Multumesc Boba, după cum probabil știi, eu am citit foarte puțin, iar textul cu „îngerul a strigat” chiar nu a făcut parte din lecturile mele. E bine, e rau? Habar nu am. Dar e aberant sa ma acuzi pe mine de cvasi-plagiatura, sau "inspirare". Eu scriu ce am chef sa scriu si nu ma intereseaza prea mult ce au scris "inaintasii". De fapt in ciuda faptului ca am un respect "en gros" fata de "titanii literaturii romane" in general cred ca e o literatura moarta de vreme ce nu a reusit sa se impuna universal aproape deloc. Si apoi eu m-am nascut in 1961. In 1861 abia se hotara grafia latina pentru limba romana, in 1881 abia se adopta. Deci ce literatura poate fi aia care are 80 - 100 de ani? Asa ca am sentimente impartite fata de ce s-a scris pina acum in limba romana. Eu cred ca adevarata literatura romana abia acum incepe si am o profunda incredere in generatia tinara. Cu privire la "frivole" cred ca exagerezi. Iar in ce priveste "doar" cred ca diferenta e nesemnificativa.
caracterul ▒ sau Medium shade, adaugat la inceputul unui titlu al unui text de-al meu reprezinta faptul ca acel text nu a fost publicat prima data pe pe Hermeneia.com ci in alta parte. Toate celelalte texte au aparut pentru prima data atunci cind au fost postate pe Hermeneia, locul unde imi postez textele in exclusivitate in momentul de fata. Multumesc pentru citire si comentariu.
Un text concret care merge pe o linie raţională, un adevăr care se petrece şi care se exprimă în acest text prin cuvântul care se naşte dintr-o voinţă evidentă a realităţii imediate.
Mi-a plăcut acest gen de text pentru că nu te scarpini cu mâna dreaptă în locul stâng aşa cum m-am exprimat eu în acest comentariu. Să-mi fie cu iertare căile acestea întortocheate ale femeii ce sunt.:)
Alex, este interesantă viaţa ca un microb leneş, sau ca o absenţă în prezent. Starea aceea despre care am mai avut noi lungi discuţii. Poemul este reuşit şi nu vreau să trec fără să las aici un semn. Remarc în special ultima strofă.
Mariana, nu merit cuvintele tale, dar îți mulțumesc frumos... Când visteria sufletului e plină ea se revarsă, precum în cazul tău ... mi-a făcut bine că ai văzut până în om. Reverență!
Maria-Doina, fiecare cu idiosincraziile lui(„să mă doară în paișpe”). Și eu le am pe ale mele, dar până și de ele la un moment dat ajung să doară acolo unde am spus mai sus. Pe de altă parte, nu stau să-mi explic textele, culori sunt atâtea câte consideră autorul că trebuie să fie. În altă ordine de idei, mă bucur că ai găsit ceva cu care ai rezonat și ți-a plăcut. Mulțam de vizită, Eugen.
poate am reactionat un pic impulsiv, insa oricine ar sari ca ars daca ar fi acuzat pe nedrept; si alina manole, nu te scoti daca schimbi discursu', nu am greseli gramaticale si gata. eu insumi am notat cu 1 texte cu "nostrii" si alte ciudatenii. si inca o data, nu ma invinovati pe mine pentru notele juriului. de la o domnisoara respectabila de virsta ta ma asteptam la mai multa intelepciune (eu is copilu' teribil al sitului! haha). hai s-o incheiem cu toate speculatiile si injuriile astea nefondate
"pentru culorile jurnalului ăstuia cu amestecături de zaibăr și busuioacă...", făceam aici o referire finuță la distanța geografico-etnică dintre Vlad și Alina, el, cu "brush" de Oltenia (zaibărul), ea din Moldova (busuioacă), pentru a da o nuanță veselă comentariului meu,
și iată sînt acuzat de director că aș trăi "cu capul într-un butoi". dumnealui e pus pe ...interpretări personale, ca să nu zic hărțuieli.
D-le Kiki, încercaţi să nu mai îndrăzniţi atâta, mai ales când sunteţi off topic. Când îndrăznim multe, multe deodată, se poate să ne scrântim verbu'. Vă rog şă comentaţi pe text ori deloc!
textul e un exerciţiu, s-ar putea spune şi aşa; de când totuşi au devenit termenii "aerobic" si "anaerobic" instrumente de critica literară.
