"am coborât treptele scării" - cred că "am coborât treptele" era de ajuns.
"mi-am luat un sprite" - sintagma asta mi-a adus aminte de o chestie pe care mă tot ţin să ţi-o spun: în foarte multe cazuri, am observat că ai tendinţa de a face cunoscute mărci. Părerea mea e că nu aduc nimic nou; aduc, în schimb, vaga bănuială că vrei să împartăşeşti liric chestii banale; chestii care îti sunt, poate, specifice ţie, dar sunt banale. Cred că nuanţa generală ar trebui să domine - "mi-am luat un suc, mi-am aprins o ţigară, mi-am făcut o cafea", nu "mi-am luat un sprite, mi-am aprins un winston, mi-am făcut un jacobs".
nu sunt sigura ca ar fi trebuit sa arunci textul asta in cutia cu nisip. nu spune el lucruri noi, nu le spune prin cine stie ce artificii stilistice, dar...le spune. si reuseste sa transmita, chiar prin zgarcenia asta de mijloace, o stare de blazare in crescendo. cred ca voi trece mai des prin pagina ta. oricum, fara a emite pretenii de critic literar, ci numai ca om care mai citeste poezie din cand in cand, as spune ca ai urcat in ultima vreme...asa...de un an si ceva incoace. :)
Ce înseamnă "perche" în limba română? (Știu un cuvânt italian care înseamnă "pentru ce", dar nu văd legătura cu româna). Nu l-am găsit în DEX. Sau, dacă reformulez în același stil: În limba română, "perche" wa nan desu ka?
departe de mine intentia unor teribilisme, b.u (be you) e marca unui spray la moda, dar cam de proasta calitate. multumesc de lectura...inca nu m-am lamurit desi m-am uitat in tabelul pentru a posta o vizuală ce e de facut, dar o să ma lamuresc.
Tu ai trecut pe drumul acesta te oglindeau pietrele și n-am îndrăznit să le-ntreb unde e capătul știu nu mai există întoarceri doar înfrângeri pe care le numim Învieri
Bun textul însă adresarea impersonală mi se pare nereușită... no ofense please, așa se scria altădată și din păcate ca mereu când ajungem la acest 'altădată' trebuie să spunem și 'mai bine'. Sugerez o rescriere la persoana întâi, cred că ar suna mai intens și mai credibil. Așa, pe mine cel puțin nu ai reușit să mă așezi în locul acelei 'persoane' și mă abțin să comentez de ce... probabil că știi sau nu, asta e.
Andu
P.S. Mai mult, această scriere este aproape deloc orginală, nu că eu caut originalitatea neapărat (deși îmi place când o întâlnesc și e valoroasă) dar Adriana e o scriitoare care m-a obișnuit cu ceva mai multă personalitate.
Textul ăsta seamănă pur și simplu cu prea multe alte încercări literare de aici sau de aiurea.
dragă Andu, ai și argumente pentru opiniunea ta? pentru că așa, ex catedra, chiar că ne-am cam săturat de convingerile tale literare cu arome fanatice. unde am ajunge dacă fiecare ar crede că e posesorul adevărurilor care nu au nevoie de demonstație sau argument..?!
Un poem complex care face un arc peste timp, peste spaţii şi peste civilizaţii, in special tehnologice. Predomină imaginile dinamice, susţinute de verbe, într-o succesiune ca sub reflecorul unei camere de luat vederi pornind de la pământ şi canale şi ajungând în mall, pe şezlong. Poemul e oarecum rotund: începe cu o linişte şi se încheie cu o alta. Am remarcat imaginile: ,,mai mult schelete
decît oameni"
,,își scuturau moartea de pe haine"
,,priveau în gol
ca și cum ar fi fost
fericiți" Vă felicit!
