cu mare plăcere, domnule profesor, vă rog doar să-mi acordați un răgaz de două zile; pentru că minunata noastră economie de piață mi-a amintit că nu sunt decât o rotiță în angrenajul ei...și n-am încotro, trebuie să mă învârt.
ba eu cred ca pe dupa sura te dai elian. de ce nu ne spui si noua ce ti se spune pe dupa sura. Alma macar a avut onestitatea sa ne spuna "Mi s-a spus". Tu continui sa ne ofensezi inteligenta afirmind dragalasenii de genul "text care [nu] merita" sau sa ma imiti pe mine (sau pe altii) cu "ai nevoie de evghenie, forță și vigoare", blah, blah, blah... si apoi te ascunzi strengareste spunind "și un zâmbet argintiu, cred că este cazul"... nu ne mai trebuie decit un lollypop si ajungem sa visam cu capul in iarba... eh... ce departe e boierismul.... si boieriii.... ce frumoasa e luna...
Imi place mult "acum le-aș spune bărbaților despre cum ninge iar eu sunt femeia fără de țipăt nu am loc printre femeile planetei asta să știe dar în numele dreptății aș condamna la moarte unele dimineți și câteva acte" iubesc femeia fără țipăt....mă regăsesc în ea..dar "nici nu cunosc nici un înger dispus să formeze un număr de telefon", poate mâine... cu drag, erika
domnule profesor, ma voi stradui sa o merit, atunci. :) chiar ma intrebam ce s-a intamplat cu eseul...astept sa vad schimbarea. Emanuel, multumesc, ma bucur de citire si re-citire.
Aveţi multe texte care încep bine. Adică: eu încep să citesc şi-mi zic "are ceva de spus, are vână, frumos, da...", şi la un moment dat, cranţ! - îl stricaţi cu câte o epatare de genul "apoi se ţine de legea gravitaţiei să nu cadă", care, pe lângă faptul că e prozaică şi ilariantă, parcă mai şi spune "hai să vă arăt eu, autorul, ce simplu pot să zic chesti geniale". Şi, repet, aveti multe texte care conţin această meteahnă. Păcat.
în orice caz dinule am aflat (dacă mai era nevoie) ce te frămîntă și obsedează pe tine. dacă mai observi însă discrepanțe sau probleme tehnice (autentice) te rog să îmi atragi atenția. mulțumesc.
sincer vorbind, mie imi e din ce in ce mai dificil sa asmilez astfel de texte. e ca si cum as privi, de buna-voie, neantul in ochi. cu cat inaintez in viata inteleg din ce in ce mai bine necesitatea happyend-urilor americane. cu atat mai mult apreciez lectura si vorbele voastre. cu atat mai tragic, daca spuneti ca mi-a si iesit cum trebuie.
Maria, Virgil, Sebi, va multumesc ca sunteti alaturi de mine.
Poezia aceasta are într-adevăr forță. Este atât de expresivă! De-o manieră metaforic vorbind, ieșită din comun! Și mă bucură sincer faptul că tu ești traducătoarea volumului în limba franceză! Și înțeleg prefect pentru ce ești preferată! Vei veni cu volumul lui Ronny Someck la Salon?
Alina ...varianta corectă o ști : FEEL IN THE BLABKS...nu are farmec să faci pe inculta. Cît despre fill ...aia e varianta arhicunoscută și nu cea pe care "vroiam" să o folosesc...
Unul dintre cele mai bune poeme ale tale. Strălucitor și rece, dar ce memorie nu e rece, ca amintirea spațiilor ancestrale? Remarc: "viața mea e trupul acestui animal boreal" (nu iau în considerație ligamentul licențios, ai să modifici tu cândva).
Remus, de ce ai impresia ca-mi pierd timpul cu textele tale? Aici este vorba de cu totul altceva, sau poate ai nevoie de dex ca sa-ti explice. Si daca tot suntem acolo, am sa trag niste sfori, poate te angajeaza aia cand o sa se gandeasca cum sa reactualizeze limba noastra draga;)
Superb! Să citești asta pe fond de Nocturnă de Czerny. op.368 N°2 în mi bemol major. Strofa a treia va intra în istoria literaturii. Vom trăi și vom vedea.
nelu, in primul rand iti multumesc pentru constantele aparitii pe pagina mea. apoi, iti spun ca textul acesta nu poate mai mult - e complet din punctul de vedere al autorului; spune tot ce era de spus si cu cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima starea de gol , de vid existential asa cum am simtit-o eu la un moment dat. inca o data multumiri pentru semne si sfaturi si sa ai o seara buna.