"încearcă și tu la școala primară" asta sună a jignire, aşa că o să o i-au ca atare, la fel şi cuvintele hilar şi rizibil de apar în cometariul "constructiv" al domnului Bodabil. Nu ar fi mai frumos să criticăm opera, fie ea şi aşa mai rizibilă poate, mai proastă sau mai bună ci nu să atacăm persoana? NU cultivăm duşmănia ci să arătăm unu altuia că poate mai mult prin scrieri ci nu prin trimiteri la şcoala primară, sau la o facultate de litere, sau de filosofie, în locul uneia de automatică şi calculatoare; sau în braţele unei iubite mai complexe, nu ca cea prezentă în pozia "şapte cai"; construcţia "hai hai/dihai dihai" nu îşi are locul decât în poezia pentru copii, imaginile iar... un tramvai tras de şapte cai , cât de poetic sună domnul Bodabil aşa-i, să-l compară simplist cu textul meu hilar în care poetul e un Atlas poate...
Dacă vorbim de hilar, de rizibil de chestii infantile, le putem găsi şi în poeziile dumneavoastră, precum şi în poezia "şotron": "curcubeul acela/oprise lacrimile cerului/ca tu să faci diferenţa/între un strop de ploaie/şi o amărâtă de lacrimă" o imagine demnă de, mai ştie careva oracolele alea ale copilăriei, în care ne scriam amintiri la spate, nişte texte infabitile simple şi nevinovate, na exact asta exprima curcubeul ala şi nimic mai mult, prea multă culoare nu dă poemului dumneavoastră, care nu este deloc hilar.
Mulţumesc frumos domnului Ioan Bistriţeanul pentru încercare de a se apropia de sensul poemului, de mesajul ce îl oferă el...
Cristina Ştefan, hmmm, dacă vă deranjează atât de mult prezenţa textelor mele de devenire poetică, puteţi propune o "exmatriculare" a poetului Qudatu, dacă nu, să îl ignoraţi sau poate să îl criticaţi aşa de frumos ca şi acum prin "la satiră, sau un "la mişto", că ar putea fi sinonime în cazul de faţă.
Ei bine şi ultimul contra contraargument, să zicem că poate e un crez artistic, deci ce încercă qudatu să facă, ce îşi propune el? Să ucidă poezia, să o sufoce să o spânzure, să o distrugă oare; dar oare poezia nu au distrus-o alţii înaintea lui? Cine mai scrie ca Qu pe site acesta şi în altă parte? Cine se chinuie să scrie altfel şi să caute alte forme? Voi v-aţi propus să fiţi toţi la fel, eu mi-am propus să fiu diferit, să caut alte forme, că nu sunt apreciate asta nu ma deranjeazî cu nimic chiar, chiar mă distrează uneori, asta fiind şi motivl pentru care continui să postez pe acest site, să văd percepţia asta a oamenilor cultivaţi în pămantul cel bun, iar eu ca sămânţa aia prost aruncatpă pe piatră, să cresc mai diform şi să arăt că se poate şi altfel(chiar dacă altfel voi credeţi că-i rău aţa au crezut şi alţii, mult înaintea voastră), cautând altfel drumul spre lumină, spre marele Sol.
A smulge aripile când toată lumea le poartă nu e un lucru rău şi a tăia râmele în bucăţele la fel, mai ţine minte careva cum arată o râmă tăiată, se mai mişcă oare, mai caută careva în iarbă, mai simte careva vântul şi ploaia aşa cum ar trebui, ca un copil, ca pe ceva veşnic nou? Ei bine să vedem cum luaţi sfoara de la gâtul poeziei...
La urma urmei de cand mai este poezia, poezie, cine mai stie cu adevart ce este, mai stie cineva in ziua de azi, mereu reguli mereu reguli şi înfranari, ei bine sa vă zic ce este pozia pentru mine, o dublura a omului, un joc, un puzzel chiar, o pictură a cuvântului, şi "cântec" de dureiri şi bucurii, ci nu ca la alţii "glorie poetică" şi apariţie în manuale şcolare...
mulțumesc tuturor pentru observații și opinii. am recitit-o și nu văd nimic ce ar trebui schimbat. nu înțeleg ce înseamnă liniar în acest context. își dorește cineva să citească ceva zglobiu? nu cred că acesta mi-a fost scopul. cred că melancolia poate fi uneori percepută ca fiind monotonă. și nu, nu mi mi s-a încurcat limba în gură. deși m-am străduit să văd dacă reușesc. de fapt e chiar paradoxal să vezi cum pentru cineva textul pare liniar (ca un fir continuu de ață) în timp ce pentru altcineva pare o încurcătură mai încurcată ca un ghem. probabil că între aceste două limite textul acesta poate fi citit de oricine oricum. pentru mine asta sună a reușită.