CHI-RO reprezintă un simbol creștin timpuriu constînd din primele două litere grecești ale numelui Χριστός (în limba română "Hristos"). Prin el o persoană își declara apartenența la Hristos în primele secole ale erei creștine. Fotografia de mai sus (aici este doar un detaliu) îmi aparține și a fost făcută după o placă (probabil mortuară) din acea perioadă, aflată acum într-un muzeu de antichități din Verona.
andu, bun ca-i bun ;)). cat despre vizuala, poema e undeva pe un blog perosnal "ajutata" de o poza. nu m-am gandit s-o pun si aici si, daca a apucat fara, las' ca merge si-asa :) zic ca e destul descriptiv, cum ai remarcat si tu. multumesc pentru comentariu.
Alina, m-a bucurat anuntul tau, faptul ca Virtualia merge inainte. Nimic nu e mai frumos decat un om bun. Asadar, multa liniste, nameti si un vin bun si ... multumesc
Exact, alma, genitivele! Abundența de determinative acolo denotă o atentă șlefuire a sensurilor, minuțiozitate în distilarea nuanțelor,... da, specifice lui Virgil. E ca o mică grădină în care nu fiecare floare, ci fiecare petală are rostul ei. Felul în care reflectă lumina. Nu prea înțeleg, însă, finalul, iar al doilea vers mi se pare ușor redundant; aș vedea: "îmi pătează cu urme de cerneală degetele", sau chiar numai "sunt urme de cerneală pe degete". Pe de altă parte, fiind, de fapt, niște antiplatonice, se explică.
Prima strofa si ultima se continua de o maniera fireasca ceea ce ma determina sa incerc intelegerea contructului mediu ca interventie a "povestitorului" ori ca fiind un carcinom, o povara de intelesuri crescute anapoda in umbra pasilor celor doi.
Chestiunea cu "urmele", in speta utilizarea acestui concept in consonanta cu ideea de cuplu, pune in scena o ambivalenta a intelesului, atat prin recursul brutal la htonian, sens subliniat inclusiv de conexiunea cu "gravitatia" din urmatoarea strofa, cat si prin potenta ascensiunii, prin selenara luminare a inconstientului. Cred ca am vrut sa spun prea multe deodata si sper sa ma fi facut inteles.
Oricum plumbul acela picurat in picioare, psihologic vorbind, este foarte sugestiv ca si capcana a umbletului, cum bine incepi poezia. Ce sa mai zic despre ambivalenta acelui "vezi-Doamne" care poate fi citit in mai multe game :)
Daca ar fi sa fi scris eu strofa din mijloc ar fi sunat probabil asa:
noi doi
ochiul Lunii întors
peste urmele vechi
si adanci
ca sa fac legatura cu celelalte strofe. Dar ar fi exclusiv o chestiune de forma si atat.
da, implicarea sentimentala e ca in sesiune apuc sa vad rasaritul de atatea cuvinte :)) ma bucur ca-ti plac, imi pare rau ca nu le pot posta dimensiuni mai mari, detaliile sunt impresionante. Spor la munci. :)
Draga Queen Margot, iti multumesc pentru ca ai revenit, si inca atat de detaliat. Scopul comentariilor pe hermeneia nu este sa ma multumeasca pe mine, dar sunt convinsa ca tu stii asta deja, si mai sunt convinsa ca la randul tau simti bucurie cand cineva se apleaca asupra scrierilor tale cu atentie.
Raluca, te rog sa fie ultima data cind abuzezi de facilitatea comentariilor.
Nu cred ca am inteles nici pina acum ce are textul acesta cu feminitatea. Poate are ceva cu nereusita de a o intelege. Si in ordinea asta de idei m-as intreba daca o femeie este mai putin feminina daca lucreaza la un tractor si e plina de vaselina decit daca este imbracata in mireasa. Evident, intrebarea este retorica. Pentru ca s-a scris suficient despre toate aceste conditionari si prejudecati culturale. Este o femeie cu sini mai mici mai putin feminina? Sau este o femeie de 100 de ani mai putin feminina? Sau este o femeie care nu poate face copii mai putin feminina? Sau o femeie la menopauza? Sau o femeie soldat? Ma tem ca ideile textului reprezinta doar o nisa subculturala. Care poate fi, in extremis, privita si ca o prejudecata. Iar acel "sine qua non" ma convinge de aceasta.