Sapphire, ma bucur mult ca-ti place si ca te-a prins. Te mai astept! Emi, inca o data multumesc pentru apreciere si sugestii! Cu greu schimb ceva in scrierile mele, dar sper ca pe ansamblu poemul ti-a creat acea simtire despre care vorbesti. Cu prietenie
Alma, pana la urma, vorbim de strategii diferite, personale si regulamentare. Deci, comentariu tau a fost unul dintr-un unghi pur personal, iar parerile acestea pur personale nu prea fac bine, cand sunt vanturate ca mici atacuri in subsoluri. Armeaza bombe, discutii, orgolii.. etc. Dar te astept oricand. Mi-ar face mare placere sa te gasesc in subsolul viitoarelor mele texte inedite. :-) si-ar fi chiar frumos sa am astfel de texte!
Corina, cum am mai spus de vreo două(zeci) [de] ori, nu-mi stă deloc în caracter să rescriu (în viziunea mea, fireşte) texte ale altor autori, dar aici, fiind vorba doar despre inadvertenţa timpurilor verbelor, şi nu a esenţei, îmi permit o încercare, fără pretenţia ca să ţi-o însuşeşti:
"
azi-noapte
ţi-am învelit uşor ochii.
adormiseşi cu ei deschişi
spre craterul Donna
şi-ntregul univers se strecura,
se foia
în ei după toate legile fizicii
în zori,
după ce ursa mare şi cea mică
îşi agăţaseră cuminţi roţile în cer,
i-am închis.
să nu dea în ei soarele
care în vis
se făcea că apune în altă parte".
Şi aici "să nu dea în ei soarele", pentru firescul expresiei, aş spune "să nu dea soarele în ei".
Cu cele mai bune intenţii,
noroc,
sănătate,
bani,
horoscop,
ceas bun
etc
etc
bianca, adrian, va multumesc pentru opinii. va continua acest eseu, la un moment dat. poate voi reusi sa pun si niste fotografii (pana acum nu am reusit nici macar in pagina de autor).
exista poate o religie a scoicilor ratacite dintr-un ocean in altul, dar pentru a avea o astfel de religie trebuie gasita o strana a marilor sacre, a apelor uitate in simetria rece a nostalgiei. "să nu vorbiți niciodată copiilor despre dragoste" aici nu sint de acord: trebuie sa le vorbim din cind in cind macar doar pentru ca dragostea nu o poti stapini in "parfumul unei umbre" si cu atit mai mult nu poate fi incartiruita dezastrelor. asa nestiutori, ar putea sa incerce la rindul lor sa repete aceleasi greseli, itinerarii ale parintilor si "să zboare cu aripile lor de zahăr albăstrui dincolo de nebunia noastră fierbinte" dar daca s-ar prabusi, daca aceste aripi sint totusi casabile sau, mai rau, se pot dizolva in marile unde se preda la fara frecventa religia scoicilor?
Se pare că multă lume bună va fi la București zilele acestea :) Să fie cu bucurie și parte dintr-o serie numeroasă!
Apreciez că anunțul răspunde principalelor întrebări: când? unde? cine? ce?
Aș fi pus virgulă în loc de două puncte în primul enunț și aș fi scris o dată cuvântul ''poeme".
parerile, insa nu subscriu la ele. Departe de mine gandul de a considera textul vreo capodopera, dar poezie este. Desigur, scrisa intr-un stil demodat, astazi cand se face alergie la rima, dar care mai incearca sa respire de sub tarana aruncata fara parcimonie de vajnici gropari dedulciti la carnea suculenta a rebusismului postmodern. Textul nu face altceva decat sa arate, in alt fel, (fara absolut nicio... suparare!) inutilitatea chinului, fata in fata cu premisele (inaltatoare, desigur!) poeziei. Nu, nicio incompatibilitate, e autoironie (ar fi fost mai bine sa spun "e vai de capul VOSTRU, de poeti!"? cred ca nu.). In fine, multumesc pentru comentarii si lectura.
uite, atașez și forma inițială, chiar te rog să-mi spui dacă ți se pare că „osatura” (ca să-i spunem așa) lirică a acestui text s-a schimbat ori în ce măsură
deci;
pe atunci, mama avea o voce în care
mă cuibăream ca o pisică udă,
întoarsă din primele ei escapade.
uneori mă lua strâns în brațe și nu prea știam ce să facem
cu timpul tors prin casele străine.