Multam, Nicholas! e dintr-o lucrare ampla, incalcita si deocamdata vai de ea, care, totusi... se va finaliza candva:) deocamdata, mare parte e in mintea mea. bine ca e si acolo:) promit sa ajunga intregul la tine! cele bune, spor la scris si trait!
mă bucur că ți-a plăcut, paul. în ultima vreme, observ că îmi place să scriu mai mult poezii-povești. mai mult oglindirea propriilor mele senzații în anumite momente. și chiar mă bucură dacă plac, pentru că ăsta este și scopul meu, de a scrie.. frumos. îți mulțumesc și eu pentru aprecieri.
Adrian, am să mă mai gândesc cum scap de ”ce” -ul acela... deși să știi că l-am sesizat și mi-am bătut ceva capul cu el, dar tot acolo a rămas, după cum se vede.
o duminică frumoasă
referitor la chiosk... nu prea pot explica de ce am scris asa, cred că am vizualizat o pagină din ”Anna Karenina” și parcă acolo era folosit cuvântul așa. dar nu mai tin minte exact. dar voi ceda :). multumesc frumos pentru semn.
Prozodia e stângace, se vede încrederea exagerată în puterea imaginii... ok, aici e cheia textului și e bună... orașul un cub rubik... un concept universal destul de bun pentru a putea fi inclus într-un poem.
Însă realizarea efectivă lasă mult de dorit, prea multe semne de punctuație care izolează non-versuri ',nu știu,' bâlbe și o exprimare care se zbate agonic între canonic și fracturism, din păcate o constantă de când îl tot citesc a acestui autor care pe undeva prin această 'zonă crepusculară' își caută un foarte îngust spațiu literar în care să-și facă loc dând din coate bazându-se pe o siluetă atletică și destul de agresivă.
Margas
Mulțumesc Adrian, Virgil, las așa cu paranteză pentru a nu anihila comentariul Alexandrei, la obiect.
Textul se va citi pls cu aruncat...
Amânat mi se pare prea profund pentru mine.
As 4 all the rest, Thanks U all, much appreciated friends
un astfel de poem nu prea lasa loc comentariilor. e ca si cum ai incerca sa gasesi capatul cercului. as da o penita, dar, din cauza de inghet al cuvintelor, nu pot. multumesc doar.
părinții noștri cumpărau lapte și iaurt, stând la cozi infernale de la ceasurile 4-5 dimineața, atunci când nimic nu era "la liber", sau de aiurea, cineva, îmi spusese tata mie (eu aveam doar trei ani pe atunci - nu aveam cum să-mi amintesc) avea să descopere imaginea unui pionier care din lipsă de inspirație, ca să participe și el la diverse evenimente patriotice sau nu, dădea copy-paste (cred sau poate mă înșel, atunci nu exista google) pe orice lucrare artistică i se părea lui mai drăguță și o așeza cu o foarte mare nonșalanță pe o pagină de autor, unde prin America... sau uneori, același pionier îi învăța pe unii pseoudopoeți cum să stea cu vreo două-trei tratate din filosofia pământului pe genunchi sau cum să facă o critică a rațiunii pure necintind direct de pe foile manualului în cauză, ci pur și simplu dând clicuri pe pagina pionierului. Iată cum am reușit și eu să înțeleg anumite aspecte legate de filosofie și poezie, cât de frumos se îmbină cele două când există bunăvoință sau cineva care să le deschidă ochii mari cât cepele. Aș lăsa o peniță, dar pentru comentariile cititorilor nu se prea poate. Despre imagini, am vorbit mai sus. Mulțumesc.
emilian, se poate să ai dreptate, respect opinia ta, dar mie îmi convine forma actuală pentru că în starea ei brută exprimă exact ce simt. că o face mai puțin estetic nu cred, pentru că intenționată e repetarea "oameni plătiți" cât și uzualitatea frecventă a conjucției "să" precum și creionarea imaginii care îți pare deplasată de versurile antecedente cât și precedente... alina, mulțumesc pentru că îmi confirmi ceea ce a spus emilian, dacă sunt doi, voi sta un pic pe gânduri și... da Virgil, varianta ta o ador , dar e a ta. totuși, nu acuzi oamenii mai mult decât o fac eu?nu vorbeam decât despre actorii din filme... cu gânduri bune, vouă, paul
ţesut cu măiestrie, cu mătase de cuvinte.
descopăr descoperitori şi poveştile lor. legende.
