste subsoliere, despre ce este şi ce nu este, despre cum scriu eu şi cum scriam, despre cât de înrăit fan îmi eşti, că aici nu discutăm despre mine. Cât priveşte gramatica, scurt: punctele de suspensie sunt trei, doar trei, şi numai trei, cu spaţiu de tastare după. Faptul că tu pui cinci şi laşi pauză unde tună, nu înseamnă decât ceea ce spunea un nene mai înţelept decât noi: scriitorul slab se cunoaste (şi) după frecvenţa cu care foloseşte punctele de suspensie. În speţă, punctele din "dar aceeași ….. materialistă …" nu sunt decât o încercare ratată de-a căpăta sens superficial, adâncime falsă într-un "vers" manelistic. Oricum, se vede destul de bine că tu nu stăpâneşti regula acestor puncte. Priveşte: "fumigene, abstracții etc ... da/reflectă cuvântul lipsă ... deci/nu de alta dar o dilemă în legătură cu ... și". Explicaţia "Punctele care preced ultima vocabulă din text reflectă cuvântul lipsă ... deci, sunt puse cu bună știință acolo și e musai să fie cinci" este sublimă dar hilară. Adică, dacă erau 2 cuvinte lipsa, aveai şapte puncte, dacă erau 3, nouă, şi tot aşa. Fii serios, Eugene, că ne prinde radarul.
"cățea zeflemistă:
scheuna
pe la colțuri de stradă" - "căţeaua scheuna" este un truism prozaic, "colţuri de stradă", redundant, aproape tautologic, clişeic.
"Suntem prea diferiți
eu și cu lumea," - după "diferiţi" se cere musai virgulă, după "lumea" punct şi virgulă, pentru că se despart părţi relativ independente în aceeaşi frază, iar aici: "tu, în schimb, – draga altuia -
dar aceeași..." dacă prima cratima suplineşte predicatul, cea de-a doua trebuie înlocuită de virgulă; dacă ambele cratime izolează o explicaţie/acccentuare etc, "dar"-ul adversativ este total în plus. Oricum ar fi, formula aleasă de tine este total pe lângă.
Cam atât, deocamdată.
pentru textul : Fostei mele șótii deÎntr-adevăr de luat în seamă, atât poetul cât și această recenzie. Pe Morar l-am citit prima oară prin facultate, mi se părea pe atunci oarecum manierist... acum văd lucrurile din alt punct de vedere, și pentru asta îi mulțumesc lui Dorel.
pentru textul : Zăpezile de altadată deMargas
Dorel, apreciez penita de aur mai mult ca pe o sustinere a proiectului decit ca pentru vreo anumita valoare literara a textului. Apoi vreau sa spun ca nu m-au suparat observatiile tale. Nutresc speranta ca nici pe tine nu te vor supara ale mele. In primul rind despre acest "nou venit". Ma tem ca nu mi-ai raspuns nici la rugaminte si nici la intrebare. Mi-ai spus sa te cred pe cuvint fiinda esti "profesor de română la un colegiu național liceal". Te cred. Te cred ca esti "profesor de română la un colegiu național liceal". Acuma sa vad daca ma crezi si tu pe mine ca printre citeva scoli pe care le-am absolvit se afla si "un colegiu național liceal" unde .... surprise, surprise!!! mi-am dat examenul de bacalaureat pina si la limba româna. Cred ca nu mai e nevoie sa mentionez ca am studiat limba româna cu citiva profesori pentru care pastrez o amintire speciala. Dar, trecind peste nostalgii, sa revenim la oile noastre. Cred ca nu e cazul sa ne batem in licee, colegii sau profesorate de limba româna. Eu te-am rugat „sa ma luminezi si sa imi explici”, eventual. Raspunsul tau nu a facut nici una si nici alta. Pe vremea cind faceam eu scoala profesorii nu ne spuneau cum e porunca de la academie ci ne explicau logic. Tot pe vremea aceea academia nu schimba „corectitudinea limbii române” o data la opt ani. Pentru ca tu nu mi-ai spus cum e corect. Tu mi-ai spus cum porunceste academia. Daca miine academia