încerc să îmi aduc aminte cum râdea.
dar știu bine că tăcerile ei
aveau gustul feliei crocante
și-a untului proaspăt lăsat dimineața pe masă.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
cu mare plăcere, domnule profesor, vă rog doar să-mi acordați un răgaz de două zile; pentru că minunata noastră economie de piață mi-a amintit că nu sunt decât o rotiță în angrenajul ei...și n-am încotro, trebuie să mă învârt.
pentru textul : (2)Cȃte ceva despre Cantor, Aristotel și Dan Puric. Azi, Aristotel (doar ca pre-text) deÎn prima strofă am intervenit la recomadările dumneavoastră mulțumesc pentru sfaturi.Cu o poză o să revin in zilele următoare,mulțumesc pentru trecere
pentru textul : E timpul să trag de fiare deba eu cred ca pe dupa sura te dai elian. de ce nu ne spui si noua ce ti se spune pe dupa sura. Alma macar a avut onestitatea sa ne spuna "Mi s-a spus". Tu continui sa ne ofensezi inteligenta afirmind dragalasenii de genul "text care [nu] merita" sau sa ma imiti pe mine (sau pe altii) cu "ai nevoie de evghenie, forță și vigoare", blah, blah, blah... si apoi te ascunzi strengareste spunind "și un zâmbet argintiu, cred că este cazul"... nu ne mai trebuie decit un lollypop si ajungem sa visam cu capul in iarba... eh... ce departe e boierismul.... si boieriii.... ce frumoasa e luna...
pentru textul : analiza manifestului boierismului depoezia aceasta parca se priveste in oglinda, desi ca un suflet sensibil pus pe tava, nu asteapta raspunsuri, poate decat propriul raspuns.
pentru textul : Stai deatmosfera poemului e cat se poate de romantica. ultima parte e putin neclara pentru mine, dar probabil face parte dintr-un mister.
pentru textul : suflete dezlegate deîn constrast
pentru textul : Trăiește capra vecinului deImi place mult "acum le-aș spune bărbaților despre cum ninge iar eu sunt femeia fără de țipăt nu am loc printre femeile planetei asta să știe dar în numele dreptății aș condamna la moarte unele dimineți și câteva acte" iubesc femeia fără țipăt....mă regăsesc în ea..dar "nici nu cunosc nici un înger dispus să formeze un număr de telefon", poate mâine... cu drag, erika
pentru textul : Femeia fără țipăt dedomnule profesor, ma voi stradui sa o merit, atunci. :) chiar ma intrebam ce s-a intamplat cu eseul...astept sa vad schimbarea. Emanuel, multumesc, ma bucur de citire si re-citire.
pentru textul : purgatoriu deadri, încerc să îți spun cât mai elegant: cuțitul se ține în mâna dreaptă și furculița în stânga...
pentru textul : strada cu nume de bere deAveţi multe texte care încep bine. Adică: eu încep să citesc şi-mi zic "are ceva de spus, are vână, frumos, da...", şi la un moment dat, cranţ! - îl stricaţi cu câte o epatare de genul "apoi se ţine de legea gravitaţiei să nu cadă", care, pe lângă faptul că e prozaică şi ilariantă, parcă mai şi spune "hai să vă arăt eu, autorul, ce simplu pot să zic chesti geniale". Şi, repet, aveti multe texte care conţin această meteahnă. Păcat.
pentru textul : pe o altă patină deîn orice caz dinule am aflat (dacă mai era nevoie) ce te frămîntă și obsedează pe tine. dacă mai observi însă discrepanțe sau probleme tehnice (autentice) te rog să îmi atragi atenția. mulțumesc.
pentru textul : Jurnal de nesomn 2.0 - V – desincer vorbind, mie imi e din ce in ce mai dificil sa asmilez astfel de texte. e ca si cum as privi, de buna-voie, neantul in ochi. cu cat inaintez in viata inteleg din ce in ce mai bine necesitatea happyend-urilor americane. cu atat mai mult apreciez lectura si vorbele voastre. cu atat mai tragic, daca spuneti ca mi-a si iesit cum trebuie.