Am citit cu atenție, nu spun decât strictul necesar. Aș evita cu_ca(iete) precum și acel coins.Strofa 1 pare cumva ruptă de restul, ca și cum acolo ar mai fi ceva de spus, de adăugat, nu știu de ce apare o senzație de "absență". În strofa 3 ultimul vers aș renunța la repetiția "nu era pe atunci". În 5 aș renunța la imperativele succesive, aș lăsa "rămânem vii/ne conturăm..." pare un fel de morală exterioară, nu o asumare cu înțelepciune a Firii. În loc de "expandăm" aș găsi un sinonim, chiar dacă expansiunea este fenomenul despre care ai scris. Despre elemente poetice, iau ca referință strofa 5, în care nu doar transgresarea lingvistică spre esența cuvintelor este vizibilă, cât metaforizarea într-un plan între expresie și compoziție. Segmentele în engleză vin ca secante, nu completează, nu fragmentează, sunt un fel de breșe în ideatica poemului care dau sens abia perceptibilului. Am sentimentul că în 2-4-6-7 se întâmplă o revelare secvențială. Delimitarea celei de-a șaptea dimensiuni - nu spun ultima, fiindcă este de fapt prima - are ca sens spiralarea celorlalte pe un ax comun. De remarcat titlul: acest "pseudo" care trimite la Iluzie. Chiar dacă este pseudo-poems, eu rămân la impresia că aici este o poezie în care spiritul se dezvăluie pe 7 trepte. Și își păstrează o lirică aparte, e stilul autoarei. Ce îmi lipsește aici este partea de "suflet". O regăsesc în 3, dar este chiar și aici cumva lăsată impersonal. Aș dori să simt în poezia ta - în general - o vibrație anume, în plan emoțional, un afect prelucrat temperat, nu intelectualizat până la cleștar. O trăire, un viu indelebil. Aștept, știu că există.
le nimereşti, exemplu aci. textul are cursivitate, idee şi twist.
dacă aş schimba ceva, aş schimba la "câteva nu-s pe înțelesul zilei".
aş zice: câteva nu-s pe placul potecii.
poemul acesta, împreună cu alte 4, a constituit materialul meu trimis la un concurs de poezie în Romania și pentru care am câștigat premiul de poezie. ceva de genul Dan Herciu la Cluj. nu mai poate fi prelucrat. crematoriile sunt ceva ce țin de soare în mod absolut. că-i aici, că-i acolo, dincolo de orizont, departe, în Australia sau pe Marte, undeva, în sistemul nostru solar sau pe suprafața lui, ele există și au existat și la crearea omului... pomul cunoștinței ar fi ciuntit din punct de vedere biblic dacă n-aș fi făcut precizarea. era pomul cunoștintei binelui și răului, așa cum era pomul vieții. necesita menționarea... "nu e bine ca omul să fie singur" este constatarea lui Dumnezeu, admirabilă de altfel. eu i-am schimbat obârșia, punând-o în mintea lui Adam, dar nu el a rostit-o, el a simțit-o doar. recunosc, nu e poezia perfectă, pe aceasta o caut încă, fără să fi ajuns la ea. mulțumesc însă, Căline, pentru vizită și comentariu.
nici nu ştiu dacă acest text este intrigant sau încurcat. pentru că totuşi eu încerc să fac o legătură cu celebra băutură "care îţi dă aripi". şi nu găsesc. "virtualmente" mi se pare oarecum forţat acolo. caut red bull.