şi o scrisoare cu miros de ceai chinezesc, care merită citită.
deşi nu am peniţe la tocuri, una fictivă tot îţi acord, Vlad.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
Multumesc Boba, după cum probabil știi, eu am citit foarte puțin, iar textul cu „îngerul a strigat” chiar nu a făcut parte din lecturile mele. E bine, e rau? Habar nu am. Dar e aberant sa ma acuzi pe mine de cvasi-plagiatura, sau "inspirare". Eu scriu ce am chef sa scriu si nu ma intereseaza prea mult ce au scris "inaintasii". De fapt in ciuda faptului ca am un respect "en gros" fata de "titanii literaturii romane" in general cred ca e o literatura moarta de vreme ce nu a reusit sa se impuna universal aproape deloc. Si apoi eu m-am nascut in 1961. In 1861 abia se hotara grafia latina pentru limba romana, in 1881 abia se adopta. Deci ce literatura poate fi aia care are 80 - 100 de ani? Asa ca am sentimente impartite fata de ce s-a scris pina acum in limba romana. Eu cred ca adevarata literatura romana abia acum incepe si am o profunda incredere in generatia tinara. Cu privire la "frivole" cred ca exagerezi. Iar in ce priveste "doar" cred ca diferenta e nesemnificativa.
pentru textul : o soluție temporară deMulțumesc Dorin de trecere și atenționare am făcut ceva modificări sper să fie bine te mai aștept cu comentarii.
pentru textul : Știu rostul ochiului stâng strâns devirgil, ;) pricepui! alma. da! mersi! ne mai gîndim! sd
pentru textul : nu despre penibil decaracterul ▒ sau Medium shade, adaugat la inceputul unui titlu al unui text de-al meu reprezinta faptul ca acel text nu a fost publicat prima data pe pe Hermeneia.com ci in alta parte. Toate celelalte texte au aparut pentru prima data atunci cind au fost postate pe Hermeneia, locul unde imi postez textele in exclusivitate in momentul de fata. Multumesc pentru citire si comentariu.
pentru textul : Necazuri în Bizanț ▒ deUn text concret care merge pe o linie raţională, un adevăr care se petrece şi care se exprimă în acest text prin cuvântul care se naşte dintr-o voinţă evidentă a realităţii imediate.
pentru textul : Doar ochii privind asta deMi-a plăcut acest gen de text pentru că nu te scarpini cu mâna dreaptă în locul stâng aşa cum m-am exprimat eu în acest comentariu. Să-mi fie cu iertare căile acestea întortocheate ale femeii ce sunt.:)
mulțumesc, Anna, mă bucur că ți-a plăcut.
pentru textul : cântec de adormit singurătatea decât despre valoarea scriiturii mele autentice... nu știu, mai bine mă fac mică și tac... :)
Alex, este interesantă viaţa ca un microb leneş, sau ca o absenţă în prezent. Starea aceea despre care am mai avut noi lungi discuţii. Poemul este reuşit şi nu vreau să trec fără să las aici un semn. Remarc în special ultima strofă.
pentru textul : last night defelicitari! imi amintesti de n. stanescu. textul tau merita cu prisosință o nouă peniță. dacă aș spune altceva... dar nu aș putea spune... mircea.
pentru textul : al doilea cîntec de dragoste deMariana, nu merit cuvintele tale, dar îți mulțumesc frumos... Când visteria sufletului e plină ea se revarsă, precum în cazul tău ... mi-a făcut bine că ai văzut până în om. Reverență!