Maria, Virgil, Sebi, va multumesc ca sunteti alaturi de mine.
dar unde e Andu, ca sa zica cineva pe dos...?!
pentru textul : Obiecte fragile deAlma, stiu ca mi-ai fi spus. Ziceam doar sa cauti si tu, fiind mai detasata de text :). Nu mi-ai raspuns la intrebarea din subsidiar :).
pentru textul : coadă văzută la relanti dePoezia aceasta are într-adevăr forță. Este atât de expresivă! De-o manieră metaforic vorbind, ieșită din comun! Și mă bucură sincer faptul că tu ești traducătoarea volumului în limba franceză! Și înțeleg prefect pentru ce ești preferată! Vei veni cu volumul lui Ronny Someck la Salon?
pentru textul : Blues du tir sur le portable de la ligne 30 deAlina ...varianta corectă o ști : FEEL IN THE BLABKS...nu are farmec să faci pe inculta. Cît despre fill ...aia e varianta arhicunoscută și nu cea pe care "vroiam" să o folosesc...
pentru textul : Feel in the blanks dea, da...si cred ca as elimina gerunziul din titlu. de ce nu...Spanzuratul, simplu?
pentru textul : Spânzurând uitarea deUnul dintre cele mai bune poeme ale tale. Strălucitor și rece, dar ce memorie nu e rece, ca amintirea spațiilor ancestrale? Remarc: "viața mea e trupul acestui animal boreal" (nu iau în considerație ligamentul licențios, ai să modifici tu cândva).
pentru textul : amintirea nordului deRemus, de ce ai impresia ca-mi pierd timpul cu textele tale? Aici este vorba de cu totul altceva, sau poate ai nevoie de dex ca sa-ti explice. Si daca tot suntem acolo, am sa trag niste sfori, poate te angajeaza aia cand o sa se gandeasca cum sa reactualizeze limba noastra draga;)
pentru textul : Alb şi roşu deSuperb! Să citești asta pe fond de Nocturnă de Czerny. op.368 N°2 în mi bemol major. Strofa a treia va intra în istoria literaturii. Vom trăi și vom vedea.
pentru textul : poezie multilateral dezvoltată denelu, in primul rand iti multumesc pentru constantele aparitii pe pagina mea. apoi, iti spun ca textul acesta nu poate mai mult - e complet din punctul de vedere al autorului; spune tot ce era de spus si cu cele mai potrivite cuvinte pentru a exprima starea de gol , de vid existential asa cum am simtit-o eu la un moment dat. inca o data multumiri pentru semne si sfaturi si sa ai o seara buna.
pentru textul : sempre deSapphire, ma bucur mult ca-ti place si ca te-a prins. Te mai astept! Emi, inca o data multumesc pentru apreciere si sugestii! Cu greu schimb ceva in scrierile mele, dar sper ca pe ansamblu poemul ti-a creat acea simtire despre care vorbesti. Cu prietenie
pentru textul : Umbra păsărilor deAlma, pana la urma, vorbim de strategii diferite, personale si regulamentare. Deci, comentariu tau a fost unul dintr-un unghi pur personal, iar parerile acestea pur personale nu prea fac bine, cand sunt vanturate ca mici atacuri in subsoluri. Armeaza bombe, discutii, orgolii.. etc. Dar te astept oricand. Mi-ar face mare placere sa te gasesc in subsolul viitoarelor mele texte inedite. :-) si-ar fi chiar frumos sa am astfel de texte!
pentru textul : Texte vechi în pagini noi. Problemă? deCorina, cum am mai spus de vreo două(zeci) [de] ori, nu-mi stă deloc în caracter să rescriu (în viziunea mea, fireşte) texte ale altor autori, dar aici, fiind vorba doar despre inadvertenţa timpurilor verbelor, şi nu a esenţei, îmi permit o încercare, fără pretenţia ca să ţi-o însuşeşti:
"
azi-noapte
ţi-am învelit uşor ochii.
adormiseşi cu ei deschişi
spre craterul Donna
şi-ntregul univers se strecura,
se foia
în ei după toate legile fizicii
în zori,
după ce ursa mare şi cea mică
îşi agăţaseră cuminţi roţile în cer,
i-am închis.
să nu dea în ei soarele
care în vis
se făcea că apune în altă parte".