Haha, cred că trebuia să dau și eu cu pliciul peste spatele muștelor și ar fi sunat totul mai bine. Lăsând gluma la o parte, aș fi recunoscător pentru o critică mai constructivă: ce e rău, ce trebuie îmbunătățit și cum în scrierile mele. Indiferent cât de rele ar fi, există întodeauna loc de îmbunătățiri și direcții de ameliorare. Scriu pe hermeneia în mare măsură pentru a învăța ceva, pentru a deveni mai bun. Alături de artele marțiale și limbile străine, e o pasiune de timp liber prin intermediul căreia încerc să devin mai bun. Dacă eram perfect, aș fi fost deja o celebritate consacrată, cu milioande de dolari în bancă și zeci de volume publicate. Doctoratul se va termina undeva la sfârșitul anului. Iar tema, la fel ca și universitatea la care se face nu sunt de neglijat. Una este să analizezi, de exemplu, genotipul la Fazeolis vulgaris și alta e să construiești mai mult de unul singur un detector de neutroni pentru experimente de fuziune nucleară cu laser. Deci, aștept o critică mai constructivă, la obiect, pe text, altfel e pierdere de vreme și pentru mine și pentru tine să citim/scriem comentarii. Gata, scuip în sân și sper că voi scrie mai bine pe viitor.
Eu zic sa ramii la proaspat descoperita vocatie de epigramist. Cu putin noroc si perseverenta poate vei reusi sa treci de primele patru rinduri ale oricarui text, nu neaparat al meu.
- filtrele sînt opționale
- apasă aici ca să anulezi filtrul
"am coborât treptele scării" - cred că "am coborât treptele" era de ajuns.
"mi-am luat un sprite" - sintagma asta mi-a adus aminte de o chestie pe care mă tot ţin să ţi-o spun: în foarte multe cazuri, am observat că ai tendinţa de a face cunoscute mărci. Părerea mea e că nu aduc nimic nou; aduc, în schimb, vaga bănuială că vrei să împartăşeşti liric chestii banale; chestii care îti sunt, poate, specifice ţie, dar sunt banale. Cred că nuanţa generală ar trebui să domine - "mi-am luat un suc, mi-am aprins o ţigară, mi-am făcut o cafea", nu "mi-am luat un sprite, mi-am aprins un winston, mi-am făcut un jacobs".
pentru textul : once upon a time in springland denu sunt sigura ca ar fi trebuit sa arunci textul asta in cutia cu nisip. nu spune el lucruri noi, nu le spune prin cine stie ce artificii stilistice, dar...le spune. si reuseste sa transmita, chiar prin zgarcenia asta de mijloace, o stare de blazare in crescendo. cred ca voi trece mai des prin pagina ta. oricum, fara a emite pretenii de critic literar, ci numai ca om care mai citeste poezie din cand in cand, as spune ca ai urcat in ultima vreme...asa...de un an si ceva incoace. :)
pentru textul : și ce dacă deCe înseamnă "perche" în limba română? (Știu un cuvânt italian care înseamnă "pentru ce", dar nu văd legătura cu româna). Nu l-am găsit în DEX. Sau, dacă reformulez în același stil: În limba română, "perche" wa nan desu ka?
pentru textul : uite-l pe unul foarte periculos dedeparte de mine intentia unor teribilisme, b.u (be you) e marca unui spray la moda, dar cam de proasta calitate. multumesc de lectura...inca nu m-am lamurit desi m-am uitat in tabelul pentru a posta o vizuală ce e de facut, dar o să ma lamuresc.
pentru textul : Când scriu poezie îmi scot un sân înafară deTu ai trecut pe drumul acesta te oglindeau pietrele și n-am îndrăznit să le-ntreb unde e capătul știu nu mai există întoarceri doar înfrângeri pe care le numim Învieri
pentru textul : constrîngere poetică sau text după imagine impusă 17 deBun textul însă adresarea impersonală mi se pare nereușită... no ofense please, așa se scria altădată și din păcate ca mereu când ajungem la acest 'altădată' trebuie să spunem și 'mai bine'. Sugerez o rescriere la persoana întâi, cred că ar suna mai intens și mai credibil. Așa, pe mine cel puțin nu ai reușit să mă așezi în locul acelei 'persoane' și mă abțin să comentez de ce... probabil că știi sau nu, asta e.
pentru textul : duminica nu ploua niciodată deAndu
P.S. Mai mult, această scriere este aproape deloc orginală, nu că eu caut originalitatea neapărat (deși îmi place când o întâlnesc și e valoroasă) dar Adriana e o scriitoare care m-a obișnuit cu ceva mai multă personalitate.
