era o vreme când
din carnea unei scrumbii hrăneai
o țară întreagă
știrile erau aduse cu roaba
oameni rotunzi ca turbanele portretizau
bunăstarea (la altân-tepe vândusem eu
cobilița bunicii)
pe străzi copacii umblau în pantaloni scurți

totul părea normal pentru cel care
se născuse miop

atunci nu existau busole
fiecare murea după principiul fitilului
de pretutindeni
toamna
veneau zvonuri pline de must
sărbătoarea recoltei se dezumfla ca o roată de bițiglă
când o scuturai de lozinci

într-o zi băteam fumul pe nicovală
fierul a luat foc și a ars toată apa din razelm
babadagul s-a ridicat în picioare
m-a luat în brațe ca pe-un mic rasputin și mi-a zis
stuful și papura să te miluie fiule
a fost prima dată când morunii mi-au devenit
discipoli