poate finalul pare puţin prea metaforizat faţă de corpul anterior al textului.
poem bun, poveste care lasă senzaţia unui deja-vu. şi totuşi, construcţia atractivă a autorului surprinde printr-un ton propriu, proaspăt.
felicitări!

las inceputul poemului laudelor meritatea a celor ce au scris aici inaintea mea. strofa a doua, insa, imi pare a expune ceva neiteresant despre subiectul poetic. o explicatie adusa primei strofe. din pacate, in cea de/a treia strofa, se incheie totul revenind la ideea dintru inceput. un poem scris ca si cand ai desena un cerc. cred ca acest aspect nu e nou, insa merita mereu experimentat.

am primit cartea (cărţile).
sunt încântată! aţi făcut o treabă extraordinară şi cred că asta trebuie să conteze în primul rând.
e rodul unei munci asidue. am citit şi "jurnalul de front" a lui Vlad şi deşi bânuiam, abia acum mi se confirmă ce presupune apariţia unei cărţi.
mulţumesc încă odată Alina pentru selectarea în antologie.
pentru toată dăruirea, implicarea şi efortul depus, respect şi admiraţie.

Un poem surprinzător, mai ales prin autodefinirea din versurile de vârf:
,,sunt cel mai deep ironic profund și toate alea
veniți pe metereze să ne distrăm cu apă"
Nu am cunoscut până acum autorironia în poemele tale şi-s un pic surprinsă. Îmi place că poemul e în vers clasic cu rima îmbrăţişată ca la sonet.
Eu, de obicei, fac legătura dintre poem şi autor, însă de data asta voi face abstracţie de cel căruia îi este adresat. E foarte acid pe alocuri, şi pare că dacă ar exista un asemenea personaj, îşi merită din plin parodia ( reamintesc abstracţia făcută anterior :) )
Se pare că elementul cel mai parodiat e ,,limba"...,,găleata" aceea care scoate exact ce este în ,,fântână".
Deci, Paul, te felcit şi te ,,cert" şi te iert în acelaşi timp.

E poetic punctul acesta de privire mobil, un loc geometric oscilatoriu după reguli ştiute, nuanţat îndeosebi de strofa a doua care e de excepţie. (Chiar dacă, privind mai atent, descoperi acolo o cacofonie ascunsă, care cred că de fapt nici nu există).

un text bun, ioan, am mai spus-o...
- ”uneori strănutam
auzeam cum se scutura soarele
de pe ochiul de geam dinspre tindă
ca un praf de zăpadă târzie” - parcă prevesteau ceva versurile astea :)

numai bine,
alex

multumesc, Mircea. Din comentariul tau, da-mi voie si mie sa retin cuvantul "impletire". Fiindca el este cheia citirii cestui text. :) tot cu prietenie, Adriana

intrebari-obiectii-sugestii daca sa intre un text acolo sau dincolo... formalitati, de fapt, care nu ma privesc. sa-mi traduca si mie cineva (un poem-doua), doar atat! :)

Grea întrebare, eram gata să spun ”soma”, dar are tentă și de ”sarx”, că doar carnea asta te hrănește cu adevărat. Complicați grecii ăștia, nu te poți juca cu ei. ”O bucată din mine” îmi pare prea simplu, și prea sună ca vorba aia faină de comedie bună americană. Știi cu ce-mi sună ”o bucată de carne”? Cu povestea aia cu Făt Frumos care-i dă bucăți de carne zgripțuroaicei ca să-l ducă-n zbor, și când i se termină, ca să-l ducă totuși mai departe, își taie o bucată din pulpă și i-o dă. Eram copil și rămâneam totdeauna tablou la partea asta, nu pricepeam cum putea ăla să-și taie o bucată de carne din el. Și mai ales nu înțelegeam de ce.

pentru că nu toată lumea știe. that's the point. există riscul unei „contextualizări confuzatoare(sic!)”

Poate sunt eu de vină, dar nu reușesc să văd nicicum o realizare deosebită în aceste rânduri, care nu îmi par a depăși condiția unui jurnal în versuri. Nu am nimic împotriva acestui tip de jurnal (deși poate nu e asta, și atunci e și mai ciudat), dar cred că nu este suficientă "aglomerarea" de metafore pentru a face poezie. Este un singur vers care chiar trimite, comunică, acel "Canaletto negociază mări desuete". În rest, în multe locuri, versurile frizează ridicolul, prin conotațiile duble pe care nu ai reușit să le eviți. Desigur, pot fi acuzată eu că am mers până la acele conotații, dar chiar cred că ai fi putut să scoți mai mult de la ideea (care nu-i rea) de la care ai pornit. Oriana, sunt un pic confuză față de finalul comentariului tău (începutul mă face să cred că da, trebuie să fiu eu pe altă lungime de undă la ora aceasta), dar nu prea am înțeles ce-i cu "stima Europei" :-) E ceva ce noi nu știm?

foarte fain finalul.

mi-a placut, desi nu-s genul de fata care se da in vant dupa rime. probabil e si felinarul ala din port care pe mine ma arunca sirect in the rime of the ancient mariner... nu stiu sigur de ce anume, dar mi-a placut foarte.

foarte inspirat si placut. un poem scris parca cu pensula unui pictor.

Eu îi felicit pe toţi cei care au participat şi au înţeles că un concurs de poezie este un construct conjunctural şi subiectiv, dar care, prin larga paletă de premii, poate a oferit câteva şanse, chiar dacă esenţa poeziei nu constă nici în titluri, nici în premii, nici în alte distincţii. Poezia e dincolo de toate aceste lucruri, pe care însă şi le asumă, le asimilează, le rumegă pe îndelete sau nu, dar pe care le transcende cu supramăsură.