Textul ăsta seamănă pur și simplu cu prea multe alte încercări literare de aici sau de aiurea.
dragă Andu, ai și argumente pentru opiniunea ta? pentru că așa, ex catedra, chiar că ne-am cam săturat de convingerile tale literare cu arome fanatice. unde am ajunge dacă fiecare ar crede că e posesorul adevărurilor care nu au nevoie de demonstație sau argument..?!
pentru textul : poveste cu păsări și pești dePrimele două strofe sunt reușite, și ca versificație, și ca idee. Spre final par că se pierd ambele. Te așteptăm și cu alte texte pe Hermeneia!
pentru textul : Sonetul propriei căutări deUn poem complex care face un arc peste timp, peste spaţii şi peste civilizaţii, in special tehnologice. Predomină imaginile dinamice, susţinute de verbe, într-o succesiune ca sub reflecorul unei camere de luat vederi pornind de la pământ şi canale şi ajungând în mall, pe şezlong. Poemul e oarecum rotund: începe cu o linişte şi se încheie cu o alta. Am remarcat imaginile: ,,mai mult schelete
pentru textul : dupamiaza eroilor dedecît oameni"
,,își scuturau moartea de pe haine"
,,priveau în gol
ca și cum ar fi fost
fericiți" Vă felicit!
CHI-RO reprezintă un simbol creștin timpuriu constînd din primele două litere grecești ale numelui Χριστός (în limba română "Hristos"). Prin el o persoană își declara apartenența la Hristos în primele secole ale erei creștine. Fotografia de mai sus (aici este doar un detaliu) îmi aparține și a fost făcută după o placă (probabil mortuară) din acea perioadă, aflată acum într-un muzeu de antichități din Verona.
pentru textul : Hristos a înviat! demultumesc :) o sa incerc sa urmez sugestia :)
pentru textul : Mic deandu, bun ca-i bun ;)). cat despre vizuala, poema e undeva pe un blog perosnal "ajutata" de o poza. nu m-am gandit s-o pun si aici si, daca a apucat fara, las' ca merge si-asa :) zic ca e destul descriptiv, cum ai remarcat si tu. multumesc pentru comentariu.
pentru textul : incoruptibil debine ai venit pe Hermeneia, Marinela! sper ca noaptea de vis sa dainuiasca timpului: "Iubește-mă când nu mai sunt în umbra ta, lumina-ți fără aripi"
pentru textul : Decor cu îngeri deAlina, m-a bucurat anuntul tau, faptul ca Virtualia merge inainte. Nimic nu e mai frumos decat un om bun. Asadar, multa liniste, nameti si un vin bun si ... multumesc
pentru textul : Cenaclul Virtualia - editia a X-a deAs evita cacofonia "tacerile lemnului", nu as numi-o insesizabila. Ideea textului e interesanta ! Ialin
pentru textul : Golgotă deTuturor, felicitări!
pentru textul : Revista ALGORITM LITERAR nr. 6 deAndu, mulţumesc pentru opinie. Preţiozităţile mă deranjează şi pe mine. În legătură cu titlul, e discutabil ce zici. Eugen.
pentru textul : Acedie deExact, alma, genitivele! Abundența de determinative acolo denotă o atentă șlefuire a sensurilor, minuțiozitate în distilarea nuanțelor,... da, specifice lui Virgil. E ca o mică grădină în care nu fiecare floare, ci fiecare petală are rostul ei. Felul în care reflectă lumina. Nu prea înțeleg, însă, finalul, iar al doilea vers mi se pare ușor redundant; aș vedea: "îmi pătează cu urme de cerneală degetele", sau chiar numai "sunt urme de cerneală pe degete". Pe de altă parte, fiind, de fapt, niște antiplatonice, se explică.
pentru textul : antiplatonice III dePrima strofa si ultima se continua de o maniera fireasca ceea ce ma determina sa incerc intelegerea contructului mediu ca interventie a "povestitorului" ori ca fiind un carcinom, o povara de intelesuri crescute anapoda in umbra pasilor celor doi.