asta vestita scoate o „lege” cum ca nu se mai scrie „măcar” ci ”măkar” tot asa ai faci. Adica ai sa imi atragi atentia ca nu scriu... „korect”? Evident e hilar. E hilar si absolut arbitrar si inconsecvent. Am si eu DOOM-ul (apropos, interesanta si comica similitudine cu numele unui joc electronic cu monstri, mutanti si aberatii humanoide - oare sa fie o aluzie pe undeva?) Deci, am si eu DOOM-ul, Dorel. Ce nu ințeleg eu este de ce e nevoie de liniuta cind scrii nou-venit sau nou-născut dar nu ni se spune ca ar fi nevoie cînd scrii nou apărut sau nou format. Sau, de ce corect ar fi să se scrie răufăcător, dar rău-platnic, însă (ciudat) rău intenționat. Si exemplele pot fi nenumarate. Concluzia mea este, asa cum spuneam, ca o asfel de ”decizie” este o aberatie in primul rind pentru ca e o... decizie. Si apoi este arbitrara si inconsecventa. Chestia cu arbitrarul si inconsecventa am senzatia ca este de acum o boala cronica la Academia Română. Uite, să îți spun ce aș aprecia eu. Eu aș aprecia dacă Academia Română ar fi inteligentă și... inteligentă. ăăăăă, am zis inteligentă? Am... zis. Deci, dacă ar fi intelientă cum sînt deferitele edituri americane sau britanice ca Webster, Oxford, Wordsmith, Cambridge, etc, ar spune uite dom'le cum sta treaba: limba asta e o chestie vie și dinamică. La ora actuală se pot întîlni în scriere și forma nouvenit, și nou-venit, și nou venit. Toate sînt vii si active la data actualei editii. Adică incorectitudine are fi să scrii nouu veiit, sau nouă venită, sau noauă veniți, etc. Nu știu dacă înțelegi ce vreau să spun. E una să prezinți și să explici de ce este incorectă (sau corectă) o anumită scriere, și e altceva să spui „dom'le, din 1998 pina in 2006 (toamna) a fost corect fara liniuta, iar de atunci, de la noi porunca e, ca se scrie cu liniuta”. E de-a dreptul medieval de caraghios. E ca in povestile alea din copilarie in care cite un imparat mai hapsin hotara ca de miine toti copii din imparatie care se nasc in ziua de marti vor purta numele de „Ridiche”. Eu chiar compatimesc profesorii de lb. romana care sint redusi in conditiile astea la nivelul de agenti de politie lingvistica. Adica pina ieri daca scriai „nou venit” iti dadeam 10 iar de miine iti dau 4. E aberant. E ca intr-un flim de prost gust. Deci nu Dorel. Thanks but no, thanks. Sint cu mintea si cu inima deschisa ca sa accept dupa ce inteleg. In privinta acestor lucruri sint mai degraba un urmas al lui Abelard decit al lui Anselm. Sper sa intelegi la ce fac aluzie. Pe vremea cind faceam eu scoala si pina acum 11 ani se scria NOU VENIT. Nu am primit nici o explicatie logica si coerenta de ce acea formula nu numai ca nu mai este una din alternativele corecte astazi, dar este... gresita. Bunul meu simt intelectual refuza o astfel de lipsa de logica. La celelalte lucruri iti voi raspunde mai jos.
pentru textul : hermeneia 2.0 desi totusi...e jumatatea ta de dreptate e mai rotunda decat a mea. modific.
pentru textul : Ulcior de1)vreau sa stii.
2)oare din pricina Mihaelei nu vad poemul?
pentru textul : Poemul cu Mihaela deintensitatea mesajului face sa se piarda din dorinta de daruire a autoarei. nu voiesc a spune mai mult, deoare cred ca am spus ceea ce voiam.
pentru textul : e-mail pentru gând deoră de desen cu Alina. pe spatele oricăruia scrie câte ceva: fragil, iarnă, lumină, întuneric, sărut, câte și mai câte. numai s-avem ochi pentru asta. ți-am mai spun că ceea ce admir la scrierea ta cel mai mult este dexteritatea cu care mânuiești cuvântul. rafinament și inspirație. uau!