pentru textul : mai simplu decât un pai deMaria-Doina, fiecare cu idiosincraziile lui(„să mă doară în paișpe”). Și eu le am pe ale mele, dar până și de ele la un moment dat ajung să doară acolo unde am spus mai sus. Pe de altă parte, nu stau să-mi explic textele, culori sunt atâtea câte consideră autorul că trebuie să fie. În altă ordine de idei, mă bucur că ai găsit ceva cu care ai rezonat și ți-a plăcut. Mulțam de vizită, Eugen.
pentru textul : Ultrasonografie(II) - varianta a doua deStimata Doamna. Si imi cer scuze. In primul rand fata de preopinent.
pentru textul : Binaritate & PoMo depoate am reactionat un pic impulsiv, insa oricine ar sari ca ars daca ar fi acuzat pe nedrept; si alina manole, nu te scoti daca schimbi discursu', nu am greseli gramaticale si gata. eu insumi am notat cu 1 texte cu "nostrii" si alte ciudatenii. si inca o data, nu ma invinovati pe mine pentru notele juriului. de la o domnisoara respectabila de virsta ta ma asteptam la mai multa intelepciune (eu is copilu' teribil al sitului! haha). hai s-o incheiem cu toate speculatiile si injuriile astea nefondate
pentru textul : Rezultatele Concursului de Poezie „Astenie de primăvară – Hermeneia 2010” de"pentru culorile jurnalului ăstuia cu amestecături de zaibăr și busuioacă...", făceam aici o referire finuță la distanța geografico-etnică dintre Vlad și Alina, el, cu "brush" de Oltenia (zaibărul), ea din Moldova (busuioacă), pentru a da o nuanță veselă comentariului meu,
și iată sînt acuzat de director că aș trăi "cu capul într-un butoi". dumnealui e pus pe ...interpretări personale, ca să nu zic hărțuieli.
pentru textul : jurnal de front. virtualia deD-le Kiki, încercaţi să nu mai îndrăzniţi atâta, mai ales când sunteţi off topic. Când îndrăznim multe, multe deodată, se poate să ne scrântim verbu'. Vă rog şă comentaţi pe text ori deloc!
pentru textul : despre falsele principii ale mecanismelor iubirii III detextul e un exerciţiu, s-ar putea spune şi aşa; de când totuşi au devenit termenii "aerobic" si "anaerobic" instrumente de critica literară.
pentru textul : Căzută-mi sta ploaia de"încearcă și tu la școala primară" asta sună a jignire, aşa că o să o i-au ca atare, la fel şi cuvintele hilar şi rizibil de apar în cometariul "constructiv" al domnului Bodabil. Nu ar fi mai frumos să criticăm opera, fie ea şi aşa mai rizibilă poate, mai proastă sau mai bună ci nu să atacăm persoana? NU cultivăm duşmănia ci să arătăm unu altuia că poate mai mult prin scrieri ci nu prin trimiteri la şcoala primară, sau la o facultate de litere, sau de filosofie, în locul uneia de automatică şi calculatoare; sau în braţele unei iubite mai complexe, nu ca cea prezentă în pozia "şapte cai"; construcţia "hai hai/dihai dihai" nu îşi are locul decât în poezia pentru copii, imaginile iar... un tramvai tras de şapte cai , cât de poetic sună domnul Bodabil aşa-i, să-l compară simplist cu textul meu hilar în care poetul e un Atlas poate...
Dacă vorbim de hilar, de rizibil de chestii infantile, le putem găsi şi în poeziile dumneavoastră, precum şi în poezia "şotron": "curcubeul acela/oprise lacrimile cerului/ca tu să faci diferenţa/între un strop de ploaie/şi o amărâtă de lacrimă" o imagine demnă de, mai ştie careva oracolele alea ale copilăriei, în care ne scriam amintiri la spate, nişte texte infabitile simple şi nevinovate, na exact asta exprima curcubeul ala şi nimic mai mult, prea multă culoare nu dă poemului dumneavoastră, care nu este deloc hilar.
Mulţumesc frumos domnului Ioan Bistriţeanul pentru încercare de a se apropia de sensul poemului, de mesajul ce îl oferă el...
Cristina Ştefan, hmmm, dacă vă deranjează atât de mult prezenţa textelor mele de devenire poetică, puteţi propune o "exmatriculare" a poetului Qudatu, dacă nu, să îl ignoraţi sau poate să îl criticaţi aşa de frumos ca şi acum prin "la satiră, sau un "la mişto", că ar putea fi sinonime în cazul de faţă.