Şi aici "să nu dea în ei soarele", pentru firescul expresiei, aş spune "să nu dea soarele în ei".
Cu cele mai bune intenţii,
noroc,
sănătate,
bani,
horoscop,
ceas bun
etc
etc
al d-voastră
pentru textul : Twilight desubsemnat.
bianca, adrian, va multumesc pentru opinii. va continua acest eseu, la un moment dat. poate voi reusi sa pun si niste fotografii (pana acum nu am reusit nici macar in pagina de autor).
pentru textul : Stil, Moda, Costum – o idee despre frumos deexista poate o religie a scoicilor ratacite dintr-un ocean in altul, dar pentru a avea o astfel de religie trebuie gasita o strana a marilor sacre, a apelor uitate in simetria rece a nostalgiei. "să nu vorbiți niciodată copiilor despre dragoste" aici nu sint de acord: trebuie sa le vorbim din cind in cind macar doar pentru ca dragostea nu o poti stapini in "parfumul unei umbre" si cu atit mai mult nu poate fi incartiruita dezastrelor. asa nestiutori, ar putea sa incerce la rindul lor sa repete aceleasi greseli, itinerarii ale parintilor si "să zboare cu aripile lor de zahăr albăstrui dincolo de nebunia noastră fierbinte" dar daca s-ar prabusi, daca aceste aripi sint totusi casabile sau, mai rau, se pot dizolva in marile unde se preda la fara frecventa religia scoicilor?
pentru textul : religia scoicilor deSe pare că multă lume bună va fi la București zilele acestea :) Să fie cu bucurie și parte dintr-o serie numeroasă!
pentru textul : "Lumea e o pisică jigărită" deApreciez că anunțul răspunde principalelor întrebări: când? unde? cine? ce?
Aș fi pus virgulă în loc de două puncte în primul enunț și aș fi scris o dată cuvântul ''poeme".
da, ai dreptate. din obsesia mea pentru perfectiune se nasc uneori inutilitati. te mai astept cu opinii
pentru textul : cafeaua şi timpul deparerile, insa nu subscriu la ele. Departe de mine gandul de a considera textul vreo capodopera, dar poezie este. Desigur, scrisa intr-un stil demodat, astazi cand se face alergie la rima, dar care mai incearca sa respire de sub tarana aruncata fara parcimonie de vajnici gropari dedulciti la carnea suculenta a rebusismului postmodern. Textul nu face altceva decat sa arate, in alt fel, (fara absolut nicio... suparare!) inutilitatea chinului, fata in fata cu premisele (inaltatoare, desigur!) poeziei. Nu, nicio incompatibilitate, e autoironie (ar fi fost mai bine sa spun "e vai de capul VOSTRU, de poeti!"? cred ca nu.). In fine, multumesc pentru comentarii si lectura.
pentru textul : poeţi deMarga Stoicovici, asta de poate rezolva ușor.
uite, atașez și forma inițială, chiar te rog să-mi spui dacă ți se pare că „osatura” (ca să-i spunem așa) lirică a acestui text s-a schimbat ori în ce măsură
deci;
pe atunci, mama avea o voce în care
mă cuibăream ca o pisică udă,
întoarsă din primele ei escapade.
uneori mă lua strâns în brațe și nu prea știam ce să facem
cu timpul tors prin casele străine.
încerc să îmi aduc aminte cum râdea.
dar știu bine că tăcerile ei
pentru textul : felie crocantă deaveau gustul feliei crocante
și-a untului proaspăt lăsat dimineața pe masă.
asta cu slavile e si mai jalnica...
pentru textul : timpi dePagini