pentru textul : a love song for bobby long deMarian, as citi cu placere o asemenea replica... cu atat mai mult cu cat simt ca va fi in hutula si esperanto cel putin. Varianta in limba sparga totusi las-o la mine, ok? Bobadil.
pentru textul : un fragment întreg deOttilia, mă bucur că ai citit şi ai simţit o parte din ce am vrut să transmit. Mie al doilea mi se pare mai vizual şi legat de sunete în ambianţă plus de la pagini.
pentru textul : Haiku-Senryu denu-mi place. ma rog, nici n-ar trebui sa-mi placa. dar pur si simplu mi se pare o adunatura deloc reusita. si nu-mi place nici faptul ca in general iti pui textele pe mai multe site-uri. nu, nu. nu-mi place
pentru textul : status:busy deBianca, mai vino și mai spune. Uneori am nevoie să știu că mă mai citește și pe mine cineva. Despre senzația de rupere, da mi s-a mai spus. Cred că a devenit un mod de a-mi construi textele. Locuri comune, iarăși da, așa e. Îmi place să rămân pe aici, pe lângă mine. Cât privește parantezele, mă voi gândi cum le-aș putea elimina. După mine, ele reprezintă aici un alt nivel al textului. Mulțumesc de trecere și de cuvinte.
pentru textul : aprilie deeste un pasaj deosebit din poezie, din pacate poemul pare fragmentat, sau poate este o stranie senzatie ca l-ai compus altfel, parca nu in aceeasi zi...cat despre vaporasele de hirtie, ele se intorc spre noi dupa ani si ani...dintr-o lume in care ne locuiesc amintirile; sa spunem ca este o metafora si atat.
pentru textul : un alt fel de singurătate demi-a plăcut poemul acesta, în special pentru nuanțele sale aforistice. și prin înșiruirea sa de poveste, de „pildă”. m-am gândit, pentru o clipă, la (să nu râzi!) Anton Pann.
pentru textul : Perpetuum robia dece m-a deranjat pe mine nu este conflictul, mai ales ca se anunta interesant. dar faptul ca cfr nu cere sa devina membru activ pe hermeneia ci doar vine brusc si arunca o petarda si apoi pentru ca nu poate comenta arunca alta in alta parte aiurea ma deranjeaza. nu inteleg astfel de gen de comportamente care mie mi se par necivilizate. si ma fac din nou sa cred ca românii au o problema profunda, o dificultate adinca de a functiona intr-un spatiu protejat de niste reguli. si este si mai trist cind vezi asta la români care au o oarecare pregatire intelectuala. probabil de aceea la noi a fost intotdeauna populara ciomageala si nu turnirul. dar ma abtin sa mai continui.
pentru textul : Grupaj de poeme MIHAI EMINESCU deCristina, multumesc pentru impresie. Am cautat si eu poezia lui Mircea Florin Sandu si l-am citit, mi-a placut. Te mai astept pe aici, cu drag.
pentru textul : georgia deraspund aici mesajului absolut "barbatesc" pe care mi l-ati lasat altundeva si tin sa va asigur ca foliculina mea e bine merci in limite fiziologice; in plus, eu nu m-am referit la dvs. ca persoana, ins, individ, detinator de testosteron etc; necunoscandu-va, mi s-ar parea absolut deplasat. ci numai la textul de mai sus, pentru care, repet, singur ati cerut comentarii. ma iertati ca ale mele n-au fost conforme asteptarilor dumneavoastra... si, daca mai aveti ceva sa-mi comunicati ori vreo oala sparta pentru care sa-mi cereti socoteala, puteti folosi adresa de mail de la profilul meu...dar, va rog, nu mai scuturati prin subsolurile altora traista cu nemultumiri. sau cu umori. toate bune.
pentru textul : Povestiri de la Borta Rece deAntal, acum pe bune, ai vrut sa postezi un fel de parodie ? nu văd ce auzi tu....
eu nu văd nicio poezie în schimb.
” rezonanța reciprocității, din motiv/ că nu ai certitudini câștigate/ cu prețul încercărilor , și te chem să străbatem adevărul
până când vom cunoaște
bucuria noului început”. etc.
cu îngăduință aș spune că e de șantier.
pentru textul : Nu văd ce auzi tu denicodem, nu mai bine tragi tu un dans în jurul focului?