Ei bine şi ultimul contra contraargument, să zicem că poate e un crez artistic, deci ce încercă qudatu să facă, ce îşi propune el? Să ucidă poezia, să o sufoce să o spânzure, să o distrugă oare; dar oare poezia nu au distrus-o alţii înaintea lui? Cine mai scrie ca Qu pe site acesta şi în altă parte? Cine se chinuie să scrie altfel şi să caute alte forme? Voi v-aţi propus să fiţi toţi la fel, eu mi-am propus să fiu diferit, să caut alte forme, că nu sunt apreciate asta nu ma deranjeazî cu nimic chiar, chiar mă distrează uneori, asta fiind şi motivl pentru care continui să postez pe acest site, să văd percepţia asta a oamenilor cultivaţi în pămantul cel bun, iar eu ca sămânţa aia prost aruncatpă pe piatră, să cresc mai diform şi să arăt că se poate şi altfel(chiar dacă altfel voi credeţi că-i rău aţa au crezut şi alţii, mult înaintea voastră), cautând altfel drumul spre lumină, spre marele Sol.
A smulge aripile când toată lumea le poartă nu e un lucru rău şi a tăia râmele în bucăţele la fel, mai ţine minte careva cum arată o râmă tăiată, se mai mişcă oare, mai caută careva în iarbă, mai simte careva vântul şi ploaia aşa cum ar trebui, ca un copil, ca pe ceva veşnic nou? Ei bine să vedem cum luaţi sfoara de la gâtul poeziei...
La urma urmei de cand mai este poezia, poezie, cine mai stie cu adevart ce este, mai stie cineva in ziua de azi, mereu reguli mereu reguli şi înfranari, ei bine sa vă zic ce este pozia pentru mine, o dublura a omului, un joc, un puzzel chiar, o pictură a cuvântului, şi "cântec" de dureiri şi bucurii, ci nu ca la alţii "glorie poetică" şi apariţie în manuale şcolare...
mulțumesc tuturor pentru observații și opinii. am recitit-o și nu văd nimic ce ar trebui schimbat. nu înțeleg ce înseamnă liniar în acest context. își dorește cineva să citească ceva zglobiu? nu cred că acesta mi-a fost scopul. cred că melancolia poate fi uneori percepută ca fiind monotonă. și nu, nu mi mi s-a încurcat limba în gură. deși m-am străduit să văd dacă reușesc. de fapt e chiar paradoxal să vezi cum pentru cineva textul pare liniar (ca un fir continuu de ață) în timp ce pentru altcineva pare o încurcătură mai încurcată ca un ghem. probabil că între aceste două limite textul acesta poate fi citit de oricine oricum. pentru mine asta sună a reușită.
pentru textul : defunctis amor dem-am gindit ca esti nou venit pe site, dar 26 saptamani e un nr de zile. varianta ta m-a amuyat, e ok. multumesc.
pentru textul : pierdut deastept decizia. sper să nu trec la novice, las să mi se suspendeze contul pe o vreme, mai bine, dacă trebuie.
pentru textul : opi deÎn contextul "imaginii", "alegorie senzorială" = o idee abstractă concretizată prin simţuri.
pentru textul : animalul de pradă al resemnării deMultam, Nicholas! e dintr-o lucrare ampla, incalcita si deocamdata vai de ea, care, totusi... se va finaliza candva:) deocamdata, mare parte e in mintea mea. bine ca e si acolo:) promit sa ajunga intregul la tine! cele bune, spor la scris si trait!
pentru textul : Jocuri și jucători demă bucur că ți-a plăcut, paul. în ultima vreme, observ că îmi place să scriu mai mult poezii-povești. mai mult oglindirea propriilor mele senzații în anumite momente. și chiar mă bucură dacă plac, pentru că ăsta este și scopul meu, de a scrie.. frumos. îți mulțumesc și eu pentru aprecieri.
pentru textul : anna deAdrian, am să mă mai gândesc cum scap de ”ce” -ul acela... deși să știi că l-am sesizat și mi-am bătut ceva capul cu el, dar tot acolo a rămas, după cum se vede.
o duminică frumoasă
referitor la chiosk... nu prea pot explica de ce am scris asa, cred că am vizualizat o pagină din ”Anna Karenina” și parcă acolo era folosit cuvântul așa. dar nu mai tin minte exact. dar voi ceda :). multumesc frumos pentru semn.