Chestiunea cu "urmele", in speta utilizarea acestui concept in consonanta cu ideea de cuplu, pune in scena o ambivalenta a intelesului, atat prin recursul brutal la htonian, sens subliniat inclusiv de conexiunea cu "gravitatia" din urmatoarea strofa, cat si prin potenta ascensiunii, prin selenara luminare a inconstientului. Cred ca am vrut sa spun prea multe deodata si sper sa ma fi facut inteles.
Oricum plumbul acela picurat in picioare, psihologic vorbind, este foarte sugestiv ca si capcana a umbletului, cum bine incepi poezia. Ce sa mai zic despre ambivalenta acelui "vezi-Doamne" care poate fi citit in mai multe game :)
Daca ar fi sa fi scris eu strofa din mijloc ar fi sunat probabil asa:
noi doi
ochiul Lunii întors
peste urmele vechi
si adanci
ca sa fac legatura cu celelalte strofe. Dar ar fi exclusiv o chestiune de forma si atat.
pentru textul : gravity deda, implicarea sentimentala e ca in sesiune apuc sa vad rasaritul de atatea cuvinte :)) ma bucur ca-ti plac, imi pare rau ca nu le pot posta dimensiuni mai mari, detaliile sunt impresionante. Spor la munci. :)
pentru textul : as they keep finding me deDraga Queen Margot, iti multumesc pentru ca ai revenit, si inca atat de detaliat. Scopul comentariilor pe hermeneia nu este sa ma multumeasca pe mine, dar sunt convinsa ca tu stii asta deja, si mai sunt convinsa ca la randul tau simti bucurie cand cineva se apleaca asupra scrierilor tale cu atentie.
pentru textul : ombra mai fu cara ed soave più deRaluca, te rog sa fie ultima data cind abuzezi de facilitatea comentariilor.
pentru textul : Feminitate sine qua non deNu cred ca am inteles nici pina acum ce are textul acesta cu feminitatea. Poate are ceva cu nereusita de a o intelege. Si in ordinea asta de idei m-as intreba daca o femeie este mai putin feminina daca lucreaza la un tractor si e plina de vaselina decit daca este imbracata in mireasa. Evident, intrebarea este retorica. Pentru ca s-a scris suficient despre toate aceste conditionari si prejudecati culturale. Este o femeie cu sini mai mici mai putin feminina? Sau este o femeie de 100 de ani mai putin feminina? Sau este o femeie care nu poate face copii mai putin feminina? Sau o femeie la menopauza? Sau o femeie soldat? Ma tem ca ideile textului reprezinta doar o nisa subculturala. Care poate fi, in extremis, privita si ca o prejudecata. Iar acel "sine qua non" ma convinge de aceasta.
Am citit cu atenție, nu spun decât strictul necesar. Aș evita cu_ca(iete) precum și acel coins.Strofa 1 pare cumva ruptă de restul, ca și cum acolo ar mai fi ceva de spus, de adăugat, nu știu de ce apare o senzație de "absență". În strofa 3 ultimul vers aș renunța la repetiția "nu era pe atunci". În 5 aș renunța la imperativele succesive, aș lăsa "rămânem vii/ne conturăm..." pare un fel de morală exterioară, nu o asumare cu înțelepciune a Firii. În loc de "expandăm" aș găsi un sinonim, chiar dacă expansiunea este fenomenul despre care ai scris. Despre elemente poetice, iau ca referință strofa 5, în care nu doar transgresarea lingvistică spre esența cuvintelor este vizibilă, cât metaforizarea într-un plan între expresie și compoziție. Segmentele în engleză vin ca secante, nu completează, nu fragmentează, sunt un fel de breșe în ideatica poemului care dau sens abia perceptibilului. Am sentimentul că în 2-4-6-7 se întâmplă o revelare secvențială. Delimitarea celei de-a șaptea dimensiuni - nu spun ultima, fiindcă este de fapt prima - are ca sens spiralarea celorlalte pe un ax comun. De remarcat titlul: acest "pseudo" care trimite la Iluzie. Chiar dacă este pseudo-poems, eu rămân la impresia că aici este o poezie în care spiritul se dezvăluie pe 7 trepte. Și își păstrează o lirică aparte, e stilul autoarei. Ce îmi lipsește aici este partea de "suflet". O regăsesc în 3, dar este chiar și aici cumva lăsată impersonal. Aș dori să simt în poezia ta - în general - o vibrație anume, în plan emoțional, un afect prelucrat temperat, nu intelectualizat până la cleștar. O trăire, un viu indelebil. Aștept, știu că există.