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna descuze de offtopic Adriana, eu respect și Vaticanul!
inca n-am vazut cartea, de fapt. abia a iesit de sub tipar. se pare insa ca va fi si lansata, Duminică, 08 mai 2008, orele 16:00-16:30, Standul Editurii Vinea (17.60 – Pavilionul 17). va astept pe toti :)
pentru textul : anunt deP.S. va recomand Elisabeth Arden...
pentru textul : avon cosmetics demultumesc pentru pareri; o sa tin cont de ele, voi reflecta.
pentru textul : Încă nu mă vezi dePrea fericitule Nicodem De ce să te arunci în gard ca un berbec, au nu e bine aici la loc cu verdeață? Sunflower, stăpîna și protectoarea noastră, Degeaba le pui soarele –real sau pixelizat- în poală, femeile nu sînt niciodată mulțumite. Și totuși nu te-am invitat eu într-o scenă reală cu surse skylight? Au nu ai spus tu că ai merge cu unul ca mine și la capătul lumii dar nu poți renunța la Miaunel și Bălănel cu tot neamul lor pisicesc?
pentru textul : escape depornind de la faptul ca universul e infinit, putem spune orice despre el. chiar si ca ar fi plat sau rotund. dar nu prin analogie cu pamântul. pentru ca asa , inversând termenii, am spune ca si pamântul e infinit, si nu este...
pentru textul : Celălalt Enkidu, sau Enkidu II demarlena, daca tot mentionezi volumele in subtitlu si sint proaspat publicate poate ne spui si ceva despre ele
pentru textul : Al zecelea val deDorule si eu multumesc de lectura si de observatii. Cat priveste fregata, nu am intentionat sa o folosesc prea exact si trebuie sa-ti marturisesc tie, pentru ca esti "un poet de moda veche" ca pentru mine fregata (desi stiu ce inseamna) a ramas definita in versurile urmatoare: "Nici o corabie nu s-a întors vreodata Din marile sudului sau de la capricorn Atât de pura si eleganta fregata, Cum se intoarce toamna Orion" - si apoi notiunea de incarcatura, de deplasament, de a cara ceva de colo colo... Acum... ce sa zic? Sa aplicam definitia, sa il iertam pe Bobadil sau din contra sa-l pedepsim pentru ca uite, citeaza un comunist? Parerea mea e ca am fragmentat prea mult si nu mi-a iesit tabloul cum trebuia. Remarca ta despre "ochiul" si nu "ochii" unui crab mi-a inflorit un zambet si mi-a fost clar ca n-am creat amosfera dorita, cel putin pentru genul tau de lectura, tu cum ai zice "tragi cu ochii" sau "tragi cu ochiul"? Sa ne citim sanatosi, Andu
pentru textul : la nave del olvido dePaul, cred ca voi supravietui acestei tragedii...:)
pentru textul : la Văratec mă ajunge toamna deAsa strici tu textele, cu: "care nu a făcut niciodată dragoste cu nimeni" - eterna barfa masculina si cu "amînat pentru mai tîrziu" - cam greu pentru mai devreme Altfel, parca as fi scris eu poemul, asa mult mi-a placut. Asa ca imi dau penita :).
pentru textul : dimineți kafkiene I demulţumesc, în primul rând, pentru referirea la text. şi mă bucur că ai desluşit prin amalgamul acela, ştii tu, cu toate că nu s-a vrut un "inventar" al poşetei de damă.
am schimbat încadrarea, sper să se potrivească mai bine cu ceea ce transmite textul şi cu exigenţele literare impuse. cred că aşa este bine.
mulţumesc, încă o dată, pentru răbdare şi pentru timpul acordat.
pentru textul : despre o astfel de tinereţe nu s-a spus, încă deAr fi super sa reusim, maine dimineata facem o proba, ora 11 ora Romaniei.
pentru textul : Virtualia XII - Live Online pe Hermeneia.com - anunț important deMultumim tuturor pentru implicare!
"scaieţi metafizici" e o găselniţă cel puţin hilară. Dacă s-a ales folosirea punctuaţiei, nu înţeleg de ce aceasta nu există peste tot.
pentru textul : cu ochii nu te văd dePagini