fotografia a fost schimbata. in ceea ce priveste ilustratia de cai, nu pot sa imi egalez Maestrul Marcel Chirnoaga Chirnoaga.
pentru textul : mes chevaux de sable se sont perdus deProzodia e stângace, se vede încrederea exagerată în puterea imaginii... ok, aici e cheia textului și e bună... orașul un cub rubik... un concept universal destul de bun pentru a putea fi inclus într-un poem.
pentru textul : Cub rubick deÎnsă realizarea efectivă lasă mult de dorit, prea multe semne de punctuație care izolează non-versuri ',nu știu,' bâlbe și o exprimare care se zbate agonic între canonic și fracturism, din păcate o constantă de când îl tot citesc a acestui autor care pe undeva prin această 'zonă crepusculară' își caută un foarte îngust spațiu literar în care să-și facă loc dând din coate bazându-se pe o siluetă atletică și destul de agresivă.
Margas
Mulțumesc Adrian, Virgil, las așa cu paranteză pentru a nu anihila comentariul Alexandrei, la obiect.
pentru textul : spring time cassandra deTextul se va citi pls cu aruncat...
Amânat mi se pare prea profund pentru mine.
As 4 all the rest, Thanks U all, much appreciated friends
un astfel de poem nu prea lasa loc comentariilor. e ca si cum ai incerca sa gasesi capatul cercului. as da o penita, dar, din cauza de inghet al cuvintelor, nu pot. multumesc doar.
pentru textul : Cele o mie de lucruri deprimavara aceasta se poarta alergiile. cititi poezie! in caz de reactii neplacute, continuati! :D
pentru textul : no memory demultam pentru "transpiratie"! si acu sa ne-apucam de flirtat cu filtrele!:)
pentru textul : Noutăți tehnice pe site - iulie 2013 depărinții noștri cumpărau lapte și iaurt, stând la cozi infernale de la ceasurile 4-5 dimineața, atunci când nimic nu era "la liber", sau de aiurea, cineva, îmi spusese tata mie (eu aveam doar trei ani pe atunci - nu aveam cum să-mi amintesc) avea să descopere imaginea unui pionier care din lipsă de inspirație, ca să participe și el la diverse evenimente patriotice sau nu, dădea copy-paste (cred sau poate mă înșel, atunci nu exista google) pe orice lucrare artistică i se părea lui mai drăguță și o așeza cu o foarte mare nonșalanță pe o pagină de autor, unde prin America... sau uneori, același pionier îi învăța pe unii pseoudopoeți cum să stea cu vreo două-trei tratate din filosofia pământului pe genunchi sau cum să facă o critică a rațiunii pure necintind direct de pe foile manualului în cauză, ci pur și simplu dând clicuri pe pagina pionierului. Iată cum am reușit și eu să înțeleg anumite aspecte legate de filosofie și poezie, cât de frumos se îmbină cele două când există bunăvoință sau cineva care să le deschidă ochii mari cât cepele. Aș lăsa o peniță, dar pentru comentariile cititorilor nu se prea poate. Despre imagini, am vorbit mai sus. Mulțumesc.
pentru textul : Șoarecele și Pisica deemilian, se poate să ai dreptate, respect opinia ta, dar mie îmi convine forma actuală pentru că în starea ei brută exprimă exact ce simt. că o face mai puțin estetic nu cred, pentru că intenționată e repetarea "oameni plătiți" cât și uzualitatea frecventă a conjucției "să" precum și creionarea imaginii care îți pare deplasată de versurile antecedente cât și precedente... alina, mulțumesc pentru că îmi confirmi ceea ce a spus emilian, dacă sunt doi, voi sta un pic pe gânduri și... da Virgil, varianta ta o ador , dar e a ta. totuși, nu acuzi oamenii mai mult decât o fac eu?nu vorbeam decât despre actorii din filme... cu gânduri bune, vouă, paul
pentru textul : noapte de pământ ars deţesut cu măiestrie, cu mătase de cuvinte.
pentru textul : scrisoare cu onduleuri de sineală dedescopăr descoperitori şi poveştile lor. legende.
şi o scrisoare cu miros de ceai chinezesc, care merită citită.
deşi nu am peniţe la tocuri, una fictivă tot îţi acord, Vlad.
Pagini