pentru textul : pseudo-poems of a zen master deavem în faţă
pentru textul : last supper deun sushimi cu fungus
făcut pe mine
le nimereşti, exemplu aci. textul are cursivitate, idee şi twist.
dacă aş schimba ceva, aş schimba la "câteva nu-s pe înțelesul zilei".
aş zice: câteva nu-s pe placul potecii.
citire, exerciţiu, perseverenţă.
pentru textul : Nimic nou pe frontul toamnei depoemul acesta, împreună cu alte 4, a constituit materialul meu trimis la un concurs de poezie în Romania și pentru care am câștigat premiul de poezie. ceva de genul Dan Herciu la Cluj. nu mai poate fi prelucrat. crematoriile sunt ceva ce țin de soare în mod absolut. că-i aici, că-i acolo, dincolo de orizont, departe, în Australia sau pe Marte, undeva, în sistemul nostru solar sau pe suprafața lui, ele există și au existat și la crearea omului... pomul cunoștinței ar fi ciuntit din punct de vedere biblic dacă n-aș fi făcut precizarea. era pomul cunoștintei binelui și răului, așa cum era pomul vieții. necesita menționarea... "nu e bine ca omul să fie singur" este constatarea lui Dumnezeu, admirabilă de altfel. eu i-am schimbat obârșia, punând-o în mintea lui Adam, dar nu el a rostit-o, el a simțit-o doar. recunosc, nu e poezia perfectă, pe aceasta o caut încă, fără să fi ajuns la ea. mulțumesc însă, Căline, pentru vizită și comentariu.
pentru textul : Adam denici nu ştiu dacă acest text este intrigant sau încurcat. pentru că totuşi eu încerc să fac o legătură cu celebra băutură "care îţi dă aripi". şi nu găsesc. "virtualmente" mi se pare oarecum forţat acolo. caut red bull.
pentru textul : Red Bull deda mai francisc, e un fel de "nu faceti ca el"
pentru textul : portarul de la spital deHaha, cred că trebuia să dau și eu cu pliciul peste spatele muștelor și ar fi sunat totul mai bine. Lăsând gluma la o parte, aș fi recunoscător pentru o critică mai constructivă: ce e rău, ce trebuie îmbunătățit și cum în scrierile mele. Indiferent cât de rele ar fi, există întodeauna loc de îmbunătățiri și direcții de ameliorare. Scriu pe hermeneia în mare măsură pentru a învăța ceva, pentru a deveni mai bun. Alături de artele marțiale și limbile străine, e o pasiune de timp liber prin intermediul căreia încerc să devin mai bun. Dacă eram perfect, aș fi fost deja o celebritate consacrată, cu milioande de dolari în bancă și zeci de volume publicate. Doctoratul se va termina undeva la sfârșitul anului. Iar tema, la fel ca și universitatea la care se face nu sunt de neglijat. Una este să analizezi, de exemplu, genotipul la Fazeolis vulgaris și alta e să construiești mai mult de unul singur un detector de neutroni pentru experimente de fuziune nucleară cu laser. Deci, aștept o critică mai constructivă, la obiect, pe text, altfel e pierdere de vreme și pentru mine și pentru tine să citim/scriem comentarii. Gata, scuip în sân și sper că voi scrie mai bine pe viitor.
pentru textul : Meditație deEu zic sa ramii la proaspat descoperita vocatie de epigramist. Cu putin noroc si perseverenta poate vei reusi sa treci de primele patru rinduri ale oricarui text, nu neaparat al meu.
pentru textul : maestrul și peretele său margareta dePagini